Viața Studențească, aprilie-iunie 1972 (Anul 17, nr. 14-26)

1972-04-05 / nr. 14

COMANDAMENTELE ZILEI Reprezentarea studențească în organismele de conducere universitare — un act responsabil! Aflată într-un moment de lucidă evaluare, mar­cat de larga acțiune a desemnării noilor organe de conducere la nivelul facultăților și institutelor, ac­tivitatea reprezentanților A.S. în consilii și senate relevă o serie de aspecte edificatoare ale democra­ției noastre universitare, în cadrul căreia asociațiile studențești joacă un rol tot mai mare în efortul ge­neral de îmbunătățire și perfecționare a procesului instructiv-educativ. Așa cum ne indică această a­­naliză, sînt nenumărate cazurile în care aleșii stu­denților în organismele unversitare își aduc contri­buția salutară în dezvoltarea și soluționarea probleme curente și de perspectivă ale muncii unor și preocupărilor din institute și facultăți, manifestîn­­du-se astfel ca adevărați purtători de cuvînt ai co­legilor lor, ca mesageri ai opiniei colective studen­țești. La antipodul unei asemenea aprecieri întîlnim Insă și paradoxala situație a înțelegerii și exercită­rii formale a acestei obligații de către unii studenți­­reprezentanți, fapt resimțit ca un anacronism al dinamicii noastre de organizație, ca un impediment în adoptarea celor mai oportune și mai adecvate de­cizii de către forurile de conducere ale instituțiilor de învățămint superior. Uneori, această înțelegere deficitară se traduce într-o clasă pasivitate, intr-o prezență inertă la ședințele de lucru ale organisme­lor respective, stare pricinuită in bună parte și de lipsa de preocupare, de ignorarea prelungită a unei atari laturi de către organele de asociație în cauză. Cum se înfățișează, de pildă, activitatea studen­­ților­ reprezentanți­ de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București ? Ancheta noastră s-a constituit într-o serie de discuții ad-hoc pe această temă, la diferite nivele. Redăm, cît mai fidel cu pu­tință, unele opinii înregistrate aici, elocvente prin ele însele pentru starea de spirit existentă în aceas­tă privință în institutul menționat: — Ce știu eu în legătură cu această problemă e că unul din reprezentanții noștri în consiliul profe­soral este colegul meu Cochinescu Mihai. Nu prea sunt în relații bune cu el, deși s-a văzut că n-avem nimic de împărțit, dar pot spune că se ocupă. Insă eu dacă aș fi membru in acest consiliu, aș ridica a­­colo niște lucruri grozave. Unul dintre ele ar fi practica, în care dăinuie încă multă confuzie­... (S. Constantin, anul II, Compoziție). — Reprezentantul anului nostru în consiliul pro­fesoral este... o fată, nu-i rețin numele. Știu că par­ticipă la ședințe, dar nu prea sintem­ informați ce se discută în acest for. Pe de altă parte, multe pro­bleme se ridică în adunările anului, ca și în grupe, dar ele n-ajung la consiliu. Astfel de probleme s-au ridicat și la ultima adunare, dar eu n-am participat, căci am fost cam bolnav... (Iulian Sichim, anul I, Instrumente-canto). — Reprezentantul nostru, Buzoianu Panu, s-a străduit mult. Dar a reușit mult prea puțin față de ceea ce trebuia să facă. De regulă, problemele se discută, dar nu se rezolvă. Cred că trebuie ținute niște ședințe cu caracter de analiză a activității din an, să se desprindă concluzii, să se vadă ce e de ridicat în consiliul profesoral, căci probleme sunt foarte multe, dar lipsește spiritul colectiv de abor­dare. Fiecare consideră că cutare sau cutare proble­mă este a lui și nu încearcă s-o discute în colectiv... (Vladimir Silva, anul II, Instrumente-canto). — Eu sunt reprezentantă, alături de alți patru colegi, în consiliul pe institut (senat). Am participat la două-trei ședințe pe semestrul I. Dar în afară de practică, în ce ne privește nu prea s-a discutat mare lucru. Cred că studenții sînt cam timorați în fața profesorilor. Cît despre mine, pentru că mă între­bați, nu-mi aduc aminte să fi ridicat vreodată vreo problemă anume— (Rodica Mateescu, anul II, Com­poziție). Juxtapunem cîteva opinii ale unor factori de or­ganizație și de învățămint, în atenția cărora s-ar fi cuvenit — și se cuvine în mod incontestabil­­ — să stea activitatea reprezentanților A.Ș. în consilii și senate . Epaminonda Chiriacopol, președintele Consiliului A.S. al Facultății Instrumente-canto: Avem trei reprezentanți în consiliul profesoral al facultății : Spinei, Țugui și... al treilea nu știu exact cine este. S-ar putea să fie Buzoianu Panu... Eu sînt de două săptămîni președinte și n-am avut timp să mă ocup de ei. Sînt acaparat de probleme organizatorice. Știu că practic acționează. Sincer însă, în afară de exa­mene, nu văd ce problemă s-ar mai putea ridica în consiliul profesoral... Constantin Simionescu, președintele Consiliului U.R.S. pe institut. Reprezentanții noștri sunt, e a­­devărat, cam timizi. Ei nu prea cunosc bine proble­mele specifice. Pînă acum nu le-am analizat în nici un fel activitatea. Eu personal nu prea m-am ocu­pat de ei și nici în consiliile A.S. pe facultăți nu s-a discutat situația acestor reprezentanți... Prof. univ. Victor Giuleanu, rectorul Conservato­rului „Ciprian Porumbescu“ . La ultima ședință a consiliului profesoral pe institut, reprezentanții stu­denților s-au dovedit, într-adevăr, mai activi. Pînă acum au fost marcați de o anumită timiditate, luînd cuvintul în mod sporadic. Or, este de așteptat ca ei să vină în senat cu probleme majore, de preocupări, de conduită, de atmosferă studențească, să prezinte un punct de vedere colectiv asupra lor. De aceea, este bine ca aceste probleme să fie discutate mai întâi în cadrul asociațiilor, al consiliilor A.S. Din această perspectivă privim noi activitatea studenților­ re­­prezentan­ți în noile organisme profesorale, pe care le vom alege în curînd... Ce se desprinde din această suită de referiri, că­rora le-am putea asocia opiniile culese în cadrul prezentei anchete și de la alte institute și facultăți (I P.G.G., Institutul de construcții, A.S.E.) ? Două sunt aspectele care ne rețin în mod special atenția și cărora le vom circumscrie observațiile noastre critice. Surprinde mai ales, în acest noian de afirma­ții — recunoașteri tardive ale unei stări de fapte precare — aserțiunea cu privire la așa-zisa „timi­ditate" manifestată de studenții­ reprezentanți. Este, mai degrabă, vorba de o falsă timiditate, generată de lipsa de preocupare a studenților respectivi, în speță de necunoașterea problemelor specifice cu care sunt confruntate într-un moment sau altul co­lectivele din care fac parte. O asemenea izolare de interesele generale face ca prezența acestor repre­zentanți în consilii și senate să se traducă într-o ati­tudine pasivă, de simpli audienți, de unde și mult acreditata impresie privitoare la acea invocată sta­re de spirit deficitară a lor, care-i pune, chipurile, în imposibilitatea unei participări active la ședin­țele de lucru ale organelor de învățămint... Cel de-al doilea aspect supus observației noastre vizează de fapt „cauza cauzelor“ și anume : iner­ția organelor de asociație de la diferite nivele, care nu s-au străduit, prin măsuri și intervenții operati­ve, prin analize și dezbateri periodice, printr-o ur­mărire atentă a activității studenților­ reprezentanți, să creeze un climat propice, stimulator, să întreți­nă un spirit de accentuată responsabilitate din par­tea tuturor celor investiți cu angajanta funcție a reprezentării colegilor lor în forurile profesorale. De aici, credem, și acea lipsă de atitudine fermă a u­­nor studenți (avem în vedere nu numai pe cei de la Conservator) față de acest aspect al muncii de organizație, anonimatul în care se consumă o idee și o acțiune extrem de generoase pentru activitatea multiplă din institute și facultăți, pentru adîncirea democrației noastre universitare, pentru îmbunătă­țirea și perfecționarea procesului instructiv-educa­tiv. Nu este cazul să transcriem aici un „îndreptar metodic“ al activității studenților-reprezentanți, al răspunderilor ce revin în acest sens organelor de asociație, de altfel, lucruri bine cunoscute de către toți activiștii noștri. Dorim numai să atragem aten­ția că actuala perioadă de alegere a noilor foruri de învățămint trebuie să prilejuiască în toate insti­tutele și facultățile ample analize și dezbateri în ca­drul activelor și colectivelor studențești, care să marcheze o etapă nouă, de susținută exigență, și în acest domeniu de activitate. In această atmosferă, mandatarea noilor repre­zentanți ai studenților trebuie să releve — așa cum am mai avut prilejul să subliniem — înalta investi­re de care se bucură asociațiile noastre în învăță­­mîntul superior, să evidențieze sarcinile de mare răspundere ce incumbă fiecărui reprezentant în con­siliile profesorale și senate­ tuturor organelor și co­lectivelor studențești, în acest cuprinzător și dina­mic angrenaj al vieții noastre universitare. Ion SEGARCEANU I­ecomandat AȘA S-A NĂSCUT... BOALA Se zice că a fost odată un comitet de cantină. Și așa cum e dlatina, pe lingă co­mitetul acela, era o cantină. Nu știu cum se făcu in­tr-o zi că o bandă din fata ghișeului (cea pe care se duce tava) s-a lăsat într-o parte. Drept pentru care ori­ce nefericit care lăsa o cli­pă tava nesupravegheată, putea să constate pe pro­pria-i piele (și buzunar) cum, mare lucru, să cadă niște farfurii de la un me­tru inăltime pe ciment si să nu se spargă. Și mai putea să constate excepționalele calități ale faimosului „Alba­lux" de a scoate petele de pe pantaloni, dacă farfuriile erau pline. Hărăzind destinul ca in­tr-o săptămină să se perinde multișori nefericiți la ghi­șeul cu păcat, a fost sesizat comitetul. Imediat ce a fost sesizat, comitetul a așteptat cu nerăbdare pină luni, cînd avea ședință și a luat in discuție sesizarea. Cum era și normal, soluția n­ a de la început. Mai ales venit că unii făceau niște propuneri de-a dreptul lizibile. Unul zicea că să se scrie o tăbliță avertizoare „atenție inclinată­­ pericol să bandă cadă tava". Altul propunea să se servească mîncarea în reci­piente inchise și rezistente la șocuri. — Tovarăși, spuse în cele din urmă președintele comi­tetului. N-o să găsiți solu­ția atîta timp cît nu vă în­dreptați atenția asupra cau­zei. — Adică ? întrebară­m­ cor tovarășii săi care nu-și îndreptaseră atenția asupra cauzei. — Adică... dacă există un plan inclinat și acesta con­travine intereselor noastre, nu trebuie să ne apucăm să facem tăblițe avertizoare și recipiente, ci — și aici pre­ședintele lăsă o pauză de suspensie — ci să-l îndrep­tăm, să-l aducem la poziția normală. Membrii comitetului au fost nevoiți să recunoască fiecare în parte și cu atit mai mult cu glas tare, că ideea era într-adevăr cea mai bună, cu cît era și cea mai simplă. — Era banda înclinată cu 15 grade — continuase preșe­dintele — nu avea comitetul decit să ridice cantina cu un număr egal de grade și problema era rezolvată. Este drept că în felul acesta exista pericolul de a cădea vesela de pe mese dar acest inconvenient putea fi rezol­vat la fel de simplu prin re­surse locale, punîndu-se sub picioarele meselor bucățele de hîrtie împăturită. Nici aspectul general es­tetic nu a fost trecut cu vederea de către entuzias­tul comitet. Într-adevăr, un membru sesizase că înclinația cu 15 grade a cantinei putea să creeze o imagine neplă­cută în contextul siluetelor drepte a clădirilor din com­plex, drept pentru care co­mitetul redactă o propunere „forurilor in drept" de a se înclina și cele patru cămine cu un unghi de 15 grade. Propunerea a fost, așadar, în unanimitate aprobată, s-au luat măsuri pentru a fi transpuse intr-un proiect, s-au făcut referate, interven­ții, memorii... se­ri cînd totul era gata să rezolve, cind o comisie de experți studia deja fun­dația, cînd comitetul chel­­tuise atita energie și entu­ziasm, ei bine, tocmai atunci fi trecu prin cap unui mem­bru (neautorizat și neavizat) care trecuse pe acolo, nici mai mult nici mai puțin, de­cit să ridice banda (nu se știe dacă exact cu 15 grade, dar exact atu­­cit să nu cadă tara). Nu mică fu mîhnirea și mînia comitetului cind fap­ta a fost dată in vileag. Iată cum dintr-o simplă toană trebuia inmormintat un munte de energic și en­tuziasm, de memorii și refe­rate... Nimeni nu știa cum ar putea fi clasificat act. Unii vorbeau de acest invi­die, alții de indisciplină, chiar de boicot. Cineva su­geră că n-ar fi exclus să fi fost vorba de... inițiativă. Și se spune că de aceea i s-ar fi zis bolii de care su­feră de atunci comitetul — „initiativo-fobic“. Un povestitor popular P.L. Cine nu crede poves­tirea asta n-are decit să meargă la vreun comitet din ăsta, care adună munți de referate și memorii pentru un chițibuș, și să amintească așa, intr-o doară, de „iniția­tivă“. Și dacă n-ar începe ăia de acolo să tremure și să scuipe in patru părți ca la „ducă-se pe pustii“, apoi să nu-mi mai spuneți mie Lorin VASILOVICI Anticipații la o colaborare Săptămîna trecută, la Facul­tatea de limbă și literatură română din București a avut loc, din inițiativa Consiliului A. S., o întilnire cu activul U.T.C. de la Uzina „23 Au­gust“. Intilnirea a prilejuit un fructuos schimb de experiență pe diverse probleme ale mun­cii și vieții de organizație, in domeniile profesional, politic­­educativ, cultural-artistic, so­­cial-obștesc etc. Totodată, a fost stabilit un amplu plan de acțiuni comune, printre care : prestarea de muncă patrioti­că la obiectivele din cadrul uzinei, excursii colective, spec­tacole artistice prezentate în colaborare, vizită a studenților din anii I și II la Uzina „23 Au­gust“, conlucrarea dintre ce­naclul studențesc „Junimea“ și cel al tinerilor muncitori, deschiderea unei expoziții de artă plastică a artiștilor ama­tori din uzină in cadrul facul­tății respective, participarea unor profesori și studenți la realizarea diferitelor dezbateri ale uteciștilor de la „23 Au­gust“ pe teme de literatură, artă și cultură etc. Sesiune științifică interdisciplinară în cadrul celei de a XVII-a sesiuni științifice a cercurilor studențești, desfășurată în zi­lei de 1 — 2 aprilie la I.M.F. București, au fost prezentate — de către studenți mediciniști și de către studenți de la fa­cultățile de Electronică și Automatică din I.P. București — 14 lucrări cu caracter in­­terdisciplinar, in cadrul sub­­secției de „Informatică și elec­tronică medicală“, lucrări ce s-au bucurat de mult interes. Premiul special atribuit de C.E. al U.A.S.R. pentru lucra­rea interdisciplinarâ cu cea mai mare aplicabilitate prac­tică a fost acordat studenților TRAIAN COJOCARU și MA­RIUS VINTILA (anul VI, Fa­cultatea de medicină generală) pentru studiul „Incidența mo­dificărilor electrocardiografice în raport cu formele clinice de pancreatită acută“ realizat cu ajutorul calculatorului elec­tronic pe cazuistica Spitalului de urgență al municipiului București. Vernisajul unei expoziții foto Recent, la Clubul universi­tății din Cluj s-a deschis o ex­poziție a studenților-fotografi din Craiova, organizată în co­laborare cu cercul foto al Uni­versității clujene. Lucrările expuse, în număr de 60, se impun prin diversitate tema­tică, actualitate, nivel artistic ridicat. Vernisajul expoziției a fost urmat de vii și ample dis­cuții, care au prilejuit un util schimb de experiență Intre studenții fotografi craioveni și clujeni. 2 Viața studențească

Next