Viața Studențească, aprilie-iunie 1970 (Anul 15, nr. 13-25)
1970-04-01 / nr. 13
MAI MULT DECIT JOCURI! Urmare din paginartistice studențești ne dau dreptul să privim cu optimism acest eveniment nu numai mult așteptat, dar, să sperăm, și suficient de pregătit. Cînd spunem aceasta contăm nu numai pe cîteva excelente exterioare, între care afișul reprodus în prima pagină, cît mai ales pe o activitate laborioasă desfășurată în acest sens de Comitetul Executiv al Consiliului U.R.S.R. și de organismele sale specializate, cu concursul consiliilor pe centre, al unui mare număr de studenți, de specialiști. Nu ne va fi luat în nume de râu dacă, ni ajunul declanșării acestui festival, vom reaminti nu numai cîteva măsuri ce se impun din punct de vedere practic (aceasta s-a făcut de către organele competente în această direcție), ci mai ales unele deziderate intrinseci unei manifestări artistice studențești de calitate. Publicul nou, iar studențimea este un asemenea public, spunea o dată Lenin, merită ceva mai mult decit distracții, avertizînd că jocurile nu sînt artă mare, adevărată, ci mai curînd un amuzament mai mult sau mai puțin frumos. Pledînd pentru o asemenea artă mare, în făurirea căreia creatorilor le revenea sarcina de a rezolva probleme nobile de o enormă importanță, Lenin avea în vedere tocmai un public instruit și educat, similar celui universitar. Nu e însă un secret pentru nimeni că unele formații artistice studențești, și Cînd spunem aceasta ne gîndim nu numai la cele de muzică ușoară (beat, pop, underground etc.) care plătesc un tribut considerabil amuzamentului gratuit (chiar dacă e gras plătit la intrare !), predispun la snobism și frivolitate, pe scurt, nu prea au vreo contingență cu adevărata artă. Adesea pretextul pentru asemenea dezagregări ale spiritului și sensibilității este pus sub egida căutării noului, a tendințelor novatoare, cu toate că chiar cutare sau cutare șlagăr sau presuliță a intrat de mult în conul de umbră al perimării în locul ei de baștină, în universul în care nu o dată s-a născut moartă. Și pentru că am atins în treacăt acest aspect al tendințelor novatoare, niciunde poate mai vitale ca în arta studențească, să ne mai fie permis să mai amintim că nu o dată ceea ce ni se prezintă drept noutate a intrat de mult în desuetudine. Că lucrurile stau întocmai așa, o știm prea bine nu numai din experiența artistică în ansamblu, ci chiar din propriile noastre performanțe în domeniul afirmării pe plan național și internațional a artei studențești. Ce sunt „Madrigalul”, trupele de teatru ale arhitecților bucureșteni sau universitarilor timișoreni și clujeni, reputatele ansambluri folclorice ale caselor de cultură din București, Cluj, Iași sau cele ale studenților din Baia Mare și Oradea, „Mondialul" și alte vreo două-trei orchestre de muzică ușoară, saloanele de pictură și sculptură, corul Universității bucureștene sau unele formații de acest gen ale conservatoarelor dacă nu pledoarii strălucite, confirmînd vocația studențimii pentru marea artă. Punctele de plecare ca și de sosire, cum numea Tudor Vianu, originalitatea, s-au înscris pe coordonatele unor creații în care mesajul umanist generos se află într-o frumoasă logodire cu expresia artistică, dacă nu desăvîrșită, cel puțin aspirînd la desăvîrșire. Or, tocmai acesta e semnul că ne aflăm în fața unui act de cultură, a unei opere de marcă. Arta studențească, indiferent de genul în care ni se va prezenta în cadrul apropiatului festival, nu poate fi decît o artă cultă și un imperativ pe care atributul de artă studențească îl presupune ca o notă distinctivă și primordială, alături de cele care țin de marea mobilitate de spirit a studențimii. Festivalul nu poate fi în această ordine de idei decît o elocventă demonstrație de cultură și bun gust. Un nou interlocutor, la dialogul pe care îl angajează rubrica noastră. De data aceasta dăm cuvîntul, pentru a-și formula opinia și a-și rosti îndemnurile, unui ieșean. In nr. 6 al revistei „Viața studențească” există o întrebare adresată unei grupe de la Brașov — „Ce este conștiința" — la care nu s-a răspuns cum mă așteptam. De ce ? Conștiința, acest atribut — indispensabil omului și mai ales omului cult — nu poate fi ignorat și tratat cu indiferență, pentru că noi nu acționăm prin instinct, ci prin conștiință. In colectivul în care muncim sau ca indivizi ce facem parte din colectivitate trebuie să ne domine acest atribut fără de care existența noastră este un vid. Nu este ceva mai de preț decît conștiința — care-ți este prieten și la durere și la bucurie, atunci cînd poți privi cu fruntea sus, pe fiecare, și fapta ta e demnă de laudă. A avea un suflet curat, dominat de sentimente curate, pur uman, înseamnă a fi un pilon de bază al epocii noastre, al țării noastre care are nevoie ca niciodată de asemenea elemente. Dacă lumea e plină de interese, trebuie să transformăm interesele colective în interesele noastre, să facem din ele țelul comun și să nu acționăm conform intereselor noastre. Oare dumneata, stimate coleg sau colegă, nu te lezează cînd primești o notă ce nu-ți aparține, să nu mai zicem altele, iar dumneavoastră, tovarășe examinator, dispuneți de note la discreție, oare acestea nu sînt în funcție de răsplata muncii depuse ? In aceasta nu intervine un act de conștiință, care mai tîrziu se va reflecta în atitudinea discipolului ? Cred că da. Stimați colegi, cred că sînt în asentimentul vostru afirmînd că ar trebui ca fiecare din noi să poarte în el conștiința că e om și să facă prin aceasta dovada existenței sale. Trebuie să fim oameni și să răspundem omenește la gesturile oamenilor, să nu fim ființe reci și oarbe la ceea ce se petrece în jurul nostru, să fim receptivi la toate. Studenția, această revărsare de tinerețe și elan, să ne țină companie în toate, să trezim prin conștiința noastră, conștiința tuturor, așa cum se spunea într-unul dintre preambuluri : — „conștiința noastră colectivă care poartă numele de universitate — adică de comuniune a unor oameni cu cele mai alese virtuți". Să ne fie drag cînd plecăm din facultate să ne aducem aminte de toți și de toate cu mare plăcere, de ținuta universitară atît a noastră ca discipoli cît și a magiștrilor noștri. Conștiința noastră să se identifice cu conștiința întregii națiuni și să căutăm a învinge greul pentru a putea da piept cu viața, cu frumusețile și greutățile ei. N. DIMITRIADE student anul IV, Iași ★ Postscripum la o „scrisoare alb numărul 12 din 21. 03. 1970 revistei „Cronica“, Sabin Pautza semnează o scrisoare prin care contestă unele afirmații cuprinse în interviul luat de subsemnatul și publicat în revista „Viața studențească“ nr. 8 din 25 februarie 1970. Ce mi se impută ? • Faptul că am alăturat numele a două formații (Madrigal și Freamăt) fără să specific. Cum imi reproșează dînsul, „Madrigal“ — excepțională, „Freamăt“ — mai puțin bună. Fără această specificație numele celor două formații nu pot fisura, chipurile, alături !... • „Atmosferă de înveninată și nesănătoasă rivalitate care se insinuează intre formațiile „Animosi“ și „Madrigal". Afirmația tovarășului Pautza e redată fidel de noi, expresia fiind recunoscută și citată și în revista sus-amintită : „vreau să aducă numai lucruri noi. Nu fac comparație cu Madrigalul — asta poți să n-o scrii". Dar de ce să n-o scriu ? în primul rînd că eu nu eram acolo pentru confesiuni, ci pentru realizarea unui dialog ; apoi, considerăm că nu e prilej de supărare pentru nimeni, din moment ce tovarășul Pautza a spus — și noi am consemnat fidel — că nu poate fi vorba de comparație între Madrigal și Animosi, întrucît ii recunoaște formației Madrigal o superioritate netă. Acest lucru reiese clar din textul nostru... • In ceea ce privește dosarul său de intrare in Uniunea Compozitorilor, să-mi fie iertat , am reprodus cuvînt cu cuvînt, lucru ce poate fi confirmat și de FI. M. Popescu, care era de față. Stupefiat cu totul am rămas cînd am citit că tovarășul Pautza retractează pînă și spusele sale cu privire la Filarmoniică și la membrii formației „Animosi“... Menționez că expresiile citate in interviul meu îi aparțin aproape textual, autorul avînd foarte puțin de „cizelat“ și de „redactat“. Ion CRACIUNICA N.R. In virtutea obiectivitătii ce ne caracterizează, specificăm că, deși de unele augmentări nu este străin tînărul dirijor ieșean, se pare că și colaboratorul nostru a transcris „partitura" interviului cu diez... — 2 VIAȚA STUDENȚEASCA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- O CIUPERLA LA MAREA MIRTEALĂ Nu este surprinzător că la cantina respectivă se produc asemenea fraude, întrucit magazinerul G. Telescu a declarat că nu recunoaște autoritatea nici unui fel de control obștesc și că el se „șucărește“ dacă vine cineva să-l controleze... Alt pasaj din Informare : „Controalele efectuate în prezența administratorului D. Ciureanu de la cantina nr. 2 în perioade diferite au scos în evidență aspectul murdar al cantinei (administratorul acesteia ne-a spus că așa e normal să fie !), precum și faptul că diferiți salariați din cadrul Universității serveau masa la cantină fără legitimații (cartele), lucru pe care-l cunoaște și șeful Serviciului pentru probleme sociale studențești“. Să fie oare aceasta o ignorare sui-generis a „Regulamentului privind organizarea și funcționarea cantinelor studențești“ ? Așa se pare, întrucit acesta menționează clar : „Studenții nebursieri și alte categorii de persoane care servesc masa la cantină plătesc — conform normelor legale în vigoare — contravaloarea hranei și o cotă parte din cheltuielile de întreținere și funcționare a cantinelor“. Dar iată și alte fapte, mult mai grave. La cantina nr. 3 se mai găseau, la data efectuării controlului amintit, 500 kg. de bulion (din cele 3.000 prevăzute ca realizate), dar de calitate necorespunzătoare, neputînd fi dat în consum. Această cantitate a fost luată și recepționată de către șeful Serviciului cu problemele sociale, Victor Stamate, care, recepționînd-o, și-a dat seama că practic era neutilizabilă, dar întreținînd (probabil) relații de prietenie cu directorul I.L.F. i-a făcut o concesie. Dar să pătrundem mai în intimitatea lucrurilor, amintind un fapt care îl explică pe cel anterior. Directorul I.L.F. (întreprinderea de legume și fructe din Fălticeni, de unde s-a luat și butoiul de bulion cu pricina) are un fiu, pe nume Gold Sligher Iulian, anul I la Institutul politehnic. Și, pentru că Gold e fiul directorului, pentru că directorul e prieten cu tovarășul Stamate, șef al Serviciului social, de ce să stea fiul d-sale „la comun“ și să nu aibă o cameră a lui, separată ? Astfel, deși student la Politehnică și în pofida hotărîrii rectoratului Universității de a nu admite cazarea studenților de la alte institute, la vizita noastră în complex l-am găsit pe studentul Gold la căminul nr. 1 „Tg. Copou“, etaj III, singur într-o cameră de două paturi (unul, desigur, pentru tatăl său cînd vine să-l vadă...). La interogările noastre, „intrusul“, „protejatul“, a căutat să ne inducă în eroare, mințind că e student la Fizică. Alt caz , din dispoziția șefului Serviciului social s-a intocmit un tabel cu salariații care vor cartofi și varză. Fiecare între 100 și 200 kg. Aceste cantități au fost aduse cu mijloacele de transport ale Universității, cumpărate și depozitate, în numele cantinei nr. 3, în beciurile acesteia. De aici au fost ridicate de către „beneficiari“, mulți profitînd din nou de transportul gratuit cu mașina instituției condusă de șoferul Gh. Grabovski. De reținut e faptul că pe tabel nu s-a depus nici o semnătură și nici nu s-au eliberat chitanțe pentru sumele plătite. Pentru toate aceste abuzuri crase, ca și pentru multe altele pe care nu le-am mai amintit, se cuvine ca organele în drept, conducerea Universității din Iași, Consiliul U.R.S., comitetele de cămin și cantină să ia o atitudine fermă, condamnînd fără rezervă asemenea fapte incompatibile cu etica încetățenită în obligațiile de serviciu ale salariaților, oricare ar fi locul și treapta ierarhică pe care o ocupă aceștia. Apreciem că față de încălcările și fraudele grosolane săvirșite de persoanele menționate trebuie să se adopte hotărîrile cele mai drastice, pentru ca astfel de „apucături“ să fie stîrpite definitiv în rîndurile celor angajați pentru buna diriguire a treburilor social-gospodărești la cantinele și căminele studențești... C. IONESCU