Viața Studențească, ianuarie-martie 1986 (Anul 31, nr. 1-12)

1986-03-26 / nr. 12

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VAI Revistă a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din RomAnia ANUL XXX­­ Nr. 12 (1038) MIERCURI, 26 MARTIE 1986 12 PAGINI, 2 LEI Un imperativ stringent in predarea științelor fundamentale Adaptarea la concret, adaptarea la nou în cele ce urmează nu vom pleda pentru im­portanța predării științelor fundamentale în învățămîntul superior tehnic și economic, de­oarece oportunitatea lor este indiscutabilă în formarea viitorilor specialiști în aceste domenii prioritare ale economiei naționale. Ne-am pro­­­pus să pornim de la exigențele puse în fața învățămîntului nostru superior de către secre­tarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — datoria patriotică și responsa­bilitatea formării unor specialiști creatori — și reflectarea lor corespunzătoare în actualul proces instructiv-educativ. După cum se știe, cu diverse prilejuri, în mod deosebit la Congresul științei și învățămîntului s-a subliniat cu claritate că rolul acestor științe fundamentale este major în formarea suplă, creatoare și anticipativă a viitorilor spe­cialiști, ele fiind singurele capabile să le ofere acestora o strategie și o tactică de lucru, metodologie și un mecanism al modelelor ma­t­tematice, fizice, al proceselor chimice, pe baza cărora se pot clădi temeinic premizele creati­vității in diferite domenii tehnice, economice. Iată ce arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la primul forum al științei și învățămîntului : „Cercetarea științifică din domeniul matema­ticii, fizicii, chimiei și biologiei — ca științe fundamentale — trebuie să participe cu toate forțele la soluționarea problemelor legate de progresul tehnico-științific. Odată cu intensifi­carea eforturilor cercetării în vederea soluție­(Continuare in pag. 6—7) MULTUM IN PARVO Concepte fundamentale : logica științei Șansa cunoașterii nelimitate Rolul științei în societatea contemporană nu mai necesită alte argumente decît cele intrate deja în obișnuit. Fără știință nu mai poate fi concepută, azi, nici viața de zi cu zi (rezul­tatele ei, vizibile ori invizibile, se află peste tot în jurul nos­tru), nici progresul civilizației în genere. Iar optimismul cu­noașterii științifice poate fi, azi, aproape nelimitat. Așa cum spunea și secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, progresul cunoașterii în știință se întîlnește în calea sa, mereu, cu domeniul necunoscutului, dar cunoașterea nu are limită. Totul poate fi cercetat de cunoaș­terea științifică. Dar nu trebuie niciodată uitat că științei ii revine, cum în repetate rînduri se afirmă în documentele fundamentale ale partidului nostru, și rolul de a călăuzi civ­i­­lizația umană dincolo de criza pe care o traversează la ora actuală, cînd importante rezultate științifice (fizica nucleară în primul rînd) sînt folosite și în scopuri distructive. Una (Continuare in pag. 9) 1921 - P.CJl. - 1986 in fruntea luptei pentru apărarea unității, independenței și integrității patriei Realitățile societății noastre socialiste pun cu putere în re­lief rolul decisiv al partidu­lui comunist, care s-a afirmat prin creație istorică drept cel mai autentic, mai fidel expo­nent al intereselor fundamen­tale ale poporului din sinul că­ruia s-au născut. El, partidul făurit acum 65 de ani, a fost și este și revoluționar vizio­nar, și luptător neînfricat, și artizan conștient al unei so­cietăți noi, într-o țară inde­pendentă și suverană. El este forța politică în care regăsim implicate, amplificate, la cotele superioare comuniste, gîndurile și faptele eroice ale înaintași­lor, darurile și năzuințele ar­dente ale unui popor însetat de dreptate, unitate și libertate. Constituirea Partidului Co­munist Român­­ la Marele Con­gres din mai 1921, prin așe­zarea partidului clasei mun­citoare pe bazele ideologiei comuniste și la nivelul statu­lui național unitar făurit în 1918, a marcat o etapă nouă, superioară în dezvoltarea miș­cării revoluționare din Româ­nia. „Continuînd lupta de veacuri pentru eliberarea na­țională și socială, cele mai bune tradiții ale mișcării mun­citorești și socialiste din Româ­nia — subliniază tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU­­, parti­dul comunist este in noile condiții istorice exponentul fi­del al intereselor clasei mun­citoare, ale întregului popor". Partidul comuniștilor s-a ma­nifestat în viața societății ro­mânești ca o puternică forță politică, capabilă să ducă la victorie lupta clasei munci­toare, a forțelor revoluționare și democratice împotriva exploa­tării și asupririi, să afirme in­teresele supreme române. Prin natura ale națiunii obiective­lor sale, prin paleta largă de forțe sociale interesate în rea­lizarea acestor obiective, P.C.R s-a afirmat ca un partid poli­tic cu adevărat național, cu rădăcini actinc împlîntate in realitățile românești. In mod firesc, problemele apărării in­dependenței și suveranității na­ționale s-au înscris ca un co­mandament esențial al între­gii sale activități, decurgind din însăși natura partidului revo­luționar al clasei din sarcinile sale muncitoare, fundamen­tale. Noi, comuniștii, suntem­ gata să apărăm cu arma in mină in­dependența României - a fost ideea-forță, a fost legămîntul ce a conferit exc­esie vie dra­gostei fierbinte de țară partidului comunist, strălucit i­­a lustrată, în împrejurările deo­sebit de grele și complexe ale perioadei interbelice, de marile acțiuni îndreptate promotorilor fascismului, împotriva revi­zionismului și revanșismului. Du­pă cum se cunoaște, in dece­niul patru al secolului nostru, orizontul vieții internaționale a început să fie tot mai întu­necat de apariția norilor negri ai fascismului intr-o serie de state europene, de instaurarea hitlerismului în Germania. Exa­­cerbînd ideea de revanșă în urma înfringerii suferite război și agitind sloganul mo­­n­dificării statu-quo-ului terito­rial consfințit prin sistemul de tratate de la Versailles, poli­tica declarată a Reichului na­zist a constituit o incurajare și un imbold dat ansamblului forțelor revizioniste de pe con­tinent. Partidul comunist a descifrat, încă de la început, esența ul­­trareacționară și antinațională a fascismului, incompatibilitatea lui cu interesele vitale ale po­porului român, fiind cel dințâi care a tras semnalul de alar­mă asupra primejdiilor ce pla­nau asupra unității statale a României reîntregite la Alba Iulia. Calea sigură pentru în­lăturarea pericolelor era, în viziunea partidului, unirea tu­turor forțelor sociale și poli­tice intr-un unic front patrio­tic - „în care să-și dea mina tot ce e cinstit, tot ce e mun­citor, tot ce e cultură in Româ­nia" —, avînd ca sens apă­rarea țării. Este spiritul care a guvernat crearea și acțiunea lui Național Antifascist Comitetu­(iunie 1933), în conducerea căruia s-a relevat activitatea dinamică, pil­duitoare a tînărului militant co­munist NICOLAE CEAUȘESCU­­ și a cărui orientare gene­rală, de a pregăti masele largi ale poporului să reziste și să lupte împotriva fascismului și revizionismului,­­s-a înscris ca principală trăsătură caracteris­tică a acțiunii partidului co­munist în anii ce au urmat. Prin structura organizațiilor sale, ce au atins nivelul na­țional (comitete antifasciste lo­cale, regionale, județene, in­clusiv comitete ale femeilor și tineretului) și au cuprins mase muncitoare, personalități de frunte ale științei și românești, studenți, elevi, culturii prin intermediul organelor presă — să amintim sale de numai „Buletinul de acțiune împotri­va fascismului", București ; „Clopotul“, Botoșani ; „Alte zări", Cluj ; „Cuvînt nou", Bra­șov ; „îndrumarea“, care scriau, cu adîncă Galați —, înțele­gere­a evenimentelor, „că siste­mele lui Mussolini și Hitler au împins și vor împinge tot mai mult omenirea spre una din cele mai cumplite mizerii din Ion MAMINA (Continuare in pag. 3) Despre complexitatea și amploarea sarcinilor ce stau in fața industriei mi­niere din țara noastră în actualul cin­cinal, de a căror îndeplinire depinde în mod hotăritor realizarea întregului program de dezvoltare economică pre­văzut prin hotărîrile Congresului al XIII- lea al partidului, vorbește de la sine o­­biectivul fixat pentru Valea Jiului : du­blarea producției de cărbune pină in a­­nul 1990. Desigur, acest obiectiv se va realiza și prin darea in exploatare noi cimpuri miniere, și prin extinderea a­pe orizontală și verticală a celor exis­tente, dar ponderea principală în creș­terea producției o vor avea noile teh­nologii și metode de exploatare, respec­tiv folosirea unor utilaje și tehnologii de mare productivitate, ce impun cu nece­sitate recurgerea pe scară largă la au­tomatizarea și robotizarea proceselor in minerit. Plecind de la această premi­­za, decurgind din documentele de partid și de stat și din obiectivele trasate in­dustriei miniere pentru acest cincinal și in perspectivă, am purtat o discuție cu conf. dr. ing. Emil Pop, de la catedra de Fizică și electrotehnică a Institutului de Mine Petroșani, cu unul din acei „îm­pătimiți de nou" pentru care condiția progresului înseamnă inteligența umană aplicată uneltelor in acțiune, adică ro­botizarea. Absolvent al Institutului de Mine Petroșani, specialitatea Electrome­­canică, in 1956, și al Facultății de Mo­ce­­m­atică­ informaiică a Universității din Cra­iova, promoția 1976, conferențiar din anul 1978, membru in comisia guverna­mentală de robotizare, conf. dr. ing. Emil Pop nu are nevoie de multe „provocări" pentru a vorbi de pasiunea sa - robo­tizarea în minerit. Cele cîteva întrebă­r pe care i le-am adresat in cadrul dis­cuției noastre nu au făcut altceva de­cit să fragmenteze un discurs, ordonat parcă dinainte, asemenea unui curs sus­ținut in fața unui amfiteatru, cuprinzind, pe capitole și subcapitole, întreaga pro­blematică la zi a domeniului, precum și l­inție de acțiune ce se întrevăd in con­dițiile țârii noastre, linii de acțiune la care Institutul de Mine Petroșani s-a a­­liniat in mod ferm. Cele ce­­ urmează Școala superioară și exigențele producției Robotica in minerit servt, deci, mai mult rodul unui mono­log în care prezența redactorului a fost doar pretextul. Ca și întrebările, de alt­fel. Drept care am renunțat la a pre­zenta cititorilor intervențiile noastre (cu puține excepții), redind direct surile interlocutorului, (pag. 4-5)răspun­

Next