Viața Sindicală, aprilie-iunie 1946 (Anul 3, nr. 68-80)

1946-04-07 / nr. 68

ANUL II Hr. 68 -------­Dominica 7 Aprilie 1946 -JUMi— i ÄJR 69 BBDACȚLK «1 MftmnSTRATI Strada Wilson 7-« v s5w fetefon 3.79.S8 4 Pagini Taxa poștalii nlSHIS în Lim­erar con­­form aprobării Dir. O-rale P- I. I­Nr. 58.120-1945. LEI 200 ABONAMENTE : 9000 l an j 1500 6 Inul Instituții 100.000 Lei. Qhg,űH­­$.ăptofttafuxâ cJL Conpeddi>atCeC Q&&e­ cJL& a c4iu*i­ £ t dus ^­Wildfite Timpuri noui, fiscalitate noua zila mișcării sindicale — care a găsit un larg sprijin din partea guvernului Groza — pentru îmbunătățirea vieții materiale a salariaților poate fi dovedită zi cu zi. Indicerea contractelor colective și lu­pta pentru aplicarea lor — ca să nu vorbim decât de ultimele ei realizări — sunt pilde­li în acea­stă privință. Ușurările aduse bugetului celor ce muncesc ar fi fost însă mult reduse din cauza sistemului fiscal, nedrept, pe care l-am moștenit-Iată de ce Confederația Generală a Muncii prin forul ei suprem de conducere, Comitetul Executiv, a depus toate stăruințele pentru ca să obțină o scădere a impozitelor datorate de salariați, caia ce într’o anu­mită măsură i-a și reușit. Ne găsim astăzi însă în preajma alcătuirii noului buget. Muncitori­mea, care a suportat întreg greul războiului, nu poate fi ținută mai de­parte — din punct de vedere fiscal — în situația vitregă care i-au hă­răzit-o conducătorii reacționari din trecut ai Țării Românești. Pentru a lămuri pe scurt această problemă ne îngăduim să spicuim în lipsa altora câteva cifre din bugetul pe 1945/46. Din statisticile publicate de către Ministerul de Finanțe rezulta bu­năoară că încasările pe primele 10 luni ale exercițiului rezultate din im­pozite directe, au fost următoarele: Impozit agricol clrca Lei 2,5 miliarde clădiri „ „ 1,3 M mobiliar­e » 1,2 m comerț și industrie (adică pe be­neficiile întreprinzătorilor) 480 milioane „ SALARII „ profesional Se poate observa cu ușurință că venitul adus Statului din impozitul pe salarii ocupă locul de frunte și că depășește cu cca. 80%/» impozitul provenit din venitul comercial și industrial. Această situație revoltătoare nu este întâmplătoare; ea face parte din sistemul bine pus la punct de reacționari și fasciști, cari au tras toată spuza pe turta lor și au aruncat poverile pe umerii vlăguiți ai salariaților.­­ Dar lă­comia lor nesățioasă nu se oprea aci. Salariul muncitorilor era potcovit și cu un alt impozit, așa zis INDIRECT, adică taxele puse Pe articolele de consum. Oare sunt aceste articole și la cât se ridică impozitul plătit pe ele? In primul rând zahărul care figurează în buget cu cca­ 8,4 miliarde. Apoi produsele petrolifere — printre care petrolul lampant, folosit pe scara cea mai largă tocmai de muncitori și de țărani, ocupă locul de frunte — cu cca. 6,6 miliarde lei și în sfârșit „alte articole de consum“ — din care notăm: produse metalurgice, ciment, ULEIURI VEGETALE, FAINA, BUMBAC, SODĂ CAUSTICĂ, SUROGATE DE CAFEA, adică mărfuri de larg consum popular — cu cca. 5,2 miliarde lei. In același timp impozitul pe lux și cifra de afaceri­ se ridica la cca. S0 miliarde lei. Dacă adunăm cifra rezultată din impozitul pe salarii și cea din ta­xele de consumație, care de fapt sunt plătite tot de salariați și de voas­­sele largi consumatoare, căci vânzătorii le socotesc în prețul de vânzare, ajungem la suma de cca. 31 miliarde lei. Din această pildă rezultă întreaga monstruozitate a fiscalității din trecut. Căci pe câtă vreme câștigul negustorilor și fabricanților aducea în exemplul nostru. Statului avea 7,1 miliarde lei, cel a păturii munci­toare aduce mult mai mult. Această situație trebue curmată. Muncitorimea, dornică să refacă țara, face sacrificiile cele mai mari. Ea știe că prima datorie a unui ade­vărat patriot este plata impozitului. Nu se poate tolera insă ca povara să fie dusă numai de cei ce trudesc. Speculanții, profitorii de război, criminalii de război, patronii sabo­teuri au strâns uriașe averi plătite cu viața, sângele și sănătatea po­porului. Aceste averi trebue să devină principalul izvor de venituri ale Statului. Aflăm însă că vechiul sistem formează criteriul și în noul proect de buget. Din cifrele aproximative pe care le posedăm rezultă că impo­zitul direct ar reprezenta în prevederile noului buget cifra de 800 mi­liarde lei, dini impozitul indirect aproape 2000 miliarde lei. Se păstrează deci vechea proporție. Mișcarea sindicală însă nu poate fi de acord cu acest lucru. Sarcinile să apese în primul rând pe cei avuți. Să fie confiscate ave­rile speculanților, criminalilor de război și a aboteuriilor. Să fie stabilit un impozit mai aproape de realitate pe profesii și veniturile comerciale și Industriale. Să nu se ceară muncitorilor, care au făcut și fac cele mai mari sacrificii, să-și dea și bucățica de la gură, în timp ce afaceriștii, moșierii, bancherii și întreprinzătorii reacționari huzuresc în toate bu­­nuriile. „VIAȚA SINDICALĂ“ Ministerul Afacerilor Străine a dat spre pub­li­c urmatorul comunic­at i GUVERNUL ROMÂN A RUPT RAPORTURILE DIPLOMATICE CU GUVERNUL GENERALULUI FRANCO. PERSONALUL LEGAȚIUNEI ROM­NIEI DIN MADRID A PRIMIT ORDIN DE RE­CHEMARE IN ȚARĂ. Declarațiile d-lui Ol­. Tâfârâscu în legătură cu ruperea raporturilor diplomatice cu guvernul generalului Franco 7,1­12,6 România a rupt relațiile cu Franco In legătura cu comunicatul de mai sus, d. G­h. Tătărăscu, vice-președin­­tele Consiliului de Miniștri al Afa­cerilor Străine, a făcut următoarea declarație presei române și străine. ..Guvernul român a rupt azi ra­porturile diplomatice cu guvern­ul ge­neralului Franco. România a fost întotdeauna părtașă la toate actele, prin care s-a realizat politica de pace și de colaborare în­tre popoare și nu a fost străină de nici una din inițiativele luate în cadrul acestei politici. In ultimul timp, Marile Puteri, care poartă în fața istoriei răspunderea organizării păcii și a normalizării vieții politice din întreaga lume, au pornit o acțiune hotărîtă pentru a denunța primejdia pe care o repre­zintă regimul generalului Franco­­i pentru a o înlătura. Guvernul de dictatură de la Madrid constitue astfel un anachronism care împiedecă desăvârșirea colaborării in­ternaționale, obiectiv permanent al tuturor regimurilor democratice și condițiune esențială pentru ieșirea omenirii el­e haosul cre­at de ultimul războiu. împotriva acestui guvern se ridică conștiința lumii noui, — conștiința lumii democratice. In situațiunea de azi România nu are alt mijloc de a-și exprima soli­daritatea cu manifestările acestei conștiințe decât rupând raporturile diplomatice cu guvernul generalului Franco. Săvârșind acest act, guvernul ro­mân nu uită să trimită poporului spaniol expresiunea simpatiei și a prieteniei poporului român”. ‘■4 Rasismul lui Titel Petrescu de NICOLAE ADAM Nu este o întâmplare că în decla­rația sa din ,­Pravda” prin care tov­ Stettin demască pe Churchill, el sta­bilește în primul rând caracterul ra­sist al discu­rsul­ui lui Churchill. Prin aceasta, tov. Stalin dorește să atragă aetația că susținătorii teoriei rasiste, a urei popoarelor, a șovinismului, sunt frați de cruce ai ațâțărilor de războiu. Nu este o întâmplare că acum opt anii — du­pă cum scrie tov. Puțuri în numărul­ trecut al „Vieții Sindicale” — Titel Petrescu a denumit poporul român ca „popor de țigani”, atunci când tovarășii Ilie Pintilie și Puțuri l-au vizitat în calitate de delegați, în chestiunea înființării­­ Frontului Unic Muncitoresc. Astăzi Churchill a trecut in rându­rile rasiștilor, pentru ca dă poată d­es­­lămțud un nou războia Titel Petrescu însă s’a înjos­it chiar acum opt ani, făcându-se sluga aces­tor rasiști, pentru ca să-și trădeze Bandele lui Quissling, a lui Déar, Doriot, An­tonescu, Haeha, Horthy și Tanner, au ajuns la trădarea și dis­prețuirea popoarelor lor propriu abia prin proba de foc a celui de al doilea războiiu­­ mondial, atunci când și-a fi pus națiunea în slujba rasismului hitlerist și a fascismului In ceea c­e privește pe Titel Petres­cu, el le-a luat-o înainte cu mulți ani, atunci când ațâțând contra unei alte rase, a rasei țiganilor, și-a înjosit po­porul. Crima lui Churchill este foarte mare, fiindcă el propagă teoria rasis­tă. Iată crima pe care a porpit-o Ti­tel Petrescu, este mult mai gravă, fiindcă el nu numai că propagă teo­ria rasistă, dar își trădează totodată propriul neam. Contra lui Churchill trebue să lup­tăm din toate puterile noastre, însă contra lui Titel Perescu nu numai că­­ luptăm, dar îl și disprețuim. tea Chiu­ebul care propag* superiorita­rasei artglo-saxon», — și Thtel Petrescu «are­ și «Reprețuaște *ar*a, defăimând toto­dată un alt pop­or: po­porul de țigani, — s unt în aceeași măsură dușmani ai progresului ome­nirii, slugi ai cartelurilor și trusturi­lor naționale și internaționale. Pen­tru interesele acestora se străduesc amândoi să împingă popoarele lumii îlntr’un nou războiu sângeros, să tră­deze poporul lor propriu și toate po­poarele lumii, aruncându-le în pră­pastie. In această privință ei nu diferă în­tru nimic de Hitler care — «după cum menționează tov. Stalin — a început și el ațâțările de războiu prin propa­garea teoriei rasiste­ de Hitler care și-a împins națiunea sa spre cea mai mare nenorocire. Mișcarea muncitorească­­ este clă­dită în toate țările lumii pe ideea in­ternaționalismului, pe principiul ferm al fraternității și solidarității tuturor popoarelor. Dar acest internațiomna­lism al clasei muncitoare pretinde de la mișcarea muncitorească a tuturor ță­rilor, de la fiecare muncitor conștient, sentimentul sănătos al patriotismului adevărat. Acest patriotism a fost dovedit în­­ Continuare în pag. III-ai La fabrica «Mărășești» din Valea Călugărească­ muncitorii duc o viață de câine ! De ce fabrica nu lucrează din plin Dela Antonescu la Griță Popp — Valea Călugărească este umblată de târgoveții cercetători de vina­­țuri alese. Cine știe însă că nu­mai la câteva sute de metri de șoseaua ce leagă Buzăul de Ploești, la vreo 16 kilometri de acest oraș din urmă, se află o fabrică de vi­triol, unde oamenii trăiesc o viață de jad? E fabrica „Mărășești". La fabrica Mărășești din Valea Călu­gărească muncesc trei sute de lucrători și lucrătoare, în două schimburi de câte 12 ore, cu o pauză de 24 de ore. Deși oamenii lucrează cu râvnă, prod­ucția nu ajunge la nivelul capacității ei. Astfel fabrica produce zilnic 11.000 kg. de acid sulfuric în loc de 26.000 kg.; ea mai produce sulfat d­e cupru (piatră vânătă) pentru ferirea viilor de filo­xeră, sulfat de fier, pentru vopsitul lâ­­nei; verdele de Paris, pentru curățirea pomilor fructiferi de insectele vătămă­toare, fosfați pentru îngrășarea pămân­tului. Acum In urmă fabrica aceasta a izbuit, pentru întâia oară în România, datorită strădaniilor tehnicienilor ei, să scoată fosfatul trisodic, care înainte vreme era adus din străinătate și care ferește cazanele din industrii de piatra ce se diepune în ele prin fierberea a­­pei defectându-le. Dar fabrica nu poate lucra în plinul ei. In bună parte pentrucă lipsesc ma­teriile prime. Astfel pirita (minereul de sulf și fier), care se aducea înainte de războiu din Cehoslovacia, se aduce în mai mică măsură din Ardeal; cuprul de asemenea lipsește; mai lipsește car­bidul, lipsește masea de contact trebuin­cioasă pentru fabricarea acidului sulfu­ric și care tot din Cehoslovacia se adu­cea.Se plângeau tovarășii că acest carbid se găsește totuși cât vrei, dacă te pui să colinzi cârciumile și cafenelele din Mizil unde îl poți găsi la 10.000 lei kg. în loc de 1.800 lei cât este prețul ofi­cial. Alte cauze ale micșorării producției Bar afară de pricinile astea, mai sunt pierde-vară de dudui chipeșe și de domnișori pomădați cari își plimbă lenea pe calea Victoriei, între Capșa și Palat știu doar des­­pre acest vitriol că are întrebuin­țarea care rezultă din Faptele Diverse ale ziarelor, în desnodă­­mintele tragice cule conflictelor amoroase, și urnele de neînțeles. „Gismarul n’an­ie ghete“ — spune zicala populară. Ei bine, fabrica „Mărășești", deși se află numai la șase k­ilometri de întreprin­derea petroliferă „Româno-Americană“ n’are păcură Și producția stă. Trebue ca membrii comisiei de repartizare petrolului din Ploești să dea ascultare și nu Știu­ că vitriolul (acidul sulfuric) este un element de căpe­tenie în mai toate industriile de bază, în industria metalurgică, petroliferă, pielărie, boiangerie, etc. Deasemenea toți știu că în fa­bricarea acidului sulfuric își jert­fesc sănătatea și viața sute de muncitori, cererii oamenilor muncii din Valea Că­lugărească și să le dea păcura necesară producției lor, atât de folositoare in­dustriei și agriculturii. Dar vina mare au și patronii între­prinderii. Dacă le-ar sta la Inimă folo­sul țării, ar fi făcut instalații de gaz metan, mai ales astăzi, când știu, că a­­limentarea cu păcură este o problemă anevoioasă pentru țară. Conducta de gaze trece prin apropierea fabricei. In d­ouă săptămâni s’ar putea face Insta­lația , du­pă declarația d-lui Inginer Cristescu, conducătorul tehnic al fa­­bricei. Istoricii și producția Dar vedeți, Dr., în consiliul de ad­ministrație al fabricii este domnul KOHLIC (ac­tor delegat), vechea noastră cunoștință, prietenul nemților, de care ne-am ocupat și ne vom mai ocupa mai la vale. Apoi este frunta­șul manist GHIȚA POPP (vicepreșe­dinte al Consiliului), omul de afaceri al nemților, de pe vremea lui Anto­nescu. Apoi de producție se arde dumnea­lor ? „Istoricii” sabotează producția și tot ei strigă că sindicatele o sabo­tează. Povestea cu hoțul urmărit care Nicolae Tiță (Continuare in pag. 3-a) Muncitorii dela „contact” adică de la fabricația acidului sulfuric. Au arsuri pe corp. Hainele și încălțămintea: zdrențe. - Din să spiamănă in serium- Inepțiile unu­i polip Un domn care se ascunde în pagi­nile ziarului „Liberalul” Sub pseudo­nimul „Polyb­e" apucat probabili de niște crize nelămurite, a început să țipe și să înjure cât îl ține gura. In definitiv, rumeni nu-l oprește să urle sau să latre până va ajunge spre vin­decare la institutul Babeș. Slavă domnului, medici avem și medica­mente ne-au sosit. Ocupându-se de Săptămâna Mon­diala a Tineretului, tânărul acesta, care face parte din tagma mânuitori­lor de ciomege, s’a supărat foc pe popoarele balcanice pe care le califi. și prea înapoiate față de gen, pregătirea occidentală a moșierilor li­și­berali. Moșieri care au ținut într’o stare de vnfer­ezitate sociată de cenrr fi întregi pătura noastră țirăneacet. Bar, mă rog, deși moșierii cenului Binu Păturică, prin gura păcătosului, se agață de ținuta balcanică a țără­nimii noastre, acest lucru se dato­­rește în primul rând „cultelor” și „occidentalelor" guverne dar mai ales a excelențelor, liberale, care-și purtau fudulia, la Capșa sau la Saint Moritz, în loc să ridice standardul de viață al poporului, să clădească școli și spitale, să creeze burse pentru fii muncitorilor și țăranilor ca să devină și ei mai occidentali ca „ținută”... Iar mai departe cu aceeași, îndrăz­neală caracteristică celor pe care dacă nu-i lași să moară, nu te lasă să trăiești. Polipul „Liberalulu” protes­tează împotriva măsurilor antihuli­ganice luate de guvern, acuzându-l că în felul acesta se răpește liberta­tea junilor liberali din universități, să ma­i ardă ziarele, să agite lozinci antisemite sau să proslăvească fas­cismul. Acest lucru îl supără rău pe eroul nostru constipat de atâta cultură oc­cidentală. Dar între ținuta „balcani­că” a țărănimii noastre și cea huliga­­nică a tineretului liberal (dinist) ale­gem pe cea dintâi. O rupture­a de­­ Artă și Cul­tură a împlinit u­n an Există în lume „nevoia de artă“. Toate manifestațiunile toate operele cari poartă acest nume s’a­u născut dintr’o nevoe : nevoia de artă. Aceasta nu e o necesitate numai a timpurilor moderne. Ea durează de când omul s’a ridicat în două picioare. De aceia, în grotele omului primitiv, găsim pereții zgâriați, sculptați și uneori pictați cu fel de fel de chipuri. Căci arta e reprezentare. In timpurile noastre, muncitorimea a fost văduvită de încântarea ce o pri­­lejuește împlinirea acestei nevoi. După 23 August însă, o mână de inte­lectuali socialiști s’au gândit să for­meze o „Grupare de Artă și Cul­tură“, pusă în slujba poporului, pen­tru luminarea lui, pentru educația lui artistică, pentru satisfacerea acelei nevoi de care vorbeam la început. La 10 Aprilie a. c., această grupare împlinește un an. Nu e locul aci să fa­cem un bilanț, dar nu e domeniu al culturii pe care ea să nu-l fi cercetat în conferințe publice ; nu e școală mu­zicală pe care să nu fi căutat a o îm­pământeni în sufletele oamenilor muncii, în sufletul poporului. De aceia, la această aniversare, „Gruparea de Artă și Cultură” poate privi cu mândrie înapoi și din acest trecut strălucit poate să-și tragă sevă și puteri noui pentru înfăptuirile vii­toare. © Noi H­urăm succes. Congresul §>Sirecirca «lei ei Paris După șapte ani, Confederația­ Generală a Muncii din Franța își ține din nou Congresul. Intre ultimul Congres, care a avut loc la Nantes în 1938, și cel care începe Luni, 8 Aprilie, la Pa­ris, s’au petrecut evenimente de o însemnătate crucială, atât în Fran­ța cât și în întreaga lume. Congresul de la Nantes a dat semnalul de alarmă împotriva uneltirilor războinice ale fascismu­lui internațional. Glasul muncito­­rimei franceze n’a fost ascultat însă, cum n’a fost ascultat nici gla­sul oamenilor muncii din celelalte țări, cum n’a fost ascultat nici gla­sul elementelor progresiste de pre­tutindeni. Unitatea sindicală n’a fost înfăptuită nici pe scară inter­națională, nici în majoritatea țări­lor lumii. Fascismul a isbutit ușor să svârle lumea în cel mai crâncen și pustiitor războiu. Muncitorimea franceză a trans­format războiul hitlerist într-un permanent războiu împotriva ocu­panților naziști­ Ea a fost în avant­­garda mișcării de rezistență. Ea a dat jertfe grele în această luptă. Pilda de minunat eroism pe care popoarele sovietice au dat-o lumii a fost transformată în linie de conduită de clasa muncitoare franceză. De asemenea pilda strădaniilor pe care le fac oamenii muncii din Uniunea Sovietică în opera de re­construcție, a devenit și linia de conduită a oamenilor muncii din Franța. Ziarele franceze ne-au adus de curând vestea că în bazinul minier al Nordului și Pas de Calais, pre­cum și în bazinul Loirei, extrac­ția cărbunelui a depășit pe cea din 1938. Deasemenea bătălia electricității a fost câștigată în toată Franța. Fabricile nu mai șomează trei zile pe săptămână din cauza lipsei de current. E o mare isbândă a oamenilor muncii din Franța. Franța e în pli­nă muncă de reconstrucție, în ciu­da uriașelor dezastre semănate de cotropitorul nazist, în ciuda mari­lor suferinți pe care le-a îndurat și le indu­­ră poporul francez. Meritul cel mare al Confedera­ției Generale a Muncii din Franța este că a știut să mobilizeze mas­­sele în jurul programului ed. Me­ritul ei este că a știut să facă din acest program — a cărui piatră de temelie este naționalizarea indus­triilor de bază și a creditului. Congresul ce va avea loc între 8 și 12 Aprilie va încheia bilanțul acestei activități, folosind expe­riența de până acum, trăgând în­vățăminte din lipsurile constatate Mișcarea sindicală din Românie trimite un salut fierbinte acestui Congres. Ea este fericită că prin­ delegații ei va putea participa la lucrările lui. In actualele împrejurări interna­ționale, când provocatorii de răz­boi încearcă să aprindă din nou ura între popoare, orice manifestare muncitorească internațională are o dublă semnificație: pe de o parte ea înseamnă strângerea legăturilor­ frățești între popoare și demasca­rea gangsterilor mondiali ai răz­boiului, iar pe de alltă parte ea a­­duce întărirea ideei de cooperare internațional, singurul mijloc de redresare economică mondială și de vindecare a rănilor războiului. I. Iosifovici ! IT afidt la dizolvarea Sindicatelor unitare In ziua de 7 Aprilie, se împlinesc 17 ani de cănd guvernul lui Maniu a dis­pus dizolvarea în toată țara a Sindi­catelor Unitare. In luna Aprilie 1929, Sindicatele Unitare din toată țara s’au adunat la un congres la Timișoara, unde s’au discutat problemele cele mai arză­toare ale clasei muncitoare din vremea aceea. Care erau atunci preocupările cele mai arătătoare ? Lupta contra scăderii nivelului de trai al clasei muncitoare; lupta contra concedierilor; lupta pentru mărirea sa­lariilor; lupta pentru ajutorarea șomeu­­rilor de către stat și comună; lupta contra stării de asediu și a cenzurii; lupta pentru libertatea de organizare, de întrunire și de presă; lupta pentru unitatea sindicală pe scară națională; lupta pentru amnistia generală a deți­ de B. ABRAHAM nuților politici; lupta contra ațărării la războiu contra Uniunii Sovietice. Congresul a durat 3 zile. Hotărîrile luate au corespuns întocmai interese­lor celor ce muncesc. Dar tocmai fiind, că hotărîrile luate au corespuns cu in­teresele clasei muncitoare nu a fost pe placul fabricanților, bancherilor și al marilor moșieri din partidul Național Țărănesc de sub șefia lui Maniu. Gu­vernul lui Maniu a căutat pretext de a lovi în sindicatele unitare și ocazia s­­ivii. In urma teroarei sălbatice de la închisoarea Doftana, in urma bătăilor și a înfometării, a murit in chinuri groaznice, ucis de călăii lui Maniu, unul din cei mai buni luptători ai cla­sei muncitoare, tov. I. Fanagy. Dorința muncitorilor timișoreni fost ca tov. Fanagy, să fie înmormântat­ă la Timișoara, de unde era originar. Cu toate că mortul a fost transportat cu autorizație în regulă, autoritățile din Timișoara nu au permis ca muncitori­mea din localitate să însoțească mortul de la „Casa Poporului" până la cimitir. Toate autoritățile civile și militare au fost mobilizate. Orașul a avut un as­­­pect de stare de războiu. Poliția, Si­guranța, Parchetul și armata a încon­jurat Casa Poporului și deodată au Început să tragă din toate părțile, timp de câteva ore. Casa Poporului era plină de femei, bărbați și copii și o parte din delegații cari veniseră la Canaresul Sindical Autoritățile au vrut să scoată mor­tul cu forța din Casa Poporului. Cei din sală s-au apărat și, cu riscul vieții lor, s’au opus. Muncitorimea timișoreană a soco­tit că are dreptul de a pe scumpul său conducător înmormânta care a fost piers în modul cel mai bestial de călăii lui Maniu la Doftana. Focul care a durat mai multe ore, a avut ca rezultat zeci de răniți în rân­durile copiilor și femeilor care se gă­seau în Casa Poporului. Autoritățile au avut ordin de la guvernul din Bucureș­ti că cu orice risc, să scoată din casă. După o asediere ce a mortul peste 7 ore, armata și autoritățile durat au reușit să scoată mortul, iar toți acei ce au fost găsiți în Casa Poporului, au fost arestați și duși la Poliție, unde au fost bătuți până la sânge de către bes­tiile lui Maniu, apoi au fost transfera­ți la Parchet unde procurorul a cerut câte W ani de închisoare pentru fiecare în parte pe baza ordinului guvernulii lui Maniu Totodată s’a cerut și dizol-(Continuare în pag. 3-a)! Plecarea delegaților C.G.M.-ului din România la Congresul C. G. T. din Franța Vineri dimineața, la ora 8, cu un avion „L­ives“, a plecat la Paris o delegație a C. G. M. din România, în frunte cu tovarășul CHIVU STOICA, vice-președin­­tele C. G. M. și tov. A. ȘER­­BAN, secretarul general al C. G. M., spre a lua parte la congre­sul C. G. T. din Franța, unde a fost invitată. Pe deasupra divergențelor de la Conferința Națiunilor Unite de la Londra, oamenii muncii de pretutindeni își strâng rân­durile într’o colaborare interna­țională c­are va impune tuturor pacea, atât de mult dorită de întreaga omenire. Sa vofi co­pili victime novate ale războiului de ELENA STOI­A In toate colțurile lumii răsună azi lozinca : „Salvați copiii !“ Ea a fost lansată de curând de către Fedarația In­ternațională a Femeilor Democrate, care a hotărît să organizeze colecte masive In toate țările pentru strângerea de bani, alimente, medicamente, haine și ju­cării, în folosul micilor victime ale războiului, în cadrul unei săptămâni a copilului. Aceste daruri vor fi distribuite la 9 Mai, at­iversarea încheierii păcii atât de fierbinte dorită in anii grei ai răz­boiului, căci femeile au socotit că pa­cea nu­ se putea fi sărbătorită mai bine decât aducând bucurie tn suflete­le acelora care au suferit cel mai și mai fără de vină de pe urma mult răz­boiului Intr’adevăr copiii din țările cari au fost în războiu, mai ales acele cotropi­te de fasciști, au suferit neînchipuit de mult. Sute de mii de copii au fost smulși de lângă părinții lor și trimiși în lagăre. Mulți au pierit acolo în chi­nuri groaznice, sufocați în camere de gaze, zvârliți uneori de vii în cuptoare­le de la Maidanek și Treblinke, înebu­­niți de foame, iar din cei cari au scă­pat, puțini au rămas cu trupul și fletul sănătos din urma celor trăite su­b­­văzute. Și mali sunt sute de mii de copii or­fani sau invalizi de pe urma bombar­damentelor teribile și mai sunt sute de mii de copii tuberculoși din cauza foa­metei care a bântuit și bântuie încă în multe țări. Femeile care au asistat la conferința d-nei Margueritte Montié, Franței la­ Congresul Femeilor delegata Demo­crate din România, ce s’a ținut de cu­rând la București, an aflalt, cutremurate de milă, de revoltă, procentul înspăi­mântător al copiilor tub­erculoși din Franța, din Italia, din Iugoslavia, cel al copiilor infirmi, cel al copiilor vaga­bonzi, de pe urma groaznicului flagel care a bântuit omenirea. Și copiii țării noastre au suferit și suferă de pe urma războiului. Și la noi sunt orfani, și la noi, — desigur in­­tr’un procent mai mic, — sunt copii tu­­berculoși sau predispuși tuberculozei, de pe urma proastei alimentații, a lipsei de îngrijiri. Trebue să ridicăm sanatorii unde ei să-și recapete sănătatea, să tri­mitem pe micuți la mare, la munte ca să devie oameni sănătoși și voinici, să ri­dicăm cât mai multe școli, cât mai multe cămine, unde ei să capete o edu­cație și o îngrijire cât mai bună. Și în primul rând , să îmbrăcăm cât mai re­pede pe cei desbrăcați, să îndestulăm pe cei flămânzi, să aducem din nou zâmbetul pe buzele lor triste. Federația Democratică a femeilor din România, de curând creată, își va în­cepe activitatea prin a­ceastă campanie de ajutorare a copiilor țării, victime ale războiului, și desigur că nici o fe­meie nu-și va refuza obolul, fie­­ ăl cât de modest, în acest scop pentru ca ziua de­­ 9 Mai, ziua Victoriei și a păcii să fie o zi de bucurie a copiilor dela noi și din toate țările lumii. COM­MI­ICIlTU­L 1. 8. PS 3. Comitetul Central al Frontului Unic Muncitoresc respinge orice pretenție grupului diversionist Titel Pe­­­trescu de a se considera în­­lăuntrul Frontului Unic Mun­citoresc. 4. Aceste elemente nu mai au nimic comun cu Partidul Social-Democrat, cu Frontul Unic Muncitoresc, cu demo­crația din România. Ele apar astăzi în mod fățiș ca o agen­tură în slujba reacțiunii din lăuntrul și din afara țării. Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat din România, consecvente acordului de Front Unic, în­cheiat la 1 Mai 1944, confir­mat apoi prin hotărîrea co­mună din 2 octombrie 1944 și verificat zi de zi în lupta co­mună împotriva fascismului și reacțiunii și pentru consoli­darea democrației în țara noastră, vor acționa cu toată hotărîrea împotriva oricărei încercări a reacțiunii și agenturei titeüere de a sub­a­mina unitatea clasei munci­toare și a celorlalte forțe de­mocratice. Comitetul Central P. S. D. Comitetul Central P. C. R. Lotar Rădăceanu Gh. Gheorghiu-Dej Ștefan Voitec Ana Pauker­­ . Teodor Iordăchescu Vasile Luca Tudor Tonescu Teohari Georgescu Mișa Levin Miron Constantinescu Reprezentanții Comitetelor Centrale ale partidelor Social- Democrat și Comunist, întru­niți în ședința de Front Unic Muncitoresc din 29 Martie 1946, luând în discuție situa­ția creiată în urma hotărîrii Congresului extraordinar al Partidului Social - Democrat din 10 Martie 1946, constată: 1. Hotărîrea luată de Con­gresul extraordinar al Partidu­lui Social - Democrat de merge în alegerile parlamen­a­tare pe listă comună cu Parti­dul Comunist și celelalte forțe democratice, întărește unita­­­tea de acțiune a celor două partide și prin aceasta, unita­tea de acțiune a clasei munci­toare și a întregului popor. 2. Poziția Partidului Social- Democrat creiază nouă condi­­țiuni obiective de colaborare frățească între membrii celor două partide din organizațiile politice și sindicale, înlătu­rând diversiunile pricinuite în trecut de acțiunea izolată a unor elemente dușmănoase Frontului Unic Muncitoresc, în frunte cu Titel Petrescu, as­tăzi eliminate din rândurile Partidului Social-Democrat.

Next