Vatra, 1985 (Anul 15, nr. 1-12)

1985-01-01 / nr. 1

2 — Stimată tovarăşă Angela Istroiu, în Raportul pre­zentat marelui forum al comuniştilor români de către secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi în hotărîrile Congresului al XIII- lea, un loc deosebit de important îl are teza, de cea mai mare valoare teoretică şi practică, privind continui­tatea procesului revoluţionar socialist, ridicarea pe noi trepte, calitativ superioare, a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate în România. Care sunt modalităţile şi formele de sporire a aportului activităţii ideologice şi cultural-educative la afirmarea tot mai durabilă a aces­tui obiectiv strategic al partidului nostru? — Este firesc ca, în acest context, activitatea ideo­logică şi politico-educativă să deţină un rol de maximă importanţă, atît în înţelegerea sensului şi semnificaţiilor procesului revoluţionar socialist, cît şi în orientarea şi dirijarea practică a eforturilor de traducere în viaţă a obiectivelor şi sarcinilor stabilite. Tocmai de aceea, acor­dăm o deosebită atenţie popularizării, dezbaterii, însu­şirii şi concretizării în fapte de muncă şi viaţă a spiri­tului revoluţionar, constructiv şi novator caracteristic documentelor şi hotărîrilor adoptate de forumul comunist. Modalităţile, formele şi mijloacele educaţionale, po­litice şi ideologice prin care sîntem chemaţi să realizăm acest lucru sînt numeroase şi avem în vedere aici ridi­carea la noi parametri de eficienţă politică, ideologică şi ştiinţifică a acestora, începînd cu adunarea generală, învăţămîntul politico-ideologic, multiplele manifestări ale organizaţiilor de masă şi obşteşti, ale instituţiilor şi aşe­zămintelor de artă şi cultură. Multe din aceste forme ale acţiunii ideologice şi cultural-educative sunt cunoscute, ele validîndu-şi finalitatea, eficienţa şi atractivitatea, ceea ce impune generalizarea experienţelor valoroase acumu­late, concomitent cu promovarea unor modalităţi noi, cu o forţă de convingere şi mobilizare mult mai mare şi durabilă. Ceea ce ni se pare cel mai important, însă, pentru afirmarea spiritului revoluţionar în munca poli­­tico-ideologică şi cultural-educativă, constă în integra­rea organică, continuă şi permanentă a acesteia cu activitatea practică, cu cerinţele de zi cu zi ale muncii şi vieţii oamenilor. Pentru că substanţa şi motivaţiile spiritului revoluţionar în acţiune nu pot fi plasate în altă parte decît în cîmpul de cunoaştere şi acţiune, în activi­tatea oamenilor muncii, a tuturor cetăţenilor patriei pentru înfăptuirea marilor sarcini ce ne stau în faţă. — Vorbind despre spiritul revoluţionar în acţiune, expresie care semnifică în finalitatea sa tocmai capaci­tatea şi necesitatea oamenilor de a construi o nouă exis­tenţă social-umană în cunoştinţă de cauză, cum apreci­aţi că se manifestă acesta în activitatea desfăşurată de comunişti, de toţi locuitorii meleagurilor mureşene? — înainte de toate, în muncă, în rezultatele obţi­nute de fiecare om, de fiecare colectiv şi unitate econo­­mico-socială, în productivitatea, calitatea şi eficienţa muncii fiecăruia. Pentru că, a munci bine şi cu folos, a te împlini într-o muncă de calitate, cu rezultate supe­rioare sub toate aspectele, echivalează cu afirmarea în practică a competenţei profesionale, ştiinţifice, tehnice, culturale şi, evident, a răspunderii politice şi sociale. Aceasta cu atît mai mult cu cît, numai un om cu un înalt nivel de cunoaştere şi cultură, cu o experienţă profesională şi de specialitate, care caută să descopere noi şi noi şanse şi posibilităţi de afirmare a potenţia­lului de creativitate, poate să trăiască satisfacţia de a fi în pas cu timpul său şi, mai mult, de a trăi în viitor cu securitatea şi certitudinea pe care numai cunoaşte­rea ca acţiune de transformare în bine a lumii, ţi-o poate oferi Aici, în această îmbinare a cunoaşterii şi conşti­inţei cu munca şi viaţa, se găseşte originea şi rezervorul Interviu cu ANGELA ISAROIU secretar cu probleme de propagandă la Comitetul judeţean Mureş al P.C.R. „Adevărata vocaţie a culturii şi educaţiei v­a fi un pas cu timpul, cu cerinţele noului“ de motivaţii ale spiritului revoluţionar în acţiune. Iată de ce, este necesar, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „să desfăşurăm o activitate mai bine orga­nizată pentru ridicarea permanentă a cunoştinţelor pro­fesionale, ştiinţifice şi culturale ale cadrelor din toate domeniile, să cerem fiecărui activist să lucreze în spi­rit revoluţionar ... “. Judeţul Mureş, ca de altfel toate judeţele ţării, oferă în toată complexitatea sa, în munca şi viaţa cotidiană numeroase exemple de afirmare a spiritului revoluţionar, a oamenilor. „ Oamenii muncii mureşeni, tineretul şi copiii, toţi cetăţenii judeţului, români, maghiari şi germani, dispun de minunate condiţii de muncă şi viaţă, de acces la cunoaştere, ştiinţă, cultură şi educaţie, graţie politicii şti­inţifice, umanist-revoluţionare promovate de partidul şi statul nostru, în special, în epoca pe care cu mîndrie şi deplină satisfacţie o numim „Epoca Ceauşescu“. Cum acţionează instituţiile şi aşezămintele de cultură pentru a-şi onora rolurile deosebite ce le revin în formarea omului nou, în satisfacerea aspiraţiilor oamenilor muncii? — Intr-adevăr, judeţul nostru beneficiază de minu­nate condiţii pentru ca oamenii muncii, producătorii şi stăpînii bunurilor materiale şi spirituale, să se poată manifesta şi în calitatea lor de receptor şi creator de valoare culturală. Instituţiile de spectacole şi concerte. Teatrul Naţional — veritabilă bijuterie a arhitecturii socialiste româneşti, emblemă-simbol a minunatelor con­strucţii ale rodnicilor ani epopeici ai socialismului, Filar­monica de stat, Teatrul de păpuşi şi Ansamblul artistic „Mureşul“, instituţiile de învăţămînt superior medical, tehnic şi artistic, unităţile şcolare, căminele culturale, bibliotecile, librăriile, unităţile cinematografice, muzeele, casele de cultură şi cluburile muncitoreşti, institutele şi centrele de cercetare ştiinţifică de toate profilele, zia­rele şi revistele, filialele uniunilor de creaţie etc., consti­tuie o reţea culturală densă şi cu dotări adecvate pentru a fi, prin tot ceea ce fac, adevărate centre de educaţie revoluţionară, patriotică şi umanistă. Şi, trebuie să spu­nem că, în mare parte, ele îşi îndeplinesc înalta misiune încredinţată de partid, aceea de a fi focare de cultură şi educaţie, modelatoare şi formatoare de conştiinţă, cultivatoare de sensibilitate şi propagatoare de frumos şi adevăr. Creşterea an de an a numărului manifestărilor or­ganizate şi a beneficiarilor de valori spirituale, diversi­ficarea genurilor şi formelor de creaţie şi interpretare, succesele deosebite obţinute de numeroase colective ar­tistice de amatori (peste 300 de titluri de laureaţi ai Fes­tivalului Naţional „Cîntarea României“ la ediţia ante­rioară, ampla participare a maselor în calitate de inter­preţi şi creatori la actuala ediţie, constituie doar cîteva argumente care definesc amploarea şi calitatea vieţii culturale mureşene. Dar, de ce să nu recunoaştem, mai avem multe de făcut în acest domeniu pentru a conferi, noi valenţe superioare atît calitativ cît şi ca eficienţă educaţional­­formativă activităţii culturale. Posibilităţi avem, cerin­ţele sunt numeroase, oamenii muncii sunt tot mai recep­tivi şi dornici de a primi ceea ce li se cuvine de drept şi de fapt — valori spirituale — pe măsura eforturilor pe care le fac pentru dezvoltarea economică, inclusiv pentru dezvoltarea culturii şi educaţiei. Iată de ce vom depune eforturi tot mai responsabile pentru ca această minunată reţea de instituţii de cultură şi artă să onoreze aşteptările proprietarilor şi benefici­arilor lor — oamenii muncii. — Cultura şi educaţia cunosc şi ele un proces de transformare calitativă, revoluţionară. Ce credeţi că ar trebui întreprins pentru o mai rapidă şi durabilă adap­tare şi integrare a acestora în contextul de ansamblu al procesului revoluţionar-socialist? — înainte de toate, imprimarea noii concepţii, revo­luţionare, în întreaga activitate cultural-educativă, forma­rea şi consolidarea conştiinţei socialiste active, angajate şi responsabile la toţi cei care sunt chemaţi­ să concure la crearea şi comunicarea valorilor spirituale. Vedeţi, gîndirea realistă a lucrurilor ne obligă la o reevaluare a criteriilor de măsurare a eficienţei activităţii şi în acest domeniu. Am în vedere, aici, în primul rînd insti­tuţiile de artă şi cultură, unde este necesar să promo­văm cu mai mult curaj şi răspundere un sistem de coin­teresare adecvat, stimulator şi activ, capabil să ducă la afirmarea mai temeinică a noului. Şi în artă, în cultură, cu toate particularităţile şi specificul lor, este necesar să gîndim eficienţa în ter­meni adecvaţi. Dacă în producţia materială vorbim de calitate, productivitate, apoi despre aceleaşi lucruri tre­buie să vorbim şi în cultură şi artă. Pentru artă şi cul­tură, eficienţa se măsoară în producţia artistică, în spec­tacolele prezentate, în numărul de spectatori, toate aces­tea stînd sub controlul riguros al calităţii şi valorii estetice, ideologice, educative şi patriotice. Rezultatele obţinute pînă acum demonstrează nu nu­mai că este posibil acest lucru dar şi faptul că este în interesul general al societăţii, al culturii şi artei în special, ca spiritul revoluţionar să devină unica moda­litate firească de a fi a culturii şi artei noastre socia­liste, a fiecărui activist cultural, om de cultură, artist şi creator. „întreaga activitate cultural-artistică educativă, se arată în Raportul la Congresul al XIII-lea, trebuie să servească poporul, să ofere programe care să reflecte permanent munca sa eroică, dorinţa de cunoaştere şi virtuţile morale, ce-i sunt caracteristice. Este necesar să se asigure participarea activă a maselor populare la întreaga viaţă cultural-artistică a ţării, ca parte inte­grantă a activităţii multilaterale de făurire a socialis­mului şi comunismului în România“. Tocmai prin a­­ceasta se afirmă, în demnitate, vocaţia artei şi culturii de a fi în pas cu timpul, cu cerinţele noului. Consemnat de Ioan BANCIU Este cunoscută preocuparea partidului nostru pentru desfăşurarea activităţii po­litico-educative, de formare a omului nou, pentru afirmarea literaturii, a ar­telor, a culturii noi, revoluţionare — fac­tori importanţi în educarea maselor, care au menirea de a reda, în limbajul lor specific, viaţa, preocupările, dorinţele şi visele poporului nostru. întotdeauna li­teratura şi arta românească s-au inspi­rat din izvorul viu, nesecat, al frumuseţii sufleteşti şi fizice a poporului nostru ca­re a fost nu numai beneficiarul,­ ci şi făuritorul culturii româneşti. Poporul român se mîndreşte pe drept cuvînt cu tradiţiile progresiste, patriotice ale culturii noastre, istoria luptei mase­lor populare pentru păstrarea fiinţei na­ţionale, pentru neatîrnare, pentru liber­tate şi dreptate socială, pentru o viaţă mai bună, a consacrat pentru vecie nu­mele multor cărturari luminaţi, clarvăză­tori. Viaţa şi activitatea celor mai de seamă oameni de cultură din trecut sunt străbătute ca de un fir roşu de dragoste şi devotament faţă de popor şi patrie, de dorinţa arzătoare de a sluji idealurile celor mulţi, de un înălţător spirit de jertfă pentru cauza libertăţii naţionale şi sociale. Ei şi-au făcut o datorie de onoa­re din a înfăţişa lumii virtuţile poporului român, nobleţea sa spirituală, modestia, hărnicia, umanismul ce l-a caracterizat întotdeauna, dorul de libertate şi drep­tate. Ideile, indicaţiile şi orientările cuprin­se cu generozitate în cele mai variate contexte ale amplei şi neistovitei activi­tăţi teoretice şi practice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu se constituie într-o inestimabilă, originală şi profundă con­tribuţie la dezvoltarea creatoare a teo­riei materialist-dialectice şi istorice des­pre artă şi literatură, despre funcţiile culturii în ansamblul ei, în viaţa noastră socială. Contribuie la elucidarea celor mai complexe probleme cu care se con­fruntă activitatea de creaţie a valorilor literar-artistice, întreaga noastră con­strucţie culturală umanist-revoluţionară. Constituind o problemă de cea mai mare importanţă pentru întreaga socie­tate, educaţia socialistă, dezvoltarea con­ştiinţei revoluţionare reprezintă şi trebuie să reprezinte şi în continuare o sarcină majoră a întregului partid, a tuturor fac­torilor educaţionali, aşa cum sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de al XIII-lea Congres: „întreaga activitate ideologică, politico-educativă şi culturală de masă, creaţia literar-artistică — trebuie să se desfăşoare permanent sub conducerea politică a partidului. Organele şi organi­zaţiile de partid, comuniştii din aceste sectoare trebuie să facă totul pentru a-şi îndeplini înalta misiune de a promova politica internă şi externă a partidului, de a îndruma şi conduce nobila muncă de educare şi formare a omului nou“. Conducerea conştientă, a acestui proces, preocuparea statornică a partidului pen­tru perfecţionarea continuă a activităţii politico-ideologice şi cultural-educative constituie o componentă esenţială a exer­citării rolului său conducător. Rezultatele acestei preocupări se reflectă în munca eroică a întregului popor, în spiritul de abnegaţie cu care milioanele de oameni ai muncii de la oraşe şi sate înfăptuiesc politica partidului. „S-au produs — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de al XIII-lea Congres al partidului — mari transformări revoluţionare în nivelul de cultură şi conştiinţă al întregului nostru popor, învăţămîntul, ştiinţa şi cultura au cunoscut o puternică dezvoltare, avînd un rol tot mai însemnat în întreaga transformare revoluţionară a patriei noastre. S-a ridicat continuu gradul de civilizaţie materială şi spirituală al po­porului [... ] Toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregul popor se prezintă la Congresul al XIII-lea al partidului cu înfăptuiri remarcabile în toate domeniile, cu hotărîrea fermă de a îndeplini în cele mai bune condiţii pla­nul cincinal 1981—1985, asigurînd astfel ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie“, în acelaşi spirit, la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982 — al cărui program­­ideologic a fost integrat Programului făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate — punînd în lu­mină rezultatele obţinute într-o perioadă istorică scurtă, în transformarea conşti­inţei sociale, a modului de a trăi şi munci al întregului popor, relevînd că munca teoretică şi politico-educativă a exercitat o puternică influenţă în dezvol­tarea forţelor de producţie, în perfecţio­narea relaţiilor sociale şi a formelor de conducere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a atras atenţia totodată asupra rămînerii în urmă a acestui domeniu de activitate faţă de schimbările din structura socială şi din relaţiile de producţie. „Se poate afirma că baza materială a societăţii noastre socialiste a mers mai înainte, s-a dezvoltat mai puternic decît conştiinţa socială, decît activitatea teoretică, ideolo­gică, politico-educativă. Aceasta are, fără îndoială, anumite urmări negative şi tre­buie să acţionăm pentru realizarea unei concordanţe cît mai depline între cele două laturi ale dezvoltării sociale“. Transpunerea în practică a acestor ce­rinţe implică cu necesitate realizarea unei calităţi noi şi în domeniul activi­tăţii ideologice, teoretice şi politico-edu­cative de masă. Un astfel de imperativ trebuie să fie în centrul întregii munci educaţionale, în această direcţie trebuiesc mobilizate toate mijloacele din societa­tea noastră. învăţămîntul de toate gra­dele, presa, creaţia literar-artistică sînt puternic implicate în acest proces, ele avînd menirea să confere întregii munci educative un conţinut militant, revolu­ţionar, să promoveze concepţia mate­­rialist-dialectică şi istorică a partidului nostru, să combată de pe poziţii ştiinţi­fice, mentalităţile înapoiate, influenţele vechii societăţi, ale cercurilor şi forţelor ostile socialismului. Consfătuirea de la Mangalia din au­gust 1983, Programul de măsuri adoptat privind îmbunătăţirea activităţii ideolo­gice şi politico-educative în rîndul co-­ muniştilor şi al tuturor oamenilor mun­cii, dar mai ales documentele Congre­sului al XIII-lea al partidului au sub­liniat cerinţa ca în întreaga activitate de partid şi de stat să se afirme cu pu­tere spiritul revoluţionar combativ, con­tribuind la crearea în toate colectivele de muncă a unei atmosfere de intran­sigenţă faţă de lipsuri şi neajunsuri, faţă de manifestările de inerţie şi ru­tină, de încălcare a unor hotărîri de partid şi legi ale ţării, a normelor de conduită moral-politică ale societăţii noastre, faţă de tot ceea ce este perimat şi frînează mersul înainte. Socialismul nu este o stare imobilă, ci un proces continuu, perfectibil, un proces revoluţio­nar de transformare a structurilor eco­­nomico-sociale şi a omului însuşi. In acest cadru, imperativul major al edu­caţiei şi al culturii constă în formarea de puternice convingeri şi atitudini co­muniste, a unui nivel înalt de cunoaş­tere, de pregătire politico-ideologică şi cultural-ştiinţifică. (Continuare în pag. 12) Antoneta SOMODI preşedinte al Comitetului de cultură­­şi educaţie socialistă al judeţului Mureş Rolul conducător al partidului în impulsionarea culturii VATRA 166

Next