Viața Sindicală, aprilie-iunie 1946 (Anul 3, nr. 68-80)
1946-04-07 / nr. 68
ANUL II Hr. 68 -------Dominica 7 Aprilie 1946 -JUMi— i ÄJR 69 BBDACȚLK «1 MftmnSTRATIÂ Strada Wilson 7-« v s5w fetefon 3.79.S8 4 Pagini Taxa poștalii nlSHIS în Limerar conform aprobării Dir. O-rale P- I. INr. 58.120-1945. LEI 200 ABONAMENTE : 9000 l an j 1500 6 Inul Instituții 100.000 Lei. Qhg,űH$.ăptofttafuxâ cJL Conpeddi>atCeC Q&&e cJL& a c4iu*i £ t dus ^Wildfite Timpuri noui, fiscalitate noua zila mișcării sindicale — care a găsit un larg sprijin din partea guvernului Groza — pentru îmbunătățirea vieții materiale a salariaților poate fi dovedită zi cu zi. Indicerea contractelor colective și lupta pentru aplicarea lor — ca să nu vorbim decât de ultimele ei realizări — sunt pildeli în această privință. Ușurările aduse bugetului celor ce muncesc ar fi fost însă mult reduse din cauza sistemului fiscal, nedrept, pe care l-am moștenit-Iată de ce Confederația Generală a Muncii prin forul ei suprem de conducere, Comitetul Executiv, a depus toate stăruințele pentru ca să obțină o scădere a impozitelor datorate de salariați, caia ce într’o anumită măsură i-a și reușit. Ne găsim astăzi însă în preajma alcătuirii noului buget. Muncitorimea, care a suportat întreg greul războiului, nu poate fi ținută mai departe — din punct de vedere fiscal — în situația vitregă care i-au hărăzit-o conducătorii reacționari din trecut ai Țării Românești. Pentru a lămuri pe scurt această problemă ne îngăduim să spicuim în lipsa altora câteva cifre din bugetul pe 1945/46. Din statisticile publicate de către Ministerul de Finanțe rezulta bunăoară că încasările pe primele 10 luni ale exercițiului rezultate din impozite directe, au fost următoarele: Impozit agricol clrca Lei 2,5 miliarde clădiri „ „ 1,3 M mobiliare » 1,2 m comerț și industrie (adică pe beneficiile întreprinzătorilor) 480 milioane „ SALARII „ profesional Se poate observa cu ușurință că venitul adus Statului din impozitul pe salarii ocupă locul de frunte și că depășește cu cca. 80%/» impozitul provenit din venitul comercial și industrial. Această situație revoltătoare nu este întâmplătoare; ea face parte din sistemul bine pus la punct de reacționari și fasciști, cari au tras toată spuza pe turta lor și au aruncat poverile pe umerii vlăguiți ai salariaților. Dar lăcomia lor nesățioasă nu se oprea aci. Salariul muncitorilor era potcovit și cu un alt impozit, așa zis INDIRECT, adică taxele puse Pe articolele de consum. Oare sunt aceste articole și la cât se ridică impozitul plătit pe ele? In primul rând zahărul care figurează în buget cu cca 8,4 miliarde. Apoi produsele petrolifere — printre care petrolul lampant, folosit pe scara cea mai largă tocmai de muncitori și de țărani, ocupă locul de frunte — cu cca. 6,6 miliarde lei și în sfârșit „alte articole de consum“ — din care notăm: produse metalurgice, ciment, ULEIURI VEGETALE, FAINA, BUMBAC, SODĂ CAUSTICĂ, SUROGATE DE CAFEA, adică mărfuri de larg consum popular — cu cca. 5,2 miliarde lei. In același timp impozitul pe lux și cifra de afaceri se ridica la cca. S0 miliarde lei. Dacă adunăm cifra rezultată din impozitul pe salarii și cea din taxele de consumație, care de fapt sunt plătite tot de salariați și de voassele largi consumatoare, căci vânzătorii le socotesc în prețul de vânzare, ajungem la suma de cca. 31 miliarde lei. Din această pildă rezultă întreaga monstruozitate a fiscalității din trecut. Căci pe câtă vreme câștigul negustorilor și fabricanților aducea în exemplul nostru. Statului avea 7,1 miliarde lei, cel a păturii muncitoare aduce mult mai mult. Această situație trebue curmată. Muncitorimea, dornică să refacă țara, face sacrificiile cele mai mari. Ea știe că prima datorie a unui adevărat patriot este plata impozitului. Nu se poate tolera insă ca povara să fie dusă numai de cei ce trudesc. Speculanții, profitorii de război, criminalii de război, patronii saboteuri au strâns uriașe averi plătite cu viața, sângele și sănătatea poporului. Aceste averi trebue să devină principalul izvor de venituri ale Statului. Aflăm însă că vechiul sistem formează criteriul și în noul proect de buget. Din cifrele aproximative pe care le posedăm rezultă că impozitul direct ar reprezenta în prevederile noului buget cifra de 800 miliarde lei, dini impozitul indirect aproape 2000 miliarde lei. Se păstrează deci vechea proporție. Mișcarea sindicală însă nu poate fi de acord cu acest lucru. Sarcinile să apese în primul rând pe cei avuți. Să fie confiscate averile speculanților, criminalilor de război și a aboteuriilor. Să fie stabilit un impozit mai aproape de realitate pe profesii și veniturile comerciale și Industriale. Să nu se ceară muncitorilor, care au făcut și fac cele mai mari sacrificii, să-și dea și bucățica de la gură, în timp ce afaceriștii, moșierii, bancherii și întreprinzătorii reacționari huzuresc în toate bunuriile. „VIAȚA SINDICALĂ“ Ministerul Afacerilor Străine a dat spre public urmatorul comunicat i GUVERNUL ROMÂN A RUPT RAPORTURILE DIPLOMATICE CU GUVERNUL GENERALULUI FRANCO. PERSONALUL LEGAȚIUNEI ROMÂNIEI DIN MADRID A PRIMIT ORDIN DE RECHEMARE IN ȚARĂ. Declarațiile d-lui Ol. Tâfârâscu în legătură cu ruperea raporturilor diplomatice cu guvernul generalului Franco 7,112,6 România a rupt relațiile cu Franco In legătura cu comunicatul de mai sus, d. Gh. Tătărăscu, vice-președintele Consiliului de Miniștri al Afacerilor Străine, a făcut următoarea declarație presei române și străine. ..Guvernul român a rupt azi raporturile diplomatice cu guvernul generalului Franco. România a fost întotdeauna părtașă la toate actele, prin care s-a realizat politica de pace și de colaborare între popoare și nu a fost străină de nici una din inițiativele luate în cadrul acestei politici. In ultimul timp, Marile Puteri, care poartă în fața istoriei răspunderea organizării păcii și a normalizării vieții politice din întreaga lume, au pornit o acțiune hotărîtă pentru a denunța primejdia pe care o reprezintă regimul generalului Francoi pentru a o înlătura. Guvernul de dictatură de la Madrid constitue astfel un anachronism care împiedecă desăvârșirea colaborării internaționale, obiectiv permanent al tuturor regimurilor democratice și condițiune esențială pentru ieșirea omenirii ele haosul creat de ultimul războiu. împotriva acestui guvern se ridică conștiința lumii noui, — conștiința lumii democratice. In situațiunea de azi România nu are alt mijloc de a-și exprima solidaritatea cu manifestările acestei conștiințe decât rupând raporturile diplomatice cu guvernul generalului Franco. Săvârșind acest act, guvernul român nu uită să trimită poporului spaniol expresiunea simpatiei și a prieteniei poporului român”. ‘■4 Rasismul lui Titel Petrescu de NICOLAE ADAM Nu este o întâmplare că în declarația sa din ,Pravda” prin care tov Stettin demască pe Churchill, el stabilește în primul rând caracterul rasist al discursului lui Churchill. Prin aceasta, tov. Stalin dorește să atragă aetația că susținătorii teoriei rasiste, a urei popoarelor, a șovinismului, sunt frați de cruce ai ațâțărilor de războiu. Nu este o întâmplare că acum opt anii — după cum scrie tov. Puțuri în numărul trecut al „Vieții Sindicale” — Titel Petrescu a denumit poporul român ca „popor de țigani”, atunci când tovarășii Ilie Pintilie și Puțuri l-au vizitat în calitate de delegați, în chestiunea înființării Frontului Unic Muncitoresc. Astăzi Churchill a trecut in rândurile rasiștilor, pentru ca dă poată deslămțud un nou războia Titel Petrescu însă s’a înjosit chiar acum opt ani, făcându-se sluga acestor rasiști, pentru ca să-și trădeze Bandele lui Quissling, a lui Déar, Doriot, Antonescu, Haeha, Horthy și Tanner, au ajuns la trădarea și disprețuirea popoarelor lor propriu abia prin proba de foc a celui de al doilea războiiu mondial, atunci când și-a fi pus națiunea în slujba rasismului hitlerist și a fascismului In ceea ce privește pe Titel Petrescu, el le-a luat-o înainte cu mulți ani, atunci când ațâțând contra unei alte rase, a rasei țiganilor, și-a înjosit poporul. Crima lui Churchill este foarte mare, fiindcă el propagă teoria rasistă. Iată crima pe care a porpit-o Titel Petrescu, este mult mai gravă, fiindcă el nu numai că propagă teoria rasistă, dar își trădează totodată propriul neam. Contra lui Churchill trebue să luptăm din toate puterile noastre, însă contra lui Titel Perescu nu numai că luptăm, dar îl și disprețuim. tea Chiuebul care propag* superioritarasei artglo-saxon», — și Thtel Petrescu «are și «Reprețuaște *ar*a, defăimând totodată un alt popor: poporul de țigani, — s unt în aceeași măsură dușmani ai progresului omenirii, slugi ai cartelurilor și trusturilor naționale și internaționale. Pentru interesele acestora se străduesc amândoi să împingă popoarele lumii îlntr’un nou războiu sângeros, să trădeze poporul lor propriu și toate popoarele lumii, aruncându-le în prăpastie. In această privință ei nu diferă întru nimic de Hitler care — «după cum menționează tov. Stalin — a început și el ațâțările de războiu prin propagarea teoriei rasiste de Hitler care și-a împins națiunea sa spre cea mai mare nenorocire. Mișcarea muncitorească este clădită în toate țările lumii pe ideea internaționalismului, pe principiul ferm al fraternității și solidarității tuturor popoarelor. Dar acest internațiomnalism al clasei muncitoare pretinde de la mișcarea muncitorească a tuturor țărilor, de la fiecare muncitor conștient, sentimentul sănătos al patriotismului adevărat. Acest patriotism a fost dovedit în Continuare în pag. III-ai La fabrica «Mărășești» din Valea Călugărească muncitorii duc o viață de câine ! De ce fabrica nu lucrează din plin Dela Antonescu la Griță Popp — Valea Călugărească este umblată de târgoveții cercetători de vinațuri alese. Cine știe însă că numai la câteva sute de metri de șoseaua ce leagă Buzăul de Ploești, la vreo 16 kilometri de acest oraș din urmă, se află o fabrică de vitriol, unde oamenii trăiesc o viață de jad? E fabrica „Mărășești". La fabrica Mărășești din Valea Călugărească muncesc trei sute de lucrători și lucrătoare, în două schimburi de câte 12 ore, cu o pauză de 24 de ore. Deși oamenii lucrează cu râvnă, producția nu ajunge la nivelul capacității ei. Astfel fabrica produce zilnic 11.000 kg. de acid sulfuric în loc de 26.000 kg.; ea mai produce sulfat de cupru (piatră vânătă) pentru ferirea viilor de filoxeră, sulfat de fier, pentru vopsitul lânei; verdele de Paris, pentru curățirea pomilor fructiferi de insectele vătămătoare, fosfați pentru îngrășarea pământului. Acum In urmă fabrica aceasta a izbuit, pentru întâia oară în România, datorită strădaniilor tehnicienilor ei, să scoată fosfatul trisodic, care înainte vreme era adus din străinătate și care ferește cazanele din industrii de piatra ce se diepune în ele prin fierberea apei defectându-le. Dar fabrica nu poate lucra în plinul ei. In bună parte pentrucă lipsesc materiile prime. Astfel pirita (minereul de sulf și fier), care se aducea înainte de războiu din Cehoslovacia, se aduce în mai mică măsură din Ardeal; cuprul de asemenea lipsește; mai lipsește carbidul, lipsește masea de contact trebuincioasă pentru fabricarea acidului sulfuric și care tot din Cehoslovacia se aducea.Se plângeau tovarășii că acest carbid se găsește totuși cât vrei, dacă te pui să colinzi cârciumile și cafenelele din Mizil unde îl poți găsi la 10.000 lei kg. în loc de 1.800 lei cât este prețul oficial. Alte cauze ale micșorării producției Bar afară de pricinile astea, mai sunt pierde-vară de dudui chipeșe și de domnișori pomădați cari își plimbă lenea pe calea Victoriei, între Capșa și Palat știu doar despre acest vitriol că are întrebuințarea care rezultă din Faptele Diverse ale ziarelor, în desnodămintele tragice cule conflictelor amoroase, și urnele de neînțeles. „Gismarul n’anie ghete“ — spune zicala populară. Ei bine, fabrica „Mărășești", deși se află numai la șase kilometri de întreprinderea petroliferă „Româno-Americană“ n’are păcură Și producția stă. Trebue ca membrii comisiei de repartizare petrolului din Ploești să dea ascultare și nu Știu că vitriolul (acidul sulfuric) este un element de căpetenie în mai toate industriile de bază, în industria metalurgică, petroliferă, pielărie, boiangerie, etc. Deasemenea toți știu că în fabricarea acidului sulfuric își jertfesc sănătatea și viața sute de muncitori, cererii oamenilor muncii din Valea Călugărească și să le dea păcura necesară producției lor, atât de folositoare industriei și agriculturii. Dar vina mare au și patronii întreprinderii. Dacă le-ar sta la Inimă folosul țării, ar fi făcut instalații de gaz metan, mai ales astăzi, când știu, că alimentarea cu păcură este o problemă anevoioasă pentru țară. Conducta de gaze trece prin apropierea fabricei. In două săptămâni s’ar putea face Instalația , după declarația d-lui Inginer Cristescu, conducătorul tehnic al fabricei. Istoricii și producția Dar vedeți, Dr., în consiliul de administrație al fabricii este domnul KOHLIC (actor delegat), vechea noastră cunoștință, prietenul nemților, de care ne-am ocupat și ne vom mai ocupa mai la vale. Apoi este fruntașul manist GHIȚA POPP (vicepreședinte al Consiliului), omul de afaceri al nemților, de pe vremea lui Antonescu. Apoi de producție se arde dumnealor ? „Istoricii” sabotează producția și tot ei strigă că sindicatele o sabotează. Povestea cu hoțul urmărit care Nicolae Tiță (Continuare in pag. 3-a) Muncitorii dela „contact” adică de la fabricația acidului sulfuric. Au arsuri pe corp. Hainele și încălțămintea: zdrențe. - Din să spiamănă in serium- Inepțiile unui polip Un domn care se ascunde în paginile ziarului „Liberalul” Sub pseudonimul „Polybe" apucat probabili de niște crize nelămurite, a început să țipe și să înjure cât îl ține gura. In definitiv, rumeni nu-l oprește să urle sau să latre până va ajunge spre vindecare la institutul Babeș. Slavă domnului, medici avem și medicamente ne-au sosit. Ocupându-se de Săptămâna Mondiala a Tineretului, tânărul acesta, care face parte din tagma mânuitorilor de ciomege, s’a supărat foc pe popoarele balcanice pe care le califi. și prea înapoiate față de gen, pregătirea occidentală a moșierilor lișiberali. Moșieri care au ținut într’o stare de vnferezitate sociată de cenrr fi întregi pătura noastră țirăneacet. Bar, mă rog, deși moșierii cenului Binu Păturică, prin gura păcătosului, se agață de ținuta balcanică a țărănimii noastre, acest lucru se datorește în primul rând „cultelor” și „occidentalelor" guverne dar mai ales a excelențelor, liberale, care-și purtau fudulia, la Capșa sau la Saint Moritz, în loc să ridice standardul de viață al poporului, să clădească școli și spitale, să creeze burse pentru fii muncitorilor și țăranilor ca să devină și ei mai occidentali ca „ținută”... Iar mai departe cu aceeași, îndrăzneală caracteristică celor pe care dacă nu-i lași să moară, nu te lasă să trăiești. Polipul „Liberalulu” protestează împotriva măsurilor antihuliganice luate de guvern, acuzându-l că în felul acesta se răpește libertatea junilor liberali din universități, să mai ardă ziarele, să agite lozinci antisemite sau să proslăvească fascismul. Acest lucru îl supără rău pe eroul nostru constipat de atâta cultură occidentală. Dar între ținuta „balcanică” a țărănimii noastre și cea huliganică a tineretului liberal (dinist) alegem pe cea dintâi. O rupturea de Artă și Cultură a împlinit un an Există în lume „nevoia de artă“. Toate manifestațiunile toate operele cari poartă acest nume s’au născut dintr’o nevoe : nevoia de artă. Aceasta nu e o necesitate numai a timpurilor moderne. Ea durează de când omul s’a ridicat în două picioare. De aceia, în grotele omului primitiv, găsim pereții zgâriați, sculptați și uneori pictați cu fel de fel de chipuri. Căci arta e reprezentare. In timpurile noastre, muncitorimea a fost văduvită de încântarea ce o prilejuește împlinirea acestei nevoi. După 23 August însă, o mână de intelectuali socialiști s’au gândit să formeze o „Grupare de Artă și Cultură“, pusă în slujba poporului, pentru luminarea lui, pentru educația lui artistică, pentru satisfacerea acelei nevoi de care vorbeam la început. La 10 Aprilie a. c., această grupare împlinește un an. Nu e locul aci să facem un bilanț, dar nu e domeniu al culturii pe care ea să nu-l fi cercetat în conferințe publice ; nu e școală muzicală pe care să nu fi căutat a o împământeni în sufletele oamenilor muncii, în sufletul poporului. De aceia, la această aniversare, „Gruparea de Artă și Cultură” poate privi cu mândrie înapoi și din acest trecut strălucit poate să-și tragă sevă și puteri noui pentru înfăptuirile viitoare. © Noi Hurăm succes. Congresul §>Sirecirca «lei ei Paris După șapte ani, Confederația Generală a Muncii din Franța își ține din nou Congresul. Intre ultimul Congres, care a avut loc la Nantes în 1938, și cel care începe Luni, 8 Aprilie, la Paris, s’au petrecut evenimente de o însemnătate crucială, atât în Franța cât și în întreaga lume. Congresul de la Nantes a dat semnalul de alarmă împotriva uneltirilor războinice ale fascismului internațional. Glasul muncitorimei franceze n’a fost ascultat însă, cum n’a fost ascultat nici glasul oamenilor muncii din celelalte țări, cum n’a fost ascultat nici glasul elementelor progresiste de pretutindeni. Unitatea sindicală n’a fost înfăptuită nici pe scară internațională, nici în majoritatea țărilor lumii. Fascismul a isbutit ușor să svârle lumea în cel mai crâncen și pustiitor războiu. Muncitorimea franceză a transformat războiul hitlerist într-un permanent războiu împotriva ocupanților naziști Ea a fost în avantgarda mișcării de rezistență. Ea a dat jertfe grele în această luptă. Pilda de minunat eroism pe care popoarele sovietice au dat-o lumii a fost transformată în linie de conduită de clasa muncitoare franceză. De asemenea pilda strădaniilor pe care le fac oamenii muncii din Uniunea Sovietică în opera de reconstrucție, a devenit și linia de conduită a oamenilor muncii din Franța. Ziarele franceze ne-au adus de curând vestea că în bazinul minier al Nordului și Pas de Calais, precum și în bazinul Loirei, extracția cărbunelui a depășit pe cea din 1938. Deasemenea bătălia electricității a fost câștigată în toată Franța. Fabricile nu mai șomează trei zile pe săptămână din cauza lipsei de current. E o mare isbândă a oamenilor muncii din Franța. Franța e în plină muncă de reconstrucție, în ciuda uriașelor dezastre semănate de cotropitorul nazist, în ciuda marilor suferinți pe care le-a îndurat și le indură poporul francez. Meritul cel mare al Confederației Generale a Muncii din Franța este că a știut să mobilizeze massele în jurul programului ed. Meritul ei este că a știut să facă din acest program — a cărui piatră de temelie este naționalizarea industriilor de bază și a creditului. Congresul ce va avea loc între 8 și 12 Aprilie va încheia bilanțul acestei activități, folosind experiența de până acum, trăgând învățăminte din lipsurile constatate Mișcarea sindicală din Românie trimite un salut fierbinte acestui Congres. Ea este fericită că prin delegații ei va putea participa la lucrările lui. In actualele împrejurări internaționale, când provocatorii de război încearcă să aprindă din nou ura între popoare, orice manifestare muncitorească internațională are o dublă semnificație: pe de o parte ea înseamnă strângerea legăturilor frățești între popoare și demascarea gangsterilor mondiali ai războiului, iar pe de alltă parte ea aduce întărirea ideei de cooperare internațional, singurul mijloc de redresare economică mondială și de vindecare a rănilor războiului. I. Iosifovici ! IT afidt la dizolvarea Sindicatelor unitare In ziua de 7 Aprilie, se împlinesc 17 ani de cănd guvernul lui Maniu a dispus dizolvarea în toată țara a Sindicatelor Unitare. In luna Aprilie 1929, Sindicatele Unitare din toată țara s’au adunat la un congres la Timișoara, unde s’au discutat problemele cele mai arzătoare ale clasei muncitoare din vremea aceea. Care erau atunci preocupările cele mai arătătoare ? Lupta contra scăderii nivelului de trai al clasei muncitoare; lupta contra concedierilor; lupta pentru mărirea salariilor; lupta pentru ajutorarea șomeurilor de către stat și comună; lupta contra stării de asediu și a cenzurii; lupta pentru libertatea de organizare, de întrunire și de presă; lupta pentru unitatea sindicală pe scară națională; lupta pentru amnistia generală a deți de B. ABRAHAM nuților politici; lupta contra ațărării la războiu contra Uniunii Sovietice. Congresul a durat 3 zile. Hotărîrile luate au corespuns întocmai intereselor celor ce muncesc. Dar tocmai fiind, că hotărîrile luate au corespuns cu interesele clasei muncitoare nu a fost pe placul fabricanților, bancherilor și al marilor moșieri din partidul Național Țărănesc de sub șefia lui Maniu. Guvernul lui Maniu a căutat pretext de a lovi în sindicatele unitare și ocazia sivii. In urma teroarei sălbatice de la închisoarea Doftana, in urma bătăilor și a înfometării, a murit in chinuri groaznice, ucis de călăii lui Maniu, unul din cei mai buni luptători ai clasei muncitoare, tov. I. Fanagy. Dorința muncitorilor timișoreni fost ca tov. Fanagy, să fie înmormântată la Timișoara, de unde era originar. Cu toate că mortul a fost transportat cu autorizație în regulă, autoritățile din Timișoara nu au permis ca muncitorimea din localitate să însoțească mortul de la „Casa Poporului" până la cimitir. Toate autoritățile civile și militare au fost mobilizate. Orașul a avut un aspect de stare de războiu. Poliția, Siguranța, Parchetul și armata a înconjurat Casa Poporului și deodată au Început să tragă din toate părțile, timp de câteva ore. Casa Poporului era plină de femei, bărbați și copii și o parte din delegații cari veniseră la Canaresul Sindical Autoritățile au vrut să scoată mortul cu forța din Casa Poporului. Cei din sală s-au apărat și, cu riscul vieții lor, s’au opus. Muncitorimea timișoreană a socotit că are dreptul de a pe scumpul său conducător înmormânta care a fost piers în modul cel mai bestial de călăii lui Maniu la Doftana. Focul care a durat mai multe ore, a avut ca rezultat zeci de răniți în rândurile copiilor și femeilor care se găseau în Casa Poporului. Autoritățile au avut ordin de la guvernul din București că cu orice risc, să scoată din casă. După o asediere ce a mortul peste 7 ore, armata și autoritățile durat au reușit să scoată mortul, iar toți acei ce au fost găsiți în Casa Poporului, au fost arestați și duși la Poliție, unde au fost bătuți până la sânge de către bestiile lui Maniu, apoi au fost transferați la Parchet unde procurorul a cerut câte W ani de închisoare pentru fiecare în parte pe baza ordinului guvernulii lui Maniu Totodată s’a cerut și dizol-(Continuare în pag. 3-a)! Plecarea delegaților C.G.M.-ului din România la Congresul C. G. T. din Franța Vineri dimineața, la ora 8, cu un avion „Lives“, a plecat la Paris o delegație a C. G. M. din România, în frunte cu tovarășul CHIVU STOICA, vice-președintele C. G. M. și tov. A. ȘERBAN, secretarul general al C. G. M., spre a lua parte la congresul C. G. T. din Franța, unde a fost invitată. Pe deasupra divergențelor de la Conferința Națiunilor Unite de la Londra, oamenii muncii de pretutindeni își strâng rândurile într’o colaborare internațională care va impune tuturor pacea, atât de mult dorită de întreaga omenire. Sa vofi copili victime novate ale războiului de ELENA STOIA In toate colțurile lumii răsună azi lozinca : „Salvați copiii !“ Ea a fost lansată de curând de către Fedarația Internațională a Femeilor Democrate, care a hotărît să organizeze colecte masive In toate țările pentru strângerea de bani, alimente, medicamente, haine și jucării, în folosul micilor victime ale războiului, în cadrul unei săptămâni a copilului. Aceste daruri vor fi distribuite la 9 Mai, ativersarea încheierii păcii atât de fierbinte dorită in anii grei ai războiului, căci femeile au socotit că pacea nu se putea fi sărbătorită mai bine decât aducând bucurie tn sufletele acelora care au suferit cel mai și mai fără de vină de pe urma mult războiului Intr’adevăr copiii din țările cari au fost în războiu, mai ales acele cotropite de fasciști, au suferit neînchipuit de mult. Sute de mii de copii au fost smulși de lângă părinții lor și trimiși în lagăre. Mulți au pierit acolo în chinuri groaznice, sufocați în camere de gaze, zvârliți uneori de vii în cuptoarele de la Maidanek și Treblinke, înebuniți de foame, iar din cei cari au scăpat, puțini au rămas cu trupul și fletul sănătos din urma celor trăite subvăzute. Și mali sunt sute de mii de copii orfani sau invalizi de pe urma bombardamentelor teribile și mai sunt sute de mii de copii tuberculoși din cauza foametei care a bântuit și bântuie încă în multe țări. Femeile care au asistat la conferința d-nei Margueritte Montié, Franței la Congresul Femeilor delegata Democrate din România, ce s’a ținut de curând la București, an aflalt, cutremurate de milă, de revoltă, procentul înspăimântător al copiilor tuberculoși din Franța, din Italia, din Iugoslavia, cel al copiilor infirmi, cel al copiilor vagabonzi, de pe urma groaznicului flagel care a bântuit omenirea. Și copiii țării noastre au suferit și suferă de pe urma războiului. Și la noi sunt orfani, și la noi, — desigur intr’un procent mai mic, — sunt copii tuberculoși sau predispuși tuberculozei, de pe urma proastei alimentații, a lipsei de îngrijiri. Trebue să ridicăm sanatorii unde ei să-și recapete sănătatea, să trimitem pe micuți la mare, la munte ca să devie oameni sănătoși și voinici, să ridicăm cât mai multe școli, cât mai multe cămine, unde ei să capete o educație și o îngrijire cât mai bună. Și în primul rând , să îmbrăcăm cât mai repede pe cei desbrăcați, să îndestulăm pe cei flămânzi, să aducem din nou zâmbetul pe buzele lor triste. Federația Democratică a femeilor din România, de curând creată, își va începe activitatea prin această campanie de ajutorare a copiilor țării, victime ale războiului, și desigur că nici o femeie nu-și va refuza obolul, fie ăl cât de modest, în acest scop pentru ca ziua de 9 Mai, ziua Victoriei și a păcii să fie o zi de bucurie a copiilor dela noi și din toate țările lumii. COMMIICIlTUL 1. 8. PS 3. Comitetul Central al Frontului Unic Muncitoresc respinge orice pretenție grupului diversionist Titel Petrescu de a se considera înlăuntrul Frontului Unic Muncitoresc. 4. Aceste elemente nu mai au nimic comun cu Partidul Social-Democrat, cu Frontul Unic Muncitoresc, cu democrația din România. Ele apar astăzi în mod fățiș ca o agentură în slujba reacțiunii din lăuntrul și din afara țării. Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat din România, consecvente acordului de Front Unic, încheiat la 1 Mai 1944, confirmat apoi prin hotărîrea comună din 2 octombrie 1944 și verificat zi de zi în lupta comună împotriva fascismului și reacțiunii și pentru consolidarea democrației în țara noastră, vor acționa cu toată hotărîrea împotriva oricărei încercări a reacțiunii și agenturei titeüere de a subamina unitatea clasei muncitoare și a celorlalte forțe democratice. Comitetul Central P. S. D. Comitetul Central P. C. R. Lotar Rădăceanu Gh. Gheorghiu-Dej Ștefan Voitec Ana Pauker . Teodor Iordăchescu Vasile Luca Tudor Tonescu Teohari Georgescu Mișa Levin Miron Constantinescu Reprezentanții Comitetelor Centrale ale partidelor Social- Democrat și Comunist, întruniți în ședința de Front Unic Muncitoresc din 29 Martie 1946, luând în discuție situația creiată în urma hotărîrii Congresului extraordinar al Partidului Social - Democrat din 10 Martie 1946, constată: 1. Hotărîrea luată de Congresul extraordinar al Partidului Social - Democrat de merge în alegerile parlamenatare pe listă comună cu Partidul Comunist și celelalte forțe democratice, întărește unitatea de acțiune a celor două partide și prin aceasta, unitatea de acțiune a clasei muncitoare și a întregului popor. 2. Poziția Partidului Social- Democrat creiază nouă condițiuni obiective de colaborare frățească între membrii celor două partide din organizațiile politice și sindicale, înlăturând diversiunile pricinuite în trecut de acțiunea izolată a unor elemente dușmănoase Frontului Unic Muncitoresc, în frunte cu Titel Petrescu, astăzi eliminate din rândurile Partidului Social-Democrat.