Viața Sindicală, ianuarie-martie 1946 (Anul 3, nr. 54-67)
1946-01-01 / nr. 54
Anul II Nr. 54 I Ianuarie 1946 u ACORDUL DE LA MOSCOVA și consolidarea democratei românești Conferința miniștrilor de externe ai Uniunii Sovietice, Marii Britanii și Statelor Unite, a luat sfârșit. Atenția lumii întregi a fost ațintită spre Moscova; sute de milioane de oameni de pe întinsul globului pământesc, urmăreau zi de zi, clipă de sclipă, desfășurarea Conferinței dintre reprezentanții celor trei mari puteri. Contribuția personală a marelui conducător de popoare, Generalissimul Stalin, a făcut ca nădejdea ce și-au pus-o în această conferința toți oamenii iubitori de pace, să crească pe măsură ce conferința se desfăura, încrederea omenirii n’a fost desmințită nici de data aceasta. Așa cum în trecut unitatea de acțiune a celor trei mari Puteri a dus la nimicirea militară a fascismului, tot astfel a deschis astăzi luminoase perspective pentru consolidarea păcii popoarelor. Conferința de la Moscova a însemnat victoria spiritului de unitate a Aliaților. Hotărîrile Conferinței sunt rezultatul acestei unități. Toate problemele litigioase, toate neînțelegerile pe care reacționarii le voiau adâncite, au fost clarificate și soluționate în spiritul unei înțelegeri depline. Pentru România, acordul dela Moscova înseamnă consolidarea regimului tinerei noastre democrații, reprezentată prin actualul guvern. Acordul de la Moscova creează țării noastre posibilitatea de a-și reocupa definitiv locul în rândul țărilor democrate. Pentru reacțiunea dinlăuntrul țării și de peste hotare, acordul de la Moscova înseamnă o mare înfrângere. Anul 1946, începe cu marea speranță a popoarelor în consolidarea păcii, în redresarea economică și morală a lumii, în cooperarea internațională. Oamenii muncii de pretutindeni au luptat, strâns uniți, pentru a făuri această înțelegere a popoarelor. Ei veghează și activează mai departe pentru ca această înțelegere să nu poată fi tulburata niciodată ca fiind chezășia fericirii și prosperității popoarelor. I. Puțuri Cine provoacă greutățile economice de astăzi de ALEXANDRU SENCOVICI ' Este fără îndoială că războiul de șase ani a distrus bunuri în cantități enorme și a făcut ravagii în economia mondială. Și iar este adevărat că in timpul războiului țara noastră a devenit o polonie a Germaniei hitleriste, care a secăituit toate bogățiile țării. Guvernele lui Maniu și Brătianu h’au exploatat zăcămintele cele mai bogate ale țării noastre, făcând astfel, pe de o parte, jocul intereselor trusturilor internaționale care nu voiau ca România să se industrializeze, iar pe de altă parte — și aceasta este mai ales valabil pentru politica monopolurilor liberale— pentru a menține urcate prețurile produselor indigene. Datorită politicii economice pusă in slujba trusturilor internaționale și potrivnice industrializării țării, eram nevoiți să importăm din străinătate produse industriale pe care le-am fi putut fabrica cu ușurință în țară, produse care erau vândute la noi cu prețuri de jaf, de 2—3 ori mai mari decât acelea pe care populația le-ar fi avut de plătit, dacă de s’ar fi fabricat în țară. Antonescu — slugă credincioasă a lui Hitler — a împins jaful la extrem. El a admis ca, în schimbul produselor noastre agricole, să importăm din Germania produse industriale, mai mult sau mai puțin inutile, la prețuri de jaf. Toate acestea sunt adevăruri. Toate acestea au un efect dezastruos asupra economiei țării și aceasta este situația pe care a moștenit-o guvernul de largă concentrare democratică Dr. Petru Groza, care trebue să facă și face sforțări uriașe pentru redresarea economică a țării noastre. Deci, obiectiv, se poate constata că sunt greutăți economice provenind de la politica economică dusă de partidele „istorice“ și de Antonescu. Insă o parte pronunțată din aceste greutăți economice este artificial cauzată. Să le luăm pe rând. Moneta noastră și-a pierdut puterea de cumpărare inițială, pentru că bugetul statului nu este echilibrat. Dar bugetul statului poate fi echilibrat. Nu e lucru tocmai ușor, dar nu este imposibil. Ce constatăm însă ? Tocmai acei egri consumă cele mai bune produse ale poporului nostru, nu plătesc impozite. Cheltuesc sume fantastice pe articole de lux, de înfrumusețare și petrec în localuri, în teatre și cinematografe. Se servesc de un personal de casă compus din 4—5 persoane, au mașini, 5—6 camere cu tot confortul, etc. Și toți aceștia nu plătesc deloc impozite sau plătesc o bagatelă ca impozit. Dar noi știm că toți aceștia nu cheltuesc pentru luxul lor decât o parte infimă din venituri. Deci venitul lor se poate stabili, chiar dacă ei nu-1 declară, și după el se poate stabili și impozitul. Prin urmare, se impune o mai dreaptă așezare a impozitelor. Iar pe de altă parte, se impune controlul perceperii impozitelor. Acela care nu plătește impozit către Stat, nu poate să fie un cetățean bun. Iar dacă toți cetățenii ar plăti impozite, Statul ar avea bugetul echilibrat. Muncitorii, funcționarii, toți salariații, nu pot încasa nici un ban fără ca să plătească impozite. Bancherii, marii negustori, agenturile de comerț, în englos, au „venituri“, nu salarii; ei fac contabilitatea pe care o vor și plătesc cât vor impozite, iar nu atâta cât ar trebui să plătească. Această situație trebuie rapid lichidată și trebuiesc înlăturate acele elemente din aparatul fiscal, care încurajează evaziunea fiscală. ~ar o parte a industriașilor, a bancherilor și a marilor comercianți doresc distrugerea regimului democratic de astăzi. Ei au puterea economică, au experiență, au legăturile lor vechi, dirijează prin oamenii lor aproape toate instituțiile economice și lucrează conștient pentru scumpirea vieții, deci pentru scăderea puterii de cumpărare a monetei naționale. In felul acesta ei încearcă să compromită guvernul democratic și însuși regimul. Se spune că viața se scumpește pentru că oferta este mică și cererea este mare. Marea masă trăește din munca ei. Ca să câștige — trebue să producă. Pentru salariul ce l-a primit, ea a cruțat bunuri. Dar aceste bunuri pe care le-a produs, ea nu le mai poate recupera în mare parte decât la un preț de speculă. Putem ilustra ușor artificialitatea ridicării prețurilor. Iată, abia s’a svonit că se vor încheia contractele colective. Deci, în raportul bunurilor nu s’a schimbat nimic : nici oferte și nici cererea n’au devenit mai mari și, totuși, prețurile s’au urcat enorm. Cine a făcut aceasta? Este evident că fabricanții — comercianții mari, bursierii negri și cu toți complicii lor. Deci este un bun prilej pentru acești oameni, pentru ca să jefuiască poporul și pe lângă aceasta, să cauzeze neîncredere față de guvernul pe care ei îl urăsc de moarte. Dar, de ce numai constatăm ? De ce să vorbim mereu numai despre aceasta ? Sute și mii de comercianți cumpără și vând fără facturi sau cu facturi false. Pun prețuri fantastice chiar pe mărfurile cari sunt în vitrine, prețuri cari depășesc pe cel oficial de 3-4 și chiar de 10 ori. A fost oare închis vreunul dintre aceștia ? A fost vreunul trimis în tabăra de muncă pentru ca să-și câștige ciorba și pâinea sa de toate actele prim muncă ? Nu ! Atunei ce vrem? Ca acești șarlatani să devină oameni de treabă fără ca să primească o lecție potrivită ? (Continuare în pag. S-a) ★ 8 Pagini ____ poștală plătit Ui numerar conform aprobarei Dir. 6-le P. 1 1. Nr. 58.120945. lei mirt REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA St.J. Wilson 7—9 Telefon 3.79.85 Öh.ml,ă?tămâna £ ai Co.KÎed,zKați ai £ etresca £ e din $h.<ninia HMMHWBlWeBiSSIiHB8l!MIIE.4g'..*'r. i;iBE9 Perspective pentru noul an Confederația Generală a Atuncii către toți Oameniiuncii Tovarăși. Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii urează un an nou, fericit tuturor muncitorilor manuali și intelectuali organizați în sindicatele unite. Anul 1945 a fost un an plin de frământări, un an de luptă și de realizări. Anul 1946 va fi de asemenea un an de muncă și de luptă, care trebuie să fie încununat de isbânda oamenilor muncii. Deci, să organizăm lupta noastră și mai bine! Cu toții, bătrâni și tineri, bărbați și femei, membrii ai sindicatelor să luăm parte la această luptă, pe care o ducem pentru îmbunătățirea situației morale și materiale a celor ce muncesc, pentru unitatea sindicală, pentru întărirea Frontului Unic Muncitoresc, pentru cimentarea tinerei noastre democrații, pentru triumful definitiv împotriva dușmanilor democrației și pentru propășirea popoarelor din România. Trăiască mișcarea sindicală din România. Trăiască lupta unită a tuturor oamenilor muncii! Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii din România Ce spun conducătorii C. G. Hr.-ului Stăm în fața unui nou an de luptă. Mișcarea sindicală din România nu face deosebire între naționalități. Toți sindicaliștii indiferent de naționalitatea lor au aceleași drepturi și aceleași datorii. Deci mișcarea sindicală luptă contra urei de rasă, contra urei între naționalități-Noi vrem ca lupta și munca noastră să fie încoronată în toate domeniile cu mai mult succes. Și dacă într’adevăr o vrem acesta, atunci trebue să dăm o atenție deosebită în munca noastră de zi cu zi problemei naționale. Trebue să organizăm viața și munca noastră în așa fel, ca printre membrii sindicatului să domnească o solidaritate perfectă. Prin munca de lămurire, prin educație și cultură, să dispară ura de rasă, ura dintre naționalități. Fără combaterea șovinismului nu putem combate în mod eficace nici fascismul. Popoarele noastre nu pot fi unite fără dispariția urei de rase, urei între naționalități. Iar fără unitatea popoarelor din țara noastră și democrația noastră va fi șubredă. Sindicaliștii, mișcarea sindicală, în anul nou ce vine vor trebui să fie în fruntea luptei contra șovinismului, contra urei de rase și contra urei printre naționalități. Aceasta pentru binele mișcărei noastre sindicale, spre binele popoarelor din România. Această muncă a noastră se încadrează atât în rezoluția Congresului General al Sindicatelor din România, cât și în spiritul rezoluției Congresului General al Federației Sindicale Mondiale. Trăiască solidaritatea între popoarele din Romnnia. Trăiască solidaritatea internațională între toți acei cari muncesc. Trăiască anul nou 1946. ALEX. SENCOVICI Secretar general C. G M. + Anul 1945 a fost anul Unității Sindicale Mondiale, întrupată în Federația Sindicală Mondială. Acțiunea Federației Sindicale Mondiale este simțită astăzi pe plan internațional, ea atacând pozițiile ocupate însă de elementele reacționare în unele țări ca: Spania, Grecia etc. Suntem convinși că în anul 1946, lupta unită a oamenilor muncii din întreaga lume va intruti să stârpească toate cuiburile fasciste ce mai dăinuesc în unele țări. A. ASRIEL Secretarul Confederației Generale a Muncii Un an plin de greutăți, de lupte și de sacrificii pe care a trebuit să le suporte muncitorimea română. Le-a suportat însă, pe toate acestea, fiind conștientă că, numai în felul acesta servește interesele țării și ale sale. Dar anul 194% a fost și un an de victorii realizări și înaltă morală muncitorească. S’au obținut victorii contra celor mai mari dușmani ai poporului și muncitorimei române, contra fasciștilor, elitelor reacționare și uneltelor lor. Aceste victorii au cerut victime, au pretins mulți morți și răniți din rândurile noastre cari au fost răpuși de gloanțele reacțiunii. Har, am învins. Anul care vine începe tot cu greutăți, și ne va cere încă multe sacrificii și ne va impune lupte destul de grele. Dar noi trebuie să le dăm pe toate căci „în lupta sa pentru o viață mai bună, muncitorimea nu are ce pierde, decât numai lanțurile”, în schimb va cuceri o lume întreagă. GH. STROIA vice-președintele Comitetului Executiv C. G. M. 1945 a fost un an de grele lupte și sacrificii pe care muncitorimea organizată în sindicate le-a făcut pentru a vindeca rănile războiului provocat de reacțiunea fascistă. In tot acest an tânăra mișcare sindicală din Tomânia a dovedit o conștiință de clasă și un înalt spirit de sacrificiu ce constituie garanția pentru noul an 1946 că ea va sta (Continuare în pag. 4-a) toate forțele pentru consolidarea democrației ettk 2%5lj I * >12022 ABONAMENTE: ] Particulari : 6 lani 1.500 lei Instituții: 1 an 30.000 lei Cont cec poștal 1393 Un*. 6n de înfăptuiri de C-TIN TOPCIU Anul 1945 a fost un an bogat în evenimente de mare importanță. . Un prim eveniment important îl constituie fără îndoială Congresul General din Ianuarie, din sânul căruia a luat naștere Confederația Generală a Muncii unul din factorii principali în lupta pentru sdrobirea fascismului și a obținerii victoriei. Cu drept cuvânt tov. Gheorghe Apericl a putut spune în raportul său r....p.a chestiunilor organizatorice la acest congres că: „Congresul, prin desbaterile și hotărârile ce le va lua, trebuie să însemne o cotitură istorică în viața mișcării sindicale, în viața poporului român, fiindcă problemele speciale sindicale nu sunt rupte de problemele generale ce frământă poporul român și popoarele conlocuitoare din România“. Epoca la care are loc istoricul congres al mișcării sindicale unite, corespunde prezenței lui Rădescu la cârma țării, corespunde încercărilor înverșunate ale reacțiunii, care prin elementele ei din sânul guvernului și prin cele din afară, încarcă să împiedice democratizarea fifcii și efortul de războiu contra ‘SBfti-sa’rijinului. RĂrixu a-și atinge scopurile, partidele „istorice“, în cârdășie cu Rădescu, împiedica aplicarea cinstită a Convenției de armistițiu, acopereau pe criminalii de războiu și elementele fasciste care se găseau la diferite posturi de comandă și înăuntrul aparatului de Stat, sabotau mărirea producției și aprovizionarea frontului în timp ce armata noastră alături de glorioasa Armată Roșie dădea ultimele lovituri fascismului german pe câmpul de luptă. Răspunzând lui Rădescu, care urmărește în mod evident, alături de Maniu și Brătianu, păstrarea vechilor poziții pentru a putea jefui în liniște întregul popor, răspunzând campaniei de adevărată provocare la adresa țărănimii — dornică să fie stăpână pe pământul pe care asuda — și a muncitorimii, întregul popor, în frunte cu mișcarea sindicală, pornește lupta pentru aducerea la cârma țării a unui guvern de concentarre democratică. Din toate colțurile țării se ridică ca un val uriaș care cere cu vehemență plecarea lui Rădescu, peste tot locul țărani ajutați de muncitori trec la înfăptuirea pe teren a reformei agrare, iar fasciștii din aparatul de Stat și dintr’o bună parte a întreprinderilor particulare sunt isgoniți de furia populară. Sunt împărțite de țărani moșiile din Trei Scaune: Constanța, Romanați, Făgăraș, Dolj, Gorj, iar prefecții și primarii din Craiova, Bacău, Botoșani, Constanța sunt schimbați cu aleși ai poporului. Acestor acțiuni drepte, Rădescu le răspunde cu măcelurile de la T.Măgurele, Vaslui, Caracal și Craiova care culminează cu baia de sânge dela 24 Februarie din Piața Palatului, când elementele reacționare infiltrate în sânul armatei, trag asupra sutelor de mii de muncitori ce manifestau pașnic pentru un guvern de concentrare democratică. Noua provocare însă departe de a slăbi voința poporului, o îndârjește și, la 6 Martie 1945, este adus la conducerea treburilor obștești guvernul Petru Goza. Se îndeplinește astfel dezideratul cel mai de seamă al mișcării sindicale «are, în înc,cerea rezoluției votate de Congresul General, declară, vorbind despre hotărîrile luate. „Toate acestea le putem realiza printr’un guvern care să cuprindă toate forțele democratice, sincere, doritoare de a contribui la refacerea și democratizarea României, la o politică de sinceră și durabilă prietenie cu Uniunea Sovietică și celelalte țări democratice, la ridicarea nivelului de viață al poporului nostru și al țării noastre și încorporarea României în fața« popoarelor iubitoare de pace și progres“. Noul guvern reprezintă înl " "adevăr, toate păturile sociale și este alcătuit din reprezentanții tuturor partidelor și grupărilor democratice. Această bază largă ii asiguri nu numai încrederea întregului popor, dar și a țărilor democratice și în special a Uniunii Sovietice. Venir«a la cârma țării reprezintă «w adevărat o cotitură istorică în de svoltarea noastră ca Stat și s*nt adevăr este confirmat nu »»mai prin readucerea Ardealului de Nord sub administrație românească, prin încheerea convențiilor (Continuare în pag. V-a)