Viața Sindicală, mai 1948 (Anul 5, nr. 199-222)

1948-05-01 / nr. 199

\v* MAI 1948 In cinstea ta, frații mei, mi­lioane, pumnul strâns indivi­d l-au făcut pe ciocane Și’n granit au iubit ,ca să scape de viața din muguri s’o creasc­ă, s’o apere. S’au deschis, ea e singură floare, grădinile, văd energia cum crește mulțimile, văd viaductele — punți uria­șe, ca niște vâsle’n văzduhul dintre orășel lată, aici și dincoace, brigă­zi subterane spre cer sfredelesc stăvilarul luminii, lumina­ sägeată , avântul spre creste și meri grane ozon să respire-o gigantică, tud­e’ cale ferată. Eu sălcii pletoase, ei ulm și stejar cununa să-fi fie, și fruntea amnar , să despici cu scânteile gân­dului vad pe cremenea brațelor — proaspăt răsad. Republica mea, in Republic­a mea Populară un răgaz la’atdi Hai, căci nu fără ne-așteaptă cărbuni și petro­l ft incinsele vaturi dlele, îndemn să le fie acelor co_„u prina a deschi­se tunete, sănge poemului — imn, apă -le deopotrivă fraților mei să­i Horele, horele cânte­c ta’nin~ eceret treaba se face temeinic, nu’ n trecere căci viitorului fapte de «iar im ’ vrem să-l trimitem, pentru istorie. Creaseti-ne mugurii muncit­o­r, creascăr Kn zăbovească rodul băla­iu, Mei urcușul/ haide, poete, arcușul trage-l afară din inimă, zi-i oda și imnul­­ la Malul întâi, z­i și bătuta, fie-fi lăuta freamăt, cuvânt și îndemn, noi suntem lumilor samni­fic-ați să mai vină zile ca o stea, sute și mii, limpezi pe ape, peste păduri și câmpii, noi Insă, oamenii pe-am izv­odit anul de baștină, anul măno­s și slăvit, să’ncrustăm vremilor cere­­­n stejar și viitorului zori din amna­r­i Ca să se știe că de întâi Hai (dalba meleaguri, gură de r­atu), frustele binelui, fructe de pace, soarelui părgul strașnic le-a copt și le-o mai coace până s'ar face tuturor hrană, tuturor cânturi, aureolă peste pământuri. Ben Cârlaciu viata simcon Cercetătorul sau Istoricul lite­­rar, care din conștiința că săvâr­­șește o muncă utilă, reactualizează documentele literare din timpul a­­prigelor lupte pentru libertate ale muncitorimii române, are prilejul unor interesante observații critice, atunci când își propune ca obiect al preocupărilor sale: ziua de 1 Mai, temă în poezia românească. Răsfoind numeroasele reviste și publicații muncitorești de la 1890 încoace, decând în urma manifes­tului „Clubului muncitorilor din București’’, 1 Mai sărbătorit până atunci sub numele de Ar­ondeni ca O idilică zi a reînvierii naturii a devenit la noi, și pretutinedeni mă­reața zi de afirmare a solidarității clasei muncitoare, de reînoire a legământului biruitor: Proletari din toate țările, uniți-vă !, am găsit o­­glindindu-se în numeroasele poezii Inehtnate „zilei muncii”, chipurile mereu notii ale fiecărei epoci. Sărbătorim astăzi un măreț și minunat 1 Mai! Un d­­eal, zi de bucurie a oa­menilor muncii din Republica Popu­lară Română, eliberați din lanțurile sclaviei capitaliste, stăpâni pe pro­dusul muncii lor și încrezători în viitorul de lumină și progres ce le stă în față. Nu tot așa a fost însă și în tim­pul negurosului, sau îmormântatului trecut, în timpul domniei nesățior­­iei dinastii nemțești și al stăpâni­rii capitaliste, încercările nemernice ale regi­­murilor burghezo-moșierești de a fals­tica realele semnificații ale a­cestei zile, de a o transforma intr’a pașnică zi de petreceri „la iarbă verde” s’au izbit de rezistența pro­letariatului nostru, care a păstrat mereu vie flacăra idealurilor de li­bertate și amintirea martirilor săi morți pentru izbânda clasei mun­­citoare. Cu toate arestările și schingiui­­rile ce începeau incă din ajun, cu toate încercările ticăloase de spar­­gere a rândurilor dese ale mani­festanților, în ziua de î Mai, pro­­letariatul român își afirma indes­tructibila sa unitate și hotărârea de a lupta neclintit pentru obținerea unor minime revendicări, ziua de muncă de 8 ore, și legile de asi­gurare și de protecție a muncii. Chipul acestei epoci și ale aces­tei lumi chinuite, sbătându-se în­­tr-o neagră mizerie și al cărei sen­timent de revoltă răbufnea perio­dic, ca să fie înnecat în sânge de către armata și poliția guvernan­ților călăi, se reflectă în cea mai mare parte, din poeziile închinate în trecut zilei de 1 Mai. Ce e drept, am găsit și destule poezioare ocazionale, cu un conți­nut diversionist sau reacționar, făurite de către scribi ai burghe­ziei de teapa lui Mircea Dem. Ră­­dulescu sau Vasile Militaru. Aceste stihuri minore cântau la van plăcerile virgiliene, tihnita poe­zie bucolică a unei zile însorite de 1 Mai, care pentru ei era ca ori­care alta. Am mai găsit și destule poezii scrise în spiritul unui „socia­lism“ romantic, al unui socialism de cafenea, rămas la lavatiera ro­șie, fluturată cu eleganță peste o cămașă de mătase. Dar, in general, nota dominantă a acestor poezii este sentimentul de revoltă în fața crâncenelor ne­dreptăți sociale, îngemănat cu în­­crederea fermă în izbânda năzuin­țelor de libertate ale clasei mun­citoare. Astfel, in „Marșul lui 1 Mai’’ de Gh­. A. Teodoru (cu muzica lui Gr. Teodosiu), publicat în revista „Mun­ca” din 29 Aprilie 1890, versurile exprimau cu naivitate atmosfera de romantic revoluționarism, pe care o manifesta mișcarea socialistă în trecut: „Urlă aerul de­ urale, „Steaguri roșii fâlfâesc „Bluze, opinci și haine negre „In convoiu se ’nșiruiesc. „Prin palatele luxoase „Vezi bogații tremurând: „O tăcere funerară, „S-a cuprins ca’ntr’un mormânt. Cu o mai justă înțelegere a real­ităților sociale și cu accente de evoltă puternic exprimate, C. Mille, gazetarul și luptătorul democrat, publica tot în revista „Munca” din 21 Aprile 1890, o poezie închinată aceluiași „1 Mai”: „Din munte, în câmpie „Din negrele orașe, „Din fabricile care „Sânt nouă ucigașe. „Cu toții, nu c și mare „Azi mergeți cu alaiu „Spre­ a prăznui serbarea întâiului de Maiu ! Cu o impetuozitate tinerească, în versuri de o remarcabilă frumuse­­țe, poetul-muncitor Ion Cătină, scria în revista „Munca” din Maiu 1892: „N­ăicând asemenea serbare „Ai lumii ochi nu mai văzură, „Semeață, mare, eu măsură, „Mulțimea cere eu glas­­ tara „Dreptatea celor ce i-o fură. Trăiască Intâiu Maiu! In „Lumea nouă", organ al mun­­cițorimlc, tov. A. Toma, publica în 1898, sub titlul „Către voi”, o poez *ie închinată filei de 1 Mai în care ultimele versuri mărturiseau discret nădejdea în venirea unor vremuri mai bune pentru clasa „Se duc cântând pe stradă și'n „E-o dulce ’nflăcărare de gând „Și tot mai blând răsună cân „Un vis, ce Își revarsă iubire „Iar primăvara cerne un colb In schimb, prea de timpuriu uita­­un bard al muncitorimii, blândul Traian Demetrescu cânta cu noul și înflăcărate accente lirice, reven­dicările proletariatului In ziua de Mai „Noroadele, prin cugetare „In ziua asta-și dau cuvânt, „Să șteargă tranșee și hotare ! „Să fie pace pe pământ. „Destule ori, destule patimi, „Ne-au dus la acelaș crud omor, „Săracii nu mai au nici lacrămi „Să-și plângă chinurile lor. (Muncitorilor, de 1 Mai) Numărul poeților care au cântat în trecut înțelesurile sociale ale zilei de 1 Mai este neîndoelnic cu mult mai mare. Dar cum n’am avut intenția de a realiza o istorie critică completă a zilei de 1 Mai în poezia românească, exemplele citate până acum sunt —­ socotim — suficeinte pentru a se vedea chipul în care se oglindeau în poe­zie stările sociale de la începutul veacului al XX-lea. Mai târziu, în epoca dintre 1920 1937, când rândurile proletariatu­lui industrial s’au îngroșat simți­tor, când lupta de clasă deveni și mai aspră. iar conștiința clasei muncitoare se întări și mai mult pri pilda măreață a izbânzii pro­­letariatului din Uniunea Sovietică, tonul poeziilor închinate zilei de Mai capătă accente cu mult mai violente, deși uneori mai păstra elanul utopic al vechiului socialism. Așa se explică, de ce în 1929, poeta socialistă Vanda Mihail nu întrezărea deloc nenumăratele ob­stacole, care se aflau înaintaș cla­sei muncitoare, în lupta ei pentru libertate: „Pornesc cântând, plini de nădejde, „Ei simt cum calea se scurtează „Mai este un pas, de-ad­’nainte... • Am fost nu numai atinsă, ci chiar simțitor depășită. Numai pro­ducția de petrol se prezintă cu mult mai slab decât ce­lalte, datorită în primul rând sabotajului sistematic al socie­tăților cu capital american și englez. Această situație se va îndrepta însă în scurt timp și în acest sector, în urma mă­surilor re­le sau de Guvern pentru împiedecarea acțiunii sabotoare a acestora. Luna Martie 1948 a însem­nat o cotitură în desvoltarea producției noastre industriale Nu este întâmplător că aceas­tă cotitură a fost realizată în luna înfăptuirii Partidului Muncitoresc Român- „Cu for­țe uriite, — a scris tov. Ana Pauker — clasa muncitoare va putea lupta mai ușor pen­tru ridicarea producției, pentru mărirea productivității muncii și continua îmbunătățire a condițiunilor de trai a celor­­ ce muncesc“. 1)­Dacă ridicarea producției a fost înfăptuită cu asemenea rezultate de către clasa mun­citoare, mai sunt încă foarte multe de făcut în ceea ce pri­vește ridicarea productivității mumicii. După cum arată Lenin, 2) există trei condițiuni necesa­re pentru ridicarea producti­vității muncii: a) „Sporirea productivității 1) „Pentru pace trainică, pentru democrație populară Nr. 5. 2) Opere alese, vol. II, ed. PCR, pag. 478, muncitoare; „■..Cine știe !"„ „Poate totuși va s­ vie „Floarea plânsă de­ o vecie, „Mult dor­ta, mult cântata! Cine șt­e, „Poate, totuși, va s­­vi © Fi­ veți gata ? C. Z. Buzdugan, unul dintre poeții socialiști, care s'a bucurat de o mare popularitate acum o ju­mătate de veac, nu uita să reîn­vie în amintirea muncitorilor tră­darea unora din foștii lor condu­cători: „Voi ați văzut pierind din rânduri „Oștenii Voștri prea curând .Vai! unii v’ați trădat... Dar iată „Că-i plin din nou întregul rând. „Și dacă răni deschise încă „Pe corpul vostru sângerează. „Dar steagul tot mai sus se’nalță „Și mii de glasuri protestează- In „România 1992, poeta Elena muncitoare" din Farago, scriind sub pseudonimul Fatma, exprima cu o caldă sensibilitate feminină năzuiințele proletariatului, lîn ț ziu­a de 1 Mai: „In umbră zacă lașul ce tremură la gândul, „Că drumul în spre luptă mă tocmai printre flori „Noi mergem spre lumină în ea încrezători — „ — Curaj, în drum niciunul în­vins nu rupe rândul. (Vorbe da îndemn) Cu o minori perspectivă a unui prmăvărat de 1 Mai, Ion Păun-Pin­­ele, poetul muncitor, izbutea până la urmă să transforme în­tr’un pastel static, o temă al cărei ca­racter era dinamic, revoluționar: mintea tuturor mântuitor­ări molcomitoare­­i în popoare, mărunt de floare.­. „Mărețul vis se întrupează... Deși „mărețul vis“ urma să devie aevea abia peste un sfert de veac. Tot ca un vizionar inspirat de arzătoarea năzuință a desrobirii, Mihail Gh. Bujor, vechiul luptător socialist, scria în poezia „Sârbă­­toarea muncii", publicată în re­vista „Proletarul" din 1 Mai 1930: „V’aud: „Vrem libertate, drepta­te și frăție, „Sclavia cea din urmă să pia­ră dintre noi! „Voim o lume nouă! Voim să nu mai fie „Stăpâni și slugi, nici vrajbe’n­­tre oameni, nici război !” In 1934, în nenorocita epocă a „curbelor de sacrifciu”, a șomaju­lui și a mizeriei provocată de gu­vernul național țărănist din acea vreme, poetul Alex. Popovici,Cluj exprima cu destulă naivitate senti­mentul de revoltă, a proletariatului în fața mizeriei și a opreliștelor: „Răspuns și cerințe și jalbe profunde „Le-a fost totdeauna banalul: tăceți! N’avem buget! Majorări? de unde? „Că suntem în criză, voi nu o vedeți? Și fețele supte, palide tăcură Și­ abrutizate scrâșnesc și’njură. (Intâiu Maiu, in revista „Șantier" din 1.V.19S4) Acesta era conținutul poetic și ideologic al poeziilor închinate în trecut­eilei de 1 Mai: scrâșnete de revoltă, zăbranicul cernit al mize­riei și morții, sau arareori nădej­dea palidă în ivirea unor orizon­turi luminoase In contrast cu atmosfera cenu­șie, cu tristețea făcătoare sau cu sentimentul de durere ce pătrun­dea în aceste poezii, o nouă pre­­sură acordul economic româ­­­no-sovietic, face ca bază să fie asigurată, această având totodată foarte mari posib­ii­­tăți de întărire. b) „Exploatarea acestor bo­gății naturale, cu metodele celei mai moderne tehnici va crea baza unui extraordinar avânt al forțelor de produc­ție“. Aceasta este deasemeni po­sibil, în urma încheierii acor­dului român­o-sovietic, la care se adaugă, între altele, impor­tan­tul fond de investiții pre­muncii necesită în primul rând asigurarea bazei mate­riale a marei industrii“. Desvoltarea producției noas­tre industriale, ]a care contri­buie într’o foarte largă una­­văzut de bugetul Statului pe anul în curs. c) „O altă condiția a spo­ririi productivității muncii este în primul rând avântul învățământului și al culturii masselor populare­. In al doi­lea rând o condiție a ridicării economice este și întărirea disciplinei celor ce muncesc și a priceperii lor în sporirea și intensificarea muncii lor, per­fecționarea organizării aces­teia“­Suntem îndreptățiți să so­cotim că aceste condiții sunt in parte îndeplinite și se află pe cale de îndeplinire în țara noastră. Intr’adevăr, dacă analizăm procesul de ridicare al nive­lului de cultură a masselor, fără îndoială că putem vorb despre progrese mari în acea­stă privință. Peste tot regimul nostru de democrație populară a descătușat forțele creatoa­re ale poporului și a deschis calea spre învățătură și cul­­tură poporului muncitor orașe și sate. Dreptul la de la în­vățătură nu mai este o vorbă goală, ci a devenit o realita­te vie, iar înscrierea lui în Constituție, înseamnă că a­cst drept este consfințit și garan­tat. La fel se întâmplă cu e­­xercitarea dreptului la cultu­ră. Activitatea culturală se desfășoară într’un ritm și în­­tr'un cadru cum n’a fost nici­odată în țara noastră pe vre­mea trecutelor regimuri. Căr­țile, publicațiile periodice și presa cotidiană, ating tiraje nemai­întâlnite în țara noas­tră și toate acestea arată că eile pătrund adânc în massele populare, întărirea disciplinei celor ce a capacității de mân­c, a îndemânării, a in­tensității muncii și a organi­zării ei mai bune, fac pași mari și repezi înainte, acestea au contribuit la Toate des­­voltarea producției noastre. Dacă am izbutit să asigurăm condiții pentru creiarea unei industrii grele, aceasta se da­tore­ște într’o foarte mare mă­sură puternicului avânt în muncă al muncitorilor din țara noastră. Acest avânt și-a găsit expresia în cele două forme înrudite ale nouii atitudini față de muncă: întrecerea în producție și munca voluntară. Cu prilejul celei de a 12-a aniversări a Revoluției din Octombrie, marele Stația scria în 1929 făcând bilanțul acelui an, pe care il numea „anul marei cotituri“ că „numai , a­­vântul și entuziasmul pentru muncă al masselor de milioa­ne, pot asigura acea creștere neîntreruptă a productivității muncii, fără de care este cu neputință izbânda definitivă a socialismului asupra capita­lismului“­ 3). Noi suntem acum în măsură să pornim temeinic la sporirea productivității muncii, căci in afara premiselor materiale ne­cesare, există în țara noastră acel avânt și entuziasm în muncă al masselor muncitoare din toate câmpurile muncii manuale și intelectuale. Sute­le de­ mii de muncitori cuprin­și in întreceri și milioanele de ore de muncă voluntară pres­tată, ne dovedesc aceasta. In luna Martie 1948, avântul a­­cesta a cuprins un număr ne­mai­întâlnit de muncitori. Dar nu numai atât. El a cuprins și satele. Țărănimea muncitoare începe să fie pătrunsă din ce in ce mai mult de acest avânt și entuziasm în muncă. Fără îndoială că o cauză principală a acestui curent ro­bust de reconstrucție, care a luat naștere și în rândurile țărănimii, se găsește în faptul că politica preconizată și dusă în pretică de forțele demo­crației populare, în frunte cu Partidul clasei muncitoare, urmărit apărarea și sprijinirea a gospodăriilor țărănești, Legea circulației bunurilor agricole în regiunile secetoase, măsu­­­rile pentru aprovizionarea plu­­gărimii prin cooperative și alte măsuri ale Guvernului, care veneau în sprijinul țără­nimii muncitoare, cum ar fi de exemplu distribuirea in condițiuni foarte avantajoase a cerealelor pentru sămânță sau acordarea de credite pen­tru înzestrarea gospodăriilor, precum și garantarea proprie­tății de muncă țărănească prin Constituție au întărit încrede­rea masselor țărănești în re­gimul nustru. Pe toate șantie­rele raționale ale tineretului, lucrează astăzi brigăzi de zip 3) Problemele Leninismului, ed PCR pg. 331. crări de interes obștesc și s’au văzut cazuri când ei au pornit întreceri pentru realizarea planurilor de însămânțări. Dacă suprafețele cultivate în anul 1947 depășesc media a­­nuală 1935/1939 la porumb, floarea soarelui, sfeclă de za­hăr, cartofi, cânepă, bumbac, tutun, orez și vii pe rod, plă­nui însămânțăr­lor pe acest an fixează o suprafață totală în­sămânțată cum nu s’a mai a­­tins niciodată în țara noastră. Dobândirea unor asemenea rezultate a mers mână în mâ­­neri țărani, iar în regiunile în care se găsesc aceste șantiere țăranii prin să dea ajutor tine­rilor, atunci când nu îi îm­piedică munca ogoarelor. Ast­fel, in timpul campaniei elec­torale, țăranii au realizat în numeroase județe și plăși, lu­nă cu întărirea alianței dintre clasa muncitoare și țărănime­­ni întărirea acestei alianțe pe care se întemeiază regimul nostru de democrație populară Partidul clasei muncitoare a avut un rol hotăritor­ în finanțele țării noastre­, anul care a trecut, a fost dea­semeni un an de cotitură. A­­ceastă cotitură nu a fost reali­zată numai prin echilibrul bugetului, ci prin însăși struc­tura încasărilor, care s’a mai dis­cat odată cu venirea tov. Vasile Luca în fruntea Mi­nisterului Finanțelor In pe­rioada ÎS August — 31 De­cembrie 1947, impozitul pe salarii reprezenta 94*/» față de acelaș impozit în anul buge­tar 1938—1939, în timp ce de exemplu, impozitul comercial reprezenta 79,3*/»• Un însem­nat spor se găsește și la im­pozitul agricol, care 500*/» față de 1938—1939, atinge Aici însă trebue avut în vedere că impozitul agricol devenind un impozit progresiv, sporul a­­cesta se datorește impozitelor plătite de agricultorii cu în­tinderi mai mari de pământ, in timp ce pentru producătorii miei, cota a rămas neschimba­tă. Aceste transformări în structura încasărilor s’au petrecut în special Statului după data de 4 Noiembrie 1947, o dată cu înlăturarea liberali­lor tătăresc ©«! șî Introducerea unei politici de apărare a in­tereselor celor ce muncesc. Prin aceasta s’a pus capăt pentru totdeauna situației din trecut, când greul cheltuelilor Statului capital și er­au acope­rite din veniturile masselor, în timp ce clasa exploatatoare plătea impozite din ce în ce mai mici în raport cu câști­­­gurile ei nemăsurate. In urma politicii Ministerului Finanțe­lor, bugetul Statului a deve­nit un instrument al ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. Acest caracter nou apare și în bugetul pe anul 1948—1949. In acest buget 10,933,8 m­iioane­ lei au fost prevăzuți pentru investiții productive de interes națio­nal, din care 6.Q00 milioane lei ca fond pentru deschideri de credite pentru investiții productive, neprevăzute în buget. Prin degrevarea de a­­proape 12 miliarde lei din to­talul impozitelor existente se aduce un însemnat aport la acțiunea de reducere a prețu­rilor și mărirea puterii de cumpărare a masiuniie popu­lare. Regimul nostru de demo­crație populară a înscris suc­cese serioase în lupta pentru menținerea și consolidarea re­for­mei monetare. Dul 1938, indicele Față de a­­prețurilor Jae o fabrică la produsele in­dustriale au trecut intre luni­le Septembrie și Decembrie dela 243,3 la 242,9, iar la produsele agricole raționate la ca producător s’au menținut în aceiași perioadă la 124,9. Mărgea producției și sporirea productivității, ieftin­­ea tran­sporturilor pe căile ferate și publice și polit­ca financiară a Guvernului au făcut și vor face în viitor într’o măsură și mai mare, ca prețurile să scadă, iar puterea de cumpă­rare a masselor să crească necontenit. Cu totul alta este în schimb situația în țările capitaliste, aflate la politicii lui Truman și remorca shall pentru satisfacerea Mar­in­­tereselor trusturilor imperiali­ste. In Franța, indicele pre­țurilor de en-gros față de a­­nul 1938, a crescut din luna Septembrie 1947 până în Martie 1948 dela 1.367 la 1.554 la produsele alimentare și dela 825 la 1.516 la cele industriale. Se înțelege că a­ceastă creștere a prețurilor lovește din greu massele largi ale poporului, îmbogățind în schimb pe marii capitaliști. Din Iulie 1945 până în No­émin­­e 1947 tot în Fnnța sa­­i­ariu real în raport cu cel din 1938 a scăzut de la 90 °« la 48 °­ ®. Aservirea și pierde­­­rea în fapt a independenței țărilor aderente la planul Marshall, aduce în acelaș timp și ruina lor economică. In cadrul ,­planului Mar­shall“, Marea Britanie ur­mează să primească în 1948—1949, 625 milioane anul de lire din «are 262 milioane vor fi cheltuite cu plata tu­tunului și a prafului de ouă trimise de stăpânii trusturilor americane pentru „redresa­rea“ industriei britanice. In schimb valoarea oțelului și utilajulli industriale pentru industria siderurgică pe care urmează să-l primească Ma­rea Britanie în cadrul planu­lui Marshall este de numai 8 milioane lire, pentru o pe­rioadă de 4 ani. Dealtfel, pa­tronii trusturilor americane sunt interesați să-și desfacă produsele lor pentru a scăpa de amenințarea crizei care se apropie în Statele Unite. Cu ajutorul planului Marshall, patronii trusturilor americane urmăresc organizarea baze­lor de atac împotriva Uniu­nii Sov­ietice și a democrații­lor populare. Pe ațâțătorii lo­r lui războaie nu-i interesează ridicarea economică și îmbu­nătățirea nivelului de trai al masselor populare. Ei sunt preocupați numai de mărirea neîncetată a câștigurilor lor nemăsurat de mari și pentru aceasta, încearcă să mențină și să permanentizeze cu orice preț, cu orice mijloace o ex­ploatare crâncenă și sânge­roasă a popoarelor. Cu totul alta este situația în țara noastră. După cum a arătat tov. Gheorgh­e-Dej, în Raportul său asupra Proectu­­lui de Constituție „spre de­osebire de Republicile de tip burghez, Republica noastră Populară își propune, nu­­ menținerea și permanentizarea exploatării, ci desființarea ei“. In Republia Română, care a luat Populară ființă prin lupta dusă de popor în frunte cu clasa muncitoare împotriva fascismului, Nlunii și imperialismului, reac­­menii muncii au asigurate pa­și garantate cele mai largi pers­pective de desvoltare a forțe­lor lor creatoare spre binele­­ și spre folosul poporului. Re­publica noastră Populară are prieteni sinceri și încercați în frunte cu Uniunea Sovietică. Legăturile cu tarile prietene și tratatele de prietenie, cola­borare și asistență mutuală, precum și tratatele și conven­țile economice, nu aduc nici o atingere independenței și suveranității naționale a Sta­tului nostru, ci dimpotrivă contribue la întărirea lui. A­­vem una din cele mai înain­tate Constituții d­n lume 5« afară de aceea a UR.S.S., care consfințește cuceririle de până acum și care ne dă po­­sibiitatea să dobândim alte cuceriri. Statul nostru este un Stat de tip nou, un Stat popular, unitar, independent și suveran, în care întreaga putere emană de la popor și aparține poporului. In Statul acesta organul suprem al pu­terii este Marea Adunare Na­țion­ală a Republicii Populare Române, iar rezultatul alege­rilor pentru Marea Adunare Națională a arătat că ea re­­prez­intă într’adevăr prin struc­tura ei, în care majoritatea covârșitoare aparține Pre­tu­lui Democrației Populare, ma­sele cele mai largi ale poporului care a participat în proporție nemaiîntâlnită la vot. In Statul nostru, structura așa cum a constatat tov. Gheorghiu-Dej în raportul său asupra Proed­urii de Con­stituție, se caracterizează prin existența, în economia noa­stră, a proprietății Statului, ca bun al întregului popor, al proprietății cooperatiste și al proprietății particulare. Sectorul proprietății de Stat din economia națională, care este menit să joace un rol co­vârșitor în desvoltarea eco­­n­­omică a țării noastre, va trebui lărgit și întărit. Acea­sta este o sare­ oă de bază sub semnul căreia se va des­­­fășura între altele, de aci înainte, activitatea noastră In această acțiune, mișcarea sin­dicală are un rol de frunte. In Republica noastră Popu­lară, în care reprezentanții cap tal­smului sunt definitiv înlăturați din toate posturile de conducere ale Statu'u'i A­ctivitatea sindicatelor îmbra­că o formă nouă. Confed­ra­ția Generală a Muncii a mo­bilizat mass­ele largi a­le sa­lariaților la luptă și la mun­că pentru înfăptuirea sarci­nilor stabilite de P.C.R. și în­­ urmă de P.M.R., partidul cla­sei muncitoare. Confederația Generală a Muncii a trebuit să ducă o luptă de zi cu zi împotriva miniștrilor din gru­­­­pul Tătărescu, pentru a-i obli­ga să respecte cuceririle de­mocratice dobândite sub oamenilor muncii în Mo­și să împiedice împreună cu cele­lalte forțe ale democrației populare, încercările de împiedica desvoltarea regimu­­­lui nostru de democrație populară. Confederația Gene­rală a Muncii a avut dease­­­­meni un rol însemnat în cam­­­­pani­a electorală și în dobân­­­­d­irea rezultatelor acestei cam­­panii. In lupta politică precum­­ și în lupta pentru redresarea­­ economică a țării, mișcarea­­ s­indicală a fost în permanență cureaua de transmisie partidul clasei muncitoare între și întreaga massă a salariaților.­­ In Republica Populară, 1* nouile condiții ce sau creiat oamenilor muncii, mișcarea­­ sindicală trebue să fie adevă­rata școală a socialismului, să fie capabilă să dea într’o și mai mare măsură ca până acum Statului nostru, cadre pregătite și călite pentru dife­rite funcțiuni publice. Sindica­tele trebue să intensifice în acelaș timp acțiunea de ridi­care a nivelului profesional al muncitorilo­r Ele trebue să ridice întrecerile în producție la un nivel­ și mai înalt și să înfățișeze limpede fiecărui muncitor ,acelea care-i stă în față, însemnătatea îndeplini­rii și depășirii ei precum și mijloacele concrete de a în­făptui acest lucru. Sindicate­le vor trebui să intens­fice acțiunea pentru a întări și mai mult colaborarea între­­ muncitori, tehnicieni și­­ gi­neri. In acelaș timp sindica­tele vor trebui să ascuți vi­gilența tuturor salariaților pentru a demasca și împiede­ca pe toți sabotorii, pe toate uneltele care încearcă să mai facă jocul imperialiștilor.­­ Acestea surnt sarcinile miș­cării sindicale în pragul lui 1 Mai, — ziua solidarității in­ternaționale a celor ce muni țesc, — și prima zi a întrece­rii dintre metalurgiștii ro­mâni și metalurgiștii iugo­slavi. Pe­ntru oamen­i din Republica noastră muncii Popu­lară solidaritatea internațio­nală a celor ce muncesc în­seamnă colaborarea cu oame­nii muncii din celelte țări ale lagărului antiimperialist, pentru desvoltarea neîncetată a fiecăreia dintre aceste țări în parte. Pentru oamenii mun­ci din Republica Populară Română, solidaritatea interna­țională a celor ce înseamnă sprijinirea muncesc, eroicilor luptători care în țările cotro­pite de imperialiști, luptă în condiții grele, cu prețul vie­ții, nu numai pentru liberta­tea și independența lor pro­­prie, dar și pentru asigurarea unei păci trainice în lume. Libertatea și propășirea poporului nostru este asigu­rată. Sarcina noastră, a cla­sei muncitoare» este de a con­solida și desvolta bazele care o­ garantează Independența, suveranitatea națională și drumul spre progres. Cu ho­tărî­rea de a duce la bun­ sfârșit această sarcină, oame­nii muncii din Republica noa­stră Populară s’au pregătit să întâmpine ziua de 1 Mai, se pregătesc să continue după această zi lupta și munca pentru bună­starea întregului popor muncitor. GH. APOSTOL Președintele Confederației Generale a Muncii din România 1 Mai în poezia românească zi e de 1 Mai, ca și timpurile noui pe care poeții poporului muncitor le trăiau, avea să apară odată cu actul istoric dela 23 August 1944. Muncitorimea română, undă în partidul ei de avantgardă, Partidul Comunist Român izbutise să înge­nuncheze puterea capitalistă, încrezătoare în conducătorii ei, ea pășea de-acum înainte hotărîtă pe drumul progresului, stăpână pe propria ei soartă, începând din anul 1945, noule poezii închinate zilei de 1 Mai muncesc, închid tot entuziasmul frenetic al mulțimilor desrobite, toată bucu­ria oamenilor muncii pășind uniți sub fluturările steagurilor roșii, ca și toată dârza frânge definite hotărîre de a în oprimarea capita­listă. In poezia „1 Mai 1945” publicată în ziarul „Scânteia”, tov. Mihai Bendic se înfățișa ca solul vestitor al nouii vieți de libertate și înfră­­țire „Din inimi ruptă, „Din vechiul strigăt de luptă „Sbucnește ’n tărie, „Tu cântec de bucuriei „Ei­ muncitorilor „A Voastră e ziua măreață „Din străbunul Armindeni „Răsare azi pretutindeni „O nouă viață, Iar tov. A. Toma, cântă cu un tineresc avânt, în poezia „Dar din dar” publicată in acelaș număr din „Scânteia”, marile misiuni pe care primul , Mai pber, le punea în fața clasei oamenilor muncii: „Muncitori, cărturari, feți și fete, „Cu un dar, cu'n sprinos, cu'n avânt „înspre noii stăpâni de ogoare ”— „Să’noim un uitat legământ. „Tu, tfiarar, sari de drege­le plugul „Și carul și frânul hârleț — „Ciocane și seceri și carte — „Rost nou vor da vieții și preț. Cu o lirică exaltare, tânărul poet Sergiu bezea, câtă la rându-i în poezia „Imn descătușat” (din volu­mul „Orizont” 1.V.1945) mărețul și purpuriul soare al „Dreptății po­poarelor multe”: „Crește torentul, mătură jalea, „Ocara poporului harn­c și blând „S’aprinde văzduhul și tremură zarea „Cei mulți sunt astăzi slobozi pe faptă și gând! Imaginea mulțimilor avântate pe drumul noi vieți este redată în toată splendoarea ei, in poemul „întâia zi de Mai" de Radu Bou­­reanu (în ziarul „Frontul Plugari­lor” din 1. V. 1943). Și mersul lor, puternic greu „urcă, crește mereu, ,când după milioanele de ch­puri vii „pe care steagurile satului nostru joacă luminile trandafirii, „trec milioanele chemate „din lumea umbrelor, să vadă și să meargă „pe drumul care duce spre dreptate”. In preajma lui 1 Maiu 1948, pri­ma zi de sărbătoare desfășurată sub semnul marilor cuceriri ale re­gimului de democrație populară «În tânăra noastră Republică, ca și sub semnul muncii febrile de re­construcție, desfășurată pe marile șantiere naționale, tinerii poeți ai poporului și-au făcut din plin dato­ria lor de artiști-cetățeni, înfăți­șând nu numeroase poezii, nouile semnificații ale lui 1 Mai 1948. Cântec al bucuriei, cântec de slavă pentru izbânda clasei mun­citoare, noua poezie de 1 Mai aduce prin ea sent­mentul de nețărmurită încredere in viitorul fericit al oa­­men­ior muncii din Republica Popu­lară Română. Emil Suter Tov. Gh. Apostol vorbind la primul întâi Mai liber, în ,1945 -t Е lozincile sportive pentru ziua de 1 Mai . 1. Trăiască 1 Main, ziua internațională a celor ce muncesc. 0 2. Trăiască Partidul Muncitoresc Român care luptă pen­tru desvoltarea sportului de masse. 9 3. Trăiască Constituția care consfințește cuceririle de­mocratice ale poporului. • 4. Trăiască Organizația Sportului Popular. $ 5. Art. 20 și 25 din Constituție asigură desvoltarea sportului. • 6. Toate sporturile pentru popor. • 7. Prin sport, la înfrățirea popoarelor. @ 8. Sportul, factor educativ al masselor. fț 9. Prin sport la întărirea fizicului pentru ridicarea pro­ducției.­­g 10. Primii în sport, primii în producție. 0 î1. Trăiască Constituția Republicii Populare Române care asigură desvoltarea sportului. C 12. Prin sport și cultură la ridicarea tineretului. » 13. Trăiască lupta unită a sportivilor pentru întărirea Republicii Populare Române. 0 14. Prin sport înainte spre unitatea tineretului. ^ 15. Trăiască lupta tineretului contra imperialismului ațâ­­țățător la răsboaie. V

Next