Viața Studențească, ianuarie-martie 1986 (Anul 31, nr. 1-12)
1986-03-26 / nr. 12
PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VAI Revistă a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din RomAnia ANUL XXX Nr. 12 (1038) MIERCURI, 26 MARTIE 1986 12 PAGINI, 2 LEI Un imperativ stringent in predarea științelor fundamentale Adaptarea la concret, adaptarea la nou în cele ce urmează nu vom pleda pentru importanța predării științelor fundamentale în învățămîntul superior tehnic și economic, deoarece oportunitatea lor este indiscutabilă în formarea viitorilor specialiști în aceste domenii prioritare ale economiei naționale. Ne-am propus să pornim de la exigențele puse în fața învățămîntului nostru superior de către secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — datoria patriotică și responsabilitatea formării unor specialiști creatori — și reflectarea lor corespunzătoare în actualul proces instructiv-educativ. După cum se știe, cu diverse prilejuri, în mod deosebit la Congresul științei și învățămîntului s-a subliniat cu claritate că rolul acestor științe fundamentale este major în formarea suplă, creatoare și anticipativă a viitorilor specialiști, ele fiind singurele capabile să le ofere acestora o strategie și o tactică de lucru, metodologie și un mecanism al modelelor mattematice, fizice, al proceselor chimice, pe baza cărora se pot clădi temeinic premizele creativității in diferite domenii tehnice, economice. Iată ce arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la primul forum al științei și învățămîntului : „Cercetarea științifică din domeniul matematicii, fizicii, chimiei și biologiei — ca științe fundamentale — trebuie să participe cu toate forțele la soluționarea problemelor legate de progresul tehnico-științific. Odată cu intensificarea eforturilor cercetării în vederea soluție(Continuare in pag. 6—7) MULTUM IN PARVO Concepte fundamentale : logica științei Șansa cunoașterii nelimitate Rolul științei în societatea contemporană nu mai necesită alte argumente decît cele intrate deja în obișnuit. Fără știință nu mai poate fi concepută, azi, nici viața de zi cu zi (rezultatele ei, vizibile ori invizibile, se află peste tot în jurul nostru), nici progresul civilizației în genere. Iar optimismul cunoașterii științifice poate fi, azi, aproape nelimitat. Așa cum spunea și secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, progresul cunoașterii în știință se întîlnește în calea sa, mereu, cu domeniul necunoscutului, dar cunoașterea nu are limită. Totul poate fi cercetat de cunoașterea științifică. Dar nu trebuie niciodată uitat că științei ii revine, cum în repetate rînduri se afirmă în documentele fundamentale ale partidului nostru, și rolul de a călăuzi civilizația umană dincolo de criza pe care o traversează la ora actuală, cînd importante rezultate științifice (fizica nucleară în primul rînd) sînt folosite și în scopuri distructive. Una (Continuare in pag. 9) 1921 - P.CJl. - 1986 in fruntea luptei pentru apărarea unității, independenței și integrității patriei Realitățile societății noastre socialiste pun cu putere în relief rolul decisiv al partidului comunist, care s-a afirmat prin creație istorică drept cel mai autentic, mai fidel exponent al intereselor fundamentale ale poporului din sinul căruia s-au născut. El, partidul făurit acum 65 de ani, a fost și este și revoluționar vizionar, și luptător neînfricat, și artizan conștient al unei societăți noi, într-o țară independentă și suverană. El este forța politică în care regăsim implicate, amplificate, la cotele superioare comuniste, gîndurile și faptele eroice ale înaintașilor, darurile și năzuințele ardente ale unui popor însetat de dreptate, unitate și libertate. Constituirea Partidului Comunist Român la Marele Congres din mai 1921, prin așezarea partidului clasei muncitoare pe bazele ideologiei comuniste și la nivelul statului național unitar făurit în 1918, a marcat o etapă nouă, superioară în dezvoltarea mișcării revoluționare din România. „Continuînd lupta de veacuri pentru eliberarea națională și socială, cele mai bune tradiții ale mișcării muncitorești și socialiste din România — subliniază tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, partidul comunist este in noile condiții istorice exponentul fidel al intereselor clasei muncitoare, ale întregului popor". Partidul comuniștilor s-a manifestat în viața societății românești ca o puternică forță politică, capabilă să ducă la victorie lupta clasei muncitoare, a forțelor revoluționare și democratice împotriva exploatării și asupririi, să afirme interesele supreme române. Prin natura ale națiunii obiectivelor sale, prin paleta largă de forțe sociale interesate în realizarea acestor obiective, P.C.R s-a afirmat ca un partid politic cu adevărat național, cu rădăcini actinc împlîntate in realitățile românești. In mod firesc, problemele apărării independenței și suveranității naționale s-au înscris ca un comandament esențial al întregii sale activități, decurgind din însăși natura partidului revoluționar al clasei din sarcinile sale muncitoare, fundamentale. Noi, comuniștii, suntem gata să apărăm cu arma in mină independența României - a fost ideea-forță, a fost legămîntul ce a conferit excesie vie dragostei fierbinte de țară partidului comunist, strălucit ia lustrată, în împrejurările deosebit de grele și complexe ale perioadei interbelice, de marile acțiuni îndreptate promotorilor fascismului, împotriva revizionismului și revanșismului. După cum se cunoaște, in deceniul patru al secolului nostru, orizontul vieții internaționale a început să fie tot mai întunecat de apariția norilor negri ai fascismului intr-o serie de state europene, de instaurarea hitlerismului în Germania. Exacerbînd ideea de revanșă în urma înfringerii suferite război și agitind sloganul mondificării statu-quo-ului teritorial consfințit prin sistemul de tratate de la Versailles, politica declarată a Reichului nazist a constituit o incurajare și un imbold dat ansamblului forțelor revizioniste de pe continent. Partidul comunist a descifrat, încă de la început, esența ultrareacționară și antinațională a fascismului, incompatibilitatea lui cu interesele vitale ale poporului român, fiind cel dințâi care a tras semnalul de alarmă asupra primejdiilor ce planau asupra unității statale a României reîntregite la Alba Iulia. Calea sigură pentru înlăturarea pericolelor era, în viziunea partidului, unirea tuturor forțelor sociale și politice intr-un unic front patriotic - „în care să-și dea mina tot ce e cinstit, tot ce e muncitor, tot ce e cultură in România" —, avînd ca sens apărarea țării. Este spiritul care a guvernat crearea și acțiunea lui Național Antifascist Comitetu(iunie 1933), în conducerea căruia s-a relevat activitatea dinamică, pilduitoare a tînărului militant comunist NICOLAE CEAUȘESCU și a cărui orientare generală, de a pregăti masele largi ale poporului să reziste și să lupte împotriva fascismului și revizionismului,s-a înscris ca principală trăsătură caracteristică a acțiunii partidului comunist în anii ce au urmat. Prin structura organizațiilor sale, ce au atins nivelul național (comitete antifasciste locale, regionale, județene, inclusiv comitete ale femeilor și tineretului) și au cuprins mase muncitoare, personalități de frunte ale științei și românești, studenți, elevi, culturii prin intermediul organelor presă — să amintim sale de numai „Buletinul de acțiune împotriva fascismului", București ; „Clopotul“, Botoșani ; „Alte zări", Cluj ; „Cuvînt nou", Brașov ; „îndrumarea“, care scriau, cu adîncă Galați —, înțelegerea evenimentelor, „că sistemele lui Mussolini și Hitler au împins și vor împinge tot mai mult omenirea spre una din cele mai cumplite mizerii din Ion MAMINA (Continuare in pag. 3) Despre complexitatea și amploarea sarcinilor ce stau in fața industriei miniere din țara noastră în actualul cincinal, de a căror îndeplinire depinde în mod hotăritor realizarea întregului program de dezvoltare economică prevăzut prin hotărîrile Congresului al XIII- lea al partidului, vorbește de la sine obiectivul fixat pentru Valea Jiului : dublarea producției de cărbune pină in anul 1990. Desigur, acest obiectiv se va realiza și prin darea in exploatare noi cimpuri miniere, și prin extinderea ape orizontală și verticală a celor existente, dar ponderea principală în creșterea producției o vor avea noile tehnologii și metode de exploatare, respectiv folosirea unor utilaje și tehnologii de mare productivitate, ce impun cu necesitate recurgerea pe scară largă la automatizarea și robotizarea proceselor in minerit. Plecind de la această premiza, decurgind din documentele de partid și de stat și din obiectivele trasate industriei miniere pentru acest cincinal și in perspectivă, am purtat o discuție cu conf. dr. ing. Emil Pop, de la catedra de Fizică și electrotehnică a Institutului de Mine Petroșani, cu unul din acei „împătimiți de nou" pentru care condiția progresului înseamnă inteligența umană aplicată uneltelor in acțiune, adică robotizarea. Absolvent al Institutului de Mine Petroșani, specialitatea Electromecanică, in 1956, și al Facultății de Mocematică informaiică a Universității din Craiova, promoția 1976, conferențiar din anul 1978, membru in comisia guvernamentală de robotizare, conf. dr. ing. Emil Pop nu are nevoie de multe „provocări" pentru a vorbi de pasiunea sa - robotizarea în minerit. Cele cîteva întrebăr pe care i le-am adresat in cadrul discuției noastre nu au făcut altceva decit să fragmenteze un discurs, ordonat parcă dinainte, asemenea unui curs susținut in fața unui amfiteatru, cuprinzind, pe capitole și subcapitole, întreaga problematică la zi a domeniului, precum și linție de acțiune ce se întrevăd in condițiile țârii noastre, linii de acțiune la care Institutul de Mine Petroșani s-a aliniat in mod ferm. Cele ce urmează Școala superioară și exigențele producției Robotica in minerit servt, deci, mai mult rodul unui monolog în care prezența redactorului a fost doar pretextul. Ca și întrebările, de altfel. Drept care am renunțat la a prezenta cititorilor intervențiile noastre (cu puține excepții), redind direct surile interlocutorului, (pag. 4-5)răspun