Viața Nouă, octombrie-decembrie 1970 (Anul 27, nr. 8023-8101)

1970-10-18 / nr. 8038

s Nr. 8038 Răspuns la articolul „Porțile Galatiului - cele dintîi cărți de vizită ale gospodarilor“ In contextul acțiunii de în­frumusețare a municipiului Galati, alimentația publică tre­buie să-și aducă un aport de­osebit care să asigure un as­pect cît mai atractiv pentru fiecare unitate în parte, men­ținerea permanentă a stării i­­gienico-sanitare cît mai cores­punzătoare o aprovizionare a­­bundentă cu o gamă variată de preparate și băuturi și o deservire ireproșabilă. Pornind de la aceste dezide­rate majore, comitetul de di­recție al T.A.P.L. Galați a ini­țiat măsuri deosebite care au condus la modernizarea și re­profilarea unui număr impor­tant de unități, igienizarea ma­jorității unităților, sporirea gamei de sortimente din pro­ducția proprie și asigurarea u­­nui număr apreciabil de cadre corespunzătoare. Menținerea ordinei și cură­țeniei în unități și în împre­jurimea acestora este o sarci­nă de căpetenie a lucrătorilor din unitățile de alimentație pu­blică, care trebuie să vegheze ca toate aspectele redate în articolul cu titlul de mai sus să nu-și mai găsească loc în activitatea trustului nostru. Prelucrarea acestui articol în comitetul de direcție și cu toți responsabilii de unități a con­dus la stabilirea unor măsuri care să­ asigura menținerea or­dinei și curățeniei atît în uni­tăți, cît și în vecinătatea aces­tora. Membrii comitetului de direcție și personalul tehnico­­administrativ vor trece zilnic pe la unitățile de care răspund pentru a îndruma activitatea acestora și totodată a pune un accent deosebit pe menținerea ordinei și a curățeniei. In complexele comerciale unde este o afluență mare de consumatori, la nivelul Direc­ției comerciale județene s-a stabilit angajarea de personal care să întrețină curățenia din cadrul acestor complexe. Dat fiind faptul că o serie de bufete din cartier sunt în clădiri necorespunzătoare, cu utilaj și mobilier învechit, co­mitetul de direcție a hotărît ca pina la 1 mai 1971 să fie modernizate 15 bufete perife­rice, reprofilîndu-le în bodagi tip expres. Dotarea acestor u­­nitati cu utilaj și mobilier modern, cît și asigurarea unui aspect cît mai atractiv va eli­mina treptat discrepanta ce e­­xistă în prezent între unitățile periferice și cele centrale. Acestea sînt în parte măsu­rile preconizate de comitetul nostru de direcție pentru asi­gurarea unui aspect cît mai corespunzător a rețelei de ali­mentație publică din munici­piul Galați, în realizarea căro­ra credem că vom primi spri­jinul substanțial al consuma­torilor, luînd­ atitudine împo­triva acelora care au obiceiul de a arunca mucuri de țigări, resturi de mîncare și hîrtii di­rect pe pardoseala unităților. Această participare activă va fi salutară și va contribui di­rect la asigurarea unui aspect cît mai civilizat al unităților de alimentație publică, al în­tregului municipiu. VASILE OPRESCU director al T. A. P. L. Galati ^!SÎS 800S In preajma Zilei Forțelor noastre armate IPOSTAZELE DATORIEI ...Vă mai amintiți de ei, de ostașii aceia care înfruntînd voi­nicește o Dunăre dezlănțuită sau un Șiret ieșit din matcă au salvat atîtea vieți omenești și au stat zile și nopți pavăză neclintită, la atîtea bunuri do­­bîndite cu truda și hărnicia întregului popor, la pîinea cea de toate zilele ? Poate că unii dintre ei vi s-au întipărit în me­morie încovoiați sub greutatea sacilor cu pămînt sau ridicînd cu piepturile lor din vin împotri­va valurilor. Recent, i-am reîntrlnit pe unii dintre transmisioniștii care au acționat pe frontul apelor. De data aceasta, într-o altă iposta­ză a datoriei ostășești , în apli­cație, iată cîteva din secvențele unui film al cărui mesaj este aceeași bărbăție, tenacitate și dăruire. Aplicație ! Indicatoarele de tensiune nervoasă se ridică brusc. Comenzi scurte. Execuție perfectă. Șefii de echipaje ra­portează : „Gata la lucru !". Aparatura este instalată și pusă în funcțiune cu aproape zece minute mai repede. In aparen­ță, zece minute nu înseamnă cine știe ce, dar pentru cei care operează uneori chiar cu frac­țiunea de secundă, zece minute înseamnă foarte mult. De pildă, în zece minute un radiotelegra­fist, bun poate transmite sau recepționa circa 200 de cuvinte sau, altfel spus, 100 de ordine de luptă sau tot atîtea semnale de înștiințare. La vitezele la care se desfășoară in prezent acțiunile de luptă, minutul ca­pătă dimensiuni impresionante și, nu numai metaforic vorbind, sînt situații cînd un singur mi­nut poate decide soarta unei lupte. Transmisioniștii au înțeles acest adevăr. — Conectați înalta tensiune ! — începeți lucrul ! Căștile se lipesc mai strîns de urechi. Creioanele aleargă mai repede pe albul imaculat al radiogramelor. Țăcănitul rit­mic al aparatelor telegrafice, la unison cu „rafalele" uneori mai lungi, alteori mai scurte ale ma­nipulatoarelor, vestește începu­tul „luptei". ... Pădure de antene : gru­pul stațiilor radio. Fiecare sta­ție este un adevărat laborator. Subunitățile de transmisiuni ale armatei noastre dispun astăzi de o tehnică modernă, comple­­xă­ expresie a celor mai valo­roase cuceriri ale științei și teh­nicii contemporane. Exploatarea ei la întrega capacitate lucru solicită militarilor care de a deservesc un bogat bagaj de cunoștințe teoretice și solide deprinderi practice. In fața panourilor frontale a­­le emițătoarelor, urmărind cu a­­tenție aparatele de măsură­­ operatorii radio : „dispecerii undelor”, Sergent Oglinzeanu , șeful stației , soldat Porumbelu , operator , soldat Moraru , elec­tromecanic. De trei ori consecu­tiv, echipaj de frunte. La toa­te antrenamentele și aplicațiile desfășurate, calificativul foarte bine. Dar ca să ajungă la aces­te rezultate a fost nevoie de multă, foarte multă muncă, de dăruire și pasiune, de nesfîrșite ore de antrenament. Stăpînirea perfectă a unei asemenea apa­raturi, de cea mai înaltă tehni­citate, este atributul celor nu-și precupețesc eforturile ce și energia și, mai presus de orice, hotărîrea de a învinge... Grupurile electrogene — inimi uriașe - pulsează ritmic cu­rent in venele electronice ale e­­mițătorului. Beculețele cu neon clipesc mulțumite : „totul în oridine" — par a spune este ele. Dar iată că se aprinde, un bec roșu ! Atenție ! Mîini pricepute intervin, prompt. In cîteva secun­de, soldatul Moraru schimbă si­guranța arsă și raportează că stația funcționează normal. De fapt, nici nu avusese timp să se oprească. Se spune că transmi­siunile sunt nervul armatei. Și pe drept cuvînt, pentru că, întreru­perea fie și a unei singure legături, poate deregla, în anu­mite situații întregul sistem de transmisiuni, de legături. Fie­care stație de radio, fiecare transmisionist reprezintă o roti­ță cu un rol bine determinat in acest angrenaj care trebuie să funcționeze întotdeauna perfect. .. .Centrul de recepție. Cu­noscutele ti­tl­uri-melodii inedi­te — se succed cu repeziciune în căști. Ritm și virtuozitate. Aplecați peste registrele de me­saje radiotelegrafiștii, cu mîini­­le lor harnice umplu cu un scris rotund și uniform fila du­pă filă. Facem cunoștință cu cițiva dintre ei. Caporal State, militar de frunte, specialist cla­sa a 2-a , a recepționat intr-un singur schimb peste 800 de me­saje. Este unul dintre cei mai buni radiotelegrafiști din subunitate. Și, ne mărturisește el nu se va mai despărți niciodată de cas­că și manipulator : s-a hotărît ca la trecerea în rezervă ceară angajarea ca radiotele­st grafist de bord la Navrom. Sol­dat Cașcaval, militar de frunte, radiotelegrafist clasa a 2-a , transmite 5-6 mesaje pe minut, adică peste 20 de cuvinte sau o sută de semne, fără nici eroare. Soldat Spătaru, militar­­ de frunte, specialist clasa a 2-a , cu o zi înainte mai era încă scutit medical. A raportat insă comandantului să-i aprobe să participe și el la aplicație. („Ci­ne să cunoască mai bine ca mine particularitățile și ca­­racteristicele de lucru ale sta­ției") Fruntaș Chiper, ciclul în­­tîi de instrucție, dictor , trans­mite date despre țintele aerie­ne la planșetă. Dicțiune perfec­tă. Claritate. Rapiditate. Des­pre acest inimos ostaș, care pe timpul­­ inundațiilor a transpor­tat singur aproape o mie de saci de pămînt, aveam să aflăm că a început aplicația soldat și a sfîrșit-o... fruntaș și la pro­priu și la figurat. Locotenentul Gheorghe Vlă­­descu, comandantul lor, are pentru fiecare numai cuvinte de laudă. El însuși un pasionat al tehnicii( se pregătește să sus­țină examenele de diferență la facultatea de electronică) le-a sădit în suflet dragostea pentru specialitatea de transmisiuni, i-a ajutat în permanență să pă­trundă tainele alfabetului morse și ale complicatelor scheme e­­lectrice și, o spun chiar ostașii, i-a învățat „o meserie frumoasă de care nu ne vom mai despărți­­ niciodată”. .. .Stația telegrafică militară. In fața claviaturilor, „citind" cu dezinvoltură „partiturile" - te­­legrafiștiii. Colegii le spun — mai în glumă, mai în serios — „pia­niștii". Clapele aparatelor dan­sează într-un ritm drăcesc sub apăsarea nervoasă a degetelor, banda telegrafică se adună la bucle perfecte pe masa de „O­­perație" de unde alte degete, la fel de îndemînatice, o aleg cu grijă și o lipesc pe blanchetele de recepție. Avem impresia că ne aflăm într-o sală a Agerpresului. Discutăm în fu­gă cu câțiva. .. corespondenți care așteaptă să intre în tură. — Numele dumitale ? — Sunt fruntașul Gabriel Șela­­ru, șeful turei. — Specialist de clasă ? — A 3-a. Deocamdată. — Viteza de trasmitere ? — 1 300 cuvinte pe oră. — Dumneata ? — Soldatul Simion Ardeleanu. Specialist de clasă, mecanic reparator. — Ce reprezintă pentru dum­neata noțiunea de datorie ? — Dacă aș spune ca să tran­smit și să recepționez — și asta nu numai la antrenamente și aplicații — fără nici o greșeală , să verific și să reglez curentul de linie și turația electromotorului , să înlătur la timp deranjamen­tele în funcționarea unor me­canisme și să înlocuiesc unele piese, aș enumera doar niște atribuțiuni. Ori, datoria înseam­nă mult mai mult, înseamnă te dărui total unei cauze nobi­a­le, a face totul pentru fericirea ta și a tovarășilor tăi. Datoria față de patria socialistă este prima dintre virtuțile ostașilor. Aplicația a luat sfîrșit. „Tehnica a funcționat ireproșa­bil — se face aprecierea. Legă­turile au fost asigurate la timp și de bună calitate. Toate „țin­tele" au­ fost „doborâte". Califi­cativul acordat : foarte bine”. Secvențe dintr-o aplicație. Secvențe dintr-un proces care se desfășoară cotidian la înaltă tensiune. Fiecare dintre ele ca­pătă conținut prin ideea direc­toare că oriunde își are postul pe dig ori în stație, pe­se ori la drapelul de luptă șche­al unității, orice face, ostașul ro­mân răspunde datoriei sale față de patrie, față de popor și par­tid. * .. .Vă mai amintiți de ei ? Sunt ostașii noștri. Unora le-ați aflat numele, despre cei mai mulți dintre ei știți doar că sunt ostași. Ostași la datorie. Fapt firesc : ostașii României socialiste sunt întotdeauna la datorie . Lochten­ent major N. RADU Insîl execută descrierea sta­ției comandan­tul. O va face apoi și ostașul. Foto : M. POJOGEANU WKM Scenă din spectacolul­­ cu piesa „Mic pitic... ini­mă de voinic". Foto : PAUL POPA Responsa­bilitățile teatrului pentru tineret . Vorbind despre educație, Rebreanu spunea că datoria celor mari, a părinților este de a-l fa­ce pe copil „să în­țeleagă de la început că viața omului, numai atunci e prețioasă cînd urmărește un ideal". Privită deci ca un act cu multilaterale semnificații instructive, premiera gălă­­țeană a piesei „Mic pitic ... inimă de voinic" de Sergiu Milom­an demonstrează astfel că nu trebuie să părăsim nici în domeniul artelor, uni­versul fascinant al copilăriei. Binele și Râul, lupta lor, in­terferează acea zonă a sen­sibilității, care printr-o acu­tă receptivitate are rostul de a contura viitoarea persona­litate. Basmele dramatizate au avantajul de a instala in discuțiile despre morală o doză de autenticitate desigur, ține mai puțin care, de fabulație decit de semnifica­ția alegoriilor. Așa se face că intervențiile salutare ale eroilor pozitivi precum și fi­nalul clar, favorabil buni, harnici, curajoși, celor presupuse și încurajate sunt de spectatori. Iată deci că actuala pre­mieră a stagiunii Teatrului de stat încearcă să reabili­teze arta cu valoare educa­tivă. Cu atît mai mult se de­tașează această inițiativă, cu cit o raportăm la sterilele momente dramatice cu re­plici și personaje strident-di­­dactice care mai colindă u­­neori teatrele noastre. Lui Sergiu Milom­an, des­pre care aflăm că s-a stins in acest an, i-au fost recu­noscute „umorul de bună ca­litate" și „sensibilitatea a­­leasă". Dedicindu-se teatru­lui pentru tineret, el i-a înțe­les semnificațiile formative, etice. In prezenta lucrare se exprimă cu nestingherită is­cusință, frumusețea senti­mentului de dreptate, de că­utarea stăruitoare a lii. Antitezele abundă, ferici­dar mulțimea lor nu depreciază atmosfera, în general, tonică. Nu cunoaștem măsura in care a intervenit regizorul (Iorgu Viforeanu) în contu­rarea personajelor acestei piese în versuri. Ca și în alte dați s-a mers, poate, pe i­­deea susținerii individuale, de către fiecare actor a par­titurii proprii. Sub acest unghi de vedere, întregul travaliu ne apare ușor artifi­cializat. Am observat la un moment dat o intenție de conturare psihologică a cu­plurilor (Mic Pitic­u~ Băiat Bun, Zdup - Cataplasma, Spinul , Jupineasa) și soco­tim că spectacolele viitoare vor reuși să le sublinieze cu mai multă fantezie actori­cească. Consemnăm agreabila pre­zență scenică a lui Traian Dănescu și Damian Bozianu. Ultimul încearcă, pe spațiul relativ îngust al rolului său, o tentativă de vrednică de luat compoziție, în seamă. Lucian Temelie, spontan, pi­toresc, ne-a demonstrat că nu va trece prea mult pină cînd va aborda roluri de am­ploare, și nu neapărat — de comedie. Despre Gheorghe V. Gheorghe se poate spune că joacă cu plăcere. Nu i se poate reproșa dorința, de a­­tâtea ori subliniată, de a a­­duce publicul „în colțul lui" pentru că, după părerea noastră plăcerea de a lua totul pe cont personal rezidă din dorința de a suplini, cu strădanii minime, golurile ansamblului. Leni Ștefănescu face un rol de „Cosinzea­nă cu o voce ușor nervoa­să, surescitată. Momentele cvntate înlătură insă impre­sia de crispare pe care o sugerează recitalul propriu­­zis. Radu Gheorghe - Jipa (Băiat Bun), Iorgu Viforeanu (Spinul) și Veronica Irașog — Teodoru (Jupineasa Gură­ rea) prezintă corect, în limitele caracteriologice ale persona­jelor, trăsăturile lor dominan­te : omenia, răutatea, ticălo­șia. Ne-a mirat faptul că regi­­zorul acestui spectacol pen­tru tineret care are o expe­riență meritorie in munca cu actorii - copii, nu s-a gîndit la o distribuire mai convena­bilă a rolului principal. Stela Popescu — Temelie este în unele scene handicapată de mobilitatea pe care o presu­pune textul; și apoi, distri­buirea unui copil în acest rol, greu de interpretat in travesti, credem ar fi repre­zentat un real ciștig pentru toată echipa de realizatori. Prezența basmului feeric „Mic pitic..." pe scena gălă­­țeană, mai aduce în discuție în altă ordine de idei, nece­sitatea ca actorii să-și veri­fice in permanență dicția. Es­te regretabil să observi că interpreții șchiopătează se­rios tocmai la capitolul „re­citări de versuri", care, după cite știm, premerge orice e­­voluție scenică încă din Insti­tutul de teatru. In ideea tit­lului cronicii noastre socotim că nici acest aspect, e ade­vărat — de o fatalitate for­mală, nu trebuie să fie ui­­­tat. Se poate spune că sce­nografia lui Ioan Birjoveanu s-a Încadrat in ritmul alego­riilor propuse de autor, ele­mentele „de efect" venind într-o măsură considerabilă in sprijinul majorității inter­preților. Actuala premieră se vede așadar obligată de a des­chide o serie de spectacole pentru tineret — poate pu­blicul cel mai numeros, re­ceptiv la luminile rampei. La realizarea lor se cuvine participe întregul colectiv ar să­tistic gălățean. VIRGIL ȚIGĂNUȘ * „Mic pitic... inimă de voi­nic“, pe scena Teatrului de stat Galați. Cronica dramatică NOTA „Expoziție“ ad-hoc de mijloace de Dacă din întîmplare pă­trunzi in perimetrul unită­ților Combinatului industri­ei alimentare, situat pe bu­levardul G. Coșbuc din Ga­lați, primul lucru care îți atrage atenția îl constituie numărul mare de mașini auto staționate pretutin­deni Pe o lungime de a­­proximativ 1­000 metri, in­tra I.C.I.L. și Panificație — ne mai vorbind de suprafe­țele interioare adecvate în­treprinderilor respective (I.C.IL., Panificație și Vin­­alcool), basculante, cister­ne, remorci etc, cu capota ridicată fară șasiuri sau cu faruri sparte, stau într-o așteptare continuă. Cărui fapt i se datorează „expo­ziția" formată ad-hoc și ca­ inactive­ re își semnalează prezența de mai multă vreme ? Autobasculanta 31 GV 2868 nu lucrează de 90 de zile din lipsă de piese de schimb, 31 G1 877 stațio­nează de 60 de zile pentru același motiv, 31 G1 1789 de 25 de zile stă în aștep­tarea efectuării reparației capitale 31 G1 2093 și 31 G1 4018 nu sunt utilizate de aproximativ 90 de zile din lipsă de șoferi... și lanțul exemplelor poate continua. Motive, cauze, explicații ne-au fost servite cu duiu­mul de către cadrele de conducere din Combinat și întreprinderile în subordine. Și in primul­ rînd cel mai „forte" : coeficientul de uti­lizare a parcului a fost în­deplinit și chiar depășit, așa că... Poate fi însă acesta un motiv de a lăsa atîtea mij­loace de transport la voia întîmplării, atît timp cît, nu de puține ori, tot condu­cerile acestor unități se mai lamentează cu : „nu a­­vem mașini pentru trans­portat lapte" sau „noi nu am­ avut must la alcooli­zat din lipsa cisternelor" etc. ? Nu știm în ce măsură argumentele, lipsă piese schimb, lipsa șoferilor, etc — care sînt considerate drept cauze ale fenomenu­lui semnalat mai sus, sînt mai mult sau mai puțin pla­uzibile ; știm în schimb că în perioada actuală — cînd anotimpul solicită, în spe­cial, mijloace de transport pentru industria alimentară — tot parcul existent în inventarul Combinatului trebuia să se afla cu repa­rațiile efectuate, cu șoferi încadrați etc. De altfel, din relatările inspectorilor de la sucur­sala județeană a Băncii Na­ționale, care au analizat a­­mănunțit situația transpor­turilor, rezultă destule as­pecte legate de întreținerea necorespunzătoare a mași­nilor, de faptul că unii șo­feri „abandonează", din ca­uze mai puțin obiective, a­­utovehiculele în timpul pro­gramului etc. Este o situație asupra că­reia factorii răspunzători trebuie să reflecteze serios. C. MIHAI Masă rotundă pe teme economice Recent, la între­prinderea 7 con­­strucții-montaj Ga­lați, a avut loc o dezbatere la masa rotundă pe tema : „Căile și mijloace­le de extindere a acordului pe bază de global con­­tract-angajament". La dezbateri au participat șefi de formații, cadre de conducere din în­treprindere și șan­­tiere, activiști ai Consiliului jude­țean al sindicate­lor, delegați ai Mi­nisterului Construc­țiilor Industriale și ai Uniunii sin­dicatelor din ra­mura invitați construcții, din alte întreprinderi simi­lare. Participanții au reliefat în cuvîn­­tul lor avantajele acestei forme de salarizare constructori, pentru pre­cum și rezultatele obținute privind creșterea volumu­lui de producție a productivității muncii, scurtarea termenelor de exe­cuție­ Zilnic, biblioteca de la Casa de cultură a sindicatelor cunoaște o mare afluență de cititori. Filmele săptămînii viitoare in săptămîna de la 19 la 25 octombrie cinema­tografele gălățene vor prezenta următoarele fil­me : Cinematograful „Cen­tral" — filmul Profeso­rul infernului — o pro­ducție a studiourilor maghiare. Spectacolele vor începe la orele 10; 12; 15; 17 ; 19; 21. La cinematograful „Re­publica" va rula filmul Păsările (orele 9,45; 12; 14,45 ;­­17; 1915; 21,15), iar la „Țigiina" va fi prezentat, în reluare, filmul Patricia și muzica — orele 14,45; 17; 19,15; 21,15. Pa1», a 3-a A furat cu sacul... plătește cu anul. In noaptea de 10 spre 11 octombrie organele de liție din comuna Matca și­se aflau în rondul obișnuit pe tarlaua C.A.P.-ului „Calea nouă". Un zgomot de căru­ță le-a atras atenția. S-au apropiat. La lumina lanter­nei au avut surpriza sa-l descopere pe Ioan Care, ce furase 800 kg de știuleți, din avutul obștei. Trimis în judecată pentru furt calificat loan a fost condamnat la 2 Care, ani închisoare. Lăcomia și ne­cinstea și-au primit răsplata meritată prin lege. Tulburelul nu se dezminte ! Toamna aceasta este plină de surprize pentru conducă­torii auto care uită de ob­ligații și fac adesea apel la paharul cu tulburel. Urmări­le faptei lor iresponsabile sunt cel mai adesea grave și ireparabile. Zilele trecute Gheorghe Stănescu, șofer pe autobasculanta 31 G­ 5091, proprietatea I.T.A. aflindu-se in stare de ebrietate la vo­lan, din cauza vitezei exce­sive cu care circula pe str. N. Bălcescu din Galați, pierdut controlul mașinii ac­­­­cidentînd grav trei pietoni ce se aflau pe trotuar. După accident, șoferul a comis și cea de-a doua infracțiune părăsind cu lașitate locul faptei. Primind un substanțial sprijin din partea cetățenilor, organele de supraveghere a circulației au reușit să-l de­pisteze pe făptaș la trei ore după comiterea accidentu­lui. Acum, Gheorghe Stănes­cu, aflat în stare de arest, așteaptă confruntarea cu le­gea. Un semnal de alarmă pentru șoferii care caută to­vărășia „paharului" cu tul­burel. Se caută... victimele La Galați, Procuratura județeană biroul de anchete penale, se află in cercetare o bandă de tîlhari care au jefuit prin violență mai mulți cetățeni de pe raza munici­piului Galați. Pentru comple­tarea dosarului, cetățenii ca­re au fost victimele acestor tîlhari înrăiți în următoarele împrejurări : in noaptea de 19/20 mai pe str. Logofăt Tăutu , în noaptea de 11/12 iunie pe str. Petru Rareș și în spatele unității „Spicul” din centrul orașului, sunt ru­gați să se prezinte la came­ra 6 pentru a se constitui parte civilă pentru dobîndi­­rea bunurilor și banilor luați. Vînătorul impru­dent Manea N. Rolea, din co­muna Frumușița, județul Ga­lați, lucrător al Direcției pază civilă contractuală, de se întorcea de la o vinătoare de rațe. Ajuns in dreptul u­­nei stîne a membrilor coo­peratori din comuna nești a fost atacat de Fîrță­­cițiva clini. Imediat ciobanul Gheorghe Anghel a sărit în apărarea vânătorului încer­­cînd să alunge cîinii. Vînă­torul insă nu s-a mulțumit cu atît, ci a vrut să utilizeze arma împotriva dulăilor. Im­prudența aceasta a costat o viață de om. Snopul de alice pornit din arma lui Manea a lovit mortal pe tinărul de 22 de ani Gheorghe Anghel care sărise în apărarea sa. Ne facem datoria să atra­gem atenția vînătorilor. Se­zonul de vinătoare este in plină desfășurare. Atenție deosebită cum folosiți arme­le. De obicei regretele tardi­ve și legea nu iartă astfel de imprudențe. La furat de... razachie. Dacă numărul a fost cu ghinion, nu știm dar furtul s-a întimplat in ziua de 13 septembrie la ferma nr.7 de la I.A.S. Dealu Bujorului. Doi conducători auto, Toader Nacu de la I.T.A. Ga­lați și Mircea Păduraru de la I.A.S. Dealu Bujorului s-au strecurat în vie și au furat vreo 25 de coșuri cu stru­guri. In timp ce incărcau stru­gurii hoții au fost surprinși de paznicul cîmpean Ion Neacșu. Dar, au „scăpat" ușor de ei motivînd că au fost trimiși să încarce stru­gurii de către conducerea I.R.S.-ului. Din fericire, paz­nicul a avut curiozitatea să se informeze mai în amănunt și astfel hoția a ieșit la ivea­lă. Acum, aflați in stare de arest, Toader Nacu și Mircea Păduraru vor răspunde în fața legii pentru fapta lor. Rubrică redactată de I. MIRCEA ?" CORNELIU MIHĂILESCU

Next