Universul, martie 1900 (Anul 18, nr. 59-89)
1900-03-26 / nr. 84
O intrare laterală și Pavil înn siîul român la Expoziția din Paris.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1900 Orfollo.x Sâmbătă, 25 Martie.— f Buna Vestire. Catolic Sâmbătă, 7 Aprilie. — Herman ■ Soarele răsare 5.34; apune 6.32 luoreanu; într’un număr viitor, vom rezuma partea a doua, nu mai puțin interesantă. București, 25 Martie. Economia rurala Am avut zilele astea câteva momente de adevărata mulțumire sufletească, citind o modestă broșură apărută sub titlul de mai sus și datorită d-lui G. M. Belitoreanu, consilier al județului Teleorman. Cunoscător serios al stării de lucruri de la sate și iubitor al țăranilor, autorul expune pe scurt și fără pretenții vederile sale asupra îmbunătățirilor ce sunt de făcut î și — ceea ce are o deosebită valoare — arată și mijloacele prin cari se pot realiza aceste îmbunătățiri. Ne facem o adevărata plăcere supunând cititorilor noștri, în rezumat, propunerile d-lui Belitoreanu. D-sa ia lucrurile din talpă. Satele noastre au rămas aproape primitive; îmbunătățirea se poate face prin aliniere, nivelare, șoseluire, observarea condițiunilor de clădire a locuințelor și prin plantațiuni. Fiecare sat trebuie să aibă un plan de aliniere, nivelare și șoseluire, cu fixarea zonei închisă printr-un șanț. Șoselele de prin sate trebuiesc pietruite, având bordurile și rudele pavate cu bolovani și nud plantate. Curțile bisericelor și cimitirele vor fi de asemenea nivelate, șoseluite și plantate. In jurul șanțului de mărginire, fiecare sat va avea o șosea de centură, de asemenea plantată. Plantate vor mai fi și șoselele vicinale, județene și naționale, rîurile, rîulețele și mlaștinele. Nu trebue multă sforțare ca să-și închipuiască cineva cât de mult și de avantagios s’ar schimba fața satelor noastre și cât ar câștiga ele în sănătate prin aplicarea acestor propuneri. Lucrările topografice s’ar face de către inginerii județelor prin conductori, cari au destul timp iarna și chiar vara când încetează lucrările șoselelor. După părerea autorului, planurile ar putea fi gata în cel mult cinci ani, iar executarea, cu plantațiuni cu tot, n’ar cere mai mult de zece ani. In ce privește plantațiunile, pentru ca să se poată avea pomi suficienți și în bune condițiuni, d. Belitoreanu propune să se înființeze în fiecare comună o pepinieră în mărime de 5—10 hectare, în care să se facă școală de diferite specii de pomi. Pepinierile vor fi dirigiate de învățătorii sătești, cari, spre a câștiga noțiunile necesare, vor fi trimiși în timpul vacanțelor la fermele model ale Statului. In pepinierile sătești se vor exercita elevii din clasa 3 a și a 4-a primară. Jumătate de hectar va fi rezervat în fiecare pepinieră pentru cultura legumelor, împărțindu se sămînța gratuit țăranilor ca să cultive legume în grădini pentru îndestularea casei lor. Dirigenții pepinierelor vor îndemna pe țărani să planteze pomi împrejurul curților lor și împrejurul locurilor de arătură (ca semne de hotar). Pomii se vor da țăranilor fără plată, dar cu obligațiunea de a-i planta conform instrucțiunilor, în caz de nereușită să fie siliți a replanta, plătind pomii după un anumit tarif. Pe lângă pepiniera de pomi, autorul mai propune să se rezerve 5 hectare pentru cultura lucernei, dându-se sămînță gratuit sătenilor. Am rezumat până aci prima parte a broșurelei lui Re din Franța (Coresp. part. a ziar. UNIVERSUL Paria, 21 Martie. Situația politică Am mai vorbit, aoi de faptul că partidele noastre politice se pregătesc serios pentru alegerile comunale, cari se vor face pe la începutul lui Maid. Naționaliștii, cari își dau foarte bine seama de însemnătatea generală a acestor alegeri, au început o campanie energică, căci dacă rezultatele alegerilor ar însemna o desaprobare a politicei cabinetului Waldeck-Rousseau, atunci elementele flotante din Parlament s’ar întoarce în contra guvernului a cărui majoritate ar fi, de fapt, foarte micșorată. Cum se anunță însă lucrurile, se crede că guvernul va ieși biruitor și din aceste alegeri, așa că e aproape sigur că o va duce până la toamnă. Romanul unui ocnaș Nicolas Roucamps era în vîrstă de 16 ani când încercă, într’un bâlciu, să șterpelească niște poame. Tribunalul îl osândia 3 luni de închisoare. Eliberat, se împrieteni cu niște nesocotiți, la Chenneyières, și făcură o farsă de prost gust: întârziind trenul, eî se urcară în căruța unui zarzavagiu care sta pe șosea. Ei aveau de gând să se dea jos din ea după câtva timp, și nu s’o fure, dar geandarmii din Joinville îî arestară. Nicolas fu condamnat, pentru această nouă încercare de furt, la două luni închisoare. Liberal, el se luă iar după sfetnici răi și primi să facă parte din o ceată de spărgători ai unei biserici din împrejurimile Parisului.Fu prins, și fiindcâ tovarășii săi erau adevărați rea-făcetori, fu și el tratat cu asprime și osândit la 8 ani de muncă silnică, și trimes la Cayerna. Acolo, obținu stima directorilor penitenciarului și căpătă îngăduirea de a lucra ca dulgher în atelierele unui constructor de vapoare. După ce a petrecut 4 ani făcându-și toate datoriile ca un om cinstit, fu apucat de așa mare dor de patrie, încât nu se putu împotrivi acestui sentiment: el evada, se îmbarcă pe un vapor cu cei 4000 de franci strânși prin economie și din darurile trimise de familia lui care nu-l uita. Zilele acestea, el se întoarse la Paris și se recomandă părinților săi ca un prieten, care are să le dea știri despre ocnaș. El voia să-și cruțe familia de emoțiuni, dar sora lui îl recunoscu după voce. Casa răsună de strigăte de bucurie, amestecate cu lacrime și suspine. Apoi familia se gândi că vecinii i-ar putea trăda, și de aceea își stăpâni lacrimile și închise pe evadat într’o cameră în care nu intra nici un strein. După 2 zile, Nicolas crezu că e mai bine să se încredințeze milei judecătorilor, cari fuseseră altă dată așa de cruzi cu el: din cei 835 franci cari Îi mai rămăseseră, el lăsă 800 părinților săi și se predeze prizonier, șefului siguranței Cochefert, căruia îi povesti întreaga sa viață. Șeful siguranței văzunci un caz deosebit, care merita să nu fie tratat după regulile obicinuite ale procedurei. El îl raportă d-lui Lépine, prefectul de poliție, care ordonă ca Nicolas să fie reținut la siguranță, până ce se vor face demersurile pentru a căpăta grațierea lui. Sinucidere la teatru Era, la sfârșitul unei reprezentații, în teatrul Bouffes, din Bordeaux, un spectator s’a aruncat printr’o fereastră a galeriei în stradă. Publicul începea să iasă tocmai atunci și un spectator n’a avut timp decât să facă o săritură în lături, ca sărmanul disperat să nu-l cadă în cap. Acesta din urmă s’a rănit grav, sdrobindu-și amândouă picioarele și căpătând o rană la ceafă. Dus la spital aproape în agonie, el a murit a doua zi fără să-șî fi venit în fire. Identitatea lui nu a putut fi stabilită. El pare a fi în vârstă de 35 ani. Mort la telefon Asează pe la orele 7, reprezintantul de comerț Schleifer, în vârstă de 40 ani, în serviciul unui angrosist de mezeluri din strada Godefroy-Cavaignac, telefona de la patronul lui unui client. El obținuse tocmai comunicația și striga la aparit tradiționalele «Allo ! allo !», când căzu deodată jos. Amploiații casei, auzind zgomntul produs de căderea lui, alergară și, găsindu-l întins pe jos, î l puseră pe o canapea, căutând să-l readucă în viață. Dar toate îngrijirile ce i s’au dat fură zadarnice și un doctor chemat declară, că nenorocitul era mort și că a trebuit să moară în urma unei congestiuni. Bluții*. Sorin Nădejde am zilnice Creditul Unit strigă : «Creditul e o binefacere a civilizației, fără credit nu s’ar fi putut mări producția, fără credit nu s’ar fi făcut din țări sălbatice, nesănătoase și neumblate, țări avute, populate și chiar centre de civilizație; fără credit n’ar exista armata de negustori mari și mici. Cu’n cuvînt creditul e viața acestui veac, e vrednicul fiu al aburului și electricităței». Da, vom zice noi, creditul e minunat pentru oameni bine cumpăniți și cumpătați ; nenorocirea e că’n veacul nostru sunt rari asemenea mostre de oameni și de aceea creditul, pe lângă mult bine, face și mult rău, atât când e vorba de indivizi, cât și când e vorba de state. Această idee o exprimă minunat de bine d. Luzzatti, vechiu ministru de finanțe al Italiei, într’un studiu economic. «Cele două vinii, cele două flagele mari ale finanțelor în statele latine e mai înteis abuzul de credit, care împinge cu necumpătare pe generațiile prezente de-a face să cadă și să apese asupra urmașilor datoriile făcute acum ; la aceasta contribue foarte mult inițiativa parlamentară. Camerele alese, întoarse de la misiunea lor, uită, puțin câte puțin, după cum dovedește regimul parlamentar, că dînsele au fost formate pentru apărarea contribuabililor». Ilustrul finanțiar arată că libertatea aceasta de a vota credite și de a nu avea de dat nimănui răspuns, a fost foarte dăunătoare țărilor latine; lucrul nu-i tot astfel în Anglia, unde nu se pot vota credite din inițiativă parlamentară, iar ministrul e responsabil direct de creditul cerut și votat. Fără îndouială că abuzul de credit și mai ales reaua lui întrebuințare e dăunător, fie unui stat fie unui individ. Puțini își dau seama de responsabilitatea ce impune orice credit, care e mai mult sau mai puțin scumplarea viitorului, fie a muncei, fie a unui venit ori proprietăți; de aceea banul împrumutat se cheltuește mai lesne, iar creditul ce se acordă, pentru mulți, e un prilej de risipă și neeconomie, pe când în banul muncii, e cristalizată o parte din viața noastră și nevrând suntem cu el mai economi ; banul împrumutat nu-i ban muncit, iar mintea omenească greu își reprezintă viitorul. E fapt constatat, și negustorii sunt din practică buni psihologi, că pe mușterii platnici îl smolnește mai lesne dându-le pe credit. Fiecare din noi, chiar când avem bani, cumpărăm mai lesne dacă e vorba să nu scoatem imediat din pungă și doar această galantomie va apăsa greu asupra bugetului Junei viitoare ; cu atât mai mult se fac lesne împrumuturi, când e vorba ca ele să fie plătite de generațiile viitoare ; de aceea oameni cu prevederi largi cad. Luzzatti zic să am mai scumpi la credite, căci generațiile viitoare ne vor blestema, de vom lăsa asupra lor sarcina datoriilor noastre. In rezumat vom spune : creditul e armă cu două tăișuri, e bun când ajută la desvoltarea mijloacelor productive, fie ale unui vis, fie ale unui stat ; îndată ce însă creditul e menit să sporească luxul, risipa și trândăvia, e o adevărată nenorocire. Mai mult, vom spune : creditul, acordat unui vis ori unui stat, trebue să fie proporțional cu activitatea lui intelectuală și fizică; covîrșind pe aceste două, el va fi mai curând rău-făcător, ori cel puțin capitalistul va pierde nu numai profitul, dar și capetele. O intrare laterală a pavilionului român — Vezi ilustrația — Erî am dat ansamblul pavilionului României la Expoziția din Paris ; în numărul de azi dăm o frumoasă intrare laterală în acest pavilion. După cum se vede, această intrare e o reproducere fidelă a fațadei istoricei și pitoreștei monastici de la Curtea-de-Argeș, cu turlele ei în stil bizantin și cu originalele sale ornamentațiuni. Medicina Veterinară Gimnasticii Maniacă «Funcțiunea face organul» a zis Lamarck. Un exercițiu regulat, metodic și de lungă durată asupra aparatelor organice, produce o schimbare profundă atât în intimitatea lor anatomică, cât și în funcțiunile lor fisiologice. O persoană ce stă toată ziua în biuroul său de lucru se simte obosită, mergând foarte puțin. Poștașul umblă toată ziua și de l’ațî întreba seara cum ’i este, va răspunde liniștit că se simtea. Cu cât cineva citește din ce în ce mai mult și cari să a pricepe, cu atât creerul seu se va desvolta, va deveni mai apt în înregistrarea, acumularea și coordonarea ideilor. Celula nervoasă, ca și fibra musculară, făcând o gimnastică, un exercițiu regulat, nu va mai simți povara acea grea de la început; se va obișnui gradat cu felul excitațiunilor și impresiunilor ce vor veni asupra lor. Aparatul digestiv este supus aceluiași principiu. Unui animal nutrit abundent, i se va desvolta stomacul, intestinele etc. foarte mult, ajungând a ingera o cantitate notabilă de alimente, pe care le va digera fără nici o greutate , pe când un alt animal neobicinuit n’ar consuma nici a treia parte. Aparatul respirator și circulator se desvolta la caii de cursă, prin antrenare. Wallace a observat că păsările din insule au aripele mai scurte decât cele de pe continente, de aceeași rasă. Același lucru se întâmplă în secrețiunea laptelui la animalele noastre domestice. Mamela sau țâța va secreta lapte cu atât mai mult, cu cât se va influența asupra sa prin gimnastică. Această gimnastică consistă: I. In amulge femela de mai multe ori pe zi (se recomandă de 3 ori pe zi) și atât până nu va mai rămâne, sau nu va mai da lapte de loc. Experiența a demonstrat că laptele, care ese la sfârșitul muls orei, este cel mai untos. De aceea, este foarte păgubitor pentru proprietari ce au răul obicei a lăsa vițelul, turmacul sau mielul a suge laptele din urmă. II. Să se mulgă țâțele la vacă și la bivoliță în diagonală, adică, cu o mână un sfârc anterior de o parte, iar cu ceal’altă, un sfârc posterior, de partea opusa celui din ’nainte. Acest fel de mulsoare este foarte avantagios, din cauză că excitațiunea se produce în amândoul lobii mamari de opotrivă, iar celulele glandei secretă cu o mare activitate lichidul hefel. III. Să se strângă între mâini sau să se lovească de mai multe ori ugerul înainte de a începe mulsoarea și în timpul acestei operațiuni, cu scopul de a produce un aflux al sângelui către glandă , și știut fiind, că cu cât ea va fi mai mult irigată de acest fluid nutritiv, cu atât, cantitatea de lapte va fi mai mare. Compresiunea și lovirea aceasta a ugerului se face în mod natural de către vițel, mânji, miel, etc., repezindu-se de multe ori cu așa forță asupra ugerului, că mamele simt o durere vie. Din această observațiune agricultorii au făcut un procedeu zootehnic prin excelență. Așa în Aveyron și în vecinătatea Roquefortului, unde se fabrică din laptele de oaie renumita brânză de Roquefort, printr’o gimnastică preparatoare a mamelelor, s’a creat una din rasele de oi cele mai bune de lapte din Franța : rasa de Larzac. La această rasă ugerul este foarte desvoltat, ceea ce indică acțiunea binefăcăttoare a gimnasticei asupra organului lactațiunea și funcționărei sale. in Larzac, ne descrie Gornevin, fiecare oaie trece succesiv la mulsoare prin mâinele a doua sau a trei ciobani. El încep prin a comprima ugerul între mâini ca pe un burete, și apoi încep mulsul ; când țâța nu mai dă nimic, o freacă, o strânge între mâini și o spate imitând mieii cari dau lovituri cu capul sugând, și iarăși încep mulsul. Ei repetă aceste operațiuni până ce ie e imposibil de a mai obține lapte. Iată o metodă a gimnasticei mamare ce ar fi de dorit să se practice și la noi de toți proprietarii ce întrețin animale de lapte , metodă care, pe lângă că le-ar produce un profit real, ar crea și în țara noastră, cu timpul, rase renumite pentru producțiunea laptelui și a brânzeturilor fine. Popescu-Daia Medic veterinar.♦* O CUGETARE PE ZI Cine vrea să fie domn peste alții, trebue mai întei să știe să servească cu credință. CRONICI FEMENINE Chestiunea femenină în Rusia . Centrul mișcării femenine în Rusia, «Clubul damelor», sau, cum a trebuit să se numească în urma ordinului guvernului, ««euniunea femeilor pentru ajutor reciproc», a prosperat foarte mult în cei cinci ani ai existenței sale. Mii de femei inteligente fac parte din această societate și au contribuit foarte mult pentru promovarea intereselor femenine. Stăruința de a înființa sucursale în provincie, cari să lucreze în același sens, contra cărora însă s-a opus guvernul, se pare în sine că a ajuns să fie o realitate. In cursul anilor din urmă chestia femenină în Rusia a luat un mare avânt și femeilor le stau deschise toate drumurile spre funcțiunile publice. Femeile-medici de pe la instituțiunile guvernului sunt egal îndreptățite la pensiune, cu bărbații. In multe farmacii sunt femei dirigente, în spitale sunt chirurgi femei. Actualmente sunt terminate și lucrările pentru deschiderea unui biuron tehnic, care se va deschide în curând. Femei desenatoare sunt angajate ca arhitecți, ingineri și tehnologi. Multe mii de femei sunt în serviciul poștelor, telegrafelor și a căilor ferate, precum și la ministere și la biurouri particulare. In Finlanda pledează acum senatorul Mechelin pentru ca femeile să fie primite în toate oficiile publice și adică sub aceleași condițiuni ca și bărbații. Finlanda a obținut, mari 1*ezultate în desvoltarea chestiunei femenine și servește ca model puternicului imperiu vecin. Femeea finlandeză este calmă și conștie de ținta ce o urmărește, ceea ce nu se poate spune despre femeile ruse, deoarece extremele se ating prea mult. Pe lângă o desăvârșită apatie și superficialitate, se află mult temperament și energie enormă. In «clubul damelor» s’a introdus un «spirit» prea parlamentar, cu o mare opozițiune, care se poate califica de încăpățînare. Iși poate cine va închipui ce desbaterî au loc în adunarea generală, care ține de la orele 8 seara și până la 4 ore dimineața. Toate vroesc să vorbească deodată, iar clopoțelul președintei este fără efect. Femeile mai «blânde» s’au retras în camerele de alături, unde au conversat fumând Clubul damelor a înființat un mare atelier de croitorie, unde membrii își pot face comande pe un preț maieftin ca oriunde. Din nefericire această întreprindere este amenințată de fiasco, deoarece damele nu află toaletele lor destul de moderne, adică lucrate prea mult conform higienei. Olimpia din istoria Secolului XIX 25 Martie (1814) Napoleon I și fiul său sunt siliți să abdice ; în aceiași zi Senatul proclamă de rege pe Ludovic XVIII. Carnetul meu Blagovește Azi, în zi de Blagovește, Tot țiganul mâncă pește, Caracudă, știucă, crap, Și dă vinul peste cap... Ca țiganul, zi, voi face, Că și mie pește ’mi place, Gând e vorba despre vin, La el veșnic mă închin... Și bend vin, mâncând la pește, Ca în zi de Blagovește, Voi uita de Rallie, Dacă s’arde unde e... Voi uita că primăvara, A venit cu chilioara, Că n'am haine, pardesiă Și că ’n pungă ’sifistră Voi uita de sărăcie Și de criză,—nu mai fie !— Voi uita că sunt în post, Și că ’mi trebue un... post!... Voi uita politicale, Cu rupturi de biete sale, Voi uita de întruniri Cari se țin pentru ’nțoliri... Voi uita ăs toate 'n fine, Voi petrece cum e bine, Ș’apoi mâine iar rozbel Voi începe cu nevoi... Ga și mine, mâncați peste Azi, în zi de Blagovește, Caracudă, știucă, crap Și dați vinul peste cap... Marion. UN SFAT !» E ZI Slăbiciunile.— Să culci pe bolnav, să-I deschei hainele și să-i dai câteva picături de melisă pe o bucățică de zahăr. RĂZBOIUL dintre ■ Anglia și Transvaal — Prin poștă — Ziarele engleze publică o depeșă din Hamburg, înregistrând zvonul că împăratul Wilhelm a trimis o scrisoare de condoleanțe, prin mijlocirea d-rului Leyds, cu prilejul morței generalului Joubert. » * O depeșă din Bloemfontein către «Daily Telegraph», anunță că lordul Roberts a trimis un mesagiu la Mafeking ca să spue că garnizoana trebue să stea acolo până la mijlocul lui Main, și că colonelul Baden-Powel a respins că o va putea face. Ambasadorul englez din Viena, a adresat ziarului «Politische Correspondenz» o notă în care asigură în forma cea mai absolută că trupele engleze pentru toată durata războiului, n’au întrebuințat nici gloanțe expansive, nici de cele explosive, dar numai gloanțe compacte. «New York Journal» publică o telegramă din Bucomanshop, în care afirmă că comandantul Reichsman, care ar fi comandat pe boerî în lupta de la Kornspruit, e identic cu căpitanul din armata Statelor Unite, Carol Reichsman, care însoțea armata boeră ca atașat militar american. O telegramă a aceluiași ziar din Washington anunță că la ministerul de război se consideră că această știre nu e demnă de credință. Se admite însă că la minister nu se aude mai mult timp vești despre căpitanul Reichsman Ziarul «Matiu» pretinde a ști că guvernul francez va cere explicații cu privire la transportul trupelor engleze prin calea Beira și Untali. «Eclair» constată că puterile streine, în particular, au dreptul de a cere cont Portugaliei de faptul că trupele engleze au fost lăsate să treacă pe teritoriul portugez din Africa de Sud. Guvernul francez ar trebui să ia inițiativa unei energice acțiuni diplomatice.* * » «Daily Post» are de la o persoană bine informată știrea că regina Victoria a ordonat lordului Roberts de a libera Mafekingul cu ori ce preț. Lordul Roberts ar fi respins că liberarea se va face fără îndouială peste 2 săptămâni. » " La Londra nu se dă nici un crezămînt știre date de agenția «Central News», după care generalul French ar fi decimat un detașament bber. * ♦ * O telegramă din Bruxelles anunță că în cercurile ambasadei transvaliane de acolo circulă știrea temeinică despre o iminentă acțiune a Țarului. * * * Din Lorenzo-Marquez se vestește că acolo a sosit Luni vaporul german «Koenig» cu 257 pasageri pentru Transvaal. * * * Corespondentul ziarului «Standard» din Bloemfontein, confirmă știrea că armata lordului Roberts suferă foarte mult de lipsa de cai. * * Cu privire la fuga unui grup de prizonieri boemi de lângă orașul Cap, iată ce amănunte găsim în ziare: «Câțîva din cei fugiți au fost descoperiți într’un tren, dar mai înainte de a putea fi arestațî, ei au fugit din nou. PAUL VREMEA 15 Dramele Moscovei NIHILISTUL x La contele Troiei. El nu vedea decât crima lașe și ascunsă; inima ’î se umplea de desgust și, asemenea acelor oameni cari arestează un hoț fără să aștepte concursul autoritate!, căci se aruncă în apă sau în flăcări spre a încerca să scape pe unul din semenii săi, fără să -l pese de rasa și opiniunea sa, fără să se întrebe dacă nu riscă a fi ucis, jură în sine însuși de a fi nemilos. — Aidețî, domnilor ! — reluă contele incercate să surîdă, — add sunetele unui vals care ne anunță începerea balului; o absență mai lungă a fi observată și asta nu trebue de loc. «Să încercăm de a uita grijile noastre. «Nimic se nu lase a se lămuri ceea ce s’a petrecut aci ! Mă bizui pe delicateța și bunul simț al unora și pe prudența celor I’artî. Dacă aceștia din urmă vor încerca, prin vre-o indiscreție voluntară, de a face pe contesă ca să cunoască adevărul, și prin acest mijloc a ’I produce o emoțiune mortală, să se ferească căci vor găsi imediat chiar în mine un judecător neclintit. «Deci să se ferească și luând de brațul pe intimul său prieten Roumine, generalul, urmat de oaspeții sei, se îndreptă spre marele saloane unde se aflau o mulțime de dansatori invitați numai la bal. XI Anna și Albert față. In față Mai întăi și de toate, în mijlocul acestor străluciri, Albert observă pe Anna Andreievna vorbind cu un căpitan din garda călare. Din locul în care se afla el, putea să o contempleze după plac. Era adorabilă, această ființă, cu toată strălucirea frumuseței și tinereței sale. — Se poate—se gândea Nore! — ca o formă așa de ideală să ascundă un suflet așa de corupt? Blestemați să fie acești mizerabili cari își fac o armă mai mult din înjosirea acestor fanatice,cari trag foloase din exaltarea naturală, din instinctul intrigei pe care femeea îl are într’insa, cari nu se dau înapoi d’inaintea perderei unei ființe ale cărei rele aplecări le lingușesc. «Totul e bun pentru ei! «Și, făcându-se apostoliî libertățeî, ei încep prin a înjosi pe proștii cari cred într’inși» și a'i transforma în vulgare unelte. «Inima mi se strânge când mă gândesc la cursa ce o voi întinde el ! și cu toate astea trebue ! «Ezită ea pare a trăda pe rudele sale apropiate ? Pălita ea oare în momentul în care contele, propriul ei cumnat, era să fie victima unei crime pe care ea o pregătise poate și pe care o știa desigur ? «Tremura oare dânsa în momentul când scosese pumnalul ? «Cine știe ce sinistre planuri se ascund sub visul ei, sub veselia și cochetăriile ei ? «Aș da zece ani din viața mea pentru ca ea să fi fost un bărbat. «Prostie ! Prejudiții absurde ! Oare otrava turnată de o femee nu ucide tot ușa ca aceea vărsată de un bărbat? El o văzu inlinzând mâna cavalerului său, părăsindu-l, vorbind cu doar trei tineri ce se strînseseră în jurul său și apropiindu-se de bătrânul Roumine, cu care schimbă câteva cuvinte. El ezită incă, întârzia momentul de a-l vorbi. Ea îl zări însă și veni spre el. — Ah ! domnule spuse ea cu o voce încântătoare — ce palidești! El încercă să protesteze și spuse câteva cuvinte fără șir. — Ești, fără îndouială—spuse ea — prea timid, spre a mă invita și trebue ca să fac eu primul pas ! «Există ceva mai plăcut, și, în același timp mai atrăgător, decât acest vals ce se cântă acum ? Se numește Foile dimineței și e făcut de Strauss. «Ce sensațiuni neșterse simți legându-te la sunetele acestei încântătoare armonii. «Nu ești de părerea mea? Se pare că intri într’o altă viață tîrit de plăcutul vals, simți emoțiuni necunoscute și plutești într’o lume nouă, unde uiți totul. Spunea ea adevărul? Era dînsa ecoul gândirilor ei? Natura sa înflăcărată și voluptoasă o învingea ? Chipul în care ea accentuase ultima frază , și uiți totul, copiind ca o întristare, o desperare, o spaimă chiar. Nu era din contră o comedie ? Asta nu caută să afle Norel. Ținend strîns la peptul lui această talie delicată, simțind că ese din acest corp un parfum îmbătător ce’î se urca la creer, el era foarte departe de nihiliști și de uneltirile lor; el nu maî știa nimic, el nu mai vroia să știe nimic. Anna avea dreptate; ea trăia o altă viață... Mii de dorințe pătrundeau în ființa luî... El nu mai era stăpân pe dînsul... Ce î păsa de rest ? Lăsându-se în vîrtejul valsului, frumoasa femee tîrise pe nesimțite pe cavalerul ei prin saloane. Când eî se opriră erau singuri într’o seră plină de plante exotice. Ascunsă într’un colț al uneî peșteri artificiale o fântână nevăzută curgea într’un bazin de marmură. Luminele ascunse în tavan și în plante răspândea în acest colț retras o umbră misterioasă și îmbătătoare. Era locul cel mai nemerit pentru reverie și pentru uor. Arma se aruncă pe o canapea de mătase și făcu semn lui Albert să stea lângă dânsa. Ea atunci i spuse : — De ce ești așa de trist ? Nu te mai recunosc ! D-U așa de vesel mai adineauzi și acum iată-le așa de serios... Nu îmi spui nimic? De ce? Avut-am oare nenorocirea să’ți displac, să’ți cauzeze vre o tristeță ? — D-ta! strigă el, tîrît de o forță neînvinsă. D-la oh! nu spune asta! știu bine... — Ce? — Nu ! Iartă-mă Numai stărui, te rog. — Voi stărui, din contra , vorbește, te rog. — Vezi bine că înebunesc, că privirea d-tale mă arde! Aș vroi... — Dar asta e o declarație—reluă ea rizând. — Oh! știu că țî vei bate joc de mine, că vei refuza de a crede cuvintele mele; dacă te ofensez, gonește-me ! Dar nu rîde te rog, nu rîde de chinurile pe cari le sufer și pe cari nu le poți înțelege. Nici o dată o mărturisire n’a fost așa de sinceră ca a mea. «Nu știu cum să’ți zugrăvesc ceea ce se petrece în mine. Oh! nu e o femee ordinară care inspiră un asemenea sentiment ! Nu trăesc, nu respir decât când sunt lângă d-ta ! Ai făcut din mine un sclav, un obiect... De ce ești așa de frumoasă?... Știu că o lume întreagă ne desparte ; știu că niciodată nu vei fi a mea ; nu cer nimic. Ea îl asculta fără să se miște. — Aș vroi să fug de d-ta și nu pot. Aș vroi... să te scap de un pericol... Aș vroi să-mi pot da sângele pentru d-ta, asigurându-ți liniștea și fericirea. Aș vroi să fiu ceva în viața d-l,«leși să-mi spun : «Dacă ea trăiește fără grijă , asta datorește puțin și mie.» «Iată, doamnă, de ce sunt trist, de ce sunt tăcut. Dacă această mărturisire stranie și bruscă nu ți-a plăcut, spune un cuvînt și mé voi retrage. Dar nu uita că e un amic devotat care îți vorbește. — Ești un copil zise ea în fine.—Dacă m’aș formaliza de mărturisirea d-tale, foarte bruscă într’adever, ași trece în ochii d-tale desigur drept o cochetă. Asta ar fi a da importanță unei declarații galante, amabile, sinceră chiar, care își datorește existența unei stări nervoase in urma sunetelor unul vals încântător. Nu sunt supărată... din contra... îți sunt recunoscătoare de simpatia de care îmi dai dovadă, de amiciția pe care mi-o oferi și pe care o primesc. Ea întinsese lui Albert mâna și nu se gândea de loc să și-o retragă. Vocea ei era gravă. Era o presimțire secretă care o înștiința ? Ghicea ea că acest om era destinat a juca un mare rol în viața ei, că el spunea adevărat că vroia să o salveze ? Era ea sub influența aceluiași farmec mistic ? Femeea învinsese în sine ? Nu ! Fanatica își juca rolul. Sclavul executa ordinele stăpânului său. Ii se prescrisese de a seduce pe îndrăznețul francez. El trebuia să fie cel puțin în aparență în curentul afacerilor amicului său. Se știa că acesta corespundea cu agenții ruși din străinătate ; el fusese văzut intrând de două ori la secția a III. De ce se ducea acolo ? Asta trebuia dânsa ca să afle. Norel, înșelat de aparențe, speră. (Va urma)