Universul, martie 1894 (Anul 12, nr. 49-75)

1894-03-26 / nr. 71

ANUL XII.— No. 71 Sâmbătă, 26 Marte (7 Aprile) 18H­ ­­MT MARE DEPOZIT sI P­A­L­A­R­II — Pentru Bărbați și Copii — de la fel 1.70 până la lel 5.50 bucata La administrația ziarului «Universul», Strada Brezoianu No. 11, a sosit un transport de pălării, fason ultima modă, cari se vând cu următoarele prețuri: Pălării moi pentru vară. . Lei 1.70 Pălării moi ultima modă. . » 3.— Pălării tari ultima modă. . » 4.80 Pălării tari ultima modă. . » 5.50 Pălării roșii, verzi și albas­tre, pentru copil .... » 2.50 Pălării marinar pentru copii » 3.— Pălăriile sunt de culoare neagră, ma­ron gri, beige și tabac. Nici cu 40 la sută mai scump nu se pot găsi asemenea pălării în toată țara. Vindem eftin ca să aducem ser­viet­ă publicului nostru cititor. DEPOZITUL DE CHERESTEA din Str. Corbului 8 (Calea Văcărești. Tot felul de lemnărie pentru cons­trucție și tâmplărie. Brad, molift, tufan, stejar, fag, carpen, teiu, etc. Prețurile cele mai moderate. 1402—(28) Consultațuni speciale Bele­neriase și Boale de ac. Examen atentic și îngrijire conștiincioasă Doctorul ALEXANDRU ATHANASIU de la Facultatea din Paris Consult, de la 3—6 p. m. Calea Văcărești 102 DE ÎNCHIRIAT Bine prăvălii cu 19 ©«Săi — SOSEAUA BASARAB No. 25 — A se adresa d-lui G. lenesen str. Colți No. 8. 1542.—io. De ÎNCHIRIAT O [tritortJic pentru cârciumă cu două camere și o pimniță, trei ateliere mari pentru ori­ ce fel de fabrici bine avangiat, 5 camere de locuit, situate la bariera Călărașilor, unde stă trammvaiul.­Dori­torii se vor adresa chiar acolo la No. 113. 1557___________________________(7) Publicație Epitropia așezămintelor Nifon Mitro­politul, având trebuință de 35—40 stân­jeni cu bici l­miie de cer pentru foc, se face cunoscut domnilor amatori, că în ziua de 2 Aprilie se va ține lici­tație în cancelaria Epitropiei din strada 11 Iunie No. 2, unde se pot vedea și condițiunile, în zilele de lucru de la 2—6 p. m. 1573____________________________­­5Ș De vrAn vo Rafturi de bă- VLAIAcUC cânte în strada Popa Tatu No. 72, la d-nu Ioan P. Ștefănescu. 1577____________________________ (5) D-rul D. HARALAMB Medic la spitalul Colțea BOALE DE PIELE ȘI SIFILITICE Consultațiuni de la 2 —3 ore p. m. — 35, Strada Romană, 35 — 1592_____________________ CA SEMINȚE de ZARZAVATURI Cutii cu 15 feluri de semințe de zarzavaturi prima calitate, asortate în ast­fel de a obține zarzavaturi pentru tot anul și destul pentru o familie de 4 sau­ 5 persoane lei 3.50. De vânzare la administrația ziarului »Uni­versul» strada Brezoianu No. 11, București. Pe vânzare o trăsură puțin purtată, de formă modernă. A se adresa Calea Dorobanților 97. 1588 (3) SEMINȚE de FLORI Cutii cu 25 feluri de deosebite semințe de flori, prima calitate, cu prețul de lei 4 cutii, 20 calități într’o cutie foarte elegantă lei 3.50. Fie­care pachet are o ilustrație colorată, indi­când felul florilor. La locul deschis semănătu­rile florilor se fac pe la 20 Aprilie și în sere chiar de acum. De vânzare la administrația ziarului UNI­VERSUL strada Brezoianu No. 11, București. De ÎNCHIRIAT de la 23 Aprilie a. c., băcănia și pră­vălia de alături, din fostul hotel Vlașca calea Rahovei No. 104, un grajd mare, odăi și un apartament. 13 e ventu­re casa cu 2 etaje din str. Antim No. 39, cu 8 camere și dependințe, ipotecate la credit cu lei 10,000, prețul 26,000 lei. Vasile St. Vlădescu, str. Antim No. 47. 158» '' (10) de CALENDAR PE ANUL 1894 Ortodox Vineri 25 Martie. — Buna Vestire Catolic Vineri 6 Aprilie.—Celestin Prot. Sixtu. Răs. soarelui 5.33; Ap. soarelui 6.33 București, 20 Martie. Rezistență, națională. Vre­un dușman ar zice: «Românul e rou­ de tire», din pricină că cu greu­ poate fi ademenit să se lepede de nea­mul și de legea sa. Această «răutate» de fire a făcut ca o mână de oameni să fie pept, veacuri, la toate invaziile și să-și păstreze ca­racterul național. Această «răutate» de fire, a făcut ca în curgerea vremii, singuri românii să impue turcilor a­tot puternici condiții, pe cari aceia de la Pesta au fost siliți, iar nu rugați ca să le respecte. ❖ Da..., Românul «ren e de fire». El toate se rabdă , în stare-i să-și dea și cămașa de pe densul. Casa lui e un han în care se găsește sălaș și hrană, fără ca omul să vadă de la musafir turaua hanului. Dar când e vorba de legea lui, de limba, de obiceiurile lui, se îndârjește când cine­va s’ar încerca să le izbească. Și, cum or să le isbească neamuri străine, în vremea noastră, când or mai fi fiind judecători, pe când altă­dată, în vremuri grele, românul a re­zistat. Nu va rezista oare în ziua azi ? * * Despre Basarabia, jumătatea Moldo­vei, vândută nu mai de mult de­cât la 1812, aproape nu ne mai ocupăm. Ba, ne vin muscali, cu miros de suffe, cari ne zic: — Ce­ mai aveți vre­un gând asupra Basarabiei ? Apoi acolo’s numai ruși. Lucrul nu e adevărat. Silit să tacă, românul din Basarabia își păstrează neamul, — iar transportarea câtor­va colonii în Camciatca e o glumă. ” # O dovadă despre aceasta ne-o dă un confrate, din Iași, care primește o scri­soare în care se zice că, pentru rusifi­­care, s’a creat un azil la Chișinău, pe socoteala împărăției. Se prevede în reglementul acestui a­­zil ca să fie primiți peste o mie de e­levi interni. După ce și-ar face studiile secundare, ar fi trimiși la Petersburg sau la Mos­cova, să se procopsească pe deplin. In azil, nu se primesc de­cât copii de naționalitate română. Elevi sunt:Dar, totuși rușii nu-și au­ ajuns scopul. Azilul n’a dat nici un rezultat, de­oare­ce copiii vorbesc românește între dînșii și, la isprăvit, nu vor să se mai ducă la Petersburg sau la Moscova. «Ei preferă,— zice autorul scrisorii,— să rămână în Basarabia, ruși de formă, buni și devotați români de fapt, de­cât să devie instrumente rusești.» Și aci, ar zice străinul, «românul e rou de fire». _Nu vrea, cu nici un preț să fie cotro­pit, și, pe câtă vreme asemenea porniri vor fi în firea românului, nu e primej­die ca, tocmai acum, să dăm de rușine pe strămoșii noștri cari au știut în îm­prejurări grele, să reziste opt­spre­zece veacuri. :1î ^ Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU - BUCURESCI & bani în capitală—10 bani în județe CRIMA DE LA BOTOȘANI Intr’unul din numerile trecute am dat știrea despre o crimă îngrozi­toare, întâmplată aproape de Botoșani. Un om necunoscut tocmise acum câte­va zile din oraș birja cu un cal cu No. 1, alegând calul cel mai bun, ca să-l ducă la Hațani. A doua zi s’a găsit cadavrul birja­rului, lângă pădurea de la Baisa, zdro­bit cu desăvîrșire, iar trăsurica și calul nică­ieri. Lîngă cadavru s’a găsit și o bărdiță, cu care s’a comis omorul. La început, nu se știa cine e crimi­nalul și lumea era foarte alarmată de o ast­fel de faptă petrecută în apropie­rea orașului. După cum se scrie însă din Botoșani, parchetul începând urmărirea cu multă abilitate a reușit să descopere pe omo­­rîtor. Dînsul e un servitor la d. Fuchs, a­rendașul de la Fântănele. Ffăptuitorul este minor și aproape tâmpit. Nu se poate încă cunoaște dacă mo­bilul crimei a fost furtul calului sau vre­o răzbunare, de­oare­ce făptuitorul înainte de crimă se bucura de cea mai mare încredere la stăpînul său. " —1 ....-*—,u jii­i-v I apa w——— — ■ [UNK] (AMĂNUNTE) ’ DIN TURCIA (Coresp. pârtie, a ziar. UNIVERSUL) Constantinopol, 17 Martie. Joia trecută străzile Constantinopolui au luat un aspect neobișnuit și sărbă­toresc. Era a 15-a zi a Ramazanului, luna de post a mahomedanilor. In fie­care an în ziua aceia, Sultanul însoțit de întreg haremul și de înalții demni­tari ai statului, se duce la vechiul pa­lat imperial de la Top Capu (Poarta tu­nurilor, în cartierul Stambul) ca să să­rute mantaua profetului (Hizkaî-Sh­erif). Mantaua aceasta, împreună cu alte relig­ii și moaște sfinte ale Islamului sunt păstrate în vistieria palatului și o dată pe an adică în ziua a 15 a Roma­­zanului se expun vederii și adorațiunei credincioșilor. Priveliștea orașului Deja dis-de-dimineață, un număr e­­norm de locuitori s-au grămădit pe strada acoperită cu nisip, care duce de la Zildiz (Steaua) adică din reședința imperială de la Bosfor spre vechiul Se­rai. Pe amândouă părțile străzii lungi au fost postați soldați din Cavalerie și Ar­tilerie. Elevi din diferitele scoale stă­­teau înșirați unul lângă altul și ținând în mâini ramuri de oii vi așteptau tre­cerea Sultanului, stăpânitorul tuturor credincioșilor, ca să-i cânte imnuri de adorare și iubire. Toate casele pe dinaintea cărora tre­buia să treacă Sultanul, erau frumos împodobite cu flori, covoare scumpe și cu steaguri, înghesuiala publicului era mare. Fie­care voia să vază pe Sultan și suita lui strălucită. Răbdarea celor cari așteptați a fost pusă la grea încercare, căci ei se adunaseră de pe la orele 6 și 7, pe când convoiul imperial s-a pus în miș­care abea cătră amenz. Mai întâiü a apărut un landou superb în care se afla Sultana Valide, mama Sultanului. înapoia ei veneau călări pe cai sprinteni și scumpi, înalții demni­tari ai haremului imperial. Urma apoi un șir lung de echipage frumoase cu princese și dame de onoare, însoțite de asemenea de demnitari și ofițeri supe­riori. Plecarea Sultanului Sultanul a părăsit palatul Yldiz la ora 1 p. m. într’o trăsură «a la Dau­­mont» în care se afla și marele­ mareșal al palatului, Ghazi Osman-pașa. La tre­cerea lui, publicul l-a salutat cu un en­­tusiasm de nedescris. Din mii de popturi räsunau strigătele: — «Padișahim Ciociașa!—Zito o Sul­­tanos !—Vive la Sultan !». Cântecele de laudă ale elevilor al­­ternați cu imnurile muzicelor din diferi­tele regimente din garda imperială. Lângă Sughuk-Ceșme în Stambul, Sul­tanul s’a scoborît din trăsură și a făcut restul drumului călare. In chioșcul de Bagdad, nu de­parte de vechiul Serai din Top-Capii, Sultanul s’a odihnit câte­va minute și a pornit apoi pe jos până la vistieria palatului. Suind acolo, a intrat însoțit de în­treaga suită în așa numitul salon a lui Hizkai-Sh­erif. Aci deschise cu mâna lui lada scumpă a moaștelor, în care se afla mantaua profetului Mohamed și a sărutat o cu evlavie. La un semn al Sultanului se apropi­­ară de sfânta manta Marele-vizir Sh­e­­ikhul-Islam și toți demnitarii înalți pe care îi invitase Sultanul la ceremonie, și cu toții sărutară cu smerenie man­taua profetului. După aceea Sultanul le dete numitele «Destemols» (cravate de mătase) cu diferite inscripții privitoare la ceremonia aceia. După terminarea împărțirea cravate­lor, Sultanul și suita sa părăsiră salo­nul și imediat intrară mama Sultanului prințesele și damele de curte, care la rândul lor au sărutat pe rând mantaua. Reîntoarcerea In tot timpul acesta Ulemalele (pre­oții turci) cântau diferite imnuri, și ver­­seturi din Coran. Sultana Valide, și principesele imperiale au vizitat apoi, moscheea de la Eski-Ali-Pașa unde se află o altă manta a profetului. In trecerea lor ele au împărțit pomană la o mulțime de cerșetori. La reîntoarcere Sultanul s’a oprit la chioșcul de Bagdad unde a luat «Iftar*­­ul (cina). Aci a dat ordin să se împarta soldaților țigări «Simiti» și «Pide» (tu­tun turcesc). După rugăciunea de seară care s’a fă­cut tot în acel chioșc (un fel de palat splendid) Sultanul s’a întors cu trăsura direct la Yidiz­ levant, Explozia din Valea-Azimilor,-l mort Locuitorul V. Gh. Stan, din Valea­ Azimilor, jud. Bacau, era lucrător la gropile cu păcură din partea aceia. Omul își câștiga cinstit hrana de toate zilele și muncia din răsputeri ca să aibă și el bani de sărbători, să petrea­că vesel cu ai lui. Deună­zi Stan pornise la muncă ca de obicei­. Când să intre în groapă și-a făcut cruce, a zis un «doamne—ajută» și a început să sape din răsputeri, flu­­erând o doină. Pe când lucra mai bine, de­odată sa aude o detunătură puternică și un nor de nisip întunecă aerul. Oamenii de pe la cele­l­alte gropi rămaseră un moment încremeniți apoi desmetecindu-se aler­gară la groapa lui Stan, de unde sa auzise detunătura. Ce se întâmplase? Gazurile de păcură adunate în grabă au făcut explozie, aruncând o cantitate enormă de nisip afară. In fundul gro­pei era întins fără suflare sărmanul Stan. Explozia îl omorîse. OMORUL MISTERIOS din jud. Ialomița Intr’una din zilele trecute s’a găsit pe marginea drumului dintre Smirna și Iazu, județul Ialomița, cadavrul unui in­divid. Mortul era îmbrăcat cu cămașă de americă mocănească, cu cioareci, cojoc și ghebă, încălțat cu opinci, pe cap însă n’avea nimic. La început nu se știa cine poate să fie omul acela și s’a crezut că el a murit subit. Primarul com. Iazu, fiind înștiințat, s’a transportat la fața locului, și a început să facă cercetări minuțioase. S’a dovedit îndată că aici nu e vorba de o moarte subită, ci de un asasinat misterios. Din cercetările primarului reese că, cadavrul a fost adus din altă parte și lăsat acolo. S’au putut recunoaște bine și urmele căruței care l’a adus și care s’a înapoiat spre Iazu. Fiind în localitate și ajutorul sub-pre­fecturei plășei Ialomița-de-jos, el a dat de știre repede prin satele vecine și în scurtă vreme se stabili identitatea mor­tului. El se numește Ioan Machidonescu, vătășelul și factorul poștal al comunei Murgeanca, din plasa Balta, județul Ia­lomița. Se bănuește că mobilul crimei a fost furtul. De urma asasinului nu s’a putut da până acum. Ancheta urmează. UN PROCES INTERESANT Din Berlin se scriu următoarele : In anul 1892, a dispărut fără veste din casa bărbatului său, a rentierului și proprietarului F. din Berlin, femeia Emilia F. în vârstă de 26 ani. De­o­dată cu densa a dispărut un student în medicină, ai cărui părinți erau prieteni buni cu familia F. Fugarii s’au dus la Paris, de unde tânărul student s’a în­tors peste 4 luni și a mărturisit totul bărbatului înșelat. Medicinistul pocăit a spus d-lui F. că nu știe unde se află nevasta lui. Intr’o zi ea a dispărut din otel luând toate o­­biectele de valoare și cea mai mare parte din bani și probabil că s’a dus cu un artist dramatic german, angajat la New-York. D. F. s’a mulțumit cu spusele aces­te, până când acum câte­va săptămâni a reușit să-și aducă iar acasă nevasta fugită.

Next