Viața Nouă, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 7945-8022)

1970-09-16 / nr. 8010

> > > J Nr. 8010 ȘEFUL DE FERMĂ trebuie să fie un specialist competent, bun organizator Creșterea necontenită a cere­rii de consum față de produse­le agricole în general și de cele animaliere în special, impune găsirea celor mai adecvate so­luții tehnice și organizatorice în vederea modernizării proce­selor de productie și, în conse­cință, sporirea cantităților de produse de la fiecare animal într-o anumită unitate cUt­ timp. Una din aceste soluții,­ unanim recunoscută ca, fiind form­a de mare viitor în­­ zootehnia coo­peratistă, ca de altfel și în cea de stat, este organizarea fer­melor. Aceste ferme treb­ie să fie dotat­e cu mijloace ,vdeji-pro­ducție, inclusiv pământul pentru producerea furajelor, cu forță de muncă și date în conduce­rea unor cadre iSTOI .-temeinică pregătire profesionala, bine o­­rientate în desfășurarea unei activități de producție și eco­nomică. Deci, de la bun început tre­buie avut grijă ca elementul esențial care să asigure reușita acțiunii să fie omul începînd cu îngrijitorul sau cel care lu­crează în cîmp la producerea furajelor și terminînd cu șeful de fermă, care în afara unor temeinice cunoștințe de specia­litate, trebuie să fie un bun or­ganizator, receptiv la tot cel nou în tehnica și știința agri­colă și, îndeosebi, zooteh­nică. Șeful de fermă este acela care trebuie, ca din în­grijitorii de care dispune, săte­ni cu mai multă sau mai puți­nă experiență în creșterea ani­malelor, să facă, prin instruirea continuă și sistematică, oameni cunoscători ai meseriei, cointe­­r­esați în obținerea unor rezul­tate din ce în ce mai bune. Dacă, în linii generale aces­tea sunt considerentele econo­mice care au condus, folosin­­du-se bineînțeles, experiența acumulată în ultimii trei ani în unitățile agricole de stat, la crearea fermelor în cooperati­vele agricole, se impune ca lo­gică întrebarea : cum au reușit acestea să se remarce după opt luni de activitate ? Desigur că sunt un mare număr de ferme care confirmă, prin rezul­tatele economice și de produc­ție, superioritatea noii ferme organizatorice, care înainte de orice dă posibilitatea specialiș­tilor să-și valorifice capacitatea științifică, economică și organi­zatorică. In cele ce ur­mează vă relatăm despre acti­vitatea fermelor zootehnice din cooperativele agricole Corni și Cudalbi II în creșterea porci­lor. La Corni, deși nu este o si­tuație ideală — și vom arăta în cele ce urmează de ce nu este — activitatea în sectorul por­cin s-a îmbunătățit simțitor în comparație cu anii anteriori. Anul acesta cooperativa a reu­șit ca în primele opt luni să li­vreze la fondul porci cu o greutate de stat 319 totală de 35 600 kg. Astfel unitatea li­vrează față m­are aproape de prevederile a­ 64 la sută din numărul de porci contractați și peste 73 la sută din cantitatea de carne. Materialul existent în îngrășătorie asigură reali­zarea și chiar depășirea planu­lui de livrări pînă la sfîrșitul anului. Concomitent cu munca depusă pentru realizarea pla­nului de producție pe anul în curs, șeful fermei — ing. Zoița Mocanu — s-a îngrijit și conti­nuă să se îngrijească de asigu­rarea materialului biologic ne­cesar livrărilor în anul 1971. Unitatea și-a proiectat să livre­ze statului în anul viitor 1 000 de porci grași, adică dublu fa­ță de anul acesta. Cum livrările vor trebui începute chiar din prima zi a anului, pînă acum s-au asigurat 359 de purcei în­tre 2—4 luni, 37 sub două luni, iar pînă la 31 decembrie se vor mai obține circa 300 de purcei. In felul acesta la 1 ia­nuarie 1971 unitatea va dispu­ne de un efectiv de aproape 700 de porci destinat îngrășării. Arătam mai sus că nici la Corni situația sectorului porcin nu este ideală. Cînd spunem a­­cest lucru avem în vedere că și la această cooperativă morta­­litățile sunt încă destul de mari. Cauzele acestei neplăcute situa­ții trebuie căutate în furajarea animalelor,­­care nu întotdeau­na asigură echilibrul elemen­telor nutritive în rații, feno­men ce se răsfrînge cu multe consecințe negative asupra scroafelor de prăsilă și a pur­ceilor mici), în adăposturile parțial corespunzătoare și, bi­neînțeles, în îngrijirea anima­lelor. Insă, dacă așa stau lucrurile la C.A.P. Corni, la C.A.P. Cu­dalbi II situația este inadmisi­bilă. Sectorul porcin al acestei unități a înregistrat anul aces­ta pierderi deosebit de mari, din care cauză și realizarea planului la producția marfă este pusă sub semnul întrebării. Pînă la sfîrșitul lunii august u­­nitatea livrase, din valoarea contractului anual 42 la sută la numărul animalelor și 50,7 la sută din cantitatea de carne planificată. Din însăși afirma­țiile șefului de fermă rezultă că posibilitățile de realizare a obligațiilor contractuale sunt a­­fectate, lipsind materialul bio­logic necesar îngrășării. Care sunt însă cauzele care determină această stare de lu­cruri ? De la bun început tre­buie să spunem că la C.A.P. Cudalbi II există, cel puțin nu­meric ,o bună matcă de prăsilă. De la scroafele existente s-au obținut în primele opt luni 1­150 purcel. Din aceștia, fără îndoială, că, cel puțin cei obți­nuți în primele luni ale anului, ar fi putut ajunge la greutatea de livrare. Dar, în intervalul ianuarie — august la unitatea amintită, în pofida faptului că ferma este condusă de medicul veterinar F. Bauer, au murit 780 de purcei. Din analiza mor­­talităților rezultă că lunile fe­bruarie și mai au fost, de-a dreptul, fatale pentru porcinele cooperativei. In cele două luni au murit 229 și respectiv 212 porci. In celelalte luni mor în­tre 21 și 84 de porci, îndeosebi tineret. Fată de o atare situație am solicitat șefului de fermă, me­dicul veterinar F. Bauer, să ne explice cauzele mortalitătilor, nemaiîntîlnite, prin proporția lor, în nici o altă cooperativă agricolă din județ. De la bun început specialistul, ne vorbea de existența, chipurile, a unui virus necunoscut și pe care laboratorul veterinar județean nu ar fi putut să-l identifice și să indice mijloacele eficace de combatere. In asemenea situa­ție el, medicul veterinar, nu ar fi putut face nimic (ceea ce s-a și întîmplat) și în prezent nu poartă nici o vină. Insă șeful de fermă a omis să ne spună adevăratele cauze ale situației. Acum, să ne oprim însă la laboratorul veterinar și să consultăm rezultatele analize­lor făcute pe probele trimise de la Cudalbi II. Din nici o ast­fel de analiză nu rezultă că ar fi existat un virus necunoscut, ci dimpotrivă, mortalitățile sunt cauzate de boli generate de subnutriția scoarțelor și purcei­lor, a microclimatului complet necorespunzător și a mizeriei din adăposturi, a proastei îngri­­jiri a animalelor, organizare­a muncii a lipsei de etc. etc, fenomene care cu puțină bună­voință și muzi că ar fi putut fi înlăturate. Or, tocmai de aceste neajun­suri șeful de ne vorbească­ fermă a omis să Nu ne-a vorbit de faptul că rațiile furajere ale scroafelor sînt unilateral întoc­mite, că pentru purcei nu sînt boxe separate unde aceștia să găsească hrană suplimentară adecvată și suficientă, că ani­malele nu sînt lotizate în func­ție de vîrstă, greutate și sex, că în adăposturi domnește mi­zeria. Toată această gamă de neajunsuri, care putea si tre­buia înlăturată de șeful de fermă, fără îndoială, că a dus la pierderea efectivului de porci amintit . In cazul de față, orice s-ar spune, după aprecierea mai multor specialiști care au con­trolat sectorul zootehnic al co­operativei și au indicat soluțiile necesare îndreptării lucrurilor, circumstanțe atenuante nu sînt. De aceea, Direcția agricolă ju­dețeană va trebui să alcătuias­că o comisie de specialiști atît de la Direcție, laboratorul vete­rinar cît și din una-două uni­tăți de producție care să anali­zeze cu temeinicie situația să propună măsurile ce se im­și pun pentru redresarea zo­otehniei unității și, bine­înțeles ,pentru recuperarea pa­gubelor provocate din negli­jență și lipsă de răspundere. De situația existentă, scutită de răspundere nu este nici condu­cerea cooperativei și comitetul de partid din C.A.P., care tre­buiau să analizeze la timp si­tuația creată ,să nu lase totul în seama șefului de fermă, mai ales că acesta s-a dovedit ne­putincios să rezolve probleme­le. Deci, aici se impune o anali­ză minuțioasă pe toate planuri­le, iar rezultatele să fie făcute cunoscute tuturor cadrelor de conducere și tehnice din agri­cultura cooperatistă a județu­lui. De asemenea, considerăm necesar, ca măcar provizoriu să fie trimis la C.A.P. Cudalbi ,I un specialist cu experiență pentru a pregăti sectorul zoo­tehnic pentru iarnă sub toate aspectele. Astfel s-ar putea ca și în anul viitor avutul obștesc să fie cijmuit de boala negli­jenței și a nepăsării. MANOLE CREȚEANU Din activitatea fermelor C.A.P. OSCAR HAN : „DĂLȚI ȘI PENSULE" Note de lector Alături de Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Oscar Han este unul dintre artiștii de seamă ai țării noastre care în perioada dintre cele două războaie mondiale și-a spus cu curaj cuvîntul în presă a­­supra fenomenului plastic sau a evenimentelor politice și culturale din România, în­zestrat cu un ascuțit simț de observație și o solidă forma­ție artistică, Oscar Han intuit cu discernere valorile a timpului său, a exprimat în presă opinii care își păstrea­ză și astăzi actualitatea. Cartea sa "Dărți și pensu­le1", apărută recent la edi­tura Minerva, adună pentru prima dată în paginile ei cronicile plastice publicate cu deosebire în „Curentul și­­ Timpul", cărora sculpto­rul le alătură și cîteva eseuri scrise după 1950. O a doua secțiune a acestui masiv vo­lum intitulată „Memorii" cu­prinde amintirile artistului din perioada studiilor și a profesoratului la Școala de Bel­le-Arte din București. Ul­timul capitol, „Portrete", se referă la personalități de prestigiu ale culturii româ­nești : N. Iorga, A. Mace­­donski, Ovid Densusianu, V. Pârvan, C. Brâncuși, Octa­­vian Goga, M. Sadoveanu, Urmuz, Iser, Vianu, Maria Tănase ș.a. _ „ , Valoarea cărții stă fără îndoială în competența autenticitatea judecăților for­si­mulate de Oscar Han cu privire la fenomenul plastic al timpului său, în favoarea cu care artistul își deapănă amintirile. Cronicile sale des­pre Pallady, Iser, Petrașcu, Steriadi, Jiquidi, Ștefan Po­­pescu Ivan Mestrovici ș.a., citite din perspectiva anilor care au trecut, nu par de­loc depășite de timp, ci dimpo­trivă, observațiile judicioase care le conțin fac să ne gîn­­dim la capacitatea cu care artistul a intuit atunci ade­văratele valori, pe artiștii care aveau să se dovedeas­că principalii înnoitori ai ar­tei. Articolele politice pun în lumină o altă latură a per­sonalității lui Oscar Han și anume spiritul său acid, în­clinația către pamfletul ve­hement, acuzator. Dintre e­­seurile care completează suita cronicilor plastice și a articolelor politice am amin­ti în primul rînd „Tradiția în arta plastică", „Portretul în sculptură", „Culoare și lu­mină", precum și pe cel în care Oscar Han evocă per­sonalitatea sculptorului Do­natella. Scriind despre por­tret, Oscar Han dă un răs­puns categoric acelor artiș­ti care mai susțin că atîta timp cît există fotografia în culori, ce rost ar mai avea acest gen în creația pictori­lor. „Admirația și colectivității, notează simpatia Oscar Han, cer ar­tistului să păs­treze omul cu particularită­țile fizionomice, cu ceea ce se numește curent „asemă­nare“. Fotografia redă ase­mănarea curentă a subiec­tului - imagine în funcție de lumină cît mai exactă , dar fotografia nu poate operă de interpretare, plasti­fi­că, ci rămîne la forțele pre­cise și mecanice ale apara­tului" (pp. 236—237). Amintirile din perioada cît Oscar Han a fost elev iar mai apoi profesor la Școala de Belle-Arte din București, aduc o serie de fapte inedite, multe conți­­nînd o vădită notă umoristi­­că. Cu deosebită căldură vor­bește Oscar Han în paginile cărții sale despre Tonitza, Șt. Dimitrescu și Șirato, artiști cu care Francisc auto­rul cărții de față a format în 1925 „Grupul celor patru", ale cărui expoziții aveau să se succeadă cu o frecvență anuală pînă în 1933, cînd a încetat din viață Ștefan Di­mitrescu. Incheindu-se cu un grup de portrete ale unor perso­nalității de prestigiu ale culturii românești, cartea lui Oscar Han cuprinde și a­­proape 30 de reproduceri după sculpturile artistului, ca și o serie de facsimile după scrisorile primite de la Tonitza, Șirato, Șt. Dimi­trescu, Romul Ladea, O. W. Cisek, Dimitrie Cuclin, Ce­zar Petrescu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Ion Barbu, Vic­tor Eftimiu ș.a. CORNELIU STOICA Detaliu la Casa de cultură a sindicatelor. 2100 tone fier vechi predat oțelăriilor Alături de participarea en­tuziastă la îndeplinirea exem­plară a sarcinilor de plan și a angajamentelor luate în în­trecerea socialistă, tinerii de pe platforma Combinatului si­derurgic Galați, mobilizați de organizațiile U.T.C., au între­prins în cursul acestui an nu­meroase acțiuni pentru econo­misirea materiilor prime, a materialelor și a deșeurilor metalice. Acțiunile organizate de ti­nerii siderurgiști în această direcție s-au soldat pînă în prezent, cu colectarea și pre­darea cantității de 2 100 tone fier vechi. Pe această linie, merită reliefată contribuția a­­dusă de tinerii din cadrul sec­toarelor oțelărie, S.T.G., nale, slebing, transporturi fur­și S.U.C.T. — I.C.M.S.G. VIST­­A NOUA COMBINATUL SIDERURGIC imagine din Laminorul de b­enzi la rece Foto; PAUL POPA Festivalul teatrelor de păpuși Mîine se deschide la Constan­ța, ediția 70 a Festivalului tea­trelor de păpuși care va dura pînă la data de 23 septembrie. Păpușarii în cadrul gălățeni vor prezenta acestei prestigioase confruntări artistice două spec­tacole cu „O rază de soare” de Al. T. Popescu. Piesa dezbate problema prieteniei, a sacrificiu­lui de sine, abordînd un subiect care reușește să cucerească pe micul spectator. Secvențe actoricești La Teatrul de stat domnește zilele acestea o activitate fe­brilă. Pe scenă, sub îndruma­rea lui Iorgu Viforeanu, un grup de actori dau viață per­sonajelor din basmul feeric „Mic pitic, inimă de voinic" lui Sergiu Milor­an. Piesa se a­ a­dresează în primul rînd celor mai mici spectatori. Ei vor face cunoștință cu Mic pitic, bun, Vrăjitoarea cea rea, Gînd în­ghite foc și cu doi vraci care fac­ numai năzbîtii. In altă parte, mai precis, la club, Alexandru Nicolaev pre­gătește muzica spectacolului. Rînd pe rînd interpreții devin cintăreți, dînd viață partiturilor. Nici holul teatrului nu e „me­najat". Aici actorii urmă­resc cu atenție indicațiile core­grafice a lui Mitu Stan, prim ba­lerin la Teatrul muzical. In studio, regizorul Traian Ghi­­țescu-Ciurea descifrează împreu­nă cu distribuția lucrarea lui Paul Everac „Camera de ală­turi”. Avizierul teatrului mai a­­nunță încă o piesă : „Ascensiu­nea unei fecioare" în regia lui Ovidiu Georgescu. Oaspeți— actorii brăileni Astăzi la Galați, vor avea loc două reprezentații cu piesa „As­­ta-i ciudat" veseu, avîndu-i de M. R. Paraschi­­va protagoniști pe actorii Teatrului de Stat „Ma­ria Filotti" din Brăila. Reprezen­tațiile anunțate se vor desfășura pe scena Teatrului de stat Ga­lați, in rolurile principale : ac­torii Rodica Mandache, Nae Ni­­colae, Ion Roxin, Dumitru Do­­brin, Mircea Macrin, Anghel Valentin, Bujor Deac, Nicolae Ciocoiu, Elena Adu și alții. Piesa lui M. R. Paraschivescu — reluată după mulți ani de că­tre colectivul teatrului din Brăila - este pusă în scenă de către apreciatul regizor Yonnis Veakis. Scenografia a fost realizată de Elena,­ Pătrășcanu - Veakis și Al. Brătășanu. Pa?, a 3-a Cum e și firesc, ziua de dumi­nică atrage spre locurile de recreere și odihnă numeroși ti­neri și vîrstnici ; sînt mai aglo­merate și principalele centre co­merciale ; orașul este în această zi de odihnă gazdă pentru mai mulți turiști și vizitatori. Și ca orice gazdă trebuie să-și pri­mească cu ospitalitate zorii, pe înșiși locuitorii săi, vizita­să aranjeze mai cu dichis haina străzilor, bulevardelor, a parcu­rilor și spațiilor verzi, a piețelor și magazinelor. Haina orașului trebuie să fie întotdeauna cura­tă, dar în zilele de sărbătoare trebuie să arate și mai frumos. Cum arată municipiul Galați într-o duminică de septembrie ? Pentru a răspunde la această întrebare am mers prin princi­palele locuri, mai mult solicita­te în zilele de duminică. De la început consemnăm preocuparea susținută a edili­lor gălățeni pentru gospodări­rea arterelor principale de cir­culație, a grădinii publice și a parcului „Mihai Eminescu", a falezei de la Dunăre și a altor puncte de atracție, printre care mai amintim Muzeul de modernă și contemporană artă ro­mânească, parcul Tudor Vladi­­mirescu și altele. La primele ore ale dimineții, toate aceste lo­curi erau gătite cu grijă pentru a-și primi vizitatorii. Cuvinte de laudă trebuie aduse lucrători­lor de la întreprinderea de gos­podărire orășenească Galați, care pe timpul nopții curăță străzile, parcurile, celelalte centre de agrement și de inte­res gospodăresc. Menționînd aceste străduințe, nu putem trece cu vederea pe­tele care mai umbresc nu nu­mai haina de sărbătoare a Galațiului, dar și renumele gă­­lățenilor cunoscuți ca buni gos­podari, fruntași în acțiunea de înfrumusețare. Una din petele pe haina ora­șului este parcul „1 Mai", din apropierea pieței cu același nume. Despre starea proastă de igienă și gospodărire a aces­tui parc s-a scris recent în zia­rul nostru și tov. Mircea Mari­­nescu, directorul I.G.D. Galați ne asigura în răspunsul trimis ziarului că s-au luat măsurile respective de salubrizare. S-au luat dar... nu s-au aplicat ! Gardul de plasă care împrejmu­­iește acest parc era duminică di­mineața tixii de hîrtii, peste care nu trecuse mătura de cîte­va săptămîni. In interiorul par­cului alte hîrtii și coji de pe­peni. Vîrf la toate se pune o grămadă de gunoi menajer de­pozitată pe latura parcului din­spre str. Alba Iulia. Tot aici o întreprindere de construcții, care a lucrat la refacerea stră­zilor, a „uitat" în mijlocul stră­zii importante cantități de ba­last, de filer, de saci de hîrtie rupți, un butoi de smoală, un tăvălug metalic și chiar o ghe­retă mobilă, parcată în diago­nala străzii, împiedicînd circu­lația autovehiculelor. Cum în­găduie gospodarii orașului (ne gindim in primul rînd la Con­siliul popular municipal) aceas­tă situație care dăinuie de la începutul anului î La Parcul pionierilor ne-a re­ținut atenția un zgomot ener­vant al leagănelor pentru co­pii. Scîrțîiau din toate încheie­turile în așa fel că numai odih­nă nu se mai poate numi tim­pul petrecut de vizitatori aici. „Noroc" că nu funcționau toa­te leagănele, că atunci... 1 De acest „noroc" se plîng însă co­pii, fiindcă din nouă funcționau doar două­­ leagăne Restul erau defecte, complet inutiliza­bile. Cum e posibilă o aseme­nea neglijență tocmai aici în­­tr-un parc de distracții pentru copii ? Din parcul „Mihail E­­minescu“ unele leagăne au fost demontate și depozitate in curtea I.G.O: Aici nu... scîr­­țîie ! ? Prost gospodărit este și spa­țiul verde din apropierea între­prinderii 7 construcții montaj și I.I.L. nr. 2 Galați, cel de pe bulevardul Republicii, unde este amplasată placa comemorativă în cinstea eroilor răscoalei din 1907, precum și cele de pe str. Dornei, de la bazinul de înot și oițele. Am consemnat și cîteva părculețe în suprafață de nu­mai cîțiva zeci de metri pătrați deoarece toate trebuie să fie curate, nu numai Grădina pu­blică ! In categoria spațiilor verzi care se cer a fi mai bine în­grijite se numără și cel de dea­supra tunelului de la Filești. Acest spațiu a fost împrejmuit cu prefabricate din beton, s-au plantat aici pomi. Aici și-au fă­cut loc mari cantități de gunoi. Resturi menajere se găsesc și în dreptul spărturilor din gard care lasă o impresie de crasă neglijentă și la poarta mare metalică ce nu se mai poate închide din cauza gunoiului, și la pasajul ce traversează linii­le de cale ferată din str. Prun­dului în str. Mitrea Cocor. Gos­podarii municipiului au trecut vreodată pe aici ?... ... Săptămîna trecută s-a pu­blicat în ziarul nostru o notă însoțită cu o fotografie de pe str. Nicolae Bălcescu nr. 13. Am trecut din nou pe acolo. Au dis­părut grămezile de gunoi fo­tografiate dar au apărut altele, pentru că nu s-au făcut amenajări suficiente pentru gospodărirea acestuia. Nemăturată era și str. Traian de la piața „30 Decembrie" în sus ca și bulevardul Republicii, spre nord de grădina publică. La gospodărirea de duminică și de fiecare zi a orașului tre­buie să contribuie și întreprin­derile și instituțiile și cetățenii. Am observat însă că pe locuri proaspăt curățate de lucrătorii de la I.G.O., salariații de restaurantul „Dunărea" au de­ja pus gunoi din sălile de consuma­ție. Același lucru și la terasa „Albatros unde pubelele pline, la ora 9 dimineața, erau cu gunoi specific localului de aici. Lipsită de gospodărire este și intrarea de la grădina mult căutată în zilele „Car­­de sărbătoare, și restaurantul cu același nume, de la bufetul „Victoria". De asemenea, nu toate chioșcurile de răcoritoare au cutii pentru depunerea am­balajelor, care sînt aruncate pe jos. Aceste locuri arată cel mai urît duminica, atunci cînd afluxul de cumpărători este mai mare. Spunem că și cetățenii sunt datori­ să păstreze curățenia o­­rașului. Cine a trecut duminică pe la orele 10 prin stațiile de tramvai din piața „30 Decem­­brie și prin stațiile de autobuz din piața „Mihai Eminescu”, de pe str. Brăilei, în dreptul com­plexului comercial, și pe bule­vardul George Coșbuc, în apro­pierea Casei de cultură a sin­dicatelor, a putut vedea vot­ul". de bilete aruncate „ca­­la voia întîmplării, deși amenajări pentru depozitarea lor sunt sufi­ciente. De asemenea, am întîlnit adevarate atentate la igiena o­­rașului, din partea unor cetățeni neidentificați care aruncă gu­noiul în plin centrul (de exem­plu la întretăierea străzii Traian cu strada 1 Mai). Identificarea și sancționarea aspră a acestor cetățeni incorigibili nu trebuie să fie de loc amînată de către gospodarii orașului. In raidul nostru, am fost poa­te zgîrciți cu exemplele pozitive, care sunt desigur mult mai mul­te decit cele menționate în a­­ceste rînduri. Am insistat însă mai mult asupra aspectelor ne­gative­­ care nici ele nu se limi­tează numai la enumerările de mai sus — pentru că dorim ca orașul să fie mai frumos, mai bine gospodărit. AUREL FLOREA Haina (nu de duminică SUBLINIERI • SUBLINIERI N-a mai dat cu mîna goală­ nă De cînd se știau împreu­t­ință Medeleanu și Sanda Doniga din comuna Ghidigeni o duceau tot in­tr-o ceartă. Timpul a tre­cut — 14 ani — dar concu­binii făceau tot ce învăța­seră ; acum se certau, acum se despărțeau și de fiecare dată se grăbeau să se îm­pace. Ultima dată cînd s-au certat, Medeleanu n-a mai dat cu mîna goală a chiat securea. Femeia a fulgerată de lovitură, căzut Așa a pus capăt, fără pic de chibzuință, certurilor și s-au despărțit pentru totdeauna. Ioniță Medeleanu a fost deferit justiției și va primi — nu ne îndoim — o pe­deapsă exemplară pe măsu­ra crimei săvîrșite. Cu tractorul la... furat Cine o îi fost cu ideea e mai greu de stabilit, in schimb ceea ce au văzut paznicii în plină noapte, după ora 2, s-a consemnat cît se poate de clar. Gheor­­ghe Zaharia pe tractor, îm­preună cu Iancu Mărgărit, șef de echipă la depozitul laminate, și cu Marin Prisă­caru, muncitor la același depozit, au „strîns" în trai­ler 1­950 kg material lem­nos din unul din depozitele C.S.. După ce încărcătura a fost asigurată, Gheorghe Zaharia a demarat cît a pu­tut, dar ghinion, a fost „stopat". Acum toți trei continuă drumul spre lege, încărcați cu regrete tardi­ve. Corigența la „exa­menul“ de cinste Surpriza a fost deosebit de neplăcută nu numai pen­tru colectivul didactic al Școlii generale nr. 27 din Galați, ci pentru toți profe­sorii și învățătorii când au aflat de fapta reprobabilă a profesoarei de lucru ma­nual Anghelichi Caspirov­­schi. Călcîndu-și în picioare demnitatea de educator, profesoara Caspirovschhi a pretins tatălui unui elev din clasa a cărei era o sumă de bani, dirigintă moti­­vînd că, cu ajutorul lor îl va convinge pe profesorul Anastase Istrate ca să-l promoveze la corigența. Dar de fapt elevul promo­vase. Cinstit și integru, tatăl elevului a anunțat organele în drept și astfel Angheli­­chi Caspirovschi a fost prinsă în flagrant delict și reținută. Corigența la „exa­menul“ de cinste așteaptă acum un verdict pe măsura faptei și a gravului pericol social pe care-1 reprezintă, Așteptăm răspuns!... Cu cîtva timp în urmă, Ion I. Mihnea din Galați str. Energiei, nr. 25, condu­cător auto pe autobasculan­ta 21 G1 154 proprietatea I.T.O. s-a deplasat, ziua în amiaza mare cu mașina in port, a încărcat 1 m.c. de nisip și a plecat acasă. Sesizate de cetățeni, orga­nele de miliție au depistat furtul și l-au trimis pe Mi­hnea în jucată pentru furt calificat in dauna avutului obștesc. Hoțul și-a primit pedeap­sa de 7 luni închisoare. Ne întrebăm însă, cum de a putut fura nisipul fără ca nimeni să împiedice hoția ? Oare depozitul acela de ni­sip de pe malul Dunării este lăsat așa, la voia in­­tîmplării ? M. IONESCU C. MIHAILESCU i

Next