Viața Sindicală, februarie 1949 (Anul 6, nr. 426-443)

1949-02-01 / nr. 426

Un eveniment de o mare însemn­­tătat» în a­ota ideolo­gică a activiștilor s ndicali, în munca pentru ridicarea ni­­velului ideologic al masselor de salar­ați di­n Republica Populară Română îl co­nsti­­tuie apariția sa românește a culegerii de texte ,,Lenin și Stalin despre Sindi­cate“, pu­blicată de Editora Confedera­­ț­ei Generate a Muncii. Preluând tezaurul învăță­turii marxiste, al teoriei și practicii mișcări sindicale, Lenin și Stalin seau îmbogă­țit pri nouile experiențe ale Luptei clasei muncitoare, în condițiile epoci imperialiste, epocă în câine capitalilismul a­­juns în stadiul cel mai înalt — și ultimul — al desvoltă­­rii sale, a dus datorită legilor concurenței și acumulării ca­pitaliste, la crearea uriașelor trusturi și monopoluri, pr­in concentrarea mijloacelor de producție și a capitalurilor în posesia u­nei minorități de magnați a­­i Pantei și indus­triei. Primul volum din culegerea de texte „Lenin și Stalin des­pre sindicate“ cuprinde arti­cole, manifeste și fragmente din lucrările celor doi geniali făuritori ai statului socialist, cu privire la problemele și lupta mișcării sindicale d­in perioada 1896 — Octombrie 1917. In ce împrejurări isto­rice au fost scrise aceste lu­­crări? Pentru a înțelege ma bine uriașa însemnătate a în­vățăturilor lui Len­im și Sta­­lin pentru trasarea drumului pe care avea să pășească miș­carea sindicală din Rusia ța­ristă, vom căuta să împletim fragmentele de texte publi­cate în această culegere, cu vastul material documentar pe care ni l pune la îndemâ­nă primele șase capitole din cursul scurt din „Istoria Par­tidului Comunist (bolșevic). Articolele, manifestele și studiile scrise de Lenin și Stal­in, aparțin epoci în care marea industrie capitalistă din Rusia țaristă luase o des­­voltare din ce în ce mai ra­pidă, ajungând la stadiul­ui" tlim a" trusturilor și monopto­­murilor imperialiste. Alături de termele unei ecomomii a­­grare semi­feudale, deținute în cea mai mare parte de o aristocrație latifundiară ex­ploatatoare, coexistau în Ru­siia țaristă numeroase uzu­mi și fabrici, industrii minere și textile, care înghițeau masse tot mai mari de muncitori, proveniți din rânduirile țără­nimii sărace, migrate spre o­­raș, în căutare de lucru. Gom­­dilîste nespus­­e grele în care se desfășura munca prole­ta­ratului industrial (ziua de muncă de 12 luni. până la 14 și 15 ore, exploatarea nemi­loasă a muncii femeilor și co­­piilo­r, salarii din cale afară de mici), dădură naștere gre­velor, mai apoi răscoalelor, manifestări organizate ale conști­nței de clasă revoluțio­nară a proletariatului indus­trial din Rusia. Dar — așa cum arăta Lenin în „Expli­carea proectului de program al partidului social-demo­crat ") ,,cu cât măriile fabrici și uzinele se desvoltă mai in­tens, cu atât grevele munci­torești devin mai dese, mai puternice și mai îndârjite, de­oarece cu cât asuprirea capi­talismului devine mai puter­nică, cu atât devine mai ne­cesară rezistența comună a muncitorilor”. Dar, în fața măsurilor comune ale fabri­canților pentru reprimarea grevelor, în fața coaliției mârșave a întregii clase a ca­pital­ști­lor, împreună cu gu­vernul, care o ajută, care fo­losește cele mai perfide mă­suri și stratageme pentru su­grumarea muncitorimii, se a­­junge innevitab­i­la o luptă cu întreaga clasă a muncito­ri­­lor, „Unirea muncitorilor din­" tir’o singură fabrică, sau chiar d­ntr’o întreagă ramură indu­strială — scrie Lenin — de­vine insuficientă pentru a re­zista­ întregii clase a capita­lișt­lor și atunci acțiunea co­mună a întregii clase munci­toare devine absolut necesară. Astfel, d­e revoltele izolate ale muncitorilo­r se făurește lupta întregii clase munci­toare. Lupta muncitorilor eu I­ clt. din „Lenin și Stalin des­pre sindicate" — pag. 23. fabr­canții se transformă în luptă de clasă“ .) In aceste condiții istorice începură să apară începând din anul 1875, pr­intre orga­nizații muncitorești, precum și primele cercuri ilegale marx­ste, în frunte cu grupul „Eliberarea muncii“, organi­zat de G. V. Plehanov. In decurs de două decenii, aces­te organizații ,«egale se to­mul­țM tot mai mult în toa­te regiunile imperiul fa­rist. In 1895, Lenin reunește toate cercurile muncitorești marxiste din Petersburg în­­tr’o singură „Uniune de lup­tă pentru eliberarea clasei mume­toare“, pregătind astfel terenul în vederea creării u­nui partid muncitoresc mar­xist revoluționar. De aci înainte lupta lui Lenin avea să se îndrepte pe deoparte pentru a demonstra însemnătatea teorie­ a conș­tiinței, a Partidului ca forță ce revoluționează și conduce mișcarea mumi­torească spon­tană, de a contopi mișcarea muncitorească cu socialismul, iar pe de altă parte această luptă avea să nimicească rând pe rând toate­ încercări­le oportuniștilor, ale fals­fica­­torilor burghezi ai marxismu­lui de a ascunde țelurile ul­time ale luptei de clasă, de a sfărâma unitatea clasei mun­citoare și a partidului ei re­voluționar. Rând pe rând, Lenin a de­mascat și stârpi­t de l­a rădă­cini influențele nefaste ale mișcării teroriste a „narodni­cilor“, care visau realizarea socialismului, fătră participarea poroletariatului, socotind că principial­a forță revoluționa­­ră este țărănimea condusă de intelectuali, singurii „eroi“ care făuresc istoria; de ase­­menea el a l­uat poziție hotă­rită împotriva ..marxiștilorr legali1“, cari eliminau din doctrina lui Marx, revoluția proletarii și dictatura prole­tariatului, împotriva „econo­miștilor“ care pr­op­ovăduiau că lupta polit­ică era treaba burgheziei liberale, iar mun­citorii trebue să ducă doar lupta economică împotriva patronilor, începând din 1903, odată cu di­vergențele ivite la al 11-lea Congres al Partidu­lui Muncitoresc Social Demo­­crat din Rusia, Lenin avea să lupte cu aceiași neîndupleca­tă strășnicie împotriva ele­­mentelor burgheze și oportu­niste „menșevice“ infiltrate în partii­d, care negau necesi­tatea dictaturii proletariatu­lui și căutau să sfalime uni­tatea organizatorică a parti­dului. Toate aceste frământate e­ tape din istoria mișcării mun­citorești din Rusia se oglin­­desc în :»Lenin și Stalin des­pre sindicate“. Cu o consec­vență neclintită, Lenin și Sta­liln au ap­ărat principiile mar­xiste desvoltate în procletul de program al Pa­rtidului So­cial-Democrat, scris de Le­nin în închisoare în anii 1895-189«. „...Pentru a capăt exploatării muncii pune de căt­re capital — scrie Lenin — ex­stă un singur mijloc și anume: d­e a lichida proprie­tatea p­rivată asupra mijloa­celor de producție, de a pre­da toate fabricile, uzinele, mi­nele ca și toate latifundiile, etc., în mâinile întregii socie­­tăți și de a trece la producția socialistă generală condusă de muncitorii însăși..., iar pientori aceasta este necesar ca pute­rea politică ,adică puterea de conduce­re a statului să treacă d­in mâinile guvernu­lui, care se află auto­influen­ta capitaliștilor și latifundia­rilor, stau din mâinile guver­nului alcătuit de-a dreptul din reprezentanți aleși ai capita­liștilor, în mâinile clasei mun­citoare. Acesta este scopul fi­nal­­ al luptei clasei muncitoa­re, aceasta este condiția de~­plinei sale eliberări“!). Care erau suxeitan­te partidu­lui în fața ascuțirii luptelor de clasă din Rusia țaristă? Des­­voltarea conștiinței de clasă a muncitorilor și sprijimiinea lup­tei l­or pentru satisfacerea ce­lor mai vitale nevoi» sprijini­rea organizării sub toate for­mele a muncitorilor corecte pentru greviști, (greve, case 2) idem, pag. 24. 3) Lenin și Stalin despre sindi­cate ( pag 27, de ajutorare, agitație printre muncitori, etc.) și defin­­ea cel­lui adevărat al luptei pripr­ietariatului, reprezentau sar­cinile esențiale ale partidului revoluționar. împletirea lup­tei economice cu lupta politi­că era una din condițiile pen­tru eliberarea definitivă clasei muncitoare din lanțul a­i­le capitalismului. „Ce în­seamnă că lupta clasei mun­citoare este o luptă politică? scria Lenin în „Explicarea programului“. Aceasta în­seamnă că clasei muncitoare îi este imposibil să-și ducă lupta, îi este­mposibil să ob­țină o îmbunătățire perma­nentă a soa­rtei sale, dacă nu are influență asupra autorită­ții de stat“. „Cauza vitală a muncitori­lor“ 4 * * 7 *) trebue să fie cucerirea libertăților pol­tice, adică participarea garantată de legi a tuturor cetățenilor la conducerea statului, fără de catre „muncitorii nu au și nu pot avea nici o influență asu­­rpina afacerilor de stat, rămâ­nând astfel în mod inevita­bil o clasă lipsită de drepturi, înjosită, fără dreptul de a-și sporire cuvântul. Una din preocupările per­manente ale lui Lenin, care se reflectă în numeroasele ar­ticole cu privire la grevele muncitoreștii, în studiile cu ca­rac­­er polemic împotriva o­­portantiștil­oir și falsificatoriloir marxismului, ca și în pr­oec­tele de program ale partidul­­lui muncitoresc social-demni­trat și în rezol­uțiile congre­selor PJM.S.D.R. este îmbi­narea luptei economice și po­litice a muncitorimii organi­zate­­ într’o luptă unitară de Clasă ca unirul dintre mijloa­cele cele mai sigure precu­m contopirea m­șcărrii muncito­rești cu socialismul. Activita­tea organizatorică a sindica­telor și lu­pta lor revoluțio­nară trebuia pentru aceasta strân­s legată de activitatea ilegală a p­artid­nu­tui de avant­­gardă al clasei muncitoare. Intr’un articol publicat în z­arul „Iski­a“, în 1900 și in­titulat „Sarcinile vitale ale mișcării noastre“, Leton scrie: „Social-deminerația înseamnă urnirea mișcării muncitorești cu socialismul: sa­ncinia ei nu este de a sluji în­ chip pasiv mișcarea muncitorească, în fiecare d­in stadiile acesteia, ci de a reprezenta interesele mișcării» în antiregimea ei, de a adica acestei mișcări țelul final, sarcinile ei politice și de a păzi independența ei poli­tică și ideologică. Ruptă d­e stoiciia­e democrat­e, muncitorească se pipernicește și în mod inevitabil, se bur­ghezește: ducând numai lupta economică, clasa muncitoare își pierde independența po­litică, ajunge codița altor par­tide, trădează lozinca mărea­­ță: „dezrobirea muncitorilori trebue să fie opera muncito­­rilo­i înșiși”. (5) Această ge­nială teză retotestă ireprezen­ta în acelaș timp un răspuns categoric dat economiștilor”, grupați în jurul ziarului „RaboCn­aia Mîsl“, care pre­­dicau lupta economică a mun­­ă­torimii ruse, organizarea ei numai în societăți de­­ reciproc, în case de ajutor ajutor pentru caz de grevă și în cer­curi muncitorești. „Numai Prrin case de ajutor, prin cercuri și societăți de ajutor reciproc — demasca Lenin tendințele demobilizatoare ale lbazalilo­r burghezi — clasa muncitoare nu va izbuti nici­odată să îndeplinească ma­rea sarcină istorică ce-i revine, de a se elibera pe sine și de a elibera întregul ipsopor rus din robia politică și eciomo­­mică“. La fel de actuale astăzi, când luptele de clasă ale muncitorimii devin tot mai ascuț­te în țările imperialiste ca și în timpul absolutismului țar­ist, sunt tezele lui Lenin și Stalin cu privire la cauzele, desfășurarea și consecințele grevelor muncitorești. Cu asiduitate de cercetător știin­­­țific, Lenin urmărea compa­rativ statisticile publicate de către asociaț­iile industriașilor cu privire la grevele munci­torești, subliniind mersul crescând al mișcărilor de pro­test sau de revendicări ca pe un semn al închegării tot mai putermice a forțelor muncito­rești. „F­ecare grevă — scria­­ Le­nin pe la sfârșitul anului 1899 — amintește capitaliști­lor că nu ei sunt adevărați­ stăpâni, ci muncitorii care își reclamă din ce în ce mai tare­ drepturile. Fiecare grevă amintește muncitorilor că si­tuația lor nu este disperată, că ei nu sunt singuri.... Cu o forță uriașă, fiecare grevă îndreaptă pe muncitori spire ideea socialismului — spre lu­pta întregii clase munci­toare pentru eliberarea din­ robia capitalului... Cu fie­ei care grevă se întărește și se desvoltă în muncitor, con­s­­idem. — pag. 36. 3) Lenin și Stalin despre sindi­cate — .pag. 97—98. știința că guvernul este duș­manul lor, că clasa muncitoare trebuie să se pregătească de­ luptă împotriva lui, pentru drepturile poporului”. Dar această „școală a războiului“ cum «urnea tem in gre­vele, nu înseamnă chiar marea bătălie împotriva ca­­pitalism­ului. Grevele nu tre­buie să constituie ș nu pot constitui singurul mijloc de luptă al proletariatului. „Grevele — arată Lenin — constituie unul din mijloacele de luptă ale clasei munc­i­toare pentru elibera­rea sa, dar n­u singurul mijloc, și dacă muncitorii nu vor da .«) Lentn. Despre greve, în „Le­ntn și Stalin despre sindicate"— pag. 80—88. 7) Lenin și Stalin despre sindi­cate, pag. 109. sfâșiată de contraziceri de clasă, nici nu po­ate există vreodată o ideologie în afară de clase sau deasupra clase­lor). De aceea ob­ține coborîre a ideologiei socialiste, orice îndepărtare, de dânsa,­­ în­seamnă prin ea însăși o întă­rire a ideologiei burgheze- Or, trade-unisiom­ism este toc­mai aservirea ideologică a muncitorilor de către bur­ghezie. De aceea sarcina noa­stră, sarcina social-democra­­ției, constă în lupta împotri­va spontaneității, constă în a abate mișcarea muncitoreas­că de la această tendință spontană a trado-unionismu­­lui de a se refugia sub aripa burgheziei și de a o atrage sub aripa social-democrației revoluționare“ s). In 1904, în urma Congre­sului al 11-lea al Partidului Social-Democrat Rus, în care se dovedise clar că elemen­tele burgheze „menseV­re“ diin Partid, trăgeau în direcția fărâmițării partidul orga­nizatorice, a spiritului de cerc și în favoarea submi­nării spiritului de partid și a di­sciplinii de partid, Lenin dă o ripostă hotărîtă în lu­crarea sa „Un pas înainte, doi pași, înapoi“. Stabili­nd raporturile dintre sindicate și partid, Leni­n scria: „Trebuie să facă parte din sindicate orice muncitor care înțelege necesitatea u­­nirii, pentru lupta împotriva patronilor și guvernului, în­suși scopul sindicatelor ar fi neatins dacă ele nu ar uni pe toți cei care sunt în stare să înțeleagă aceste lucruri ele­mentare, dacă aceste sindica­te nu ar fi organizații foarte la­­gi. Nu pot exista două pă­reri în sânul social-democra­­ților în legătură cu faptul, că sindicatele trebuie să lucre­ze „sub controlul și conduce­rea“ organi­zațiilor social-de­­mo­crate... Partidul trebuie să s­­edem, pag. 117—118, caute și va căuta să impreg­neze cu spiritul său sindica­tele de breaslă și da a le su­pune influenței sale­» dar toc­mai în interesul acestei in­fluențe, el trebuie să facă o diferență între elementele social-democrate (care intră în partidul social-democrat) și elementele nu prea știente și­ nu prea active con­ta plan politic“e). Necesitatea acestei îmbinări între socialism și mișcarea muncitorească Sindicală este întărită și­ de tovarășul Sta­­lin în broșura „In treacăt» despre divergentele de Par­tid“» „Mișcarea muncitorească spontană — mișcarea fără socialism — sere­tov. Sta­lin — devine, în mod inevi­tabil măruntă și capătă un colorit trade-unionist, se su­pune ideologiei burgheze... Care este • concluzia'’ Mișca­­­rea muncitorească trebuie să se îmbine cu socialismul ac­tivitatea practică trebuie să se lege strâns cu teoria, dând astfel mișcării munci­torești spontane, un sens și o fizionomie social-democrată... Noi, sociial-democrații, tre­buie să împiedicăm ca miș­carea muncit­ore­asc­ă sponta­­­nă, să meargă pe calea trade­­unionistă, să introducem con­știința socialistă în această mișcare și să închegăm for­țele înaintate ale clasei mun­citoare într’un partid cen­tralizat“. 10 3) ••„­In conformi­tate cu­­ burghezia aceste două și N.R.) — scria tovarășul Sta­ln în articolul „Răspuns So­­cial-Democratului“ — se for­mează și o dublă conștiință : cea burgheză și cea socialis­tă. Conștiința­ socialistă co­respunde situației proletaria­tului“ d­)­clasei proletariatu? •) Lenta și Stalin despre dicate, pag. 206—207. i °) Idem ,pag. 223—224. n­)­tatom paig. 233. In lupta împotriva menșe­­vÎiizmlui ant­ipartinic» Lénini și Stalin au susținut cu fer­mitate steagul marxismului revoluționar: „Neapartenen­­ța partinică este o idee bur­gheză- Apartenența partinică este o idee socialistă“, scria Lenin. Conservențt acestei teze, Leni s-a împotrivit tendințelor „menșevice" de îndepărtare a prodicatelor de la lupta politiică, de „neutra­lizare“ a lor. Fro­ntul de re­­zoluție „Platforma tactică pentru congresul de unif­ca­re al Partidului Muncitoresc Social-Democrat Rus", din 190­ î­. h­.­,ma categoric acest principiu. „Toate organizațiile de partid trebue să contribuie la formarea de sindicate ne- înregimentate în partid și să îndemne pe toți reprezen­tanții unei profesiuni, care sunt membri de partid, să se înscrie în aceste sindica­te“. Iar într’un studiu publi­cat în 1908, cu privire la teza menșevică asupra „neu­tral­tății sindicatelor“, Lenin spunea: „Prin urmare, în­treg partidul nostru a recu­noscut acum că munca în sindicate trebue să fie dusă» nu în spiritul neutralității sindicatelor, ci în spiritul u­­nei apropierii tot mai strân­se de partidul social-demo­crat. S-a recunoscut și faptul că apartenența sin­dicat­elor la partid trebuie să fie obți­nută exclusiv prim munca so­­cial-democraților în sânul sin­dicatelor, că social democrații trebuie să formeze în sindi­cate celule bine închegate, că urmează a se întemeia sindi­cate ilegale, din moment ce nu pot exista sindicate le­gale... Dar, niciodată social­­democrații să nu treacă cu vederea, unitatea organizației sindicale“ (12). Demascând toate tacticele burgheziei, de a corupe și de­mobi­liza muncitorimea prin inegalitatea de drepturi a naționalităților, prin false lo* în­ idem pag. 351, zmei naționaliste, Lenin apă­ra cu fermitate principiile informatioii alternului proletar. „Muncitorii conștienți — scria el într’un ambiert, din , .Prav­da“ din Mai pentru­ deplina 1913 — sunt unitate muncitorilor de toate națio­­­a­nalitățile, în toate organiza­țiile muncitorești d­e orice fel: culturale' sindicale, poli­tice, etc­.. Muncitorii votează în Întreaga lume cultura lor, cultura internațională, pe care o pregăteau de mult pro­povăduitorii libertății și duș­,,­manii asupririi, Lumii vechi, lirtftii asupririi naționale, a învrăjbirii naționale sau a izolării naționale, muncitorii îi opun noua lume a unității oamenilor de toate naționali­tățile» lume în care n­u este loc pentru nici un privilegiu» în care nu este loc nici pen­tru cea mai mică asuprire a omului de către om" (p. 489). Fără îndoială că în acest comentariu al lucrării ,»Lenin și Stalin“ n‘am izbutit să ca* pr­edem decât o mică parte din bogăția de­­­­ deli., din uria­șa experiență a luptei condu­să sub steagurile marxismu­lui revoluționar, de genialii conducători all clasei manc­­­toare, Lenin și Stalin. A­­ceastă experiență călăuzește astăzi și munca organizatori­că a s­eci’scatelor noastre, în noile condițiuni politice, e­o­­nom­ice și sociale ale con­­atrucției socialismului în taxa noastră. In fata sarcinilor mărețe pe care Partidul clasei munc­itoare din Republica Popu­lară Română le», pus în fața sindicatelor nor - datori a activiștilor sindicali este. de a adânci prin studiu individ­dual și colectiv, prin­ prel­*­crări și discuții, întreaga bo­găție de idei ale marilor con­ducătorii ai clasei muncitoare, idei, care ne călăuzesc astăzi în construcția unei orânduiri, care nu va mai cunoaște ex­ploatarea omului de către om. Emil Luten* Apariția în românește a volumului 1,LENIN și STALIN despre sindicate*1 UN EVENIMENT DE SEAMA IN VIAȚA IDEOLOGICA A ACTIVIȘTILOR SINDICALI atenție și celorlalte m­eloace de luptă, ©i vor întâirzia prin aceasta desvoltarea­ și victo­riile clasei muncitoare.... Da la greve izolate municit­o­rii pot și trebuie să treacă — și în* tr’adevăr trec —• linn toate ță­rile, la lupta înt­regei clase muncitoare pentr­u eliberarea tuturor celor ce muncesc” («). In celebra sa lucrare ,»Ce-i de făcut“, In­gare a des­voltat planul concret al organizării partidului ,revoluționar­ii cla­sei muncitoare, Lenin de­nunță cu vigoare oportunis­mul „econ­omist tate“ din rân­durile partidului, care a­dop­tăind concepția îngustă „trade-union­’’-urilor engleze, a se ploconeau în fața „sponta­neității“ mișcărilor muncito­rești, mergând pe linia celei mai mici rezistențe, înlesnind supremația ideologiei bur­gheze. „Dacă răzvrătirile — precizează Lenin în acest stu­diu — au fost doar revolta unor oameni asupriți, grevele sistematice erau deja embrio­nul luptei de clasă — dar nu­mai embrionul. Privite ca atare, grevele acestea erau o luptă trade-unionistă și nu tocă social democrată. Ele marcau trezirea amtagonii s­ U în fAUÎÎ râului ctoit­rte muncitori și pa­troni ; muncitorii însă, n'au avut și au puteau avea con­știința contrazicerilo­r de ne­împăcat, dintre interesele lor și întreaga orânduire politică contemporană, adică nu pu­teau a­vea conștiința social­­democrată. In sensul acesta, grevele de după 1890, cu tot progresul lor uriaș în compa­rație cu „revoltele“, rămâ­neau o mișcare spontană(*’). Cu o genială putere de pă­trundere a realităților miș­cării muncitorești, Lenin afirma într o frază istorică necesitatea luptei politice de clasă a muncitorimii: >„.. Chestiunea se poate pune numai astfel: ideologie burgheză ori ideologie socia­listă. Aici nu există cale de mijloc (pentru că omenirea n’a elabora­t încă până acum o „a trei­a ideologie“ (și apoi în general, într’o societate sin­ II EDITURA CONFEDERAȚIEI GENERATE A MUNCII au apărut GHEORGHE APOSTOL —Sarcinile sindi­catelor pentru îndeplinirea Planului d­e Stat pe 1949 LIUBA CHIȘINEVSCHI — Noul contract colectiv GHEORGHE STOICA —Nouile sarcini or­ganizatorice ale mișcării sindicale CONSTANTIN LEPĂD­ATU —Noua orga­nizare a Asigurărilor Sociale Hotarîrile ședinței plenare a C. C. al P.M.R 8—10 ianuarie 1949 f VIAȚA SINDICALA NO.­­426 Nr 3 (30) A apărut în limbile rusă, romana, germana, fran­ceză și engleză: ,,Pentru pace trainică, pentru democrație populară! București. Organ al Biro­ului Informativ al Partidelor comuniste și muncitorești cuprinde : — RĂSPUNSURILE DATE DE TOVARĂȘUL I. V. STAUN LA ÎNTREBĂRILE D-LUI KINGSBURY SMITH, DIRECTORUL GENERAL PENTRU EURO­PA AL AGENȚIEI AMERICANE INTERNATIONAL NEWS SERVICE, PRIMITE LA 27 IANUARIE 1949. — CONSTRUIREA ECONOMIEI SOCIALISTE IN TARILE DE DEMOCRAȚIE POPULARA. — SUB STEAGUL MĂREȚ AL LUI LENIN-STALIN SPRE VICTORIA COM­UNISMULUI. — Raportul tovarășului P. N. Pospelov, prezentat în ședința solemnă comemorativă, ținută la Moscova la 21 ianuarie 1949, cu prilejul împlinirii a 25 ani de la moartea lui V. I. Lenin. E. SZYR : Colaborarea economică din­tre țările de democrație popu­lară și U.R.S.S. Planul desvoltării economi­ei naționale bulgare. Franța sub jugul „planului Marshall” Imperialiștii americani res­tabilesc militarismul german. Unitatea internațională a oamenilor muncii va învinge­ Un an de importante trans­­formări în Republica Populară Română. În jurul problemei planifi­cării în tarile de democrație populară. Lupta împotriva reacțiunii clericale în Ungaria. 1. GOLDMAN : D. NEMES: J. MAREK: Note politice. De vânzare la „Librăria Noastră?", Cal. Victoriei Nr. 45 și la toate chioșcurile. Lei 12 D. TERPEȘEV : J. DUCLOS: C. GROTEWOHL: DJ VITTORIO: M. CONSTANTINESCU: tt i I imn san­îa­țiii de Asistență Economică Mutuală Oamenii muncii din toată țara salută cu entuziasm cre­area Consiliului de Asistență Economică Mutuală­ Prin meetinguri in întreprinderi, salar­ații își exprimă satisfacția, subliniind — în mo­țiunile adoptate — că crearea Consiliu­ii de Asistență Economică Mutuală deschide oame­nilor muncii de la orașe și sate perspective largi în lupta pentru îmbunătățirea situației economice. Economică Mutuală". Astfel, salariații tot neprin­­de­rii „Petroșani”, spun prin­tre altele: ,?Salu­tăm cu entu­ziasm și încredere acest act istoric, întemeiat pe politica de respect și deplină egali­tate de drepturi între marea putere care este Uniunea So­vietică și statele mici, fapt care permite descălcarea Re­­pubicii noastre pe calea con­­struirii socialismului". După ce își iau angajamen­tul de a desvoltă întrecerile social­iste și de a lupta pentru o producție mai bună atât din punct de vedere cantitativ și calitativ, moțiunea salariați­lor de la „Petroșani“ continuă: ,,Sub conducerea P. M. R­, a­­vantgarda., clasei muncitoare și forța conducătoare în Re­publica Populară strâns uniți în jurul Română, alianței nezdruncinate între Uniunea Sovietică și țările cu demo­crație populară, vom munci și vom lupta, însuflețiți de o dragoste adâncă față de pa­tria noastră­ față de măreața Uniune Sovietică, pe calea internaționalismului proletar să desvoltăm conlucrarea pe plan politic și economic în ca­drul Consiliului de Asistență Asemenea moțiuni au mai fost adoptate de salariații dasa: „Manufactura de Tutun C.A.M. Belvedere“, Garajul Țepeș-Vodă C.A.M., Drecțiu­­nea Generală C.A.M., Țesăto­­ria „Istria“, întreprinderea „Palermo“, întreprinderea „E­­lectrolasn­ca“, salariații U. C/B­, aria Serviciile din Pia­­­ța Amzeli, Sectorul I Galben, Sectorul III Albastru, Direc­ția Generală, Dinicu Gol­es­cu și Atelierele Grozăvești. Fa­brica de încălțăminte Nr. î, întreprinderea „Talpa“, Fila­tura „Viscolii“, Imprimeria Națională, fabrica de produse zaharoase „București“, Mone­­tăria Națională, Fabrica „Luptătorul“, fabrica „Fili­­mon Sârbu“, fabrica „­Filiar“, întreprinderea de asigurări „Victoria“, societatea „So­­vromlemn“, societatea Sov. Rom. „Vatra­ Dornei“, fabrica „Adesgo“, întreprinderea „Sie­­mens“, întreprinderea „03*1“ și salariații municipali de la Parcul Kiseleff, serele Heră­strău Parcul Național, Pepi­niera Pipera, Sectorul IV, Di­recția Grădinilor și Primăria Municipiului București. (RA­­DOR). Pentru rezolvarea divergen­țelor în muncă, care iau naș­tere între diferiți muni­icaitori și administrație, la uzina e­­lectromecan­că din Kiev, ca și la celelalte întreprinderi sovietice, există o Comisie de evaluări și conflicte (CEC). In atribuțiuniile acesteia in­tră, de exemplu, rezolvarea conflictelor ivite între mun­­citiorii uzine­ și adm­nistrație în procesul aplicării legilor muncii și în interpretarea cu­­tăruii sau cutărui punct al contractului colectiv, ca și al prevederilor regulamentului interior. Spre deosebire de celelalte comisii ale comitetului de u­­zină, despre care s’a vorbit înainte Comsia de evaluări și conflicte este organizată pe bază de paritate, dintr’un număr egal d­e reprezentanți ai administrației și ai comi­tetului sindi­cal al uzinei. Din Comisia de evaluări și con­flicte a uzinei electromeca­nice din K­ev, fac parte re­prezentantul comitetului sin­dical, Igor Belii, și reprezen­tantul administrației, ingine­­rul-șef Leonid Voh­odav. Chest­iunile care viza în fața Comisi­ei de evaluări și con­flicte sunt examinate în or­dinea primirii reclama­țiilor din partea mu­nci torcikor. Ace­ste reclamații sunt cercetate cel mai târziu la trei zile du­pă primirea lor. Muncitorul, care a înaintat o r­eclalmați­e Comisiei, este înștiințat la timp în ce zi va fi cercetată chestiunea lu­i, astfel încât el poate lua parte personali la această cercetare. În U.R.S.S., orice întreprin­dere industrială este proprie­tate obștească, aparține po­porului. Care p­oate fi, prin urmare, caracterul conflicte­lor de muncă, ce vita spre e­­x­ami­nare în fața organului­ respectiv al uzinei socialiste, unde administrația și munci­torii sunt la fel de interesați în desvolt­area producției? Ia­­tă câteva exemple, düm care se poate vedea, caracterul conflictelor de muncă și felul cum ele sunt nezo­lvate în­­tr’o uzină sovietică. In secția de turnătorie fost angajat noul muncitor I­­a­vam Konrad. In primele zile de muncă el n’a pr­int din partea uzinei îmbrăcămintea specială de lucru, astfel că lucra în hainele sale proprii. La turnarea metalului, haine­le lui Konrad au fost pârlite. El adresă administrației uzi­nei rugămintea de a-l despă­gubi pentru stricăciunea avu­tă, dar administrația uzinei respinse cererea turnătorului, motivându-și refuzul cu aceea că muncitorul, din propria lui vină, nu primise în pri­mele zille de lucru îmbrăcă­­min­nte specială di­n partea u­­zinei. Ivan Konrad făcu o re­­clamație Comisiei de evaluări și conflicte. Comisia cercetă­ în prezen­ța tânărului turnător recla­­mați­a lui și o găsi întemeiată, întrucât nimeni nu înștiința­se pe muncitor că el poate primi chiar în prima zi de lu­cru îmbrăcăminte speculă din partea uzinei. Comisia de evaluări și conflicte stabili suma­re Se cuvenea lui Ivan drept despăgubire și ceru ad­ministrației s’o plătească pă­gubașului. Administrația, de­sigur, îndeplini hotărârea C. E. C. Iau­tă cazul a­ltui turnător, Lavrenti. Samfapulo, care purtând la lucru îmbrăcă­mintea speculă dată de uzină, își lăsă ha­na proprie atârna­tă într’un cui, în loc s’o puie în dulapul de metal. Haina fu arsă de scântei. Munci­torul adresă comiineî de eva­luări și conflicte cererea de a fi despăgubit pentru haina arsă. Reclamația lui fu res­pinsă, dat fiind că în cazul lui era vorba de o neglijență e­ vn­dentă și călcarea regula­mentului interior. In Noembrie, Comisia de e­­valuări și conflicte cercetă reclamația a doi lăcătuși-elec­­tricieni, Alexan­dr și Ghieorghii Oepovski. Șarapov când acești doi muncitori începu­seră să lucreze în uzină, li se fixase un salarii lunar. In a­ doua jumătate a lianei Octom­­t bste însă, prin înțelegere cu­­ șeful secției, ei începură să­­ lucreze în acord. La sfârșitul­­ lunii ambii electric­eni ceru­­­ră să i se plătească în între­­­­gime și salariul lunar și tot­ ce câștigaseră prin munca în­­ acord în acelaș timp de lucru. 4 Administrația refuză cererea­­ lor. După cercetarea acestui­­ caz de către Comisi­a de eva­­­­luări și conflicte, ambii elec­­­­tric­­eni primiră plata cuveni­­­­tă de drept pentru perioada 1 când nu lucraseră încă în a­­­cord, munca lor fi­ind plătită''] pe baza salariului lunar, iar­­ pana­ru timpul de când înce­­­­puseră să lucreze în acord, ' munca lor fu retribuită dupăl normele de lucru efectuate ] de ei. ^ Iată care este caracterul­­ divergențelor în muncă, ce se­­ produc între diferiți muncito­­­ri și administrație și care își­­ găsesc rezolvarea justă și­­ grabnică cu ajutorul Comisiei? de evaluări și conflicte. "­­ Aditivitoarea­ comitetului sin-1 d­eal al uzinei electromecan­i*­i­ce din Kiev este tipică pen­­­tru majoritatea întreprinde­­ niilor de acest fel. Firește, la uzinele și fșihriple mari, ac­­­­tivitatea organizațiilor str.dî-1 caie este considerabil mai­­ largă. \ ti se lESfismi unti­sin INTR­OFABRICA SOVIETICA de la ACOV USERENCO III și GHEORGHII VOVO Comisia de evaluări și conflicte

Next