Viața Sindicală, februarie 1949 (Anul 6, nr. 426-443)
1949-02-01 / nr. 426
Un eveniment de o mare însemntătat» în aota ideologică a activiștilor s ndicali, în munca pentru ridicarea nivelului ideologic al masselor de salarați din Republica Populară Română îl constituie apariția sa românește a culegerii de texte ,,Lenin și Stalin despre Sindicate“, publicată de Editora Confederaței Generate a Muncii. Preluând tezaurul învățăturii marxiste, al teoriei și practicii mișcări sindicale, Lenin și Stalin seau îmbogățit pri nouile experiențe ale Luptei clasei muncitoare, în condițiile epoci imperialiste, epocă în câine capitalilismul ajuns în stadiul cel mai înalt — și ultimul — al desvoltării sale, a dus datorită legilor concurenței și acumulării capitaliste, la crearea uriașelor trusturi și monopoluri, prin concentrarea mijloacelor de producție și a capitalurilor în posesia unei minorități de magnați ai Pantei și industriei. Primul volum din culegerea de texte „Lenin și Stalin despre sindicate“ cuprinde articole, manifeste și fragmente din lucrările celor doi geniali făuritori ai statului socialist, cu privire la problemele și lupta mișcării sindicale din perioada 1896 — Octombrie 1917. In ce împrejurări istorice au fost scrise aceste lucrări? Pentru a înțelege ma bine uriașa însemnătate a învățăturilor lui Lenim și Stalin pentru trasarea drumului pe care avea să pășească mișcarea sindicală din Rusia țaristă, vom căuta să împletim fragmentele de texte publicate în această culegere, cu vastul material documentar pe care ni l pune la îndemână primele șase capitole din cursul scurt din „Istoria Partidului Comunist (bolșevic). Articolele, manifestele și studiile scrise de Lenin și Stalin, aparțin epoci în care marea industrie capitalistă din Rusia țaristă luase o desvoltare din ce în ce mai rapidă, ajungând la stadiului" tlim a" trusturilor și monoptomurilor imperialiste. Alături de termele unei ecomomii agrare semifeudale, deținute în cea mai mare parte de o aristocrație latifundiară exploatatoare, coexistau în Rusiia țaristă numeroase uzumi și fabrici, industrii minere și textile, care înghițeau masse tot mai mari de muncitori, proveniți din rânduirile țărănimii sărace, migrate spre oraș, în căutare de lucru. Gomdilîste nespuse grele în care se desfășura munca proletaratului industrial (ziua de muncă de 12 luni. până la 14 și 15 ore, exploatarea nemiloasă a muncii femeilor și copiilor, salarii din cale afară de mici), dădură naștere grevelor, mai apoi răscoalelor, manifestări organizate ale conștinței de clasă revoluționară a proletariatului industrial din Rusia. Dar — așa cum arăta Lenin în „Explicarea proectului de program al partidului social-democrat ") ,,cu cât măriile fabrici și uzinele se desvoltă mai intens, cu atât grevele muncitorești devin mai dese, mai puternice și mai îndârjite, deoarece cu cât asuprirea capitalismului devine mai puternică, cu atât devine mai necesară rezistența comună a muncitorilor”. Dar, în fața măsurilor comune ale fabricanților pentru reprimarea grevelor, în fața coaliției mârșave a întregii clase a capitalștilor, împreună cu guvernul, care o ajută, care folosește cele mai perfide măsuri și stratageme pentru sugrumarea muncitorimii, se ajunge innevitabila o luptă cu întreaga clasă a muncitorilor, „Unirea muncitorilor din" tir’o singură fabrică, sau chiar dntr’o întreagă ramură industrială — scrie Lenin — devine insuficientă pentru a rezista întregii clase a capitaliștlor și atunci acțiunea comună a întregii clase muncitoare devine absolut necesară. Astfel, de revoltele izolate ale muncitorilor se făurește lupta întregii clase muncitoare. Lupta muncitorilor eu I clt. din „Lenin și Stalin despre sindicate" — pag. 23. fabrcanții se transformă în luptă de clasă“ .) In aceste condiții istorice începură să apară începând din anul 1875, printre organizații muncitorești, precum și primele cercuri ilegale marxste, în frunte cu grupul „Eliberarea muncii“, organizat de G. V. Plehanov. In decurs de două decenii, aceste organizații ,«egale se tomulțM tot mai mult în toate regiunile imperiul farist. In 1895, Lenin reunește toate cercurile muncitorești marxiste din Petersburg într’o singură „Uniune de luptă pentru eliberarea clasei mumetoare“, pregătind astfel terenul în vederea creării unui partid muncitoresc marxist revoluționar. De aci înainte lupta lui Lenin avea să se îndrepte pe deoparte pentru a demonstra însemnătatea teorie a conștiinței, a Partidului ca forță ce revoluționează și conduce mișcarea mumitorească spontană, de a contopi mișcarea muncitorească cu socialismul, iar pe de altă parte această luptă avea să nimicească rând pe rând toate încercările oportuniștilor, ale falsficatorilor burghezi ai marxismului de a ascunde țelurile ultime ale luptei de clasă, de a sfărâma unitatea clasei muncitoare și a partidului ei revoluționar. Rând pe rând, Lenin a demascat și stârpit de la rădăcini influențele nefaste ale mișcării teroriste a „narodnicilor“, care visau realizarea socialismului, fătră participarea poroletariatului, socotind că principiala forță revoluționară este țărănimea condusă de intelectuali, singurii „eroi“ care făuresc istoria; de asemenea el a luat poziție hotărită împotriva ..marxiștilorr legali1“, cari eliminau din doctrina lui Marx, revoluția proletarii și dictatura proletariatului, împotriva „economiștilor“ care propovăduiau că lupta politică era treaba burgheziei liberale, iar muncitorii trebue să ducă doar lupta economică împotriva patronilor, începând din 1903, odată cu divergențele ivite la al 11-lea Congres al Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia, Lenin avea să lupte cu aceiași neînduplecată strășnicie împotriva elementelor burgheze și oportuniste „menșevice“ infiltrate în partiid, care negau necesitatea dictaturii proletariatului și căutau să sfalime unitatea organizatorică a partidului. Toate aceste frământate e tape din istoria mișcării muncitorești din Rusia se oglindesc în :»Lenin și Stalin despre sindicate“. Cu o consecvență neclintită, Lenin și Staliln au apărat principiile marxiste desvoltate în procletul de program al Partidului Social-Democrat, scris de Lenin în închisoare în anii 1895-189«. „...Pentru a capăt exploatării muncii pune de către capital — scrie Lenin — exstă un singur mijloc și anume: de a lichida proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, de a preda toate fabricile, uzinele, minele ca și toate latifundiile, etc., în mâinile întregii societăți și de a trece la producția socialistă generală condusă de muncitorii însăși..., iar pientori aceasta este necesar ca puterea politică ,adică puterea de conducere a statului să treacă din mâinile guvernului, care se află autoinfluenta capitaliștilor și latifundiarilor, stau din mâinile guvernului alcătuit de-a dreptul din reprezentanți aleși ai capitaliștilor, în mâinile clasei muncitoare. Acesta este scopul final al luptei clasei muncitoare, aceasta este condiția de~plinei sale eliberări“!). Care erau suxeitante partidului în fața ascuțirii luptelor de clasă din Rusia țaristă? Desvoltarea conștiinței de clasă a muncitorilor și sprijimiinea luptei lor pentru satisfacerea celor mai vitale nevoi» sprijinirea organizării sub toate formele a muncitorilor corecte pentru greviști, (greve, case 2) idem, pag. 24. 3) Lenin și Stalin despre sindicate ( pag 27, de ajutorare, agitație printre muncitori, etc.) și definea cellui adevărat al luptei priprietariatului, reprezentau sarcinile esențiale ale partidului revoluționar. împletirea luptei economice cu lupta politică era una din condițiile pentru eliberarea definitivă clasei muncitoare din lanțul aile capitalismului. „Ce înseamnă că lupta clasei muncitoare este o luptă politică? scria Lenin în „Explicarea programului“. Aceasta înseamnă că clasei muncitoare îi este imposibil să-și ducă lupta, îi estemposibil să obțină o îmbunătățire permanentă a soartei sale, dacă nu are influență asupra autorității de stat“. „Cauza vitală a muncitorilor“ 4 * * 7 *) trebue să fie cucerirea libertăților poltice, adică participarea garantată de legi a tuturor cetățenilor la conducerea statului, fără de catre „muncitorii nu au și nu pot avea nici o influență asurpina afacerilor de stat, rămânând astfel în mod inevitabil o clasă lipsită de drepturi, înjosită, fără dreptul de a-și sporire cuvântul. Una din preocupările permanente ale lui Lenin, care se reflectă în numeroasele articole cu privire la grevele muncitoreștii, în studiile cu caracer polemic împotriva oportantiștiloir și falsificatoriloir marxismului, ca și în proectele de program ale partidullui muncitoresc social-demnitrat și în rezoluțiile congreselor PJM.S.D.R. este îmbinarea luptei economice și politice a muncitorimii organizate într’o luptă unitară de Clasă ca unirul dintre mijloacele cele mai sigure precum contopirea mșcărrii muncitorești cu socialismul. Activitatea organizatorică a sindicatelor și lupta lor revoluționară trebuia pentru aceasta strâns legată de activitatea ilegală a partidnutui de avantgardă al clasei muncitoare. Intr’un articol publicat în zarul „Iskia“, în 1900 și intitulat „Sarcinile vitale ale mișcării noastre“, Leton scrie: „Social-deminerația înseamnă urnirea mișcării muncitorești cu socialismul: sancinia ei nu este de a sluji în chip pasiv mișcarea muncitorească, în fiecare din stadiile acesteia, ci de a reprezenta interesele mișcării» în antiregimea ei, de a adica acestei mișcări țelul final, sarcinile ei politice și de a păzi independența ei politică și ideologică. Ruptă de stoiciiae democrate, muncitorească se pipernicește și în mod inevitabil, se burghezește: ducând numai lupta economică, clasa muncitoare își pierde independența politică, ajunge codița altor partide, trădează lozinca măreață: „dezrobirea muncitorilori trebue să fie opera muncitoriloi înșiși”. (5) Această genială teză retotestă ireprezenta în acelaș timp un răspuns categoric dat economiștilor”, grupați în jurul ziarului „RaboCnaia Mîsl“, care predicau lupta economică a munătorimii ruse, organizarea ei numai în societăți de reciproc, în case de ajutor ajutor pentru caz de grevă și în cercuri muncitorești. „Numai Prrin case de ajutor, prin cercuri și societăți de ajutor reciproc — demasca Lenin tendințele demobilizatoare ale lbazalilor burghezi — clasa muncitoare nu va izbuti niciodată să îndeplinească marea sarcină istorică ce-i revine, de a se elibera pe sine și de a elibera întregul ipsopor rus din robia politică și eciomomică“. La fel de actuale astăzi, când luptele de clasă ale muncitorimii devin tot mai ascuțte în țările imperialiste ca și în timpul absolutismului țarist, sunt tezele lui Lenin și Stalin cu privire la cauzele, desfășurarea și consecințele grevelor muncitorești. Cu asiduitate de cercetător științific, Lenin urmărea comparativ statisticile publicate de către asociațiile industriașilor cu privire la grevele muncitorești, subliniind mersul crescând al mișcărilor de protest sau de revendicări ca pe un semn al închegării tot mai putermice a forțelor muncitorești. „Fecare grevă — scria Lenin pe la sfârșitul anului 1899 — amintește capitaliștilor că nu ei sunt adevărați stăpâni, ci muncitorii care își reclamă din ce în ce mai tare drepturile. Fiecare grevă amintește muncitorilor că situația lor nu este disperată, că ei nu sunt singuri.... Cu o forță uriașă, fiecare grevă îndreaptă pe muncitori spire ideea socialismului — spre lupta întregii clase muncitoare pentru eliberarea din robia capitalului... Cu fieei care grevă se întărește și se desvoltă în muncitor, considem. — pag. 36. 3) Lenin și Stalin despre sindicate — .pag. 97—98. știința că guvernul este dușmanul lor, că clasa muncitoare trebuie să se pregătească de luptă împotriva lui, pentru drepturile poporului”. Dar această „școală a războiului“ cum «urnea tem in grevele, nu înseamnă chiar marea bătălie împotriva capitalismului. Grevele nu trebuie să constituie ș nu pot constitui singurul mijloc de luptă al proletariatului. „Grevele — arată Lenin — constituie unul din mijloacele de luptă ale clasei muncitoare pentru eliberarea sa, dar nu singurul mijloc, și dacă muncitorii nu vor da .«) Lentn. Despre greve, în „Lentn și Stalin despre sindicate"— pag. 80—88. 7) Lenin și Stalin despre sindicate, pag. 109. sfâșiată de contraziceri de clasă, nici nu poate există vreodată o ideologie în afară de clase sau deasupra claselor). De aceea obține coborîre a ideologiei socialiste, orice îndepărtare, de dânsa, înseamnă prin ea însăși o întărire a ideologiei burgheze- Or, trade-unisiomism este tocmai aservirea ideologică a muncitorilor de către burghezie. De aceea sarcina noastră, sarcina social-democrației, constă în lupta împotriva spontaneității, constă în a abate mișcarea muncitorească de la această tendință spontană a trado-unionismului de a se refugia sub aripa burgheziei și de a o atrage sub aripa social-democrației revoluționare“ s). In 1904, în urma Congresului al 11-lea al Partidului Social-Democrat Rus, în care se dovedise clar că elementele burgheze „menseVre“ diin Partid, trăgeau în direcția fărâmițării partidul organizatorice, a spiritului de cerc și în favoarea subminării spiritului de partid și a disciplinii de partid, Lenin dă o ripostă hotărîtă în lucrarea sa „Un pas înainte, doi pași, înapoi“. Stabilind raporturile dintre sindicate și partid, Lenin scria: „Trebuie să facă parte din sindicate orice muncitor care înțelege necesitatea unirii, pentru lupta împotriva patronilor și guvernului, însuși scopul sindicatelor ar fi neatins dacă ele nu ar uni pe toți cei care sunt în stare să înțeleagă aceste lucruri elementare, dacă aceste sindicate nu ar fi organizații foarte lagi. Nu pot exista două păreri în sânul social-democraților în legătură cu faptul, că sindicatele trebuie să lucreze „sub controlul și conducerea“ organizațiilor social-democrate... Partidul trebuie să sedem, pag. 117—118, caute și va căuta să impregneze cu spiritul său sindicatele de breaslă și da a le supune influenței sale» dar tocmai în interesul acestei influențe, el trebuie să facă o diferență între elementele social-democrate (care intră în partidul social-democrat) și elementele nu prea știente și nu prea active conta plan politic“e). Necesitatea acestei îmbinări între socialism și mișcarea muncitorească Sindicală este întărită și de tovarășul Stalin în broșura „In treacăt» despre divergentele de Partid“» „Mișcarea muncitorească spontană — mișcarea fără socialism — seretov. Stalin — devine, în mod inevitabil măruntă și capătă un colorit trade-unionist, se supune ideologiei burgheze... Care este • concluzia'’ Mișcarea muncitorească trebuie să se îmbine cu socialismul activitatea practică trebuie să se lege strâns cu teoria, dând astfel mișcării muncitorești spontane, un sens și o fizionomie social-democrată... Noi, sociial-democrații, trebuie să împiedicăm ca mișcarea muncitorească spontană, să meargă pe calea tradeunionistă, să introducem conștiința socialistă în această mișcare și să închegăm forțele înaintate ale clasei muncitoare într’un partid centralizat“. 10 3) ••„In conformitate cu burghezia aceste două și N.R.) — scria tovarășul Staln în articolul „Răspuns Social-Democratului“ — se formează și o dublă conștiință : cea burgheză și cea socialistă. Conștiința socialistă corespunde situației proletariatului“ d)clasei proletariatu? •) Lenta și Stalin despre dicate, pag. 206—207. i °) Idem ,pag. 223—224. n)tatom paig. 233. In lupta împotriva menșevÎiizmlui antipartinic» Lénini și Stalin au susținut cu fermitate steagul marxismului revoluționar: „Neapartenența partinică este o idee burgheză- Apartenența partinică este o idee socialistă“, scria Lenin. Conservențt acestei teze, Leni s-a împotrivit tendințelor „menșevice" de îndepărtare a prodicatelor de la lupta politiică, de „neutralizare“ a lor. Frontul de rezoluție „Platforma tactică pentru congresul de unifcare al Partidului Muncitoresc Social-Democrat Rus", din 190 î. h.,ma categoric acest principiu. „Toate organizațiile de partid trebue să contribuie la formarea de sindicate ne- înregimentate în partid și să îndemne pe toți reprezentanții unei profesiuni, care sunt membri de partid, să se înscrie în aceste sindicate“. Iar într’un studiu publicat în 1908, cu privire la teza menșevică asupra „neutraltății sindicatelor“, Lenin spunea: „Prin urmare, întreg partidul nostru a recunoscut acum că munca în sindicate trebue să fie dusă» nu în spiritul neutralității sindicatelor, ci în spiritul unei apropierii tot mai strânse de partidul social-democrat. S-a recunoscut și faptul că apartenența sindicatelor la partid trebuie să fie obținută exclusiv prim munca social-democraților în sânul sindicatelor, că social democrații trebuie să formeze în sindicate celule bine închegate, că urmează a se întemeia sindicate ilegale, din moment ce nu pot exista sindicate legale... Dar, niciodată socialdemocrații să nu treacă cu vederea, unitatea organizației sindicale“ (12). Demascând toate tacticele burgheziei, de a corupe și demobiliza muncitorimea prin inegalitatea de drepturi a naționalităților, prin false lo* în idem pag. 351, zmei naționaliste, Lenin apăra cu fermitate principiile informatioii alternului proletar. „Muncitorii conștienți — scria el într’un ambiert, din , .Pravda“ din Mai pentru deplina 1913 — sunt unitate muncitorilor de toate națioanalitățile, în toate organizațiile muncitorești de orice fel: culturale' sindicale, politice, etc.. Muncitorii votează în Întreaga lume cultura lor, cultura internațională, pe care o pregăteau de mult propovăduitorii libertății și duș,,manii asupririi, Lumii vechi, lirtftii asupririi naționale, a învrăjbirii naționale sau a izolării naționale, muncitorii îi opun noua lume a unității oamenilor de toate naționalitățile» lume în care nu este loc pentru nici un privilegiu» în care nu este loc nici pentru cea mai mică asuprire a omului de către om" (p. 489). Fără îndoială că în acest comentariu al lucrării ,»Lenin și Stalin“ n‘am izbutit să ca* predem decât o mică parte din bogăția de deli., din uriașa experiență a luptei condusă sub steagurile marxismului revoluționar, de genialii conducători all clasei manctoare, Lenin și Stalin. Această experiență călăuzește astăzi și munca organizatorică a seci’scatelor noastre, în noile condițiuni politice, eonomice și sociale ale conatrucției socialismului în taxa noastră. In fata sarcinilor mărețe pe care Partidul clasei muncitoare din Republica Populară Română le», pus în fața sindicatelor nor - datori a activiștilor sindicali este. de a adânci prin studiu individdual și colectiv, prin prel*crări și discuții, întreaga bogăție de idei ale marilor conducătorii ai clasei muncitoare, idei, care ne călăuzesc astăzi în construcția unei orânduiri, care nu va mai cunoaște exploatarea omului de către om. Emil Luten* Apariția în românește a volumului 1,LENIN și STALIN despre sindicate*1 UN EVENIMENT DE SEAMA IN VIAȚA IDEOLOGICA A ACTIVIȘTILOR SINDICALI atenție și celorlalte meloace de luptă, ©i vor întâirzia prin aceasta desvoltarea și victoriile clasei muncitoare.... Da la greve izolate municitorii pot și trebuie să treacă — și în* tr’adevăr trec —• linn toate țările, la lupta întregei clase muncitoare pentru eliberarea tuturor celor ce muncesc” («). In celebra sa lucrare ,»Ce-i de făcut“, Ingare a desvoltat planul concret al organizării partidului ,revoluționarii clasei muncitoare, Lenin denunță cu vigoare oportunismul „economist tate“ din rândurile partidului, care adoptăind concepția îngustă „trade-union’’-urilor engleze, a se ploconeau în fața „spontaneității“ mișcărilor muncitorești, mergând pe linia celei mai mici rezistențe, înlesnind supremația ideologiei burgheze. „Dacă răzvrătirile — precizează Lenin în acest studiu — au fost doar revolta unor oameni asupriți, grevele sistematice erau deja embrionul luptei de clasă — dar numai embrionul. Privite ca atare, grevele acestea erau o luptă trade-unionistă și nu tocă social democrată. Ele marcau trezirea amtagonii s U în fAUÎÎ râului ctoitrte muncitori și patroni ; muncitorii însă, n'au avut și au puteau avea conștiința contrazicerilor de neîmpăcat, dintre interesele lor și întreaga orânduire politică contemporană, adică nu puteau avea conștiința socialdemocrată. In sensul acesta, grevele de după 1890, cu tot progresul lor uriaș în comparație cu „revoltele“, rămâneau o mișcare spontană(*’). Cu o genială putere de pătrundere a realităților mișcării muncitorești, Lenin afirma într o frază istorică necesitatea luptei politice de clasă a muncitorimii: >„.. Chestiunea se poate pune numai astfel: ideologie burgheză ori ideologie socialistă. Aici nu există cale de mijloc (pentru că omenirea n’a elaborat încă până acum o „a treia ideologie“ (și apoi în general, într’o societate sin II EDITURA CONFEDERAȚIEI GENERATE A MUNCII au apărut GHEORGHE APOSTOL —Sarcinile sindicatelor pentru îndeplinirea Planului de Stat pe 1949 LIUBA CHIȘINEVSCHI — Noul contract colectiv GHEORGHE STOICA —Nouile sarcini organizatorice ale mișcării sindicale CONSTANTIN LEPĂDATU —Noua organizare a Asigurărilor Sociale Hotarîrile ședinței plenare a C. C. al P.M.R 8—10 ianuarie 1949 f VIAȚA SINDICALA NO.426 Nr 3 (30) A apărut în limbile rusă, romana, germana, franceză și engleză: ,,Pentru pace trainică, pentru democrație populară! București. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste și muncitorești cuprinde : — RĂSPUNSURILE DATE DE TOVARĂȘUL I. V. STAUN LA ÎNTREBĂRILE D-LUI KINGSBURY SMITH, DIRECTORUL GENERAL PENTRU EUROPA AL AGENȚIEI AMERICANE INTERNATIONAL NEWS SERVICE, PRIMITE LA 27 IANUARIE 1949. — CONSTRUIREA ECONOMIEI SOCIALISTE IN TARILE DE DEMOCRAȚIE POPULARA. — SUB STEAGUL MĂREȚ AL LUI LENIN-STALIN SPRE VICTORIA COMUNISMULUI. — Raportul tovarășului P. N. Pospelov, prezentat în ședința solemnă comemorativă, ținută la Moscova la 21 ianuarie 1949, cu prilejul împlinirii a 25 ani de la moartea lui V. I. Lenin. E. SZYR : Colaborarea economică dintre țările de democrație populară și U.R.S.S. Planul desvoltării economiei naționale bulgare. Franța sub jugul „planului Marshall” Imperialiștii americani restabilesc militarismul german. Unitatea internațională a oamenilor muncii va învinge Un an de importante transformări în Republica Populară Română. În jurul problemei planificării în tarile de democrație populară. Lupta împotriva reacțiunii clericale în Ungaria. 1. GOLDMAN : D. NEMES: J. MAREK: Note politice. De vânzare la „Librăria Noastră?", Cal. Victoriei Nr. 45 și la toate chioșcurile. Lei 12 D. TERPEȘEV : J. DUCLOS: C. GROTEWOHL: DJ VITTORIO: M. CONSTANTINESCU: tt i I imn sanîațiii de Asistență Economică Mutuală Oamenii muncii din toată țara salută cu entuziasm crearea Consiliului de Asistență Economică Mutuală Prin meetinguri in întreprinderi, salarații își exprimă satisfacția, subliniind — în moțiunile adoptate — că crearea Consiliuii de Asistență Economică Mutuală deschide oamenilor muncii de la orașe și sate perspective largi în lupta pentru îmbunătățirea situației economice. Economică Mutuală". Astfel, salariații tot neprinderii „Petroșani”, spun printre altele: ,?Salutăm cu entuziasm și încredere acest act istoric, întemeiat pe politica de respect și deplină egalitate de drepturi între marea putere care este Uniunea Sovietică și statele mici, fapt care permite descălcarea Repubicii noastre pe calea construirii socialismului". După ce își iau angajamentul de a desvoltă întrecerile socialiste și de a lupta pentru o producție mai bună atât din punct de vedere cantitativ și calitativ, moțiunea salariaților de la „Petroșani“ continuă: ,,Sub conducerea P. M. R, avantgarda., clasei muncitoare și forța conducătoare în Republica Populară strâns uniți în jurul Română, alianței nezdruncinate între Uniunea Sovietică și țările cu democrație populară, vom munci și vom lupta, însuflețiți de o dragoste adâncă față de patria noastră față de măreața Uniune Sovietică, pe calea internaționalismului proletar să desvoltăm conlucrarea pe plan politic și economic în cadrul Consiliului de Asistență Asemenea moțiuni au mai fost adoptate de salariații dasa: „Manufactura de Tutun C.A.M. Belvedere“, Garajul Țepeș-Vodă C.A.M., Drecțiunea Generală C.A.M., Țesătoria „Istria“, întreprinderea „Palermo“, întreprinderea „Electrolasnca“, salariații U. C/B, aria Serviciile din Piața Amzeli, Sectorul I Galben, Sectorul III Albastru, Direcția Generală, Dinicu Golescu și Atelierele Grozăvești. Fabrica de încălțăminte Nr. î, întreprinderea „Talpa“, Filatura „Viscolii“, Imprimeria Națională, fabrica de produse zaharoase „București“, Monetăria Națională, Fabrica „Luptătorul“, fabrica „Filimon Sârbu“, fabrica „Filiar“, întreprinderea de asigurări „Victoria“, societatea „Sovromlemn“, societatea Sov. Rom. „Vatra Dornei“, fabrica „Adesgo“, întreprinderea „Siemens“, întreprinderea „03*1“ și salariații municipali de la Parcul Kiseleff, serele Herăstrău Parcul Național, Pepiniera Pipera, Sectorul IV, Direcția Grădinilor și Primăria Municipiului București. (RADOR). Pentru rezolvarea divergențelor în muncă, care iau naștere între diferiți muniicaitori și administrație, la uzina electromecancă din Kiev, ca și la celelalte întreprinderi sovietice, există o Comisie de evaluări și conflicte (CEC). In atribuțiuniile acesteia intră, de exemplu, rezolvarea conflictelor ivite între muncitiorii uzine și admnistrație în procesul aplicării legilor muncii și în interpretarea cutăruii sau cutărui punct al contractului colectiv, ca și al prevederilor regulamentului interior. Spre deosebire de celelalte comisii ale comitetului de uzină, despre care s’a vorbit înainte Comsia de evaluări și conflicte este organizată pe bază de paritate, dintr’un număr egal de reprezentanți ai administrației și ai comitetului sindical al uzinei. Din Comisia de evaluări și conflicte a uzinei electromecanice din Kev, fac parte reprezentantul comitetului sindical, Igor Belii, și reprezentantul administrației, inginerul-șef Leonid Vohodav. Chestiunile care viza în fața Comisiei de evaluări și conflicte sunt examinate în ordinea primirii reclamațiilor din partea munci torcikor. Aceste reclamații sunt cercetate cel mai târziu la trei zile după primirea lor. Muncitorul, care a înaintat o reclalmație Comisiei, este înștiințat la timp în ce zi va fi cercetată chestiunea lui, astfel încât el poate lua parte personali la această cercetare. În U.R.S.S., orice întreprindere industrială este proprietate obștească, aparține poporului. Care poate fi, prin urmare, caracterul conflictelor de muncă, ce vita spre examinare în fața organului respectiv al uzinei socialiste, unde administrația și muncitorii sunt la fel de interesați în desvoltarea producției? Iată câteva exemple, düm care se poate vedea, caracterul conflictelor de muncă și felul cum ele sunt nezolvate într’o uzină sovietică. In secția de turnătorie fost angajat noul muncitor Iavam Konrad. In primele zile de muncă el n’a print din partea uzinei îmbrăcămintea specială de lucru, astfel că lucra în hainele sale proprii. La turnarea metalului, hainele lui Konrad au fost pârlite. El adresă administrației uzinei rugămintea de a-l despăgubi pentru stricăciunea avută, dar administrația uzinei respinse cererea turnătorului, motivându-și refuzul cu aceea că muncitorul, din propria lui vină, nu primise în primele zille de lucru îmbrăcăminnte specială din partea uzinei. Ivan Konrad făcu o reclamație Comisiei de evaluări și conflicte. Comisia cercetă în prezența tânărului turnător reclamația lui și o găsi întemeiată, întrucât nimeni nu înștiințase pe muncitor că el poate primi chiar în prima zi de lucru îmbrăcăminte speculă din partea uzinei. Comisia de evaluări și conflicte stabili sumare Se cuvenea lui Ivan drept despăgubire și ceru administrației s’o plătească păgubașului. Administrația, desigur, îndeplini hotărârea C. E. C. Iaută cazul altui turnător, Lavrenti. Samfapulo, care purtând la lucru îmbrăcămintea speculă dată de uzină, își lăsă hana proprie atârnată într’un cui, în loc s’o puie în dulapul de metal. Haina fu arsă de scântei. Muncitorul adresă comiineî de evaluări și conflicte cererea de a fi despăgubit pentru haina arsă. Reclamația lui fu respinsă, dat fiind că în cazul lui era vorba de o neglijență e vndentă și călcarea regulamentului interior. In Noembrie, Comisia de evaluări și conflicte cercetă reclamația a doi lăcătuși-electricieni, Alexandr și Ghieorghii Oepovski. Șarapov când acești doi muncitori începuseră să lucreze în uzină, li se fixase un salarii lunar. In a doua jumătate a lianei Octomt bste însă, prin înțelegere cu șeful secției, ei începură să lucreze în acord. La sfârșitul lunii ambii electriceni cerură să i se plătească în întregime și salariul lunar și tot ce câștigaseră prin munca în acord în acelaș timp de lucru. 4 Administrația refuză cererea lor. După cercetarea acestui caz de către Comisia de evaluări și conflicte, ambii electriceni primiră plata cuvenită de drept pentru perioada 1 când nu lucraseră încă în acord, munca lor fiind plătită''] pe baza salariului lunar, iar panaru timpul de când începuseră să lucreze în acord, ' munca lor fu retribuită dupăl normele de lucru efectuate ] de ei. ^ Iată care este caracterul divergențelor în muncă, ce se produc între diferiți muncitori și administrație și care își găsesc rezolvarea justă și grabnică cu ajutorul Comisiei? de evaluări și conflicte. " Aditivitoarea comitetului sin-1 deal al uzinei electromecani*ice din Kiev este tipică pentru majoritatea întreprinde niilor de acest fel. Firește, la uzinele și fșihriple mari, activitatea organizațiilor str.dî-1 caie este considerabil mai largă. \ ti se lESfismi untisin INTROFABRICA SOVIETICA de la ACOV USERENCO III și GHEORGHII VOVO Comisia de evaluări și conflicte