Viața Sindicală, iulie-septembrie 1946 (Anul 3, nr. 81-93)

1946-07-07 / nr. 81

Nr. 81 Duminică 7 iulie 1946 ^BWÍOFU ȘI AtlaiNTSTH&TU Strada Wilson 7—1 Telefon 3.79.856 Pagini Tasa poștală alătîră un numerar con­­form aprobării Dir. G-rass P. T. T Nr. 58 120-1945 I­FF 700 abonamente pe an. Pentru sindicaliști 9000 lei; pentru particulari 20.000 lei. instituții 100.000 Ohg­ an. s­ăptăm­ânal al Confederației Qa.Wha.ie, a fJíma­t din. Pentru doborîrea regimului lui Franco Li ai Federație­­i MiÉ R­ĂSPUNDEM. N­e vom face datoria­­ de A­ ȘERB­AN Secretar General al Confede­rației Generale a Muncii D­e câteva luni tunul bubuia cu furie. Primul ră­zboiu impe­rialist fusese desfânțuit, iar popoarele erau asmuțite unul împo­triva celuilalt. Era în Decembrie 1915. Pe deasu­pra vacarmului general, se mai au­­ziau, din când în când, slabe și răz­lețe chemări la unitatea proletaria­tului mondial. Atunci o delegație a muncitori­me­i engleze a fost trimisă în State­le Unite cu următoarea însărcinare: „Ei trebue să stabilească în mod limpede că după încetarea os­tilită­­ților actuale și în momentul trata­tivelor de pace, muncitorii britanici vor cere reunirea unui congres tra­­vaist internațional, chiar acolo unde se vor întâlni plenipotențiarii dife­ritelor puteri în conflict, spre a e­­xercita asupra lor o presiune de na­tură să ducă la încheerea unei păci permanente.“ Această dorință a muncitorimea engleze n’a fost împlinită după răz­boiul din 1914-1918. Oamenii mun­cii, din pricina dezbinărilor lăun­trice, din cauza lipsei unității sin­dicale, n’au fost în măsură să im­pună diplomaților întemeerea unei păci durabile. Acum însă, marile conferințe pregătitoare ale păcii se desfășoară, dej­a o vreme încoace, odată cu con­ferințele muncitorești­ uneori, chiar în aceeași localitate. Astfel, în Sep­tembrie 1945, la Paris, a avut loc od­ată cu conferința celor patru mi­niștri de externe și conferința-con­­gres a Federației Sindicale Mon­diale ,care a realizat unitatea sindi­cală mondială. Iar în săptămânile acestea, odată cu conferința celor patru miniștri d­e la Paris și cu ședința Consiliului de Securitate, a avut loc la Mosco­va, ședința Comitetului Executiv al Federației Sindicale Mondiale. Ma­nifestările muncitorești devin din ce în ce mai puternice. Paralelis­mul dintre manifestările diplomati­ce și cele muncitorești nu este în­tâmplător. Muncitorii englezi, încă din primele luni ale celui dintâi războiu mondial, au avut o intuiție justă când au afirmat necesitatea (Continuați­e în pag. 4-a) exercitării unei presiuni susținute asupra diplomaților spre a se deter­mina o pace durabilă. Ceea ce, în trecut, muncitorimea mondială n’a reușit să facă, izbutește ea astăzi. ★ Problema spaniolă se încadrează între problemele generale ale păcii. Spania lui Franco constitue o per­manentă primejdie de războiu. Este firesc ca această problemă să pre­ocupe atât conferințele diplomatice cât și cele muncitorești. Numai că problema spaniolă s’a pus într’un anumit fel în conferin­țele diplomaților și în altfel în con­ferințele muncitorești. Unii dintre diplomații marilor puteri nu pot să nu plece urechea la vorbele și sfa­turile marilor oameni de afaceri ai trusturilor și cartelurilor. In ches­tiunea spaniolă, oamenii de afaceri din Anglia, de pildă, nu se pot de­zinteresa de exploatarea minelor de fier și de potasiu din Spania, care le aduc atâtea beneficii. Nici nu pot fi indiferenți față de recenta dezvol­tare a comerțului exterior cu Spa­nia și pentru­ a se instala nu mai de afaceri ai Statelor Unite nu se dezinteresează de exploatarea linii­lor de comunicații aeriene din Spa­nia franchistă. Deasemeni oamenii mult temei în Europa, ei pretind să controleze aerodromurile franchiste. Pentru toți acești oameni de afa­ceri, Franco este un pion serios în acțiunea pentru consolidarea și lăr­girea privilegiilor lor. De aceea, cotinuând tradiția lui Chamberlain, ei nu vor să intervină pentru înlăturarea regimului lui Franco. Tergiversează, amână solu­ționarea. Subcomitetul pentru cer­cetarea chestiunii spaniole, creeat de Consiliul de Securitate de la New­ York, deși alcătuit în majoritate din reprezentanți ai țărilor conduse de guverne capitaliste, s-a pronun­țat în sensul că regimul lui Franco constitue o primejdie pentru pacea lumii și că, trebuesc luate măsuri în consecință. Totuși, Consiliul de Se­curitate, a amânat soluționarea pro­bleme­i. NOUI ÎNLESNIRI pentru îndestularea oamenilor din câmpul muncii Am arătat în articolele noastre an­terioare, măsurile luate de Guvern pentru a veni în sprijinul salariați­lor. Era vorba de mobilizarea județu­lui Ilfov și altor județe pentru apro­vizionarea Capitalei cu alimente, di­rect de la producător; desființarea in­termediarilor și a taxelor de la ba­riera orașelor; rechiziționarea cu plată a mijloacelor de transport cu tracțiunea animală pe timp de două zile lunar ca să fie înfrântă și a­­ceastă lipsă și altele. Aceasta în câmpul producției ță­rănești. Dar grija guvernului pentru sala­riați nu s’a opritt aci, căci nu numai de alimente produse la țară au ne­voie ei, ci și de lucruri fabricate. Și atunci Guvernul a întins măsurile de înlesnire și în câmpul industrial. Nu mai vorbim de stofe al căror preț a fost redus aproape la jumă­ta­­te pentru econom­ie. Da­r acum, în urmă, citim în „Monitorul Oficial" și alte reduceri și scutiri de impozite și taxe la unele articole de mare consum, destinate economatelor. Așa, începând de la 1 Iunie a. o. vânzările de încălțăminte, se vor scuti total de plata impozitului de 12*7­1; taxele de consumație la talpă, impozitul pe cifra de afaceri cuvenit la piei tăbăcite și talpă, precum și impozitul exceptional de 12% cu­venit la piei crude, talpă și piele tă­băcită vor fi reduse cu 70%. Taxa de confecție se reduce de la 55% la 5%. Țesăturile de lână tip vor fi scu­tite total de plata impozitului excep­țional de 12% și de taxa de confec­ție de 30%. Firele întrebuințate pen­tru fabricarea țesăturilor de lână tip vor fi scutite de plata impozitului pe cifra de afaceri, iar impozitul pe ci­fra de afaceri la țesăturile de lână tip va fi redus cu 50%. Vânzările de zahăr către econo­­mate vor fi scutite total de impozitului pe cifra de afaceri, plata iar taxa de consumație pentru acelaș articol se va reduce de la 1530 lei pe Kirr, la 100 lei pe Kgr. Vânzările de ulei comestibil pentru economate vor fi scutite total de pla­ta impozitului pe cifra de afaceri, vor avea o reducere de la 500 lei pe kgfl, la 50 lei pe kgr. la taxa de con­sumație si o reducere de 90% la tim­brul de factură. Orezul decorticat e scutit total de impozitul excepțional de 12%. In momentul de față se studiază scutirea pentru produsele de bum­bac. Va să zică Guvernul are ca prin­cipal”, preocupare îndestularea popu­lației sărace, formată, după cum stăm, în marea ei majoritate, din sa­lariați. Cu măsurile luate, se îmbu­nătățește simțitor puterea de cran­parare a salariilor actuale, specula e pusă în panică și i se sapă groapa în care își va găsi locul potrivit și oa­menii încep să răsufle după goană după prețuri pusă la oaie acea de partidele istorice. Și totuși se aud lătrături. Sunt hai­tele de speculanți cari chelălăie în urma loviturilor primite. E urletul o pagubă a presei­­,istorice", care-și vede năruită toată munculiță și risi­pită în zadar toată otrava. E grohăi­tul acelei lipte de scormonitori în gu­noaiele rău mirositoare rămase de pe urma vechiului regim, ea nu-și văd a­­propiat Ignatul. Muncitorimea însă, întreaga clasă salariată, privește cu seninătate vii­torul. Ea știe că la cârma țării se află guvernul ei și măsurile luate dovedesc că într’adevăr guvernul este al ei. Ea așteaptă în liniște noua recoltă, la succesul căreia nu puțin a contribuit și ea prin ajutorul dat țărănimii și, unită, puternică se pre­­­gătește cu curaj pentru bătălia ale­gerilor spre a da ultima lovitură a­­dunăturii mamisto-brătieniste și a stinge pentru totdeauna lătrăturile Reacționare cari tulbură liniștea și bunul mers al țării. C. Zețarii j A fla,­­ pepiniera de emu­aim ni 14 Locomotive noui de tip greu și 66 reparate date circu­lației. — 18 cazane construite și 20 motoare Diesel repa­rate. — La oțelarie, producția ridicata cu 700 la suta, la fonta cu 88 la sută. — 20 de ore de munca încordata In cadrul operei uriașe de refa­­cere națională și a executării cre­dincioase a obligațiinilior contrac­tate prin armistițiu, muncitorii din uzinele metalurgice Reșița adua un raport considerabil, dovedind o to­tală înțelegere a marilor impera­tive ale ceasului de față. S’a scris și s’a vorbit prea pu­țin despre munca titanică plină de grea răspundere, a truditorilor reșițeni, cari au răspuns printre cei dintâi la apelul de reclădire și consolidare națională pe care dr. Groza l-a lansat, din primele clipe ale guvernării sale, către toate forțele productive din Țară. Zilele acestea lucrătorii din uzinele Reșița au terminat primele comenzi de locomotive noui, satisfăcând ast­fel nevoile imperioase de transport ale C. F­ R.-ului și, totodată, execu­tând și livrările de material rutier față de U. R. S. S. in cadrul repara­­țiunilor stipulate în Armnistițiu. Cu toate greutățile și neajunsurile întâmpinate, cu toate lipsurile și di­ficultățile inerente condițiunilor ac­tuale, creiate de răsboiul nefast în care ne-au aruncat acțio­narii colabo­raționiști și venali, totuși, prin voința­ de fier și puterea creatoare a m­e­ta­­lurgiștilor reșițeni s’au obținut rezul­tate îmbucurătoare în unele compar­timente ale producției metalurgice. Țelul suprem al muncitorilor reși­țeni este de a atrage cu orice preț producția normală din timp de pace, sau chiar cea maximă obținută când­­va la Reșița. Prin acest țel „eroii muncii“ dela Reșița ilustrează tradiția lor nedes­­mințită de muncă și de voință în­cordată, pe care și astăzi o continuă cu dragoste și încredere în slujba re­facerii naționale. Intr’adevăr, intri un timp relativ scurt, care denotă o muncă extraor­dinară, uzinele metalurgice din Re­șița au reușit să lanseze 14 locomo­tive noui de tip greu și­ au reparat alte 66, punându-le în stare de com­­plectă funcționare. In afară de a­­cestea au mai fabricat 18 cazane de diferite categorii și au construit și reparat încă 20 motoare Diesel și cu exiplozie. Realizările muncitorilor reșițeni ta domeniul producției de oțel, de fontă și poduri, considerate în împrejură­rile actuale, ating cifre surprinză­toare.. . • Astfel, în sectorul oțelăriei, produc­ția s’a mărit de 8 ori (12.009 tone lu­nar) comparativ cu producția cea mai scăzută de 1500 tone lunar! In producția de fontă, în luna Apri­lie 1946, creșterea a atin­a cel mai mare nivel dela 23 August 1944. (88 la sută din producția maximă !)..• In ce privește construcția de po­duri, cu toate greutățile de aprovizio­nare cu materialul necesar fabrică­rii, producția a înregistrat progrese simțitoare, urcându-se cu 30%, com­parativ cu cea din anii 1942—44, când ne găseam în plin război! Oameni serioși și harnici, de na­ționalități și specialități diferite, con­știenți de importanța și răspunderea lucrărilor încredințate, metalurgiștii reșițeni colaborează în cea mai per­fectă armonie, urmărind toți acelaș scop: mărirea la maximum a produc­ției.­­ Unii dintre ei, adevărați eroi ai muncii, după o muncă încordată de 20 ore, în cazuri excepționale, sleiți de puteri, radiază totuși de satisfac­ția succeselor obținute, de bucuria supremă a împlinirii marilor coman­damente de refacere națională. Prin munca sa încordată, prin vo­ința și energia sa creatoare, prin dra­gostea sa nemărgintă față de Patrie, muncitorul reșițean întruchipează o­­mu­l nou, predestinat să clădească Ro­mânia democrată și fericită de mâine. Eri necunoscuți ai muncii, metalur­giști reșițeni, încrezători în marea o­­peră de înflorire națională, inaugu­rată cu cinste și dreptate de guvernul democrațic al Guvernului Groza, vor înscrie și ei o pagină de glorie în istoria Patriei noastre. Ei sunt eroii care zidesc lumea cea nouă a muncii, a dreptății și a liber­tății. I. Cornățeanu si locomotivă din noua serie este gata de plecare 11 ^ rSiftSSrl-V ■"*" “ -I--—•—........', 1 n • '.v. Votul femeilor Sub titlul de mai sus, Ioan Zurescu scrie iarăși un articol în ziarul „Li­beralul" No. 113 din 29 iunie 1946. D-sa arată că, dreptul de vot al fe­meilor rămâne fapt stabilit și că a­­supra acestui punct nu s’a semnalat nici un desacord. Cu alte cuvinte și partidul liberal al d-lui Dinu Bră­­tianu este de acord. Domnul Zurescu mai arată că ma­rile partide (a uitat d-sa să adaoge istorice) întreprind o largă acțiune de lămurire a l­um­ii femenine asupra ro­lului ce le revine în viața politică și că formațiunile guvernamentale duc o susținută campanie demagogică fie prin formațiuni camuflate, fie prin promisiuni ușuratice. Am dori să știm ce l-a împins pe d. Zurescu să scrie acest articol, dar mai ales am dori să știm ce a împins partidul d-lui Dinu Brătianu să fie de acord asupra acestui drept. Credem că este bine să răspundem tot noi, numărul mare al votantelor. D-sa nădăjduește că, în momentul de răscruce, pe care îl trăim, femeile vor considera cu toată seriozitatea greaua răspundere pe care alegerile I le-o deschid și că trebuie să cerceteze cu ascuțit discernământ mijloacele prin care se încearcă atragerea lor spre unul sau altul dintre curentele politice. Ținem să-l asigurăm pe d. Zurescu că poate fi liniștit: femeile vor fi la înălțime. Ele cunosc foarte bine ceea­­ce au avut deja „Marile Partide”: analfabetismul, calea posturilor de răspundere închisă, închisă dease­­meni complect și calea către unele profesiuni; în muncă, salarii infe­rioare bărbaților pentru simplul fapt că erau femei; închisoare, când se manifestau pentru libertate și, în fine, bătaia practicată în beciurile poliției, unde nu se mai făcea deosebire că sunt femei — și în închisorile între­prinderilor unde libertatea era păzită cu grijă de bici și baionetă. Mai cunosc femeile nașterile de pe câmpuri, mortalitatea infantilă, pre­cum și răsboaiele în care tații, soții,­ frații sau fii lor piereau pentru o cauză care nu era a lor. Iată ce nu vor uita fe­meile. Chemate la vot — fie sigur­ă. Zu­rescu și partidele istorice — femeile vor ști că numai prin susținerea de [UNK]­­­mocrației vor avea libertatea și bine­­facerile după care au jinduit a­tât și pe care nu li se-au dat partidele is­torice. Un os de pește fleacțiunea e disperată. I s’a oprit în gât un os de pește, este cuvântul ,,tovarăș“. S-a mai simțit ca și altă­dată, dar era mai mic și, mai cu po­rția, mai cu siguranța, mai cu jandar­meria, mai cu coru­ile marțiale, mai­ cu ocnele și lagărele, 1-a putut da a­­f­ară. Dar acum, s’a înfipt adânc și nu mai vrea să iasă și nici nu mai are la îndemână doftoriile de mai sus, își dă ea cu pumnii in ceafă, mai pune și oameni cu ziua să facă treaba asta, scuipă, șueră, înghite în sec, se scarpină în cap, holbează ochii — dar, degeaba, osul, rebel, se înfige tot mai adânc în mâncătoarea stăpânei ,­Dreptății“ și „Liberalului“. Nopți albe, nopți de coșmar, aduc gânduri sinistre, se și vede întinsă pe catafalc, plânsă de rudele legio­nare. Sare din pat, dă cu mâna pe dinaintea ochilor să gonească vedenia își freacă tâmplele, horcle și lacrimii mari îi curg din ochii bulbucați , un ni care nimeni cu plăcere. Asfixia e lentă Ține două luni. Nu mai e mul, își poate pregăti cele creștinești. M La manafactura „Belvedere viața rui sare fintre nine Pe unde a trecut râsboiul.—Muncitorii șterg urmele răz­boiului* — Intre oameni și mașini* *■— Creșa de Copii, Cantina și alte realizări* Reportaj de ȘTEFAN ZOI i m­ anufactura de tutun „Belve­dere”, cea mai modernă și mai bine utilată manufac­tură de tutun din sud-estul euro­pean a fost culcată la pământ de bombardamentele aeriene. Ruinele se întind cât vezi cu o­­chii. Pe aci a trecut războiul! Și într’adevăr, tone de moloz și fier, îngrămădite în toate colțu­rile, sunt o mărturie vie a prăpă­dului dela 4 Aprilie și 7 Mai 1944, când bombele au tocat vastele a­­teliere făcându-le să ardă în miez de noapte, dra o torță vie gata să cuprindă tot cartierul. MUNCITORII ȘTERG URMELE RASBOIULUI Dar turnurile au amurit, pro­babil pentru totdeauna, iar când zorii­ păcii au început să se ivească pe unde moartea stătea la pândă, muncitorii au coborît printre ruinele stăpânite de cu­cuvăți și lilieci . Printr’o muncă uriașă, în care au fost pe rând­: constructori, sa­lahori și mecanici, _*­ _ ' ,___ rămidă pe cărăm­­ă, reconstru­ind o bună parte din clădiri. Și munca continuă și azi, căruțele și camioanele cară din zor mate­riale și moloz. Ploaie, căldură, vânt, ger — sunt fleacuri pen­tru muncitori, al căror singur gând este­ reconstrucția cât mai grabnică a manufacturei! INTRE OAMENI ȘI MAȘINI După ce am poposit singur ca un sihastru, printre ultimele ruini în­gropate în buruieni și mărăciniș, in mijlocul superbelor pajiști verzi de odinioară, am intrat în ateliere. Aci, zeci de femei roboteau de zor la alesul frunzelor de tutun — frunze de un galben imaculat. Din­tre ele, tov. Cristina Gargini, o bă­­trâi&ară cam plinuță și simpatică, mi-a atras atenția întrun mod, deosebit. Celelalte, până să fie lă­murite asupra rostului meu prin­tre ele, s’au adunat în juru-mi, bombardându-mă cu întrebări de tot felul. Tov. Gargini, una din partici­pantele la greva din 1920, începe să vorbească răspicat. — Uite, — începe ea, — am citit în ziarul bancherilor brătieniști că la noi ar fi așa și pe dincolo, un vulcan al nemulțumirilor, gata să erupă, și alte povești care miros dela o poștă a minciună ciocoias­că. În primul rând ei se agită că noi femeile, — care am lucrat în timpurile pe vecii vecilor apuse, noaptea, — am reușit să impunem un orar de muncă care ne convine. Și cum­ ei vor cu tot dinadinsul să găsească noo în papură, se agață de cantina noastră. Dar când am mai avut noi dela. C. A. M. can­(Continuare în pag. 3-a) CONFERINȚA SINDICATELOR C. F. R. A constituit o pregătire, o înarmare puternică a salariaților C.F.R. In preajma unei lupte hotărî­­toare pentru poporul nostru, In frunte cu clasa muncitoare Conferința a n-a a Sindicatelor CFR și-a început desbaterile în ziua de 29 Iunie 1946-Condițiunile în care au avut loc desbaterile sunt de cea mai mare importanță, atât pentru salariații CFR și clasa muncitoare, cât și pentru întregul popor. Sindicatele CFR s-au dovedit la înălțimea pro­blemelor în discuție. Problema cen­trală, desbătută temeinic, a fost lupta pentru asigurarea victoriei forțelor democratice unite în ale­gerile parlamentare. Platforma­ Program a Blocului Partidelor Democratica, a fost a­­nalizată și s-a constatat legătura organică a acesteia cu năzuințele masselor salariate și a poporului întreg. Pe baza acestei constatări, Con­ferința hotărăște, ca prima sarcină ce stă în fața Sindicatelor este de a lupta cu toate mijloacele și for­țele de care dispun împotriva duș­manilor democrației reprezentați prin Maniu și Brătianu și pentru asigurarea victoriei în alegeri a Blocului Partidelor Democratice . Analizând întrebuințate metodele reacțiunii, în luptă împotriva democrației, constată că ațâța­­rea la ură șovină a popoarelor conlocuitoare, este una din meto­dele principale. Desbătând pe larg problema na­țională din Ardealul de Nord, Sin­dicatele sunt unanim hotărâte de a nu permite pătrunderea în Sin­dicate a urei șovine și de a mobi­liza massele salariate române în lupta contra tendințelor șovine ro­mâne cât și massele salariate ma­­ghare în lupta contra tendințelor șovine maghiare. Pe plan extern, desbătând hotă­ de I. RUCINSCHI Vice Pr­eșed. U.S.U.a, C­F­R­­ rorile Conferinței Biroului Execu­tiv a Federației Sindicale Mondia­le, și a luptei poporului Spaniol împotriva regimului fascist a lui Franco. Sindicatele CFR hotărăsc a începe o acțiune de ajutorare a luptătorilor pentru democrație din Spania, î­n care scop toți salariații vo­r contribui cu contravaloarea a 4 ore de muncă, ajutorul ce va fi trimis Confederației Generale a Muncii din Spania. Astfel Sindicatele CFR dovedesc, că sunt preocupate permanent de problemele ce frământă poporul întreg și că în ori­ce ocazii vor sprijini activ lupta clasei munci­toare pentru o viață mai bună, pentru democrație în ori ce țară, în spiritul solidarității internațio­nale a celor ce muncesc. Problemele economice ale sala­riaților CFR au fost și ele pe larg și temeinic despăute în lumina si­tuației generale economice a țării și a specificului situației salariați­lor CFR Accentul a fost pus pe îmbunătățirea nivelului de trai, prin rezolvarea problemei aprovi­zionării personalului și pensionari­lor CFR. S’a hotărît să nu se pre­cupețească nici un efort și să se întrebuințeze toate mijloacele pen­tru rezolvarea acestei probleme. In aceiaș măsură Conferința a fost preocupată de găsirea celei mai potrivite soluții, în ce privește acordarea primelor personalului CFR. A fost criticat actualul sistem care dă loc la diferențe foarte mari de prime între diferite categorii de salariați, hotărîndu-se pornirea u­­nei acțiuni imediate pentru armo­nizarea primelor. (Continuare în pag. 4-a) íii a­ni a milliei­i sau­ înfometarea muncitorilo­r. — 40.000 lei leafă lunară. — In loc de cămin de zi — azil de noapte. — O direcție fantomă. — Deoparte câștiguri de miliar­de — de alta, foame cruntă. Declarațiile făcute presei de low. Marim Fiorea Imn eseu, membru în Comite­­tul Executiv al Confederației Generale a Muncii Muncitorii din Fabricile de Postav ,.Buhușii au cerut în repetate rân­duri, prin comitetul lor de fabrică, lla direcțiunea fabricii de acoroi ca să amelioreze situația materială in­suportabilă în care se găsesc. Initer­­vențiunile lor insistente n’au produs niciun ecou în sufletul directorilor fabricii de acolo, care i-au momit în mod sistematic cu tot felul de promisiuni pe care nu le-aiu respec­tat niciodată, încadrarea s’a făcut ne­drept și muncitorii au fost puși în clase inferioare funcțiunii lor reale. Desamăgiți și descurajați de pasi­vitatea și reaua credință a conduce­rii fabricii din Buhuși și a direcțiunii generale din București, muncitorii s’au adresat forurilor competente, pentru satisfacerea revendicărilor lor juste. Confederația Generală a Muncii, se­sizată de această stare de lucruri in­­tolerabiilă, a hotărât trimiterea ime­diată la fața locului a unei comisiuni formată din tov. Marin Florea Io­nescu, ca delegat al Confederației Ge­nerale a Muncii, tov. Radu Ionescu, președintele Uniunii Sindicatelor Tex­tile, tov. Constantin Cârciumaru, se­cretar regional al Confederației Ge­nerale a Muncii, tov. Gheorghe Russu, inspectorul muncii Bacău și tov. Mar­cel Rottman, directorul de cabinet al Ministerului­ Muncii. In urma constatărilor făcute­­ pe te­ren de către comisie, tov. Marin Flo­rea Ionescu a declarat următoarele : ..Muncitorii din fabricile „Buhuși“ duc o viață de mizerie. Ei sunt înfo­metați și desbrăcați. Nu sunt aprovi­zionați nici măcar cu alimentele de strictă necesitate. De un an de zile n’au primit cartofi, fasole, zarzavaturi, slănină și alte alimente absolut ne­­cesare. Brânză, ulei și săpun și s’a distribuit în cantități extrem de re­duse, numai o singură dată, în toam­na anului 1945. Pâinea fabricată de întreprindere, primită în porții reduse, a lăsat tot timpul foarte mult de dorit. Această fabrică care livrează sute de mii de metri stofă în întreaga țară, n’a dat măcar un petec acelora care produc această marfă. Fiindcă lefu­rile muncitorilor sunt atât de mici, încât ei n’au posibilitatea să plătească nici prețul de cost al produselor fa­bricii“. CE LEFURI AU MUNCITORII DELA „BUHUȘI" ? „Muncitorii din fabrică lucrează numai 32 ore săptămânal, adică 4—5 ore pe zi, primind pentru o oră de lucru un salariu de batjocură de lei. In cel mai fericit caz sc­­uipa _ ___ mii de munciori, împreună cu familiile lor (15000 suflete) trăiesc din aceste ve­nituri de mizerie". „CĂMINUL DE ZI" AL COPIILOR „Am văzut drama lui Maxim Gorki: , Azilu­l de noapte“,, însă nicio scenă din această dramă n’a reușit să re­dea tabloul de mizerie și promiscui­tate al vieții bieților copilași din că­minul de zi al acestor fabrici. 66 co­pii sunt „adăpostiți" în două camere d­e câte 3x2 metri, trăind în conci­­sele noastre muncitoare, u­m­ile cele mai insalubre. Intrând în­truna din aceste chilii, am găsit 17 copii culcați pe dușumea cu capul pe o pernă de paie comună, acoperiți cu cearșeafu, murdare. In ambele încăperi te izbeai de un miros pesti­lențial. In a­cest cămin n’am simțit nimic din atmosfera acea plăcută, veselă, care domnește în­ alte căminui pe care le-am vizitat în țară. Am fost prezenți, când acești copii — la ora 4 după amiază — au primit câte o bucățică de pâine goală sim­țind din nemulțumirea ce se vedea Pe chipul lor, că foamea lor nu era potolită“. CUM NI DUCE DE NAS DIRECȚIU­NEA FABRICII PE LUCRĂTORI ? Direcțiunea Generală din București a dat dispoziție la Buhuși, ca dir­ec­­țiunea de acolo să nu trateze nimic cu muncitori fără avizul lor. Aceasta înseamnă că directorii din­ fabricile „Buhuși“ n’au­­ dreptul“ să satisfacă nici cele mai elementare reve­nei­cări ale lucrătorilor....Trebue să telefonăm Centralei“ — acesta este răspunsul stereotip al direcțiunii din Buhuși­ iar Centrala nu răspunde . , Dom­ul director X, sau Y e plecat din Bu­curești“. „Mâine vom da răspuns.. Astfel merg lucrurile din zi în zi, din săptămână în săptămână din lună în lună. Muncitorii așteaptă în zadar, nu li se dă nimic. Iar dacă murito­rii, sătul de aceste răspunsuri iau drumul Bucureștilor Direcțiunea Ge­nerală din Capitală le dă răspunsuri evasive, amână tratativele de la o zi la alb. Ti după patru cinci zile de pribegie, muncitorii se întorc cu 7­arsta goală la căminurile lor. „Starea aceasta intolerabilă a mun­citorilor din Buhuși trebue să ia ne­apărat sfârșit!“ — ne declară tov, Marin Florea Ionescu. Și așa va fi. Noi știm că patronii dela Buhuși sunt și stăpânii fabricilor de postav , Dorobanți“ și .,Electa“ din Ploești, ai fabricilor de stofă dela Prevner, Azuga și București. Știm că ei câș­tigă zeci și zeci de miliarde. Cunoaș­tem specula mârșavă la care se de­dau, sabotând economia națională. Legile economice ale țării nu vor lăsa nepedepsitt pe acești sabotori ai economatelor care înfrămânzesc mas­ Tot despre I. C. R. de G.rin TOFR IU Ne-am ocupat într’unul din nu­­merile noastre trecute de ceea ce se întâmplă la Institutul de Credi­t Românesc, în fruntea căruia, deo­camdată, se găsește d. Sever Pas­­chievici. Dacă reluăm azi această temă, o facem numai din dorința de a în­fățișa într’o lumină mai vie ce în­seamnă lipsa de hotărîre a unui comitet de întreprindere și cum a­­ceastă slăbiciune are darul să a­­ducă apă la moara dușmanilor noștri. In afară de alte probleme impor­tante, ceea ce preocupă pe salariații I. C. R.este modul defectuos în care se face aprovizionarea lor prin econo­­mat . Din an în paște câte ceva și atunci în cantități microscopice. In afară de aceasta însă, din puți­nul ce vine la economat, dispare, me­todic, câte ceva. Astfel, în ziua de 16 Iulie 1945, se aduce la cunoștința conduceri­ I. C R. că din cantitatea de 850 kg. untde­lemn au dispărut cca. 62 litri, din bi­doanele depozitate la sediul institu­ției. Cererea comitetului de întreprinde­re de a se face cercetare, rămâne un simplu... deziderat, iar referatul este pus la.. dosar.. In ziua de 18 Sept. 1945, se aduce la cunoștința conducerii aceleia?) in­stituții că, din cantitatea de 1160 kg. ceapă, au dispărut 520 kg. Se fac cercetări și rezultatul lor este înfățișat Direcțiunii : ceapa a dispărut în localul instituției. Totuși d. Paschievici refuză Comi­tetului de întreprindere dreptul de a controla economatul, iar pe referatul întocmit de contencios în legătură cu această dispariție, d-sa pune­ rezolu­ția : „se va da un avert­iment d-lui X. și se va reclama,... vânzătorul.“ Deși referatul contenciosului este clar: vânzătorul a livrat întreaga can­titate, iar ceapa a dispărut în vis­’toi Pentru orice om normal , minte sau cel puțin prevăzător, aceste son*­ d’spariții ar fi trebuit să fie un în­demn de a accepta rolul asigurat­­ prin lege comitetului de întreprindere : controlul economat­ului. Dar d S. Paschievici pic gând nu are de alt ceva. D-sa nu cunoaște co­­nitetul de întrepr­­ndere pe car­­­’•m­istuiește ori de câte ori are ac­­ej • ți la mine în instituție nu «r­ă­­'’eat" — decretează simplu­ d-sa Și pentru ca să arătăm n­ om­­ed ■ ——r 'Continuare tr pag, 4-a)

Next