Viața Sindicală, mai 1948 (Anul 5, nr. 199-222)
1948-05-01 / nr. 199
\v* MAI 1948 In cinstea ta, frații mei, milioane, pumnul strâns individ l-au făcut pe ciocane Și’n granit au iubit ,ca să scape de viața din muguri s’o crească, s’o apere. S’au deschis, ea e singură floare, grădinile, văd energia cum crește mulțimile, văd viaductele — punți uriașe, ca niște vâsle’n văzduhul dintre orășel lată, aici și dincoace, brigăzi subterane spre cer sfredelesc stăvilarul luminii, lumina sägeată , avântul spre creste și meri grane ozon să respire-o gigantică, tude’ cale ferată. Eu sălcii pletoase, ei ulm și stejar cununa să-fi fie, și fruntea amnar , să despici cu scânteile gândului vad pe cremenea brațelor — proaspăt răsad. Republica mea, in Republica mea Populară un răgaz la’atdi Hai, căci nu fără ne-așteaptă cărbuni și petrol ft incinsele vaturi dlele, îndemn să le fie acelor co_„u prina a deschise tunete, sănge poemului — imn, apă -le deopotrivă fraților mei săi Horele, horele cântec ta’nin~ eceret treaba se face temeinic, nu’ n trecere căci viitorului fapte de «iar im ’ vrem să-l trimitem, pentru istorie. Creaseti-ne mugurii muncitor, creascăr Kn zăbovească rodul bălaiu, Mei urcușul/ haide, poete, arcușul trage-l afară din inimă, zi-i oda și imnul la Malul întâi, zi și bătuta, fie-fi lăuta freamăt, cuvânt și îndemn, noi suntem lumilor samnific-ați să mai vină zile ca o stea, sute și mii, limpezi pe ape, peste păduri și câmpii, noi Insă, oamenii pe-am izvodit anul de baștină, anul mănos și slăvit, să’ncrustăm vremilor ceren stejar și viitorului zori din amnari Ca să se știe că de întâi Hai (dalba meleaguri, gură de ratu), frustele binelui, fructe de pace, soarelui părgul strașnic le-a copt și le-o mai coace până s'ar face tuturor hrană, tuturor cânturi, aureolă peste pământuri. Ben Cârlaciu viata simcon Cercetătorul sau Istoricul literar, care din conștiința că săvârșește o muncă utilă, reactualizează documentele literare din timpul aprigelor lupte pentru libertate ale muncitorimii române, are prilejul unor interesante observații critice, atunci când își propune ca obiect al preocupărilor sale: ziua de 1 Mai, temă în poezia românească. Răsfoind numeroasele reviste și publicații muncitorești de la 1890 încoace, decând în urma manifestului „Clubului muncitorilor din București’’, 1 Mai sărbătorit până atunci sub numele de Arondeni ca O idilică zi a reînvierii naturii a devenit la noi, și pretutinedeni măreața zi de afirmare a solidarității clasei muncitoare, de reînoire a legământului biruitor: Proletari din toate țările, uniți-vă !, am găsit oglindindu-se în numeroasele poezii Inehtnate „zilei muncii”, chipurile mereu notii ale fiecărei epoci. Sărbătorim astăzi un măreț și minunat 1 Mai! Un deal, zi de bucurie a oamenilor muncii din Republica Populară Română, eliberați din lanțurile sclaviei capitaliste, stăpâni pe produsul muncii lor și încrezători în viitorul de lumină și progres ce le stă în față. Nu tot așa a fost însă și în timpul negurosului, sau îmormântatului trecut, în timpul domniei nesățioriei dinastii nemțești și al stăpânirii capitaliste, încercările nemernice ale regimurilor burghezo-moșierești de a falstica realele semnificații ale acestei zile, de a o transforma intr’a pașnică zi de petreceri „la iarbă verde” s’au izbit de rezistența proletariatului nostru, care a păstrat mereu vie flacăra idealurilor de libertate și amintirea martirilor săi morți pentru izbânda clasei muncitoare. Cu toate arestările și schingiuirile ce începeau incă din ajun, cu toate încercările ticăloase de spargere a rândurilor dese ale manifestanților, în ziua de î Mai, proletariatul român își afirma indestructibila sa unitate și hotărârea de a lupta neclintit pentru obținerea unor minime revendicări, ziua de muncă de 8 ore, și legile de asigurare și de protecție a muncii. Chipul acestei epoci și ale acestei lumi chinuite, sbătându-se într-o neagră mizerie și al cărei sentiment de revoltă răbufnea periodic, ca să fie înnecat în sânge de către armata și poliția guvernanților călăi, se reflectă în cea mai mare parte, din poeziile închinate în trecut zilei de 1 Mai. Ce e drept, am găsit și destule poezioare ocazionale, cu un conținut diversionist sau reacționar, făurite de către scribi ai burgheziei de teapa lui Mircea Dem. Rădulescu sau Vasile Militaru. Aceste stihuri minore cântau la van plăcerile virgiliene, tihnita poezie bucolică a unei zile însorite de 1 Mai, care pentru ei era ca oricare alta. Am mai găsit și destule poezii scrise în spiritul unui „socialism“ romantic, al unui socialism de cafenea, rămas la lavatiera roșie, fluturată cu eleganță peste o cămașă de mătase. Dar, in general, nota dominantă a acestor poezii este sentimentul de revoltă în fața crâncenelor nedreptăți sociale, îngemănat cu încrederea fermă în izbânda năzuințelor de libertate ale clasei muncitoare. Astfel, in „Marșul lui 1 Mai’’ de Gh. A. Teodoru (cu muzica lui Gr. Teodosiu), publicat în revista „Munca” din 29 Aprilie 1890, versurile exprimau cu naivitate atmosfera de romantic revoluționarism, pe care o manifesta mișcarea socialistă în trecut: „Urlă aerul de urale, „Steaguri roșii fâlfâesc „Bluze, opinci și haine negre „In convoiu se ’nșiruiesc. „Prin palatele luxoase „Vezi bogații tremurând: „O tăcere funerară, „S-a cuprins ca’ntr’un mormânt. Cu o mai justă înțelegere a realităților sociale și cu accente de evoltă puternic exprimate, C. Mille, gazetarul și luptătorul democrat, publica tot în revista „Munca” din 21 Aprile 1890, o poezie închinată aceluiași „1 Mai”: „Din munte, în câmpie „Din negrele orașe, „Din fabricile care „Sânt nouă ucigașe. „Cu toții, nu c și mare „Azi mergeți cu alaiu „Spre a prăznui serbarea întâiului de Maiu ! Cu o impetuozitate tinerească, în versuri de o remarcabilă frumusețe, poetul-muncitor Ion Cătină, scria în revista „Munca” din Maiu 1892: „Năicând asemenea serbare „Ai lumii ochi nu mai văzură, „Semeață, mare, eu măsură, „Mulțimea cere eu glas tara „Dreptatea celor ce i-o fură. Trăiască Intâiu Maiu! In „Lumea nouă", organ al muncițorimlc, tov. A. Toma, publica în 1898, sub titlul „Către voi”, o poez *ie închinată filei de 1 Mai în care ultimele versuri mărturiseau discret nădejdea în venirea unor vremuri mai bune pentru clasa „Se duc cântând pe stradă și'n „E-o dulce ’nflăcărare de gând „Și tot mai blând răsună cân „Un vis, ce Își revarsă iubire „Iar primăvara cerne un colb In schimb, prea de timpuriu uitaun bard al muncitorimii, blândul Traian Demetrescu cânta cu noul și înflăcărate accente lirice, revendicările proletariatului In ziua de Mai „Noroadele, prin cugetare „In ziua asta-și dau cuvânt, „Să șteargă tranșee și hotare ! „Să fie pace pe pământ. „Destule ori, destule patimi, „Ne-au dus la acelaș crud omor, „Săracii nu mai au nici lacrămi „Să-și plângă chinurile lor. (Muncitorilor, de 1 Mai) Numărul poeților care au cântat în trecut înțelesurile sociale ale zilei de 1 Mai este neîndoelnic cu mult mai mare. Dar cum n’am avut intenția de a realiza o istorie critică completă a zilei de 1 Mai în poezia românească, exemplele citate până acum sunt — socotim — suficeinte pentru a se vedea chipul în care se oglindeau în poezie stările sociale de la începutul veacului al XX-lea. Mai târziu, în epoca dintre 1920 1937, când rândurile proletariatului industrial s’au îngroșat simțitor, când lupta de clasă deveni și mai aspră. iar conștiința clasei muncitoare se întări și mai mult pri pilda măreață a izbânzii proletariatului din Uniunea Sovietică, tonul poeziilor închinate zilei de Mai capătă accente cu mult mai violente, deși uneori mai păstra elanul utopic al vechiului socialism. Așa se explică, de ce în 1929, poeta socialistă Vanda Mihail nu întrezărea deloc nenumăratele obstacole, care se aflau înaintaș clasei muncitoare, în lupta ei pentru libertate: „Pornesc cântând, plini de nădejde, „Ei simt cum calea se scurtează „Mai este un pas, de-ad’nainte... • Am fost nu numai atinsă, ci chiar simțitor depășită. Numai producția de petrol se prezintă cu mult mai slab decât celalte, datorită în primul rând sabotajului sistematic al societăților cu capital american și englez. Această situație se va îndrepta însă în scurt timp și în acest sector, în urma măsurilor rele sau de Guvern pentru împiedecarea acțiunii sabotoare a acestora. Luna Martie 1948 a însemnat o cotitură în desvoltarea producției noastre industriale Nu este întâmplător că această cotitură a fost realizată în luna înfăptuirii Partidului Muncitoresc Român- „Cu forțe uriite, — a scris tov. Ana Pauker — clasa muncitoare va putea lupta mai ușor pentru ridicarea producției, pentru mărirea productivității muncii și continua îmbunătățire a condițiunilor de trai a celor ce muncesc“. 1)Dacă ridicarea producției a fost înfăptuită cu asemenea rezultate de către clasa muncitoare, mai sunt încă foarte multe de făcut în ceea ce privește ridicarea productivității mumicii. După cum arată Lenin, 2) există trei condițiuni necesare pentru ridicarea productivității muncii: a) „Sporirea productivității 1) „Pentru pace trainică, pentru democrație populară Nr. 5. 2) Opere alese, vol. II, ed. PCR, pag. 478, muncitoare; „■..Cine știe !"„ „Poate totuși va s vie „Floarea plânsă de o vecie, „Mult dorta, mult cântata! Cine ște, „Poate, totuși, va svi © Fi veți gata ? C. Z. Buzdugan, unul dintre poeții socialiști, care s'a bucurat de o mare popularitate acum o jumătate de veac, nu uita să reînvie în amintirea muncitorilor trădarea unora din foștii lor conducători: „Voi ați văzut pierind din rânduri „Oștenii Voștri prea curând .Vai! unii v’ați trădat... Dar iată „Că-i plin din nou întregul rând. „Și dacă răni deschise încă „Pe corpul vostru sângerează. „Dar steagul tot mai sus se’nalță „Și mii de glasuri protestează- In „România 1992, poeta Elena muncitoare" din Farago, scriind sub pseudonimul Fatma, exprima cu o caldă sensibilitate feminină năzuiințele proletariatului, lîn ț ziua de 1 Mai: „In umbră zacă lașul ce tremură la gândul, „Că drumul în spre luptă mă tocmai printre flori „Noi mergem spre lumină în ea încrezători — „ — Curaj, în drum niciunul învins nu rupe rândul. (Vorbe da îndemn) Cu o minori perspectivă a unui prmăvărat de 1 Mai, Ion Păun-Pinele, poetul muncitor, izbutea până la urmă să transforme într’un pastel static, o temă al cărei caracter era dinamic, revoluționar: mintea tuturor mântuitorări molcomitoarei în popoare, mărunt de floare.. „Mărețul vis se întrupează... Deși „mărețul vis“ urma să devie aevea abia peste un sfert de veac. Tot ca un vizionar inspirat de arzătoarea năzuință a desrobirii, Mihail Gh. Bujor, vechiul luptător socialist, scria în poezia „Sârbătoarea muncii", publicată în revista „Proletarul" din 1 Mai 1930: „V’aud: „Vrem libertate, dreptate și frăție, „Sclavia cea din urmă să piară dintre noi! „Voim o lume nouă! Voim să nu mai fie „Stăpâni și slugi, nici vrajbe’ntre oameni, nici război !” In 1934, în nenorocita epocă a „curbelor de sacrifciu”, a șomajului și a mizeriei provocată de guvernul național țărănist din acea vreme, poetul Alex. Popovici,Cluj exprima cu destulă naivitate sentimentul de revoltă, a proletariatului în fața mizeriei și a opreliștelor: „Răspuns și cerințe și jalbe profunde „Le-a fost totdeauna banalul: tăceți! N’avem buget! Majorări? de unde? „Că suntem în criză, voi nu o vedeți? Și fețele supte, palide tăcură Și abrutizate scrâșnesc și’njură. (Intâiu Maiu, in revista „Șantier" din 1.V.19S4) Acesta era conținutul poetic și ideologic al poeziilor închinate în trecuteilei de 1 Mai: scrâșnete de revoltă, zăbranicul cernit al mizeriei și morții, sau arareori nădejdea palidă în ivirea unor orizonturi luminoase In contrast cu atmosfera cenușie, cu tristețea făcătoare sau cu sentimentul de durere ce pătrundea în aceste poezii, o nouă presură acordul economic româno-sovietic, face ca bază să fie asigurată, această având totodată foarte mari posibiități de întărire. b) „Exploatarea acestor bogății naturale, cu metodele celei mai moderne tehnici va crea baza unui extraordinar avânt al forțelor de producție“. Aceasta este deasemeni posibil, în urma încheierii acordului româno-sovietic, la care se adaugă, între altele, importantul fond de investiții premuncii necesită în primul rând asigurarea bazei materiale a marei industrii“. Desvoltarea producției noastre industriale, ]a care contribuie într’o foarte largă unavăzut de bugetul Statului pe anul în curs. c) „O altă condiția a sporirii productivității muncii este în primul rând avântul învățământului și al culturii masselor populare. In al doilea rând o condiție a ridicării economice este și întărirea disciplinei celor ce muncesc și a priceperii lor în sporirea și intensificarea muncii lor, perfecționarea organizării acesteia“Suntem îndreptățiți să socotim că aceste condiții sunt in parte îndeplinite și se află pe cale de îndeplinire în țara noastră. Intr’adevăr, dacă analizăm procesul de ridicare al nivelului de cultură a masselor, fără îndoială că putem vorb despre progrese mari în această privință. Peste tot regimul nostru de democrație populară a descătușat forțele creatoare ale poporului și a deschis calea spre învățătură și cultură poporului muncitor orașe și sate. Dreptul la de la învățătură nu mai este o vorbă goală, ci a devenit o realitate vie, iar înscrierea lui în Constituție, înseamnă că acst drept este consfințit și garantat. La fel se întâmplă cu exercitarea dreptului la cultură. Activitatea culturală se desfășoară într’un ritm și într'un cadru cum n’a fost niciodată în țara noastră pe vremea trecutelor regimuri. Cărțile, publicațiile periodice și presa cotidiană, ating tiraje nemaiîntâlnite în țara noastră și toate acestea arată că eile pătrund adânc în massele populare, întărirea disciplinei celor ce a capacității de mânc, a îndemânării, a intensității muncii și a organizării ei mai bune, fac pași mari și repezi înainte, acestea au contribuit la Toate desvoltarea producției noastre. Dacă am izbutit să asigurăm condiții pentru creiarea unei industrii grele, aceasta se datorește într’o foarte mare măsură puternicului avânt în muncă al muncitorilor din țara noastră. Acest avânt și-a găsit expresia în cele două forme înrudite ale nouii atitudini față de muncă: întrecerea în producție și munca voluntară. Cu prilejul celei de a 12-a aniversări a Revoluției din Octombrie, marele Stația scria în 1929 făcând bilanțul acelui an, pe care il numea „anul marei cotituri“ că „numai , avântul și entuziasmul pentru muncă al masselor de milioane, pot asigura acea creștere neîntreruptă a productivității muncii, fără de care este cu neputință izbânda definitivă a socialismului asupra capitalismului“ 3). Noi suntem acum în măsură să pornim temeinic la sporirea productivității muncii, căci in afara premiselor materiale necesare, există în țara noastră acel avânt și entuziasm în muncă al masselor muncitoare din toate câmpurile muncii manuale și intelectuale. Sutele de mii de muncitori cuprinși in întreceri și milioanele de ore de muncă voluntară prestată, ne dovedesc aceasta. In luna Martie 1948, avântul acesta a cuprins un număr nemaiîntâlnit de muncitori. Dar nu numai atât. El a cuprins și satele. Țărănimea muncitoare începe să fie pătrunsă din ce in ce mai mult de acest avânt și entuziasm în muncă. Fără îndoială că o cauză principală a acestui curent robust de reconstrucție, care a luat naștere și în rândurile țărănimii, se găsește în faptul că politica preconizată și dusă în pretică de forțele democrației populare, în frunte cu Partidul clasei muncitoare, urmărit apărarea și sprijinirea a gospodăriilor țărănești, Legea circulației bunurilor agricole în regiunile secetoase, măsurile pentru aprovizionarea plugărimii prin cooperative și alte măsuri ale Guvernului, care veneau în sprijinul țărănimii muncitoare, cum ar fi de exemplu distribuirea in condițiuni foarte avantajoase a cerealelor pentru sămânță sau acordarea de credite pentru înzestrarea gospodăriilor, precum și garantarea proprietății de muncă țărănească prin Constituție au întărit încrederea masselor țărănești în regimul nustru. Pe toate șantierele raționale ale tineretului, lucrează astăzi brigăzi de zip 3) Problemele Leninismului, ed PCR pg. 331. crări de interes obștesc și s’au văzut cazuri când ei au pornit întreceri pentru realizarea planurilor de însămânțări. Dacă suprafețele cultivate în anul 1947 depășesc media anuală 1935/1939 la porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, cânepă, bumbac, tutun, orez și vii pe rod, plănui însămânțărlor pe acest an fixează o suprafață totală însămânțată cum nu s’a mai atins niciodată în țara noastră. Dobândirea unor asemenea rezultate a mers mână în mâneri țărani, iar în regiunile în care se găsesc aceste șantiere țăranii prin să dea ajutor tinerilor, atunci când nu îi împiedică munca ogoarelor. Astfel, in timpul campaniei electorale, țăranii au realizat în numeroase județe și plăși, lună cu întărirea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimeni întărirea acestei alianțe pe care se întemeiază regimul nostru de democrație populară Partidul clasei muncitoare a avut un rol hotăritor în finanțele țării noastre, anul care a trecut, a fost deasemeni un an de cotitură. Această cotitură nu a fost realizată numai prin echilibrul bugetului, ci prin însăși structura încasărilor, care s’a mai discat odată cu venirea tov. Vasile Luca în fruntea Ministerului Finanțelor In perioada ÎS August — 31 Decembrie 1947, impozitul pe salarii reprezenta 94*/» față de acelaș impozit în anul bugetar 1938—1939, în timp ce de exemplu, impozitul comercial reprezenta 79,3*/»• Un însemnat spor se găsește și la impozitul agricol, care 500*/» față de 1938—1939, atinge Aici însă trebue avut în vedere că impozitul agricol devenind un impozit progresiv, sporul acesta se datorește impozitelor plătite de agricultorii cu întinderi mai mari de pământ, in timp ce pentru producătorii miei, cota a rămas neschimbată. Aceste transformări în structura încasărilor s’au petrecut în special Statului după data de 4 Noiembrie 1947, o dată cu înlăturarea liberalilor tătăresc ©«! șî Introducerea unei politici de apărare a intereselor celor ce muncesc. Prin aceasta s’a pus capăt pentru totdeauna situației din trecut, când greul cheltuelilor Statului capital și erau acoperite din veniturile masselor, în timp ce clasa exploatatoare plătea impozite din ce în ce mai mici în raport cu câștigurile ei nemăsurate. In urma politicii Ministerului Finanțelor, bugetul Statului a devenit un instrument al ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. Acest caracter nou apare și în bugetul pe anul 1948—1949. In acest buget 10,933,8 miioane lei au fost prevăzuți pentru investiții productive de interes național, din care 6.Q00 milioane lei ca fond pentru deschideri de credite pentru investiții productive, neprevăzute în buget. Prin degrevarea de aproape 12 miliarde lei din totalul impozitelor existente se aduce un însemnat aport la acțiunea de reducere a prețurilor și mărirea puterii de cumpărare a masiuniie populare. Regimul nostru de democrație populară a înscris succese serioase în lupta pentru menținerea și consolidarea reformei monetare. Dul 1938, indicele Față de aprețurilor Jae o fabrică la produsele industriale au trecut intre lunile Septembrie și Decembrie dela 243,3 la 242,9, iar la produsele agricole raționate la ca producător s’au menținut în aceiași perioadă la 124,9. Mărgea producției și sporirea productivității, ieftinea transporturilor pe căile ferate și publice și politca financiară a Guvernului au făcut și vor face în viitor într’o măsură și mai mare, ca prețurile să scadă, iar puterea de cumpărare a masselor să crească necontenit. Cu totul alta este în schimb situația în țările capitaliste, aflate la politicii lui Truman și remorca shall pentru satisfacerea Marintereselor trusturilor imperialiste. In Franța, indicele prețurilor de en-gros față de anul 1938, a crescut din luna Septembrie 1947 până în Martie 1948 dela 1.367 la 1.554 la produsele alimentare și dela 825 la 1.516 la cele industriale. Se înțelege că această creștere a prețurilor lovește din greu massele largi ale poporului, îmbogățind în schimb pe marii capitaliști. Din Iulie 1945 până în Noémine 1947 tot în Fnnța saiariu real în raport cu cel din 1938 a scăzut de la 90 °« la 48 ° ®. Aservirea și pierderea în fapt a independenței țărilor aderente la planul Marshall, aduce în acelaș timp și ruina lor economică. In cadrul ,planului Marshall“, Marea Britanie urmează să primească în 1948—1949, 625 milioane anul de lire din «are 262 milioane vor fi cheltuite cu plata tutunului și a prafului de ouă trimise de stăpânii trusturilor americane pentru „redresarea“ industriei britanice. In schimb valoarea oțelului și utilajulli industriale pentru industria siderurgică pe care urmează să-l primească Marea Britanie în cadrul planului Marshall este de numai 8 milioane lire, pentru o perioadă de 4 ani. Dealtfel, patronii trusturilor americane sunt interesați să-și desfacă produsele lor pentru a scăpa de amenințarea crizei care se apropie în Statele Unite. Cu ajutorul planului Marshall, patronii trusturilor americane urmăresc organizarea bazelor de atac împotriva Uniunii Sovietice și a democrațiilor populare. Pe ațâțătorii lor lui războaie nu-i interesează ridicarea economică și îmbunătățirea nivelului de trai al masselor populare. Ei sunt preocupați numai de mărirea neîncetată a câștigurilor lor nemăsurat de mari și pentru aceasta, încearcă să mențină și să permanentizeze cu orice preț, cu orice mijloace o exploatare crâncenă și sângeroasă a popoarelor. Cu totul alta este situația în țara noastră. După cum a arătat tov. Gheorghe-Dej, în Raportul său asupra Proectului de Constituție „spre deosebire de Republicile de tip burghez, Republica noastră Populară își propune, nu menținerea și permanentizarea exploatării, ci desființarea ei“. In Republia Română, care a luat Populară ființă prin lupta dusă de popor în frunte cu clasa muncitoare împotriva fascismului, Nlunii și imperialismului, reacmenii muncii au asigurate pași garantate cele mai largi perspective de desvoltare a forțelor lor creatoare spre binele și spre folosul poporului. Republica noastră Populară are prieteni sinceri și încercați în frunte cu Uniunea Sovietică. Legăturile cu tarile prietene și tratatele de prietenie, colaborare și asistență mutuală, precum și tratatele și convențile economice, nu aduc nici o atingere independenței și suveranității naționale a Statului nostru, ci dimpotrivă contribue la întărirea lui. Avem una din cele mai înaintate Constituții dn lume 5« afară de aceea a UR.S.S., care consfințește cuceririle de până acum și care ne dă posibiitatea să dobândim alte cuceriri. Statul nostru este un Stat de tip nou, un Stat popular, unitar, independent și suveran, în care întreaga putere emană de la popor și aparține poporului. In Statul acesta organul suprem al puterii este Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române, iar rezultatul alegerilor pentru Marea Adunare Națională a arătat că ea reprezintă într’adevăr prin structura ei, în care majoritatea covârșitoare aparține Pretului Democrației Populare, masele cele mai largi ale poporului care a participat în proporție nemaiîntâlnită la vot. In Statul nostru, structura așa cum a constatat tov. Gheorghiu-Dej în raportul său asupra Proedurii de Constituție, se caracterizează prin existența, în economia noastră, a proprietății Statului, ca bun al întregului popor, al proprietății cooperatiste și al proprietății particulare. Sectorul proprietății de Stat din economia națională, care este menit să joace un rol covârșitor în desvoltarea economică a țării noastre, va trebui lărgit și întărit. Aceasta este o sare oă de bază sub semnul căreia se va desfășura între altele, de aci înainte, activitatea noastră In această acțiune, mișcarea sindicală are un rol de frunte. In Republica noastră Populară, în care reprezentanții cap talsmului sunt definitiv înlăturați din toate posturile de conducere ale Statu'u'i Activitatea sindicatelor îmbracă o formă nouă. Confedrația Generală a Muncii a mobilizat massele largi ale salariaților la luptă și la muncă pentru înfăptuirea sarcinilor stabilite de P.C.R. și în urmă de P.M.R., partidul clasei muncitoare. Confederația Generală a Muncii a trebuit să ducă o luptă de zi cu zi împotriva miniștrilor din grupul Tătărescu, pentru a-i obliga să respecte cuceririle democratice dobândite sub oamenilor muncii în Moși să împiedice împreună cu celelalte forțe ale democrației populare, încercările de împiedica desvoltarea regimului nostru de democrație populară. Confederația Generală a Muncii a avut deasemeni un rol însemnat în campania electorală și în dobândirea rezultatelor acestei campanii. In lupta politică precum și în lupta pentru redresarea economică a țării, mișcarea sindicală a fost în permanență cureaua de transmisie partidul clasei muncitoare între și întreaga massă a salariaților. In Republica Populară, 1* nouile condiții ce sau creiat oamenilor muncii, mișcarea sindicală trebue să fie adevărata școală a socialismului, să fie capabilă să dea într’o și mai mare măsură ca până acum Statului nostru, cadre pregătite și călite pentru diferite funcțiuni publice. Sindicatele trebue să intensifice în acelaș timp acțiunea de ridicare a nivelului profesional al muncitorilor Ele trebue să ridice întrecerile în producție la un nivel și mai înalt și să înfățișeze limpede fiecărui muncitor ,acelea care-i stă în față, însemnătatea îndeplinirii și depășirii ei precum și mijloacele concrete de a înfăptui acest lucru. Sindicatele vor trebui să intensfice acțiunea pentru a întări și mai mult colaborarea între muncitori, tehnicieni și gineri. In acelaș timp sindicatele vor trebui să ascuți vigilența tuturor salariaților pentru a demasca și împiedeca pe toți sabotorii, pe toate uneltele care încearcă să mai facă jocul imperialiștilor. Acestea surnt sarcinile mișcării sindicale în pragul lui 1 Mai, — ziua solidarității internaționale a celor ce muni țesc, — și prima zi a întrecerii dintre metalurgiștii români și metalurgiștii iugoslavi. Pentru oameni din Republica noastră muncii Populară solidaritatea internațională a celor ce muncesc înseamnă colaborarea cu oamenii muncii din celelte țări ale lagărului antiimperialist, pentru desvoltarea neîncetată a fiecăreia dintre aceste țări în parte. Pentru oamenii munci din Republica Populară Română, solidaritatea internațională a celor ce înseamnă sprijinirea muncesc, eroicilor luptători care în țările cotropite de imperialiști, luptă în condiții grele, cu prețul vieții, nu numai pentru libertatea și independența lor proprie, dar și pentru asigurarea unei păci trainice în lume. Libertatea și propășirea poporului nostru este asigurată. Sarcina noastră, a clasei muncitoare» este de a consolida și desvolta bazele care o garantează Independența, suveranitatea națională și drumul spre progres. Cu hotărîrea de a duce la bun sfârșit această sarcină, oamenii muncii din Republica noastră Populară s’au pregătit să întâmpine ziua de 1 Mai, se pregătesc să continue după această zi lupta și munca pentru bunăstarea întregului popor muncitor. GH. APOSTOL Președintele Confederației Generale a Muncii din România 1 Mai în poezia românească zi e de 1 Mai, ca și timpurile noui pe care poeții poporului muncitor le trăiau, avea să apară odată cu actul istoric dela 23 August 1944. Muncitorimea română, undă în partidul ei de avantgardă, Partidul Comunist Român izbutise să îngenuncheze puterea capitalistă, încrezătoare în conducătorii ei, ea pășea de-acum înainte hotărîtă pe drumul progresului, stăpână pe propria ei soartă, începând din anul 1945, noule poezii închinate zilei de 1 Mai muncesc, închid tot entuziasmul frenetic al mulțimilor desrobite, toată bucuria oamenilor muncii pășind uniți sub fluturările steagurilor roșii, ca și toată dârza frânge definite hotărîre de a în oprimarea capitalistă. In poezia „1 Mai 1945” publicată în ziarul „Scânteia”, tov. Mihai Bendic se înfățișa ca solul vestitor al nouii vieți de libertate și înfrățire „Din inimi ruptă, „Din vechiul strigăt de luptă „Sbucnește ’n tărie, „Tu cântec de bucuriei „Ei muncitorilor „A Voastră e ziua măreață „Din străbunul Armindeni „Răsare azi pretutindeni „O nouă viață, Iar tov. A. Toma, cântă cu un tineresc avânt, în poezia „Dar din dar” publicată in acelaș număr din „Scânteia”, marile misiuni pe care primul , Mai pber, le punea în fața clasei oamenilor muncii: „Muncitori, cărturari, feți și fete, „Cu un dar, cu'n sprinos, cu'n avânt „înspre noii stăpâni de ogoare ”— „Să’noim un uitat legământ. „Tu, tfiarar, sari de dregele plugul „Și carul și frânul hârleț — „Ciocane și seceri și carte — „Rost nou vor da vieții și preț. Cu o lirică exaltare, tânărul poet Sergiu bezea, câtă la rându-i în poezia „Imn descătușat” (din volumul „Orizont” 1.V.1945) mărețul și purpuriul soare al „Dreptății popoarelor multe”: „Crește torentul, mătură jalea, „Ocara poporului harnc și blând „S’aprinde văzduhul și tremură zarea „Cei mulți sunt astăzi slobozi pe faptă și gând! Imaginea mulțimilor avântate pe drumul noi vieți este redată în toată splendoarea ei, in poemul „întâia zi de Mai" de Radu Boureanu (în ziarul „Frontul Plugarilor” din 1. V. 1943). Și mersul lor, puternic greu „urcă, crește mereu, ,când după milioanele de chpuri vii „pe care steagurile satului nostru joacă luminile trandafirii, „trec milioanele chemate „din lumea umbrelor, să vadă și să meargă „pe drumul care duce spre dreptate”. In preajma lui 1 Maiu 1948, prima zi de sărbătoare desfășurată sub semnul marilor cuceriri ale regimului de democrație populară «În tânăra noastră Republică, ca și sub semnul muncii febrile de reconstrucție, desfășurată pe marile șantiere naționale, tinerii poeți ai poporului și-au făcut din plin datoria lor de artiști-cetățeni, înfățișând nu numeroase poezii, nouile semnificații ale lui 1 Mai 1948. Cântec al bucuriei, cântec de slavă pentru izbânda clasei muncitoare, noua poezie de 1 Mai aduce prin ea sentmentul de nețărmurită încredere in viitorul fericit al oamenior muncii din Republica Populară Română. Emil Suter Tov. Gh. Apostol vorbind la primul întâi Mai liber, în ,1945 -t Е lozincile sportive pentru ziua de 1 Mai . 1. Trăiască 1 Main, ziua internațională a celor ce muncesc. 0 2. Trăiască Partidul Muncitoresc Român care luptă pentru desvoltarea sportului de masse. 9 3. Trăiască Constituția care consfințește cuceririle democratice ale poporului. • 4. Trăiască Organizația Sportului Popular. $ 5. Art. 20 și 25 din Constituție asigură desvoltarea sportului. • 6. Toate sporturile pentru popor. • 7. Prin sport, la înfrățirea popoarelor. @ 8. Sportul, factor educativ al masselor. fț 9. Prin sport la întărirea fizicului pentru ridicarea producției.g 10. Primii în sport, primii în producție. 0 î1. Trăiască Constituția Republicii Populare Române care asigură desvoltarea sportului. C 12. Prin sport și cultură la ridicarea tineretului. » 13. Trăiască lupta unită a sportivilor pentru întărirea Republicii Populare Române. 0 14. Prin sport înainte spre unitatea tineretului. ^ 15. Trăiască lupta tineretului contra imperialismului ațâțățător la răsboaie. V