Viața Sindicală, ianuarie 1948 (Anul 5, nr. 99-123)
1948-01-01 / nr. 99
UN AN DE LUPTA Sí DE CUCERIRI P de GHEORGHE APOS TOL Președintele C.G.3I. nul 1947, a fost omul marilor victitorii ale poporului român, frunte cu clasa muncitoare, în și ale naționalităților conlocuitoare, pe calea adâncirii regimului nostru de democrație populară. Anul 1947 a fost anul celei mai ascuțite lupte între forțele democrației adevărate — în frunte cu P.C.R. — și forțele reacționare, inclusiv paridul liberali lor-tătărăscieni, care doreau să transforme România într'o colonie a capitalului monopolist nord-american. Anul 1947 a fost anul luptelor neîntrerupte între forțele unite ale clasei muncitoare și cele capitaliste cari doreau să arunce toate greutății cauzate de război, de secetă și de inflație, exclusiv pe spatele celor ce muncesc, cari voiau ca ieșirea din sittația infernală a inflației să ducă la înrobirea clasei muncitoare și la consolvarea poziției capitalismului în România. Situația economică și finalisnă țării, la începutul anului 1347, era dintre cele mai grele. Producția industrială a țăii reprezenta 40 la sută față de 193), în timp ce numărul salariaților față de acelaș an reprezenta 130 la sută. Acest fapt determina scumpirea mărfurior industriale, al căror volum pe piaă era extrem de redus în comparații cu necesitățile consumatorilor dela orașe și sate. Patronii întreprinderilor industriale particulare se îmbogățeau prin vânzarea produselor lor la negrul prin dezorganizare și haos în producre. Industria de stat, datorită politicei vitrege dusă față de ea de către Betar la Ministerel Industriei și Comerțului și Alexandriei la Ministerul Finanțator, mergea spre faliment. Producția agricolă deficiară din 1946 a contribuit și mai mult a scumpirea vieții, la adâncirea inflației. Politica financiară inflaționistă a lui Alexandrini care patrona evaziunile fiscale, făcea ca cheltuelile statului să fie a Ocoperite din impozitele aplicate pe sălcii și prin noi emisiuni de hârtie-monetă, reducânduse astfel din ceas în ceas viîoarea leului. In aceste condițiuni, situația materială a salariaților manuali și intelectuali, ca și țărănimii mituitoare, se înrăutățea de la o zi la alta. Reacțiunea internă și internațională ar fi dorit ca inflația să se accentueze în așa măsură încât viața eonomică și financiară a țării, să fie lată peste cap. Și astfal să se deschidă drumul ..planului Marshall" de înrobire economică a României și drumul așa zisului ajutor al lui Truman (precizat de alta și în vestitul memoriu al llui Tătărescul) care n'ar fi avut alte consecințe decât cele cunoscute de noi în Grecia, Franța și Italia. • Lupta poporului român, in frunte cu clasa muncitoare, contra acestor planuri ale imperialiștilor, a căpătat un caracter mai ascuțit din iua în care Ministerul Industriei și Corturului a trecut în mâinile tov. Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al P. C. R. din ziua în care propunerile P. C. R pentru redresarea economică și stabilirea monetară au fost acceptate de averi și îmbrățișate cu entuziasm de întregul popor. Aceste evenimente au marcat o regrupare de forțe în viața polifică internă a României. Forțele reacțiunii intern și externe și-au unit eforturile în lupta lor contra realizării condițiilor necesre înfăptuirii reformei monetare care a :os România din haosul economic și financiar, din Inflație. Astfel, în interior, Ministrul Finanțelor condus de Alexandru trebuia să fie obstacolul cel mai putrnic în calea normalizării vieții economice și financiare, iar Ministerul de Exerne, condus de Tătărescu, să devină ocina de trădare și spionaj prin care tracțiunea internă să poată pregăti cu cercurile imperialiste din Statele Unit și Anglia, o lovitură de stat contra vecinului nostru de democrație populară. Dar forțele unite ale poorului, în frunte cu clasa muncitoare au ieșit victorioase din toate bătăie ce le-aru purtat cu burghezia reacținară și sabotoare. Producția industrială a început să crească, ca urmare a stafirii procramelor industriale de produție de către Ministerul Industriei și iomerțului a controlului creditului pentu producție de BMR, etatizată, mecuț și a sosirii materiilor prime din U Uniune Sovietică, în baza acordului econom încheiat în Februarie 1947 la Moscova iar realizarea programele de producție industrială și producți agricolă satisfăcătoare (cu toată acțiunea de sabotare dusă de reacțiune și de chiaburimea satelor pentru a nu se însămânța tot terenul arabil) fac ca reforma monetară să se poată realiza la 15 August 1947. Reforma monetară, datorită faptului că a avut un caracter democratic popular, a lovit puternic în speculanți și sabotori. Iar raportul mai just stabilit după reforma monetară între prețuri și salarii, a mărit puterea de cumpărare a salariilor. Reușita reformei monetare a întărit în poporul nostru și în clasa noastră muncitoare, încrederea în propriile forțe creatoare. Influența politică a reacțiunii — atât cât o mai avea la orașe și sate — s'a redus în așa măsură, încât altă salvare pentru ea nu era decât intervenția directă a forțelor imperialiste din Statele Unite și Marea Britanie în treburile interne ale României. Acest lucru a fost destul de convingător pentru orice cetățean, care a urmărit desbaterile procesului de trădare și spionaj al conducătorilor fostului P. N. Ț. Alungarea din guvern a miniștrilor tătărescieni, pentru politica lor de duplicitate, antidemocratică și reacționară și schimbările făcute au dat guvernului prezidat de d. dr. Petru Groza o bază muncitorească-țărănească. Prezența la Ministerul de Finanțe a tov. Vasile Luca, asigură o politică unitară între acest departament și Ministerul Industriei și Comerțului în vederea refacerii economice și financiare, în vederea reconstrucției țârii. Prezența tov. Ana Pauker, 1. Ministerul de Externe ridică prestigiul și autoritatea României în viața politică internațională. Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală încheiat în Decembrie 1947, intre România și Republica Federativă Populară Iugoslavă, dovedește sensul adevărat al regimului nostru democratic și dorința poporului nostru de a trăi liniștit în această parte a Europei și a munci pașnic la reconstrucția economică a României. Mișcarea sindicală unită din România și toți membrii săi, pe drept cuvânt, se pot mândri că, în anul 1947, anul victoriilor celor mai însemnate cucerite de clasa muncitoare în viața economică, socială și politică a țării, au stat în primele rânduri ale luptelor duse pentru apărarea independenței și suveranității naționale a țării, prin învingerea marilor greutăți economice, lovind fără cruțare forțele reacționare și fasciste din interior. Alegerile sindicale din acest an, cari au culminat cu Congresul C. G. M., din Noembrie 1947, au însemnat o mare cotitură în viața organizatorică, culturală și profesională a salariaților. Demascarea și alungarea din rândurile muncitorimii și din conducerile sindicatelor a agenților rebețiunii din Interior și ai imperialiștior din afara țării, contribue la transformarea sindicatelor în instrumente puternice de luptă a clasei muncitoare pentru promovarea intereselor sale economice, sociale și politice. Astăzi, C. G. M. reprezintă una din forțele principale pe care se bazează regimul nostru de democrație populară. Iar în cadrul Federației Sindicale Mondiale, C. G. M. din România este una din forțele sale de bază în lupta contra spărgătorilor de unitate sindicală pentru pace și progres. Prezența la Congresul C G. M. din România a tov. Louis Serulant, secretarul general al F. S. M., dovedește importanța ce o reprezintă sindicatele unite din România în cadrul activității sindicale internaționale. Activitatea desfășurată de mișcarea noastră sindicală, în anul ce s'a scurs, a fost plină de învățăminte și experiențe. Incheiând bilanțul acestei activități, putem spune că aproape fiecare salariat organizat, a devenit un cetățean luminat, conștient de valoarea ce o reprezintă el ca fiu al clasei muncitoare, în lupta contra exploatării capitaliste și pentru o societate nouă, societatea socialistă. Fiecare activist sau conducător, din comitetele de fabrici, sindicate, comisii locale, consiliile sindicale județene, Uniuni și C. G. M. astăzi, când pășim într'un nou an de muncă și de luptă. Continuare în pag. 6 col. 6-7-8 AN NOU IN MUNCA de Gheorghe Lahin Mar g PUttei nr, antic non PROBLEME $1 SARCINI SINDICALE Articole Sencovici, semnate de :» Gh. Apohot, Mihai Moraru, âten>. Gh. St&ttm, M. Levin, Sttracu, A. Șerban, Marirt Filonvs cu, loan Astmfi, Niculae Tijă, M. Oprișan, F. Russet-Șirianiu, V. Lemnaru, Geo Dumitre*sett, etc. Ilii OrgaoiiilnriL into si iinjim ilist gnta • 1 , V V • și al țărănimii• • U „PARTIDUL CU FORMA CEA MAI ÎNALTA A ORGANIZAȚIEI DE CLASA A PROLETARIATULUI... ESTE DETAȘAMENTUL ORGANIZAT AL CLASEI MUNCITOARE. INSA PARTIDUL NU E O SINGURA ORGANIZAȚIE A CLASEI MUNCITOARE- PROLETARIATUL MAI ARE O SERIE ÎNTREAGA DE ALTE ORGANIZATII, FARA DE CARE EL NU POATE DUCE CU SUCCES LUPTA ÎMPOTRIVA CAPITALULUI’’. Aceasta înseamnă că P.U.M. ca forma cea mai înaltă de organizare a clasei muncitoare, ca stat major al clasei muncitoare, nu numai că e organizatorul clasei muncitoare și țăranimii muncitoare și al tuturor celor ce muncesc dela orașe și dela sate, dar trebue să fie și îndrumătorul și conducătorul lor". Aceste organizații de masă pot fi considerate ca școala intrării în P. U. M. Aici putem face educația celor care nu s’au ridicat la nivelul conștiinței membrului P. U. M. Numai astfel vom putea ridica spre P. U. M. cele mai bune și cele mai valoroase elemente, care într adevăr să poarte denumirea de membruriu al detașamentului de avantgardă al clasei muncitoare. Din expunerea tov. Gh. Gheorghe-Bej făcută în fața comisiunilor mixte de organizare a Partidului Unic Muncitoresc Confederația Generală a Muncii din Franța mulțumește clasei muncitoare din România pentru manifestarea ei de solidaritate cu luptătorii grevelor din Franța MUNCITORII FRANCEZI VOR FI „MUNCITORII FRANCEZI NU VOR NEÎNDUPLECAȚI FAȚA DE TRADA PARAȘI PE FRAȚII LOR DIN INCUITORII CARI AU CAUTAT SA SPARGA GREVA’ SORI” ...Dintr’un impresionant manifest al Comitetului National de Grevă Timp de câteva săptămâni muncitorimea franceză a luptat eroic împotriva politicii economice de înfometare, dusă de către guvernul reacționar, aflat în slujba imperialismului american, apărându-și dreptul ei la libertate și pâine. Greva generală, care a cuprins proape 3 milioane de muncitori și care a durat peste săptămâni a însemnat un firxemplu de curaj și de forță. In jurul muncitorimii franceze s-a manifestat solidaritatea internațională a muncitorimii. Nici muncitorii români n’au lipsit dela această manifestare. Confederația Generală Muncii din România și-a exaprimat printr’o telegramă solidaritatea cu mișcarea muncitorilor din Franța. Zilele acestea a sosit răspunsul C. G T. din Franța către C G. M. din România, în care se spune: „Știm că alte lupte așteaptă muncitorimea din țara noastră! Dragi tovarăși, vos Vă mulțumim în mod căditpentru telegrama Dusprin care ne trimiteți expresia întregei voastre solidarități cu mișcarea muncitorilor din țara noastră cari luptă pentru a obține o îmbunătățire a condițiilor lor de existență intolerabile. ■ Comitetul Central Național de Grevă a luat cunoștință de dovezile de sîmpate ce i le-au adresat. Ele arată atașamentul organizației Dvs. față de apărarea intereselor legitime ale muncitorilor și de libertățile sindicale. Clasa muncitoare franceză a avut de dus o luptă grea contra unui guvern care a desfășurat împotriva ei toate forțele represiunii și a celei mai cumplite brutalități. Proletariatul nostru a luptat cu o minunată ardoare pentru a-și apăra pâinea și libertățile-Comitetul Central Național de Grevă a decis reluarea lucrului. Rezultatele obținute nu ne dau satisfacție deplină. continuare în pag. 4 col. 7-8 1