Viața Studențească, iulie-septembrie 1977 (Anul 22, nr. 25-30)
1977-07-19 / nr. 25-26
Societatea noastră - o societate a democrației și prefacerilor revoluționare Voința întregii națiuni Vreme de trei zile atenția Întregii țări a fost îndreptată spre lucrările primului Congres al clasei noastre muncitoare, eveniment cu ample semnificații politice, ilustrînd grăitor Caracterul profund democratic al societății noastre socialiste, capacitatea oamenilor muncii de a conduce și gospodări economia națională, de a înfăptui programul de edificare a României moderne, programul de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a patriei spre comunism. Desfășurat sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, analizînd activitatea consiliilor oamenilor muncii în cei 8 ani care au trecut de la constituirea lor, Congresul s-a constituit în cel mai reprezentativ forum al clasei muncitoare, o nouă și elocventă afirmare a rolului conducător al celor ce muncesc în ansamblul vieții sociale, ,in societate. Au fost stabilite cu acest prilej formele, metodele și mijloacele cele mai adecvate pentru dezvoltarea în continuare a democrației muncitorești, pentru perfecționarea muncii organismelor colective de conducere a activității din industrie și transporturi, pentru creșterea rolului lor in întreaga viață economică și socială. In vederea coordonării acestei activități, a creării cadrului organizatoric necesar pentru a asigura acțiunea într-o concepție unitară a acestor organisme, Congresul a hotărât constituirea, ca organism permanent, a Consiliului național al oamenilor muncii. Alegerea tovarășului Nicolae Ceaușescu în funcția de președinte al Consiliului Național dă expresie încrederii clasei muncitoare, întregului nostru popor, în Partidul Comunist Român, in secretarul său general de activitatea căruia sunt legate indisolubil marile succese dobindite de națiunea noastră in epoca cea mai dinamică, cea mai bogată în înfăptuiri din istoria României. Ia baza lucrărilor acestui Congres a stat Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la creșterea rolului clasei muncitoare, al consiliilor oamenilor muncii în conducerea activității economico-sociale, în realizarea programului partidului de dezvoltare a industriei socialiste, a întregii economii naționale, de ridicare a bunăstării poporului și perfecționarea continuă a democrației socialiste, însemnătatea cu totul deosebită a acestei expuneri va trebui și va fi, desigur, amplu comentată de către toți oamenii muncii. Pentru că alături de analiza concretă a problemelor complexe pe care le ridică dezvoltarea industriei noastre socialiste într-un sector sau altul, alături de măsurile indicate de secretarul general al partidului pentru accelerarea ritmului de aplicare a unor hotărîri, de caracterul de program de acțiune imediată și de perspectivă, expunerea reprezintă un model de analiză marxistă a unor probleme teoretice de Însemnătate fundamentală pentru practica construcției socialiste, o contribuție remarcabilă la dezvoltarea gândirii marxist-leninis- Stelian MOȚIU (Continuare în pag. 2) ÎN ACEST NUMĂR Societatea noastră societate a democrației — o și prefacerilor revoluționare, sub acest generic, în paginile 2-3, comentarii care evidențiază prefacerile înregistrate de societatea românească, ca urmare măsurilor inițiate de partid, a de secretarul său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU Vara studențească — un șantier reportaje de Cornel Nistorescu, Petre Brașoveanu, Sorin Roșca-Stănescu, Ion Longin Popescu (în paginile 4-5) Centenarul Independenței „Bătălia Moldovei“ — simbol al eroismului întregii națiuni (pag. 6) O nouă inițiativă a revistei noastre Avanpremieră editorială In acest număr, fragmentul „Monumentum princeps“ dintr-o viitoare lucrare a dr. Răzvan Theodorescu (pag. 11) Ancheta V.S. : A fi om — profesiunea de credință a viitorului specialist răspunsurile profesorilor, studenților, absolvenților și oamenilor din producție configurează spațiul răspunderii specialiștilor față de profesiune și societate (pag. 7-10) Cronicarii noștri — M. N. Rusu, Simelia Bran, Petrel Berceanu, Magda Carneci și Adrian Georgescu vă recomandă cărțile, filmele, spectacolele muzicale, de teatru și expozițiile lunii iulie (pag. 15) Colegii noștri de peste hotare Contraste Confruntări în universitatea occidentală Problemele dezarmării acestea sunt rubricile pe care vi le recomandăm în paginile 18-19 Repartizarea, în varianta 1977, sau ora ultimelor opțiuni pentru viitor Pag. 12-13 Umor din cărți, umor din viață, umor din brigăzile artistice și, nu în ultimul rînd, umor din magazine — paginile noastre de divertisment sînt 20 și 21 Ion Novac comentează Șansele noastre la Universiada de la Sofia în pagina 22. Imaginea de față e o trimitere la Cronica microbistului de la pag. 23. ■ I ESnJCMANÎI NA Șantier Programul aparent al unui student, în timpul anului universitar, pare extrem de simplu. Spun extrem de simplu pentru că el se poate reduce, de exemplu, la cursuri, seminarii, practică, sesiune. Spun aparent că de fapt, nu putem vorbi niciodată de liniaritatea studenției : dincolo de obligații înțelese și asumate, mai există și reuniuni plăcute, și seri de dans, și excursii la sfîrșit de săptămână, sigur că da, există și ședințe, există încă o mulțime de alte ocupații individuale sau colective care propun studenția ca vîrstă a celor mai serioase acumulări. Programul unui student obișnuit într-o vară pare extrem de complicat, caleidoscestei veri studențești poartă un singur nume : șantier. Căci, indiferent unde se află, in practică, la muncă patriotică, pe meleagurile natale, in tabără, studentul anului 1977 se află pe șantier. Căci un șantier este și uzina la care își face practica și pe acest șantier învață și el, mai deplin, la școala muncii și a edificării, căci un șantier este și Bucureștiul în care el, studentul, se află fie intr-o brigadă studențească care ajută la construirea celor două cămine din Grozăvești, fie într-o echipă care asigură bunul mers al treburilor la reconstrucția Spitalului studențesc. Tot pe șantier se află el, studentul, și după plăcutele ore ale unei zile de tabără, căci, se știe, sînt peste tot șantiere de muncă patriotică, spații de afirmare ale acestei neobosite abnegații studențești in slujba patriei. Alăturînd aceste două imagini - una de șantier și cealaltă a unui foc de tabără - ținem să ilustrăm, simbolic, faptul că vara studențească, păstrindu-și determinanta esențială, cea a șantierului, deschide fiecare zi de muncă spre lumina mereu vie, mereu incandescentă, a unei vîrste fără bătrinețe închinată tinereții și bunăstării patriei. Mihai TATULICI copie aproape. Vacanța are o infășurare mai dezinvoltă, mai puțin severă, pasiunile și plăcerile fiecăruia se pot împărți mai altfel, după pricepere, după dispoziție. Dar, iată, chiar și o vară „caleidoscopică" are anumite esențe, anumite direcții care o definesc și o propun ca cea mai adevărată vară studențească. Și esența a