Viața Nouă, iulie-septembrie 1969 (Anul 25, nr. 7635-7713)
1969-09-11 / nr. 7697
■a Á A > < Nr. 7697 Livrările din zootehnie integral realizate. Au trecut peste 250 de zile din acest an de producție. Este timpul ca în C.A.P.-uri după opt luni de activitate să înceapă, îndeosebi în sectorul creșterii animalelor, socotelile realizării planului de livrări. Cînd spunem aceasta, avem în vedere faptul că la lapte de vacă planul de livrări ar fi trebuit cam în proporție de realizat 70—75 la sută, la animale pentru carne la fel, iar din ramura creșterii ovinelor sarcinile de livrare trebuiau îndeplinite integral , mai mult chiar, în condițiile climatice ale acestui an sarcinile puteau fi substanțial depășite. Pornind de la aceste considerente am făcut o sumară analiză în două cooperative agricole de producție — Cavadinești și Băneasa — asupra stadiului de realizare a planului din sectorul animalier. De la bun început trebuie să facem mențiunea că cele constatate nu au avut menirea să ne bucure. La prima vedere s-ar părea că C.A.P. Cavadinești, unitate al cărui consiliu de conducere a prevăzut ca în viitorii ani să se profileze pe vaci cu lapte, situația livrărilor nu este chiar atît de „nesatisfăcătoare " , din planul anual de 2 500 hl lapte de vacă, s-au livrat la Industria laptelui Galați (beneficiarul producției marfă), 2 300 hl. Deci, se trage, la repezeală, bineînțeles, concluzia că pînă la sfîrșitul anului se va realiza și chiar depăși planul, cum de altfel ne spunea așa și tovarășul Nicolae Plesnicute, vicepreședinte al cooperativei. Dar, analizînd mai atent această problemă rezultă că lucrurile nu stau deloc așa de bine, cum pare a „spune" cifrele. Și iată argumentele , unitatea a avut la începutul anului un efectiv de 335 vaci furajate, iar din luna august acest număr a crescut la 375 vaci, prin cumpărări. Mergînd totuși numai pe efectivul cu care s-a plecat inițial, producția planificată în acest an a se obține de la fiecare vacă furajată este de 1250 litri, deci cu mult sub nivelul la care au ajuns alte cooperative care dețin efective mari de vaci și care se ocupă cît de cît de creșterea organizată a acestei specii de animale. Fără a nega eforturile cooperatorilor din Cavadinești, trebuie spus că C.A.P.uri ca Pechea, Băleni, Cerțești, în condiții similare, obțin cîte 2 000 și peste 2 000 litri lapte de la fiecare vacă furajată. Dar lăsînd la o parte comparațiile, să vedem un alt aspect al problemei. Din producția globală de 4 200 hl lapte ce urmează a se obține în acest an (am exclus, nu trebuia, cele 40 vaci, deși ce au intrat în unitate în luna august), cooperativa a contractat cu statul numai 59 la sută. Or, un asemenea procent al producției marfă este mult prea mic. De aici, asupra problemei se pot trage mai multe concluzii: prima variantă ar fi aceea a consumului intern exagerat de mare, ceea ce duce la scăderea simțitoare a rentabilității sectorului. Dacă de la o vacă cu care se cheltuiește anual circa 2 000— 2 500 lei (calculat furaje, zile muncă, medicamente și adăpost), se obțin 1 250 1. lapte, cantitate a cărei valoare abia acoperă cheltuielile de producție și din care se valorifică numai 750 1. lapte, este de prisos să mai vorbim de rentabilitate. Calculînd și valoarea vițelului obținut în asemenea condiții tot nu se va reuși să se acopere cheltuielile fără a mai vorbi de beneficii. Vinovați de aceste stări de lucruri sînt cei ce se ocupă direct sau indirect de îngrijirea animalelor. Ba unii specialiști calificați recomandă aplicarea unor metode care de mult nu se mai Creșterea animalelor utilizează în stare naturală nu numai că nu poate avea rezultatele scontate dar duce pur și simplu la pierderea calităților productive de rasă. Tineretul, îndeosebi, cel de producție și reproducție, ținut toată vara pe pășuni sărace, fără furajare suplimentară degenerează, îmbătrînește fără a ajunge la dezvoltarea normală, iar intrarea lui în producție este doar o formalitate scriptică și nu un proces economic ascendent, cum ar trebui să fie. Un alt aspect al valorificării prin plan a unui procent mic din producția globală poate porni și de la tendința de asigurare a „succesului“ fără eforturi și căutări. S-au planificat 1250 1 lapte pentru fiecare vacă, din aceasta se contractează 750 1, cantitate care desigur poate fi realizată fără prea multe eforturi, se raportează apoi la sfîrșitul anului că planul a fost realizat și cu asta ... basta. O asemenea judecată, nu asigură prosperitate unitații și membrilor ei, ba mai mult chiar contravine flagrant cu sarcinile puse de partid în fața agriculturii cooperatiste, cu ideea dezvoltării continue a acestor unități agricole. Dacă așa stau lucrurile cu laptele, apoi nici în celelalte sectoare livrările nu sunt la nivelul timpului scurs de la începutul anului. La porcine graficul de livrare la zi nu este Îndeplinit cu 90 de animale, ceea ce reprezintă aproape un vagon de carne. Din planul anual de 600 porci s-au livrat statului numai 290, adică doar 48 la sută, deși au trecut peste două treimi din an, iar la viței, față de 400 cît trebuiau vînduți, s-au realizat numai 267. Cu toate că tovarășul Nicolae Plesnicute a căutat să ne convingă că pînă la sfîrșitul anului obligațiile contractuale vor fi îndeplinite exemrplar, reamintim consiliului de conducere, președinte ing. Dumitru Băltăreți, că aceste obligații trebuie realizate ritmic, în conformitate cu graficele întocmite-Nu stau mai bine cu îndeplinirea obligațiilor contractuale nici cooperatorii din Băneasa. Din sectorul creșterii animalelor trebuiau să se livreze anul acesta 1 000 hl lapte vacă, 280 hl. lapte oaie, 132 bovine, 300 porci grași. Pînă la începutul acestei luni s-au vîndut 630 hl lapte vacă, 293 hl lapte oaie (aici se înregistrează un plus de 13 hl), 73 bovine și... (precis nu știm pentru că ni s-au dat mai multe cifre). 113 porci. Aceasta este cifra pe care o știa președintele, pentru că din scriptele contabilității rezultau 3 > porci, iar după un grafic al livrărilor numai 24. Analiza asupra stadiului de realizare a îndeplinirii obligațiilor contractuale la cele două cooperative agricole de producție scoate la iveală o serie de neajunsuri în modul cum animalele sunt furajate și îngrijite, neajunsuri care în condițiile stadiului actual și chiar al perspectivei pînă la sfîrșitul acestui an vor face imposibilă lichidarea rămînerii în urmă la producția animalieră. Cînd facem această afirmație, avem în vedere stocurile de furaje și preocuparea consiliilor de conducere amintite pentru completarea acestor stocuri. La Cavadinești sînt asigurate 130 tone fînuri de lucernă și 20 tone făină de lucernă, 30 tone vreji de mazăre și fasole și... cam atît deocamdată. De însilozat nu se însilozaseră nici un fel de furaje pînă zilele trecute, conțindu-se pe producția de sfeclă furajeră ce va rezulta de pe cele 24 ha., care, după spusele tov. Plesnicute vor da o producție totală de circa 3000 tone. La Băneasa s-au asigurat 70 tone fînuri de borceag și lucernă dar nu este suficient. Insilozarea porumbului trebuie privită cu toată răspunderea, deoarece unitatea are un plan de 2895 tone, suplimentat cu 1586 tone coceni și nu se întrevede posibilitatea îndeplinirii lui. In astfel de condiții nu se poate aștepta o îmbunătățire a întreținerii animalelor. Și cu toate acestea consiliile de conducere rămîn pasive. Curiozitatea ne-a făcut ca la Băneasa să cercetăm graficele de ședințe ale consiliului de conducere, dar în nici una din actualul trimestru nu s-a prevăzut analiza felului cum se asigură baza furajeră, problemă deosebit de importantă pentru viața unității. Cînd se vor lua oare măsuri practice de către tovarășii aleși să conducă unitățile respective pentru redresarea sectorului zootehnic ? De ce nu se respectă hotărîrea Comitetului județean Galați al P. C. R. din noiembrie 1968, unde se prevăd măsuri precise privind asigurarea bazei furajere ? Este timpul ca planurile de producție și hotărîrile organelor superioare să fie traduse în fapte și să nu stea închise în casele de fier, așa cum se mai întîmplă în multe unități, între care și cele ce au făcut obiectul prezentei analize. Este, de asemenea, cazul ca comitetele comunale de partid, organizațiile de bază și toți comuniștii din Cavadinești și Băneasa să se preocupe mai mult de problemele economice ale celor două unități, ajutîndu-le să ridice zootehnia la nivelul sarcinilor actuale. M. CREȚEANU VIAȚA NOUA PIETER BRUEGEL CEL BATRIN 400 de ani de la moarte Personalitate artistică extrem de complexă, Pieter Bruegel cel Bătrîn continuă să emoționeze prin originalitatea și varietatea artei sale puternic ancorată în realitate. Situată între Renaștere și baroc, cu rădăcini ce duc spre goticul medieval și pictura fantastică a lui Hieronymus Bosch, creația sa plină de armonie și tîlc filozofic poartă girul asprei condiții umane constituind marea revelație a timpurilor noastre. Pentru că „a deschis perspective, a gîndit arta pus probleme, și a el alcătuiește, prin stilul personal pe care îl creează, o verigă esențială între arta medievală tîrzie și curentele artistice ale vremurilor moderne" (Ion Biberi). Născut la începutul celui de-al doilea pătrar al veacului al XVI-lea intr-un sat necunoscut, situat în partea centrală a Țărilor de Jos, Pieter părăsește casa părintească pentru a se aciua la Antwerpen (Anvers) unde își va cîștiga existența ca ucenic la Pieter Coecke van Alost, decanul ghildei artiștilor din bogatul port flamand. Dîndu-și seama că nu are ce învăța la acesta se integrează, cu puțin înainte de 1550, grupului de artiști ce gravitau în jurul lui Hieronymus Cock, proprietarul magazinului de stampe „La cele patru vînturi". Tot executînd copii și desene, ia contact cu creațiile maestrului flamand Bosch care îl vor incinta în special prin verva excesivă a compoziției. După numai un an, grație talentului său, ajunge să lucreze în corporația pictorilor de la Sf. Luca, dar nemulțumit pleacă și de aici. Dornic de a cunoaște cît mai multe din secretele și realizările picturii, în intenția de a-și descoperi propria individualitate, va pleca într-o lungă călătorie prin Franța și Italia unde, sub impresia măreției Alpilor va imortaliza în paginile jurnalului său numeroase cadre, imagini ce se vor reîntîlni ca un laitmotiv în majoritatea lucrărilor de mai tîrziu și, îndeosebi în ciclul „Anotimpurilor" Către 1558, simțindu-se tot mai atras de fascinanta lume a culorilor se dedică picturii realizînd pentru început cîteva compoziții remarcabile printre care cităm : „Proverbele flamande" și „Lupta dintre Carnaval și Post" - mărturii sincere ale vieții spirituale a țăranilor. De aici înainte va filtra prin sensibilitatea sufletului său mare durerile și năzuințele poporului simplu la port, demn în suferință și încrezător într-un viitor mai omenos. Inspirată parcă din însușirile acestuia, culoarea naivă atinge o prospețime și o strălucire neobișnuită. Paralel cu această nouă și nobilă muncă, Bruegel, fiind o fire însetată de cunoaștere, face serioase eforturi pentru însușirea a cît mai multe din comorile culturii, ajutat fiind de bunii prieteni, geograful Abraham Ortelius și editorul Christophe Plantin. După ce se căsătorește cu Meyken, fiica primului său mentor, abandonează definitiv Anversul pentru Bruxelles-centru economic aflat în plină ascensiune unde va trăi bucuria nașterii celor doi fii, Pieter și Jan, viitori pictori și, contrariul acesteia, amara tristețe pricinuită de neînțelegerea mesajului artei îndrăznețe și protestatare („Numărătoarea din Betleem", „Țara trindavilor", „Predica Sf. loan Botezătorul", pruncilor"). In scurtul „Uciderea răstimp care i-a mai rămas pînă la 4 septembrie 1569 cînd moartea necruțătoare își va cere tributul înainte de termen, Bruegel atinge apogeul creației sale picturale oferind posterității celebrul ciclu al „Anotimpurilor". Transparența neobișnuită a depărtărilor sugerată de linia fină și culoarea îndelung cîntărită, precum și țăranii redați în plină acțiune fac ca acest grupaj de peisaje să se bucure de o deosebită reputație. Cine vrea să aprofundeze arta bruegeiiană se va izbi de la început de două tendințe contradictorii. Prima înclină spre înfățișarea unor scene realiste în care-și dau întîlnire obiceiurile, petrecerile, jocurile de copii sau diverse imagini pitorești, cealaltă face loc coșmarurilor în care mișună oameni, făpturi stranii și mașini de tortură aidoma celor din folclorul flamand. Incadrîndu-se între acestea din urmă, sinistrul tablou „Triumful morții", realizat în penultimul an al vieții, ocupă un loc aparte. In cadrul vastei compoziții - adevărată anticipare a foto-montajului de astăzi, se succed, cu o repeziciune rar întilnită, scene ale groazei ce se subordonează spectrului copleșitor al morții care preface totul în cadavre și pustiu. Dezastrul este de dimensiuni uriașe întrucît nici pictorul n-a reușit să-i surprindă în întregime. Excelent model de suprapunere dintre realitate și simbol, „Triumful morții" ni s-a transmis ca un ecou prelungit al cruzimii războaielor și terorii pricinuite de bolile necruțătoare. Iubitor constant al Flandrei oprimate de spanioli, Bruegel a strecurat în majoritatea creațiilor sale, indiferent de tema acestora o undă discretă de tristețe, firește în limitele posibilului, tocmai pentru a ne sesiza și nouă, calvarul pe care el însuși a fost nevoit să-l suporte. Trăgîndu-și seva creației din întîmplările vremii, din revoltele generate de opresiunea spaniolă, Pieter Bruegel cel Bătrîn a redat într-o indestructibilă comuniune cu peisajul natal pe țăranii și tîrgoveții atît de dragi lui, realizînd astfel o admirabilă sinteză între infinitul mare și cel mic. Spirit de rafinament interior, îndrăgostit de viață, Bruegel încheie capitolul strălucitor al picturii Țărilor de Jos, arta sa — fericită îmbinare de naturalism și fantastic, anticipînd geniul lui Rubens și Rembrandt. ȘT. ANDROMACHE Noi unități alimentare In cursul acestui an în cartierele din municipiul Galați au fost înființate noi unități comerciale. Astfel, în microraionul nr. 17, Țiglina III a fost dat în folosință un nou și modern complex comercial. Cuprinzând raioane de pîine, mezeluri,brînzeturi, măcelărie, dulciuri și alte produse alimentare, noua unitate comercială contribuie din plin la aprovizionarea populației din acest cartier. La cererea cumpărătorilor, și cu sprijinul organelor locale, raionul pentru desfacerea pîinii a fost mărit, reușindu-se în prezent să se distribuie în plus circa 1 000 kg pîine zilnic. De asemenea, în microraionul 19 s-a dat în folosință o unitate comercială unde se distribuie pîine, lapte și alte produse alimentare. Pentru îmbunătățirea necontenită a deservirii cumpărătorilor, în aceste zile se lucrează la amenajarea unor noi spații comerciale. In cartierele „Aurel Vlsicu“ și „Baston", de exemplu, se vor amenaja magazine pentru desfacerea produselor alimentare, iar prin mărirea spațiului de vînzare și înmagazinare, magazinul alimentar din piața „1 Mai" va fi transformat în magazin cu autoservire. Dana de armare de la Șantierul naval Galați. Foto : G. BERCOV Orice concurs de creație favorizează întîlnirea cu multe nume noi. Nici concursul nostru nu a făcut excepție de la această verificată constatare. (Numai 25 dintre cei 63 de concurenți ne erau cunoștințe anterioare). Oameni de vîrste și profesii diferite ne-au scris împărtășindu-ne parte dintre speranțele lor în ale literaturii. Poate că pentru unii concursul a însemnat reînnodarea unor porniri estompate o vreme de preocupările zilnice de serviciu sau în cazul altora — hotărîrea de a trimite (în spre lectură, sfîrșit!) altcuiva spre judecată încercările în care nu crezuse pînă atunci decît un singur om : autorul. Premii pentru asemenea multiple cazuri nu au putut fi atribuite. Criteriile alegerii celor mai buni au fost și de data aceasta cele cunoscute : forța ideilor, ineditul imaginilor, caracterul personal al stilului, maturitatea scrisului. Inevitabil, au avut cîștig de cauză în fața juriului cei care scriu nu ocazional ci continuu, cei ce cunosc în bună măsură rigorile creație. Am numit astfel pe cîștigătorii concursului, dar în mod deosebit pe trei dintre ei : Dionisie Duma, Sterian Vicol, Nicolae Grigore Mărășanu. Un fapt îmbucurător pentru noi : cu patru dintre cei opt cîștigători am făcut cunoștință prin concurs (Dia Uroș, Victoria Fătu, Alexandra Popa, Lenuța Tăune Pătrașcanu). Dar să ne oprim în mod deosebit asupra celorlalți 55 de concurenți cărora în lipsa premiilor de consolare le oferim aceste rînduri. In cazul poeților (două treimi dintre ei) se poate de la început observa existența aproape generală a unor elemente care, în caz că vor putea fi valorificate în viitor, vor putea favoriza creația , sensibilitate, simț al rimei, impetuozitate, imagini (răzlețe însă), idei interesante (dar rare) etc. Bineînțeles nu din astfel de accidente poetice se realizează creația desăvîrșită (sau aproape desăvîrșită). In cazul lor, firișoarele de aur ale lirismului sînt prea mult sufocate în strinsoarea banalului, a inutilului ori neinteresantului pentru a se mai putea impune. Anton Stanciu este un impetuos. Cuvintele lui se adună ușor în versuri care curg năvalnic, tulburător de repede. Dar în grabă, autorului îi scapă crearea imaginilor. Vorbele lasă în urmă mai mult ecoul propriei lor treceri zgomotoase decit emoții artistice. Un exemplu îi constituie poezia „Filială“: Privește, fiule, ta albă / Parcă cetatea-n ceassculptată-n zarea de argint / Un testament retoric ca o salbă (1)1 Lăsat de noi urmașilor în timp, / Și umple-ți bucuria de mîndrie(!) / Și scoate-ți pieptul viguros în vînt / ... / Sunt eu, plugarul holdei uzinale (!) / Sînt cel pe care vrednic l-ai crescut / Icarul tău eliberat din lut / Și evul biruinței colosale !" (Sublinierile ne aparțin). Idei pătrunse de intenții dintre cele mai bune pot eșua astfel din cauza grabei de a face poezie. Frezorul Nicolae Mărunteiu posedă și dînsul unele semne care-l îndreptățesc să continue drumul început. Cel puțin una dintre poeziile trimise („Țarina“), ne face să afirmăm acest lucru : „Da! In țarina aceasta am săpat cu mama / Eram de-o șchioapă și sapa-mi scăpa / Spare,le se suise de-o prăjină / Aud vocea mamei care-mi spunea: / Mai bine te-ai duce la joacă / Pămîntul e tare și parcă-i crestat anume de soare, / Mi se-nvîrtea capul, cămașa era leoarcă / Și-n picături mărunte — și-acum se simt parcă — / începuse ploaia, strigai pe mama / Să mergem acasă că plouă / De bucurie începui să cint / Un cîntec pe care-l cîntau și florile-n gînd“. Acțiunile se înșiruie rapid, spuse dintr-o suflare. Totul este o poveste zisă în grabă, cu melancolie și teamă parcă, unde nimic nu miră copilăria deja încercată. Dar aceluiași autor îi scapă greșeli de ortografie și de stil, este plat în alte poezii, încă un nume în argumentarea ideii de mai sus: Miron P. Dumitru din Valea Mărului. „Vara printre pîini“ posedă indicii care-l îndreptățesc pe autor să continue drumul început. In multe alte cazuri, simpla lectură relevă firava exigență a autorilor, lipsa unor elemente fundamentale de teorie literară. Un urmaș tîrziu al lui Conachi este Ion Grigoraș (fără a încerca nici cum că impietăm astfel memoria ilustrului poet moldovean). Dar iată proba: „Plîng azi, în neștire / Plîng, aștept iubire / Plîng și te aștept / In zi și-n veșnic vis / Plîng și te îndrept / Nu spre paradis !" Simplismul îi caracterizează însă și pe alți autori : Darie Dumitru („O, Dunăre cutezătoare / Cu valuri jucăușe / Și valuri (!) mugitoare ...“), Florică Bujeniță („Undeva, departe-n zare / Noaptea pierde catarame (1)/ Prefăcute acum în soare / Ce se varsă peste rame (!) / Cu săgeți impunătoare ...“), A. Hîncu („Cîmpiile ei sunt mănoase, / Dealurile cu pomi și vii. / In munți avem păduri frumoase, / Subsolul plin de bogății / Orașele-nfloresc într-una Sub scutul celor ce conduc, / / Iar satele sclipesc ca luna / Și bogăție ne aduc“) etc. Lipsa de modestie, supraevaluarea generează rînduri de felul celor de mai jos. Nerăbdător, Gh. R. Manea din Independența ne scrie astfel: (am păstrat ortografia autorului), la cîteva zile după încheierea concursului: „...Dar bine-nțeles doresc un rezultat real, căci eu nu cred din 19 poezii nici măcar 3,5 sau mai multe ius valabile chiar cu nimica față poate de alte poezii care le-am văzut scrise prin ziare și ar fi la distanță față de cele ce eu le am compus. Mă frămîntă mintea șimi dă de crezut că dv ați uitat numele meu fără săi mai scrieți sau poate de acuma urmează . . Iată că nu am uitat de dînsul și oferim spre judecată cititorilor (transcrisă fidel) una dintre cele 19 poezii trimise (intitulată „Știința") : „Pămîntu și cu luna / Vor să se unească. / Prin aparate grele“ / In veci vor să vorbească / Acum se străduiește, oameni din lume ! / Să pun stăpînire pe lună, și pe martie / Prin aparate grele. / Să meargă mai departe. / Dar nu se știe încă / Experiențai grea / Se luptă toată lumea / Sa jungă toți la ea / Acesteas lucruri sfinte. / Ce nus încă aflate. / Se luptă-n ve cu știința / Pe veață și pe moarte/ ...“ Am înregistrat și un plagiat. Gh. P. Iordache, din satul Costi, comuna Vînători, a copiat reportajul trimis din broșura „Nave românești pe meridianele globului“ (Nici măcar titlul nu l-a schimbat !). O mențiune specială pentru creatorii elevi. Ionel Moldoveanu și Gavrilă Ionel (Movileni), Neagu Frăsina (Tg. Bujor), Darie Maria (Băneasa), Ștefan Genoveva (Galați, școala generală 13) alături de alții ne-au trimis versuri interesante pentru vîrsta lor. îndeosebi Ștefan Genoveva pare a gîndi profund („Joc de creion“ !) în ciuda anilor puțini pe care-i are. Proza și reportajul ne-au oferit mai puține satisfacții. In afara premiilor, povestirile trimise sunt scrise in grabă neantrenante, sau vădesc lipsa de experiență, de viață a autorilor. Se încearcă portretizarea în alb-negru, rezolvarea în două rînduri a unor conflicte „tari" etc. Stilurile sînt încă insuficient conturate. Concursul literar al ziarului nostru a permis, credem, unui însemnat număr de creatori începători, pasionați, verificarea propriilor forțe artistice, reliefarea potențelor scriitoricești. Esențial este că în viitor aceștia să nu părăsească contactul cu foaia albă, să se instruiască neîncetat, să aibă intime legături cu oamenii, cu viața tumultuoasă din jurul nostru, unicul izvor de inspirație, cel mai de preț obiect al artei. DAN PLAEȘU RIGORILE CREAȚIEI Considerații pe marginea Concursului literar al ziarului nostru \ Pag. a 3-a Expoziția a rămas deschisă... ÎNSEMNĂRI De obicei, expozițiile școlare deschise la sfîrșit de an durează doar cîteva zile după organizare. La Școala generală nr. 8 din Galați regula aceasta n-a mai fost „respectată". La cererea unor cadre didactice, dar mai ales a multor părinți și vizitatori o parte a expoziției cu lucrări din luna iunie a. c. poate fi văzută și astăzi. Motivul nu-i greu de aflat: conținutul ei original a suscitat un viu interes, a fost comentat și apreciat deosebit de favorabil. Despre ce anume este vorba ? înainte de a intra în unele amănunte să prezentăm expoziția aflată în holul școlii. In cîteva vitrine simetric alcătuite sînt expuse o serie de lucrări care atrag de îndată atenția. Sînt portretele lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, apoi peisaje surprinse cu vădit simț artistic, vaze de flori cu iscusite ornamentații. Ineditul acestor piese constă în faptul, că toate detaliile pe care le conțin au fost conturate de elevi în străvechea artă a pirogravurii, prea puțin cultivată în această parte a țării, înainte de a vorbi despre felul cum au ajuns elevii să o stăpînească și să o practice, să ne oprim și asupra altor exponate care în momentul de față nu se mai află în tnlrine din lipsă de spațiu. Ni le-a înfățișat profesorul — instructor Constantin Diaconu, care ne-a fost recomandat nu numai ca un pedagog cu o temeinică pregătire, dar și ca un pasionat al modelării lemnului în cele mai variate forme artistice și utile. Dintr-un dulap al cercului de pirogravură sînt scoase pe rînd peste 200 de tablouri care ne dezvăluie o gamă diversă de înclinații și pasiuni : sînt încrustate scene din istoria de demult a patriei, reproduceri din operele unor renumiți pictori români, peisaje din noua înfățișare a Galațiului, magini surprinse de elevi prinapoi în diferite excursii rară și materializate în trăsătura fină a acului înroșit, portrete originale, motive naționale și ate altele. Nu putem să nu menționăm apoi tăvile și vazele de nori, ornamentate în pirogravură cu gust și fantezie, care pot rivaliza cu lucrări ale unor artiști consacrați. — Nu ne lăudăm, dar cercul nostru de pirogravură, înființat cu doi ani în urmă, este astăzi bine cunoscut și apreciat în multe școli din municipiul Galați și chiar din satele județului — spune profesorul — instructor. Cu sprijinul conducerii școlii, cu ajutorul cadrelor didactice și al părinților ne-am procurat aparate electrice de pirogravură, diferite materiale, am înființat atelierul și a fost suficient să apară primul tablou pentru ca cercul să devină o realitate. Aici se inițiază în arta pirogravurii zeci de elevi și unii dintre ei, cum sunt Matea Mircea, Mareș Alexandru, Marin Ștefan, Vasile Iulian și mulți alții realizează lucrări artistice destul de valoroase. Cu același prilej am vizitat și atelierul de tîmplărie mecanică al școlii, unde sute de elevi. In orele de lucrări practice se familiarizează cu arta modelării lemnului. Ne-au fost arătate o sumedenie de obiecte de uz casnic: tocătoare, funduri, suporturi pentru flori și multe altele care au prins contur sub îndrumarea atentă a profesorului-instructor. Lucrările executate in pirogravură cît și obiectele de uz casnic modelate în lemn, aflate la școală generală nr. 8, sînt o dovadă că atunci cînd se depun interes și pasiune, cînd sînt stimulate talentele și înclinațiile, rezultatele sînt demne de toată aprecierea. Am scris aceste rînduri cu convingerea că cele relatate pot fi urmate, sub o formă sau alta, și in alte școli. L. BASSEKO POȘTA JURIDICĂ PETRACHE BUDESCU, din Galați, întreabă de cînd are dreptul la alocația de stat, la unitatea la care a venit prin transfer. RĂSPUNS . In conformitate cu dispozițiile legale, veți primi alocația de stat pentru copii, începind cu luna în care ați fost transferat de la unitatea respectivă. MAI MULȚI EXCAVATORIȘXT să iie de la I.C.M.S.G. vor răspundă dacă au dreptul la concediu suplimentar de odihnă. RĂSPUNS . Deoarece funcția de excavatorist pe șantierele de construcții nu este cuprinsă în anexa la H.C.M. 1149/968, nu aveți dreptul la concediu suplimentar pentru condiții deosebite de muncă. PR ENACHE, din Berești, arata că de la 3 mai a.c. nu mai lucrează la I.A.S. Berești și vrea să știe dacă unitatea respectivă este obligată să-i plătească concediul de odihnă neefectuat pe anul 1968. RĂSPUNS. Potrivit legii concediilor de odihnă, în momentul lichidării trebuia să ni se compenseze în bani și concediul de odihnă proporțional cu timpul lucrat. CONSTANTIN SAVIN, din comuna Scînteiești, cere să i se precizeze dacă i se poate elibera o adeverință de vechime în muncă pentru perioada 1948—1950, cînd a funcționat la primăria comunei și pentru care nu se mai găsesc statele de plată, în schimb există semnătura sa pe actele de stare civilă și pe bugetele de venituri și cheltuieli. RĂSPUNS: In situația în care din alte acte, decît statele de salarii, rezultă clar că au funcționat permanent la primăria respectivă, vi se poate elibera adeverința privind vechimea respectivă. EMIL RUSU, din Galați, arată că într-un accident de muncă a pierdut patru degete de la o mină și cere să i se comunice dacă în această situație are dreptul la o pensie de invaliditate. RĂSPUNS: Asupra acestei probleme se poate pronunța numai Comisia medicală de expertiză a capacității de muncă, care este competentă să stabilească dacă infirmitatea de care suferiți vă încadrează într-un grad de invaliditate. SEVER MITITELU, din Ghidigeni și MIHALACHE LECA, din Independența, , întreabă dacă au dreptul la concediu de odihnă pe anul 1968, ținînd cont că s-au angajat în muncă la 10 iulie 1968 și respectiv în aprilie 1968. RĂSPUNS . Potrivit dispozițiilor legii concediilor de odihnă, la concediul de odihnă cuvenit pe acest an vi se vor mai adăuga un număr de zile proporțional cu timpul lucrat în 1968. MIHAI GENES, din Galați întreabă după câ timp de la angajare are dreptul la alocație pentru copii. RĂSPUNS. Potrivit dispozițiilor legale, dreptul la alocație de stat pentru copii se acordă după 90 de zile de la data angajării. DIMACHE LUPU, din comuna Corni, cere să i se comunice ce drepturi se cuvin în cazul desfacerii contractului de muncă conform art. 20 lit. I? din Codul Muncii. RĂSPUNS : In cazul desfacerii contractului de muncă conform art. 20 lit. b din Codul Muncii aveți următoarele drepturi : — compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat ; — o compensație bănească reprezentînd cîștigul mediu pe o jumătate de lună ; — plata muncii efectuate pînă în momentul lichidării ; — restituirea sumelor reținute drept garanție, dacă ați avut gestiune. ION TEODORESCU, din Galați, întreabă dacă soția sa, angajată la I.T.G. prin transfer are continuitate în muncă la aplicarea noului sistem de salarizare, ținînd cont că a venit în Galați pentru a-l urma, deoarece se angajase la C.S.G. RĂSPUNS . Soția va avea continuitate în aceeași unitate și va beneficia de sporul respectiv la salar, numai dacă dv. v-ați angajat la C.S.G. prin transfer în interesul serviciului. GHEORGHE MAZILU, din Tecuci, cere să i se precizeze dacă încetarea activității se socotește de la data desfacerii contractului de muncă sau de la data de cînd nu i s-a mai plătit concediul pentru incapacitatea temporară de muncă. RĂSPUNS. Data încetării activității salariate se socotește de la data desfacerii contractului de muncă, dar perioada cît au fost în incapacitate de muncă se socotește vechime în muncă. TOADER STOIAN, din Galați, întreabă dacă la calcularea ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă se au în vedere toate perioadele de timp lucrate. RĂSPUNS . Potrivit dispozițiilor legale ajutorul pentru incapacitate temporară de muncă se calculează pe baza vechimii neîntrerupte in muncă. Deci se pot lua în considerare toate perioadele de timp lucrate dacă între ele nu a intervenit o cauză de întrerupere a vechimii în muncă, cum ar fi, de pildă demisia. CEZAR RADU, jurist I