Viața Sindicală, ianuarie 1948 (Anul 5, nr. 99-123)

1948-01-01 / nr. 99

UN AN DE LUPTA Sí DE CUCERIRI P de GHEORGHE APOS TOL Președintele C.G.3I. nul 1947, a fost omul marilor vic­ti­torii ale poporului român, frunte cu clasa muncitoare, în și ale naționalităților conlocuitoare, pe calea adâncirii regimului nostru de de­mocrație populară. Anul 1947 a fost anul celei mai as­cuțite lupte între forțele democrației a­­devărate — în frunte cu P.C.R. — și for­țele reacționare, inclusiv paridul libe­­rali lor-tătărăscieni, care doreau să transforme România într'o colonie a capitalului monopolist nord-american. Anul 1947 a fost anul luptelor neîn­trerupte între forțele unite ale clasei muncitoare și cele capitaliste cari do­­reau să arunce toate greutății cauzate de război, de secetă și de inflație, ex­clusiv pe spatele celor ce muncesc, cari voiau ca ieșirea din sittația in­fernală a inflației să ducă la înrobirea clasei muncitoare și la consolvarea po­ziției capitalismului în România. Situația economică și finalisnă țării, la începutul anului 1347, era din­­­tre cele mai grele. Producția industrială a țăii repre­zenta 40 la sută față de 193), în timp ce numărul salariaților față de acelaș an reprezenta 130 la sută. Acest fapt determina scumpirea mărfurior indus­triale, al căror volum pe piaă era ex­trem de redus în comparații cu nece­sitățile consumatorilor dela orașe și sate. Patronii întreprinderilor industriale particulare se îmbogățeau p­rin vânza­rea produselor lor la negrul prin dezor­ganizare și haos în producre. Industria de stat, datorită politicei vitrege dusă față de ea de către Betar la Ministe­rel Industriei și Comerțul­ui și Alexan­driei la Ministerul Finanțator, mergea spre faliment. Producția agricolă deficiară din 1946 a contribuit și mai mult a scumpirea vieții, la adâncirea inflației. Politica fi­nanciară inflaționistă a lui Alexandrini care patrona evaziunile fiscale, făcea ca cheltuelile statului să fie a Ocoperite din impozitele aplicate pe sălcii­ și prin noi emisiuni de hârtie-monetă, reducându­­se astfel din ceas în ceas viîoarea leu­lui. In aceste condițiuni, situația mate­rială a salariaților manuali și intelec­tuali, ca și țărănimii mituitoa­re, se înrăutățea de la o zi la alta. Reacțiunea internă și internațională ar fi dorit ca inflația să se accentueze în așa măsură încât viața eonomică și financiară a țării, să fie­­ lată peste cap. Și astfal să se deschid­ă drumul ..planului Marshall" de înrobire econo­mică a României și drumul așa zisului ajutor al lui Truman (prec­izat de alt­­a și în vestitul memoriu al llui Tătăres­cul) care n'ar fi avut alte consecințe de­cât cele cunoscute de noi în Grecia, Franța și Italia. • Lupta poporului român, in frunte cu clasa muncitoare, contra acestor pla­nuri ale imperialiștilor, a căpătat un caracter mai ascuțit din iua în care Ministerul Industriei și Corturului a tre­cut în mâinile tov. Gh. G­heorghiu-Dej, secretar general al P. C. R. din ziua în care propunerile P. C. R p­entru redre­sarea economică și stabil­­irea mone­tară au fost acceptate de averi și îm­brățișate cu entuziasm de întregul po­por. Aceste evenimente au marcat o re­grupare de forțe în viața polifică inter­nă a României. Forțele reacțiunii intern și externe și-au unit eforturile în lupta lor contra realizării condițiilor necesr­e înfăptuirii reformei monetare care a :­os România din haosul economic și financiar, din Inflație. Astfel, în interior, Ministrul Finanțe­lor condus de Alexandru­­ trebuia să fie obstacolul cel mai putrnic în calea normalizării vieții economice și finan­ciare, iar Ministerul de Exerne, condus de Tătărescu, să devină ocina de tră­dare și spionaj prin care tracțiunea in­ternă să poată pregăti cu cercurile im­perialiste din Statele Unit și Anglia, o lovitură de stat contra vecinului nostru de democrație populară. Dar forțele unite ale poorului, în frunte cu clasa muncitoare au ieșit vic­torioase din toate bătăi­e ce le-aru purtat cu burghezia reacținară și sa­botoare. Producția industrială a început să crească, ca urmare a stafirii procra­­melor industriale de produ­ție de către Ministerul Industriei și iomerțului a controlului creditului pentu producție de B­­M­R, etatizată, mecuț și a sosirii materiilor prime din U­ Uniune Sovietică, în baza acordului econom­ încheiat în Februarie 1947 la Moscova iar realizarea programele de produc­ție industrială și producți agricolă satisfăcătoare (cu toată acțiunea de sa­botare dusă de reacțiune și de chiabu­­rimea satelor pentru a nu se însămânța tot terenul arabil) fac ca reforma mone­tară să se poată realiza la 15 August 1947. Reforma monetară, datorită faptu­lui că a avut un caracter democratic popular, a lovit puternic în speculanți și sabotori. Iar raportul mai just stabi­lit după reforma monetară între prețuri și salarii, a mărit puterea de cumpărare a salariilor. Reușita reformei monetare a întărit în poporul nostru și în clasa noastră mun­citoare, încrederea în propriile forțe creatoare. Influența politică a reacțiunii — atât cât o mai avea la orașe și sate — s'a redus în așa măsură, încât altă salvare pentru ea nu era decât intervenția di­rectă a forțelor imperialiste din Statele Unite și Marea Britanie în treburile in­terne ale României. Acest lucru a fost destul de convingător pentru orice cetă­țean, care a urmărit desbaterile proce­sului de trădare și spionaj al conducă­torilor fostului P. N. Ț. Alungarea din guvern a miniștrilor tătărescieni, pentru politica lor de du­plicitate, antidemocratică și reacționară și schimbările făcute au dat guvernului prezidat de d. dr. Petru Groza o bază muncitorească-țărănească. Prezența la Ministerul de Finanțe a tov. Vasile Luca, asigură o politică uni­tară între acest departament și Ministe­rul Industriei și Comerțului în vederea refacerii economice și financiare, în ve­derea reconstrucției țârii. Prezența tov. Ana Pauker, 1. Ministe­rul de Externe ridică prestigiul și auto­ritatea României în viața politică inter­națională. Tratatul de prietenie, colaborare și a­­sistență­ mutuală încheiat în Decembrie 1947, intre România și Republica­ Fede­­rativă Populară Iugoslavă, dovedește sensul adevărat al regimului nostru de­mocratic și dorința poporului nostru de a trăi liniștit în această parte a Europei și a munci pașnic la reconstrucția eco­nomică a României. Mișcarea sindicală unită din Româ­nia și toți membrii săi, pe drept cuvânt, se pot mândri că, în anul 1947, anul vic­toriilor celor mai însemnate cucerite de clasa muncitoare în viața economică, socială și politică a țării, au stat în pri­mele rânduri ale luptelor duse pentru apărarea independenței și suveranității naționale a țării, prin învingerea mari­lor greutăți economice, lovind fără cru­țare forțele reacționare și fasciste din interior. Alegerile sindicale din acest an, cari au culminat cu Congresul C. G. M., din Noembrie 1947, au însemnat o mare co­titură în viața organizatorică, culturală și profesională a salariaților. Demascarea și alungarea din rându­rile muncitorimii și din conducerile sin­dicatelor a agenților rebețiunii din In­terior și ai imperialiștior din afara țării, contribue la transformarea sindicatelor în instrumente puternice de luptă a clasei muncitoare pentru promovarea intereselor sale economice, sociale și politice. Astăzi, C. G. M. reprezintă una din forțele principale pe care se bazează regimul nostru de democrație populară. Iar în cadrul Federației Sindicale Mondiale, C. G. M. din România este una din forțele sale de bază în lupta contra spărgătorilor de unitate sindi­cală pentru pace și progres. Prezența la Congresul C G. M. din România a tov. Louis Serul­ant, secreta­rul general al F. S. M., dovedește im­portanța ce o reprezintă sindicatele unite din România în cadrul activității sindicale internaționale. Activitatea desfășurată de mișcarea noastră sindicală, în anul ce s'a scurs, a fost plină de învățăminte și experiențe. Incheiând bilanțul acestei activități, putem spune că aproape fiecare sala­riat organizat, a devenit un cetățean luminat, conștient de valoarea ce o re­prezintă el ca fiu al clasei muncitoare, în lupta contra exploatării capitaliste și pentru o societate nouă, societatea socialistă. Fiecare activist sau conducător, din comitetele de fabrici, sindicate, comisii locale, consiliile sindicale județene, Uniuni și C. G. M. astăzi, când pășim într'un nou an de muncă și de luptă. Continuare în pag. 6 col. 6-7-8 AN NOU IN MUNCA de G­heorghe La­hin Mar g PUttei­ nr, antic non PROBLEME $1 SARCINI SINDICALE Articole Sencovici, semnate de :» Gh. Apohot, Mihai Moraru, âten>. Gh. St&ttm, M. Levin, St­tracu, A. Șer­­ban, Marirt Fi­­lonvs cu, loan Astmfi­, Niculae Tijă, M. Oprișan, F. Russet-Șirianiu­, V. Lemnaru, Geo Dumitre*­sett, etc. Ilii OrgaoiiilnriL into si iinjim ilist gn­ta • 1 , V V • și al țărănimii• • U „PARTIDUL CU­ FORMA CEA MAI ÎNALTA A ORGANI­ZAȚIEI DE CLASA A PROLETARIATULUI... ESTE DETA­ȘAMENTUL ORGANIZAT AL CLASEI MUNCITOARE. INSA PARTIDUL NU E O SINGURA ORGANIZAȚIE A CLASEI MUNCITOARE- PROLETARI­ATUL MAI ARE O SERIE ÎN­TREAGA DE ALTE ORGAN­IZATII, FARA DE CARE EL NU POATE DUCE CU SUCCES LUPTA ÎMPOTRIVA CAPITALU­LUI’’. Aceasta înseamnă că P.U.M. ca forma cea mai înaltă de organizare a­­ clasei muncitoare, ca stat major al clasei mun­citoare, nu numai că e organizatorul cla­sei muncitoare și țăranimii muncitoare și al tuturor celor ce muncesc dela orașe și dela sate, dar trebue să fie și îndrumătorul și conducătorul lor". Aceste organizații de masă pot fi considerate ca școala intrării în P. U. M. Aici putem face educația celor care nu s’au ridicat la nivelul conștiinței membrului P. U. M. Numai astfel vom putea ridica spre P. U. M. cele mai bune și cele mai valoroase elemente, care într adevăr să poarte de­­numirea de membruriu al detașamentului de avantgardă al clasei muncitoare. Din expunerea tov. Gh. Gheorghe-Bej făcută în fața comisiu­nilor mixte de organi­zare a Partidului Unic Muncitoresc Confederația Generală a Muncii din Franța mulțumește clasei muncitoare din România pentru manifestarea ei de solidaritate cu luptătorii grevelor din Franța MUNCITORII FRANCEZI VOR FI „MUNCITORII FRANCEZI NU VOR NEÎNDUPLECAȚI FAȚA DE TRADA­ PARAȘI PE FRAȚII LOR DIN INCU­I­TORII CARI AU CAUTAT SA SPARGA GREVA’­ SORI” ...Dintr’un impresionant manifest al Comitetul­ui National de Grevă Timp de câteva săptămâni muncitorimea franceză a luptat eroic împotriva politicii eco­nomice de înfometare, dusă de către guvernul reacționar, a­­flat în slujba imperialismului american, apărându-și dreptul ei la libertate și pâine. Greva generală, care a cuprins proape 3 milioane de munci­­­­tori și care a durat peste săptămâni a însemnat un fi­r­xem­plu de curaj și de forță. In jurul muncitorimii fran­ceze s-a manifestat solidarita­­tea internațională a muncito­rimii. Nici muncitorii români n’au lipsit dela această mani­festare. Confederația Generală Muncii din România și-a ex­a­primat printr’o tel­eg­ramă soli­daritatea cu mișcarea munci­torilor din Franța. Zilele acestea a sosit răspun­sul C. G­ T. din Franța către C G. M. din România, în care se s­pune: „Știm că alte lupte așteaptă muncitori­mea din țara noastră!­ Dragi tovarăși, vos Vă mulțumim în mod cădit­­pentru telegrama Dus­­prin care ne trimiteți expresia întreg­ei voastre solidarități cu mișcarea muncitorilor din țara noastră cari luptă pentru a obține o îmbunătățire a condițiilor lor de existență intolerabile. ■ Comitetul Central Național de Grevă a luat cunoștință de dovezile de sîmpate ce i le-au­ adresat. Ele arată atașa­mentul organizației Dvs. față de apărarea intereselor legiti­me ale muncitorilor și de li­bertățile sindicale. Clasa muncitoare franceză a avut de dus o­­ luptă grea contra unui guvern care a des­fășurat împotriva ei toate for­țele represiunii și a celei mai cumplite brutalități. Proleta­riatul nostru a luptat cu o minunată ardoare pentru a-și apăra pâinea și libertățile-Comitetul Central Național de Grevă a decis reluarea lu­crului. Rezultatele obținute nu ne dau satisfacție deplină. continuare în pag. 4 col. 7-8 1

Next