Viața Studențească, octombrie-decembrie 1977 (Anul 22, nr. 31-43)

1977-10-04 / nr. 31

CRONIUI SOCML-POLIîîOI Ultimul trimestru al acestui an începe sub auspicii din cele mai favorabile , de la începutul cincinalului și pînă în prezent a fost realizată pe ansamblul economiei naționale o producție suplimentară de peste 24 miliarde lei, producție ce permite estimarea unor importante depășiri în continuare ale planului cincinal. Dar, ultimul trimestru al acestui an începe și cu importante înfăptuiri în industrie, în campania de toamnă din agricultură, în toate domeniile de activitate, înfăptuiri ce constituie noi contribuții la dezvoltarea în ritm înalt a economiei noastre naționale, ridicarea continuă a nivelului de viață al înîntregului popor. Pe baza programului elaborat de partid pentru sporirea mai accelerată a nivelului de trai în actualul cincinal, ținînd seama de ritmul tot mai rapid de dezvoltare a tuturor ramurilor economiei naționale, începînd cu această lună s-a trecut la majorarea retribuției din alte două ramuri industriale — industria metalurgiei neferoase și industria produselor din substanțe abrazive, din cărbune și grafit. Reflectînd grija deosebită față de om, față de crearea celor mai largi disponibilități de formare și dezvoltare a personalității umane multilaterale, noua majorare a retribuției pune în evidență potențialul superior al industriei, al economiei naționale în general, odată cu preocuparea constantă a partidului și statului de a realiza o concordanță firească între eforturile depuse de fiecare om al muncii pentru dezvoltarea generală a patriei partea din produsul social care îi revine penitru munca prestată. Prin această nouă majorare, numărul persoanelor ce beneficiază de retribuție sporită s-a ridicat la aproximativ 3 milioane de oameni. Presa și televiziunea au prezentat în detaliu cuantumul și modalitatea de aplicare a acestor majorări. Vom observa numai că, prin corelarea retribuțiilor unor funcții, de o majorare substanțială beneficiază tînăra generație din rîndul căreia menționăm diferitele categorii de subingineri și ingineri. Preocuparea partidului și statului nostru pentru dezvoltarea în ritm înalt a economiei naționale, pentru asigurarea unui nivel de trai tot mai ridicat întregului popor a căpătat o nouă și elocventă ilustrare în cadrul săptămînii care a trecut cu prilejul vizitei de lucru efectuate în Capitală de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Au fost analizate, împreună cu specialiști, cu cadre de răspundere modul în care se aplică măsurile privind realizarea construcțiilor edilitare într-un stil arhitectonic specific, original, măsura în care ele încorporează elementele arhitecturii românești tradiționale, în care aceste construcții asigură confort, ambianță plăcută, funcționalitate. Au fost stabilite măsurile ce se impun pentru mai buna compartimentare a locuințelor, pentru generalizarea unor noi proiecte de locuințe, pentru diversificarea altor tipuri. Toate acestea vădesc un mod nou și mai complex de înțelegere a procesului de creștere a nivelului de trai, nu ca simplă însumare de produse de consum din ce în ce mai multe, de mai multe locuințe etc. ci ca o continuă și sporită preocupare pentru calitate și diversitate, pentru ca participarea omului la transformarea mediului ambiant să se facă în strînsă concordanță cu exigențele umane de estetică, de satisfacere din ce în ce mai complexă a necesităților cotidiene. Toate acestea vădesc faptul că în cincinalul afirmării revoluției tehnico-științifice țara noastră își desăvîrșește chipul economiei, înfățișarea generală a localităților în deplină concordanță cu preocupările prioritare de pe plan mondial, cu cele mai înaintate realizări de pretutindeni, cu exigențele firești ale omului societății socialiste, ale omului care trăiește și muncește în România anului ’77. Este un semn de maturitate, un firesc argument pentru încrederea noastră în viitor. Stelian MOȚIU cititorii au ECOURILE ÜNR ANCHETE Pornind de la convingerea că revista noastră poate deveni mai bună, că multe aspecte ale vieții universitare nu au fost totdeauna surpinse in toată complexitatea lor, am solicitat conducerii institutelor de învățămînt superior și organelor de asociație propuneri și sugestii privind îmbunătățirea conținutului revistei. Avem deja la redacție cîteva din răspunsuri. Altele, sperăm, ne vor veni în perioada care urmează și vor fi publicate in numerele noastre viitoare. Așteptăm în continuare opinii din partea tuturor cititorilor noștri, opinii critice, propuneri privind problematica propunerilor publicate, calitatea lor, domenii mai puțin reflectate, realizări și succese care n-au fost reflectate în paginile revistei noastre etc. Pentru început publicăm răspunsul rectorului Universității din Brașov, prof. dr. ing. Florea Dudiță. Onorați de solicitarea dumneavoastră de a formula propuneri privind îmbogățirea revistei „Viata studențească“ cu noi aspecte ale vieții universitare, izvorite din experiența și activitatea universitară brașoveana, sugerăm următoarele : 1. Deși in paginile revistei sunt prezentate sporadic probleme privind autogospodărirea considerăm necesară realizarea unei rubrici permanente care să abordeze multiplele aspecte ale autogospodăririi In fațetele ei cele mai intime pentru a pregăti studentul in vederea unei integrări rapide și pozitive în această acțiune de primă urgență in acest an universitar. O asemenea rubrică permanentă se justifică atît din nevoi organizatorice — neîndoielnic aceste probleme se vor ivi — cit si din nevoia de a realiza autogospodărirea bi amploarea ei educativă. Un schimb de opinii Studențești, un dialog cu care realizează acțiunea factorii autogospodăririi le considerăm necesare si utile in înțelegerea sensului ei si deopotrivă a însemnătății. 2. Apreciem preocuparea revistei de a aborda invaginile ei, ca o permanentă, integrarea invătămintului cu cercetarea producția. Cunoașterea experiensi ței diferitelor centre universitare si Prin aceasta unele neîmpliniri care mai persistă le socotim utile. Aspectele sunt multiple desigur. Propunem insă abordarea — chiar dacă nu cu caracter permanent, dar cu o anumită periodicitate — a raportului dintre îndrumătorii de proiecte din întreprinderi si studenta pe care aceștia ii îndrumă. Deși in universitatea noastră s-au realizat vasi însemnați în antrenarea si stimularea responsabilității îndrumătorilor de proiecte din întreprinderi, considerăm că greutățile pe care incă le mai intîmpinăm, îndeosebi la anii terminali, pot fi înlăturate printr-un asemenea dialog stimulativ si prin transmiterea experienței din alte centre universitare in paginile revistei „Viata studențească“. 3. Pregătirea profesională a studenților constituie o preocupare permanentă a revistei, pe care o apreciem. Fără a considera ca fenomen general in universitatea noastră dar ca o problemă reală care ne preocupă este ritmicitatea, interesul si calitatea pregătirii profesionale la anii terminali. Nu considerăm că este un dezinteres in acest sens la anii terminali dar există o slăbire a interesului unor studenți pentru studiu. O creștere a tuturor problemelor care preocupă anii terminali sau a celor cu care ei se confruntă, un schimb de păreri in cadrul unei rubrici permanente consacrate anilor terminali care să devină o tribună a lor o considerăm utilă și necesară pentru formarea celor care vor intra in producție in timpul cel mai scurt. 4. Verificările pe parcurs au devenit pentru multe discipline forma de finalizare a cursului. Multitudinea problemelor pe care o asemenea formă le ridică implică — deși in principiu regimul este cunoscut — un sistem unitar care să stimuleze și să eficientizeze această formă de verificare. Un schimb de opinii Si de experiență ar fi util si nu lipsit de interes pentru studenți și cadre didactice. Verificarea pe parcurs ar putea fi o rubrică cu o anumită periodicitate. 5. In vederea dezvoltării conștiinței civice a studenților apreciem aspectele prezentate in revistă, dar ele vizează îndeosebi studenta din capitală. A urmări modul in care studenții din celelalte centre universitare sunt prezenți in viata cetătil. Pe de o parte, iar pe de altă parte cum răspunde orașul prin activitățile organizate și pentru studenți, considerăm că ar putea deveni o preocupare permanentă a revistei „Viața studențească“. Cu stimă, RECTOR, Prof. dr. ing. FL. DUDIȚA <2 stiidânțieăsfeă Alegerile - expresie a democratismului vieții noastre sociale Va începe zilele acestea campania electorală premergătoare alegerilor de deputați pentru consiliile populare municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale. Ea se va desfășura pe fundalul pregătirilor pentru Conferința Națională a partidului unde reprezentanți ai comuniștilor — purtători de cuvînt autorizați ai clasei muncitoare și ai întregului nostru popor — vor dezbate sarcinile actuale și de perspectivă ale construcției socialismului în România, ale evoluției țării noastre pe multiple planuri ale vieții economice, sociale, politice și culturale. La acest proces de istorică importantă consiliile populare ale oamenilor muncii sunt chemate să își aducă o contribuție a lor specifică. Ca instrumente ale puterii socialiste, prin intermediul cărora se afirmă caracterul democratic al organizării sociale ele sunt chemate să dea viață opțiunii fundamentale a poporului pentru o existență clădită pe principiile echității sociale. Statul socialist, exercitîndu-și o parte însemnată a funcțiilor sale prin intermediul acestor organisme este interesat continuu în perfecționarea pîrghiilor care asigurînd îndeplinirea obiectivelor sale politice le conjugă, în același timp, cu opțiunile fundamentale ale maselor. In ce privește soluționarea multor probleme legate de dezvoltarea infrastructurilor sociale,de aspect al teritoriului, determinarea planurilor de dezvoltare locală, rolul consiliilor, populare, în special în ultimul deceniu, a fost deosebit de important. Este o coincidență faptul că aceste alegeri au loc la zece ani distanță de la aplicarea măsurilor privind perfecționarea organizării administrativ-teritoriale a României. Dar dacă reflectăm asupra realizărilor concrete din acest interval — situate dincolo de cifre, și de indicii de plan care au o realitate a lor anume, abstractă — vom constata că respectiva coincidență este semnificativă. Drumul parcurs în acest deceniu a fost un drum marcat de efortri pentru perfecționarea vii sociale, pentru îmbunătățirea mecanismului prin care într-o societate democratică decizia finală vine în întîmpinarea voinței colective — expresie și ea a conștiinței și opțiunilor individuale. Intîlnirile electorale vor fi, nu ne îndoim, veritabile puncte de referință pentru alegătorii ce în curînd vor da votul lor acelora chemați să reprezinte în consiliile populare interesele generale legate de înflorirea continuă a patriei socialiste, de consolidarea sistemului democratic ce asigură această înflorire. Grigore ADRIAN KIMiei MRFV KmgK/ „Echinox“. 6-7 Mircea Ivănescu publică in ultimul număr dublu al Echinoxului (nr. 6-7) o foarte reușită variantă românească a poemului eliotian The Waste Land, cu notele originale ale autorului, dar și cu completări din partea traducătorului. Se știe că „Țara pustie“ este pentru orice traducător una dintre acele încercări de bază așa cum, de exemplu, pentru un violoncelist piesă de încercare rămîne „Sonata pentru violoncel solo“ de Bartók. Poetul Mircea Ivănescu și-a descifrat cu brio partitura ! Frumoase sunt și traducerile lui Ion Pop din André Frenaud (o pagină întreagă), completîndu-ne astfel cunoașterea acestui interesant poet apărut deocamdată intr-o antologie românească discutabilă. Se păstrează puternic și în acest număr sectorul comentariilor critice ; la Cronica literară scriu Radu G. Țeposu și Ion Simuț despre ultimele romane ale lui Eugen Uricariu și Augustin Buzura. Interesante sunt și notele despre Cartea nunții scrise de Marian Papahagi, ca și articolul lui Cornel Robu despre „Poezia românească scrisă in limbi care nu există“, adică acele poezii de infralimbaj in genul Sonetului în limba spartă de Nina Cassian. Cornel Robu ne arată că genul a proliferat peste așteptări. Doina Curticăpeanu, cunoscută exegeză a cronicarilor, scrie cu delicii despre jurnalele unor „doamne" scriitoare (Doamna Murasaki sau cea de Sévigné), iar Ion Vartic despre „Parcelele nordului“. Semnături noi, sau relativ noi, apar la rubricile de actualitate în poezie, proză și critică : Emil Hurezeanu, Mihai Dragolea și Ion Urcan. Toți trei știu să-și economisească bine spațiul și să discute la obiect. Recenziile de la vitrina cărților nu-și prea găsesc însă conciziunea și limpezimea celorlalte articole din revistă. Confuz și prețios este articolul „Barocul ca artă de a trăi acum“ semnat de Ion Istrate. „Ne preocupă barocul — mărturisește autorul — nu pentru că avem în acest sens destule sugestii și, de ce să n-o spunem, l-am citit pe Călinescu, D'Ors. Hatzfeld ș.a.m.d.) și nici pentru că „forma“ reprezintă in mod necesar acuzarea unui existență, ci... Tocmai ,mod“ de ceea ce ar urma după acest „ci“ nu se prea justifică ! Mai notăm un număr și un interviu cu Gheorghe Grigurcu. Criticul rămâne consecvent in a dezaproba poezia butaforică : „A fi numai teatrul în artă reprezintă, desigur, a fi superficial. Nesusținut de o substanță dramatică, decorul, orbcit de sclipitor, e supus dezafectării. Intemperiile istorice distrug fără cruțare butaforia ce n-are altă ambiție decit a se prezenta pe sine“. In sfîrșit, nu putem să nu remarcăm și profunzimea unor articole de sociologie și de filosofie din acest sens număr. Achim Mihu publică partea doua dintr-un studiu pătrunzător a „Marx mitificat“ in care polemizează cu acei ideologi occidentali ce mistifică marxismul, iar Andrei Marga recenzează două cărți de filosofie de Alexandru Boboc și Herbert Marcuse. ... v OBSERVATOR