Viața, aprilie 1943 (Anul 3, nr. 703-730)
1943-04-01 / nr. 703
Pag. 2-a 90. OCTAV SERGENȚIU, autorul volumului de poeme Cântece în singurătate, este un tânăr extrem de simpatic și modest, care se strecoară printre noi fără a se bate cu pumnii în piept în numele talentului „regional” pe care îl reprezintă. D-sa este unul dintre acei tineri basarabeni cu mult bun simț și cu suflet înalt, purtând toată melancolia provinciei de la hotarul milenar din răsărit, cu discreție... Ne-a plăcut cântecele sale „de singurătate” basarăbeană și patriotică și mai ales ne impune zelul cu care d-sa efectuiază rolul de secretar de redacție al revistei „Viața Basarabiei“, oferidu-ne garanția bunului simț în munca pe care o depune pentru ca publicația să apară curat și cinstit. Rubricile de la urmă, de note critice și informație, regizate cu tact de d. Octav Sargețiu, țin întotdeauna media bunului simț literar, fără stridențele cu care din păcate țin să ne epateze majoritatea revistelor regionale, lată o revistă de provincie în care nu se scrie răci cu ură, nici cu exagerate auto-admirații — păcatul multor publicații din provincie, repet. Astfel stând lucrurile, „Viața Basarabiei”, prin zelul directorului ei și prin cumințenia secretarului de redacție, poate fi dată ca pildă pentru ceea ce ar trebui să fie revistă regională... 99 DAR SĂ ANALIZĂM puțin acest ultim număr, de la care am pornit să discutăm în genere. Semnăturile pe cari le cuprinde sunt Următoarele: Iulian Friptul (Așa vorbește rîsul Marelui Inchizitor) Pan. Halippa (Pentru Zidarul cel Mare, versuri Al. Boldur (Cu privire la istoria Transnistriei), Octav Sargețiu (Cântec stins), V. Popa* Măceșeanu (Cântec haiducesc), Andrel George Stino (Licăriri și arabescuri), Alexandru Oatul (Amintiri despre „Pământenia Basarabeană“ din Âorbat), G. Ursu (Miai am o clipă), Sotir Dolenga (Nocturnă), Romulus Cioflec (Pribegie 'din alte vremuri' Petru VMil* (Marea trecere). ' .privire asupra . . ' meneau), Petru hitr 0.Ț. Z.Ii Pavel Codiță (Ic. Noua Suliță și Novoselița), Elvira Orza (Prin Județul Tighina) și Ion Enache (Crai nou). După cum se vede, alături de literatura propriu-zisă, nu lipsesc nici studiile serioase, atât regionale, cât și de sens general. Iar notele, repetăm, sunt ca întotdeauna interesante și bine nutrite, înduioșătoare și plină de sevă rustică este scrisoarea pe care poetul N- C rented ta i-o trimite lui Victor Sargețiu, cu prilejul volumulin „Cântece în singurătate”. Remarcăm „Cronica plastică” d-ren Ștefania Stanică poeta pe care a am puiblicat'o pe rând, și am supus-o la unele observații aspre în această pagină, dar care rămâne de o mare gingășie de expresie, precum și de o frumoasă sensibilitate artistică. Citiți noul roman al cS-Iui Dan Petras i nou CORA și DRAGOSTEA* Ed. Contemporana — sMVIXi r - o/ \ - ■ CP r m VWISJA * „Funcționarii români sunt gentili și săritori“, scrie Lamberti Sorrentino în „Tempo“ Cunoscutul ziarist italian Lamberti Sorrentino publică în ultimul număr al revistei „Tempo” in versiune Italiană, al cincilea articol privind țara noastră. După ce face o comparație între cei doi vameși de la fruntariile României, povestește Întâlnirea sa cu șeful vamei care l-a întâmpinat ca un prieten vechi, dovedindu-i cât de comunicativ este poporul român și ce spirit senin are în relațile sale cu oamenii. „Funcționarul român — scrie Lamberti Sorrentino — este gentil și săritor. In fiecare dintre acești slujbași a Statului întâlnești un domn, care știe să te întâmpine, să ți înlesnească formalitățile ce trebue să le implinești și să-ți dea tot ajutorul Nu de rareori ți se întâmplă să fii chiar poftit la un aperitiv de unul din ei, ceea ce este cu totul rar pentru un om care a călătorit așa de mult ca mine și mai ales când vii dintr’o țară unde oamenii sunt posaci, iar bunăvoința lor este strict cea prescrisă de regulamentul comportării, cum se Întâmplă înainte de a pune piciorul pe teritoriul românesc”. O istorie a publicisticei croate Dr. Ernest Bauer, fostul atașat de presă al Croației la București a publicat de curând în limba germană o interesantă lucrare: „Die Entwicklung Publizistik in Kroatien” (rad „Europa”, Zagreb). Autorul înfățișează desvoltarea presei croate, dela începuturile ei și până în zilele noastre. Dr. Ernest Bauer a isbutit în câteva cp’'+d»* ne pier* ”, 5 obârșile presei N 1diționare și a acelora menite să alcătuiască o solidaritate croată ? să sădească mai adânc în conștiințe naționalismul lui Starcevici. Aceste două perioade sunt foarte însemnate pentru desvoltarea presei croate, iar capitolele consacrate lorn cartea d-rului Bauer marchează adevărata ei valoare. U«AM FOST PROST ÎNJURAT» , foarte interesant interview cu d. Tudor Arghezi, publică d- Vasile Netea în „Vremea”- Din numeroasele lucruri interesante pe care le conține acest interview, deși prindem câteva afirmații ce ,vin să întărească, din partea unui mare scriitor, unele constatări pe care leam făcut de multe ori cu diverse prilejuri, în această pagină: „In lunga mea carieră de scriitor norocos, am avut însă și un mare nenoroc: am fost totdeauna prost mimat,și de tinerii si de bătrânii polemici. S’ar fi zis că având conștiința isprăvii, ca niste hoți emoționați, le tremura mâna pe cuțit si Inainte de a nimeri 1ta țintă isi retezau sgârciul nasului singur. Toi place injuria picturală si cu stil, frumoasă ca poezia. Insulta nedesinată, in transparentă si facilă e a stanidului”. Această afirmație vine dintr’o întreagă concepție asupra, criticei și criticilor literari. ..Când Eminescu — precizează d. Arghezi — a scria versurile intitulate „Criticilor mei”, el avea în vedere acea mâncărima veninoasă de condei mînor și neîntrebuințat, care la țară are un sinonim, pe clănțău de judecătorie de cartier, advocat și el ca maestrul pledant Copitele armăsarilor ridică praful care se tine după herghelie, inevitabilul a spori de pagina doua de presă, în praful scânteetor truntă pulbere de baligă uscată, pornită spre levifcație în văzduh. Pe rotile repezi si pe potcoave- O critică mai apropiată de sens are critica pedagogică, iscată din sentimentul de necesitate (inutilă) frecventă la dascăli, de a organiza scheme și de a supune inefabilul la reguli de metodă. Corespondență: juristul conform, savant amorf. Dar critica e și ea operă de creație, dela stadii și compartimente tin sus. Tin critic e st el, în definitiv, un artist) „Criticul e un artist, un poet, un colorist. Dealtminteri, nici n’ar interesa într’altfel că de profesorat și df predică în gol nu tine nimeni seama Sunt articole critice care cântă- se ascultă cu auzul emoțional- Tipul Dar, în factura scrisului, în diagonala ideii, in subsensurile precizate de o stare de vibriațiune egală cu inspirația si, din când în când, proza, critică aduce la just cu poemul’’In ceea ce privește „pagina a doua” (această pagină a ziarelor ce a început să ia din ce în ce mai mult ftrânt, fiind înființată sau extinsă, Ia toate ziarele,, dijmuite ori sacrificându-se calitatea în dauna cantității). d. Tudor Arghezi, face constatări ce se pot aplica vi*, atâtea cazuri pe care le cunoaștem cu toții: „Celebritatea sau măcar notorietatea, care pe posesorii Sor i-au jenat, taxate de înțelepciunea biblică între zădărnicii, fură ca oglinzile ciocârlia și mult tineret ivit intr’o doua pagină, aproape literară, a câte unui ziar, cu momentane licăriri artificial, venite acestea. Intri adevăr din fiziologie, sucombă periodic în stoluri, ca țânțarii în stihare străvezii împrejurul,lămpii Măturătorul redacției scoate câte un făraș de bijuterii defuncte.”. „Estetii, cum își zic între el. lo e o., pintesc, se opun, se făță mireee Ia atitudini. Se înșală unii pe alții Și pe sine, pierd frecventa școlară, întârziază diploma și falimentează la scadentele viețiii definitive. Ei sunt ca și copiii noștri, ai acelora care avem,și tinera lor meserie prezintă pentru noi amare analogii cu aceea, tot atât de tragilă, a fetelor fără stăpân, atrase orbește de visurile amorului incert, în casele de toleranță”..Ne bucură întotdeauna când unii a ocupat aproape tot spațiul ce ne era rezervat, și pe care l-am prelungit atât pentru că ni s’a părut mult mai instructiv că-1 lăsăm să vorbească pe d. Arghezi, decât să ne mai amestecăm cu comentarii personale- se bucură întotdeauna când unii din marii noștri scriitori, a căror clarviziune este însoțită de o înțelepciune caldă și atotcuprinzătoare, afirmă, prin harul condeiului lor, adevăruri în are am crezut și atunci când ne-am mărturisit credința în ele, am declașat o întreagă „pulbere ”„pornită în văzduh”, care voia să ne conteste totdeodată buna credință’ și minimum de valoare personală pe care să-l afice orice ins care se r cuza să-și afirme convingerile la un moment dat. Am fost atârți atacați -- eh iar de aceia oari cu un minut mai înainte ne onoraseră,cu măgulitoare cuvinte despre operei literare pe care le publicasem, te, afară de sclevitatea la această pagină — de ludate, ce ne-am ridicat împotriva crimei care se mărginește la injurii, milind, o „operă de creație” în sine critică literară care a năpădit revistele ziarele noastre — pe lângă aceea fășcută de cei purai a căror critică „aduce la gust cu poemul”. — Și ceea ce este mai ciudat este faptul că, discutând lucrurile " î principiu, mărturisindu-ne deci n crez artistic, fără să vizăm pe nimenii, — după cum o facem st aci zi — ne-am trezit în fața unor rețele pur personale cu atacuri pur pasionale ce aț alunecat discuția di,jpe un plan mare ce putea interesa fie toți cititorii, pe unul mărunt pe viu putea aduce decât cu gâlceava cu mâinile la șolduri ale țațelor din pian. . Constatările le mai sus nu privesc numai pe semnatura rândurilor de texză., ci pe toti acei deste această pagină Sbu dela alte gazete si reviste, care scriu în atelaj crez atât de frumos formulat la pana măiastră a d-lui Tudor Arched, la scrisul căruia am crezut și credem pentru că „tinerețea noasă află în tinerețea sentimentelor disnte un crant pe care astel găsește corecțpon. într’un tîineret îmbătrânt” așa cum, cu drept cuvfint, își dă «earma interviervatu] revistei „Vreme?’ Dana Peteanu Cum se va desfășura viitorul „Mai muzical Florentin“ Și anul acesta Florența își va avea „Malul său muzical“, care va fi demn de strălucita sa tradiție. Programul este pe Cale de a fi întocmit și tot ce putem face este de a comite câteva indiscreții. După câte se pare „Malul muzical florentin“ din acest an va avea înscrisă pe program premiera recentei Si mult așteptatei opere a lui Ildebrando Pizzetti. ..Aurul“. Ca spectacol de inaugurare a fost aleasă opera lui Giuseppe Verdi „Don Carlos“ cea mai frumoasă a marelui compozitor italian, si care este foarte puțin reprezentată. Dintre operele lui Mozart va fi cântată „Idomedeo“. Din muzica lui Bach figurează pe programul „Maitilul muzical florentin“ „Missa in si minor“. In acelaș timp vor fi reprezentate și operele „Aida“ de Verdi și „Parsifal“ de Wagner. w rîpii VREMEA Sâmbătă 3 Aprilie 1943, orele S d. a. precis la Ateneul Român, va avea loc ultima șezătoare din Ciclul II „Marile figuri ale neamului”. La această șezătoare, dl. Prof. universitar I. V. Gruia, va conferenția despre Mihail Kogălniceanu Scriitorii: Gala Galaction, Traian Chelariu, Lucia Demetrius, Ștefan Baciu și Tudor Scarlat, vor citi din opera lor. Dl. Sassu Nicoară dela Opera Română va cânta cântece românești de pretutindeni. Un eveniment muzical va fi „Quartetul de coarde Th. Rogalski”, executat de membrii Filarmonicei: D-na M. Gapeleanu (vioara I) D-nii: I. Miruț (vioara II) Alex. Rădulescu (violă) și I. Bonis (violoncel) Biletele la Orfeu. Rai Acnpptpr?inm in aprinzător că pensilvania se află și dimpotrivă: este prezență a sufleter manentizată de atenți mani si moftei rituali Nu-i această astăzi grăitoarului t logica care se impune din ce in ce mai fructuos. Și Transilvania se află în fruntea spiritului viu al românismului pentru că are o tradiție de sobre adânciri, pentru că mai ales cărturarii ardeleni nu cunosc fugarul și superficialul, nu se lasă furați de amănunte și scriu pătrunși de flacăra vie a unei conștiințe clare și sincere. Aceste afirmații ale noastre sunt motivate din plin și de cartea „Aspecte din viața Blajului” — semnată de distinsul scriitor Radu Brateș (Blaj, Tipografia Seminarului, 1942, 168 pag. lei 150). Volumul cuprinde o schițare (când scrim: schițare, zicem totuși: preciziune, împlinire și justețe) a vieții Blajului prin tot ceea ce acest oraș românesc are caracteristic pentru trecutul și pentru spiritualitatea noastră actuală. Toate figurile de mare prestigiu cultural și istoric care au animat viața luptătoare a Blajului — dela Simion Bărnuțiu, Timoteiu Cipariu ARTI MOI Biteiil, Radu Brateș proful și conturarea cea mai vie și mai nimerită. Ultima parte a terții cuprinde o interesantă culegee de texte care vorbesc despre E| — din scriitorii noștri, de la Eminscu și până la Pavel Dan — treând prin George Coșbuc, C. Stere, Șt. O. Ioif, Nicolae Iorga, Aron Cotruș, I. Agribicearxu, Victor Ion Popa și alții. In toate paginile cărții „Aspecte din viața Blajului ”. Radu Brateș se dovedește nu numai un scriitor bine documentat, ci și un condeiu viu care înfrumusețează datele și impune just punctul de drplare al românismului care a puls« și pulsează în orașul redeșteptării« naționale, 9 A apărut in editura cernăuteană „Cultura Bucovinei” romanul LA MARGINEA ORALULUI de Ion Munteanu. Romanul cuprinde pagini inedite in literatura română, din interesanta viață a periferiilor Capitalei. LA MARGINEA ORALULUI este primul roman al d-lui Ion Munteanu, autorul piesei de teatru „Pețitorii“ și al plachetelor: „Sub scutul Regelui“ ținia de azi“ ,,Poemele Sevastopolului** *„este titlul volumului de versuri pe care d. Al. Gregorian ziarista valoros și luptătorul dîn fruntea tinerei generații, îl pregătește,, volum care va vedea după cum ni se atestă, in curând lumina tiparului. In cercere TM. ...Eroi — Fapte și Idei , editare! Olar a apărut caetul al doilea cuprinzând o frumoasă povestire de războiu intitulată ,Escadrila zori de zi" și semnată de talentatul ziarist, confratele Ștefan Mengoni, Nuveletta schițând fapte cu totul reale, petrecute pe frontul de răsărit în marea noastră luptă națională, enlină de dinamtem și illi •i, n 'itrfatwe O- Ion Șiugariu... .criticul tâtăr, de o strălucită pregătire intelectuală, este in acelaș timp și un poet de o particuală și înaltă viziune sufletească. In «urând d-sa va apare un vjtrint cu un poem care va purta acest titlu simbolic: „Țara de foc 1. In cadrul... traducerilor, editura Contemporana, va data curând,la iveală, „Suflete de Stepă“ de M. Delly lucrare tălmăcită de pana și înțelegerea d-lui C. Postelnicu, talentatul custode secretar de redacție al celor două magazine săptămânale artistice: „Universul literar"* și „Cumintca*'. Cereți chiar azi: „DESROBIREA“ Cartea serbărilor școlare de războiulp OCTAV SILVANEANU (Alexandru Popescu) Editura autorului Calea Griviței 47 ci £ Aprilie Ü&43 . CÂT DE UȘOR ne mulțui*m, trecând peste cea mai derentată discreție și bună camă in presa noastră literară, re mai grave epitete, cele mai joase injurii sunt aruncate la ușurință cu care am aminstm ,,Bună zinci’. Desigur, po* Mea poate anima o pagină, ir polemica însăși trebuie să aibe o eleganță, acuzațiile, lucrurile aspre trebuesc făcute cu talent literar, astfel ca să depășească un cadru strict personal și putți și scrisul să aibe o valoare în sine, întocmai cum se întâmplă în literatura bine scrisă. Dar acuzațiile și insultele, iernate pur și simplu din vârful stihului fără cel mai elementar scrupul, dovedesc, din lipsa de respect pentru adversar, o lipsă de aspect față de striga însuși acel-i care le scrie. Și în general, o atiudine de desconsiderare a omului in sine, ceea ce e un simptom mult mai grav decât parte la. prima vedere, înseamnă tălpică n'am scăpat de tarele trei ,poci în care atât în litera Lfa, în presă, cât și in viaț ! de toate zilele nu mai exista zimțc sfânt, totul putea fi atacat s compromis. Și toți știm de de a venit această distrugere tuturor valorilor — din ce splîmpotriva căruia s’a ridicat neamul nostru să lupte, cU lea jertfe. O înjurătură de [anumit gen, în presă-i fapt sunt. Dar cu ce sens adânc și pentru întreagă noiastră ritualitatel AZI Opera română Miercuri Și Martie 19*9 seara Opera Română repro șivaleria Rurkcnikt&U Mir.j ktfr,N. Dumitrescu, Ana Tăi 3ipissant Ninfa Dipitriu si Nanesen. ■“** 'pectacolic*l se termină ea Ratați in care vor apart Emil Morinescu, M Amartin, V. Alexia, Sașa Nicoară și d-na Then Minureum. Dirijează 3. Jean Bobescu: Vineri 2 Aprilie va avea loc premiera baletului ,J*on Marte” ,la It kens, după libretul lui Max Ten Tis, pus în scenă de maestra de bais, croată Mercedes Pavetic care va duca totodată și rolul principal. D. Ionel Perlea va avea conducere ța muzicală. I Pământ astă seară la Teatrul National Ifffi O CORESPONDENȚĂ NECUNOSCUTĂ » LAI PAUL VALERY $1 FIBRE LOUYS In 1890, Pierre Louys, care nu era încă decât Pierre louis, student la Litere, în vârsta de 29 de ani, fu trimis la Toulouse, ca delegat al Parisului la Congresul general al studenților- întâlni student în drept de aci un tânăr 19 ani. Paul Valery, cu care conversă puțin. Apoi, Pierre Louys părăsi Toulouse.. Nu se știe dacă această scurtă întrevedere a fost de ajuns ca să avertizeze pe tânărul Louis că aflase azi un frate spiritual. Dar, încercând norocul prieteniei, la ,.29 Mai 1890 la miezul nopții“, îi scrie o uluitoare epistolă care debutează astfel. ..Trebuie să-ți scriu neapărat în seara aceasta, iubite prietene, deși nu am nici un ureter'.“ intzrKu nici cum, ceea ce r’t ^ te cunosc Ai cu o prietnie tot mai reală- Douăzeci și cinci scrisori s’au schimbat. Se poate închipui extrema importanță a acestei corespondențe (tot odată juvenile și coaptă și a acestei confruntări exigente, a doua inteligente în formație. când Valery primi această întâie scrisoare, devenise soldat, angajat voluntar. „Poetul pur“ cunoștea viața aspră de cazarmă și lungile, recile veghem în cine știe ce gheretă! Lui Louis îi răspunse: „Ești și tu un refugiat în visul propriu, un întemnițat în creierul tăiat in indră ghetit al țării divine —Aprinde — dincolo de lume!“ ȘiJu o scrisoare lungă, intimă și^un analgebrist pătrunzător, un calculaor infailibil... Nu-mi place Musset!.. Poemul, după mine, nu are altă ;inta decât să-și prepare desnodă, mântuit“. in fine, îmi place ..Baudelaire, Verlaine Heredia" dar ..biblia“ sa este A Rebours, de Huysmans și artistul cu adevărat prodigios pentru mine, este lividul Edgar Poe marele geniu al intuiției și al esteticei savante“, odată cu scrisoarea trimite poeme rămase inedite: „Pour la nuiit“, „Elevation de la lume“ ,,Les chats blancs“. Se ghicește influența lui Poe, Huysmans, Verlaine, Maslarmă, dar se deslușește și Valăry. Și Louis e stupefiat de admirație. ..Dacă socotești, dragul meu prieten, îi răspunde, că versuri ca ale taie mă silesc să ți se arăt pe ale mele! Dar nu am nimic, nimic altceva decât încercări, tatonări, schițe... să le și aplici, ca vârstă ai? Eu încă nu noi“ Trimite totuși un poem, „Elevation“, sfaturi: „Proclamă cu noi că noua școală utilitară nu e o școală literară... Arta pentru Artă, cultul Formei, teoriile lui Flaubert... versurile lui Hugo“. Și pune șapte, tetrebări la care Valery va trebui să răspundă, asupra vârstei, proectelor, preferințelor sale. Iți place Renan?, „Dacă-ii place Renan? răspundă “ ’ "ectul c“ alent Cine ar recunoaște pe viitorul inventator al lui Monsieur Teste în acest adolescent a cărui pasiune religioasă e „supraexedată de serviciul militar“. Ii plac” versurile lui Louis pentru „farmecul lor straniu și magic“, pentru că „pur și simplu sunt frumoase, de o frumusețe de vis“. In ceea ceri privește, se dorește „decadent“ adicăn artist ultrarafinat, proteguit de o “limbă savantă împotriva asaltului vulgarului, încă virgin de săruturile murdare ale profesorului de literatură, glorios asupra disprețului ziaristului“. Pe î ncetul, această corespondență încă puțin rece va afla căldura prieteniei născânde. Valdry, încă religios, propune .,regimul scrisorii lunare.. în fiece lună vom comunica la aceiași sfântă masă artistică“. „Cât de mult îmi plac epistolele duaniale! scrie el. Nici nu poți înțelege, fericitul epitet. Ceea ce spun unele pagini pline de artă venite dela Paris, din Parisul viu și inteligent, peste nefericitul care rămâne seara, la el. (treaz, după o zi de cazarmă“, * ., Valery e unul din scriitorii celîiai bine pregătiți spiritual. Afirmat odată pentru totdeauna: eon. Srarîu unui Gide, pe care nu-l toiggi decât umărindu-1, pe se schimbă. Valery nu mădă ,e vrea. Se înțelege imdatate la acea Valery se afirmă. în cursul acestei corespondențe mai frământat mai fervent poate decât Louys, mai copt chiar, mai puțin sigur de el încât Louys, care se recunoaște mai puțin copt, va fi adesea consilierul. ..încă de azi, să știi că poți fi sigur de viitorul apropiat și de cum vei veni la Paris, vei fi recunoscut ca imul din cei zece ori doisprezece tineri care știu și care simt adevărați poeți. Ești, socot, mult mai copt ca mine, deși mai tânăr, și am încredere că vei sosi cât de curând“. Louis, orice s’ar spune, se angajează mai puțin ca Valery, căruia îi reproșează că ie lipsit de „eclectism“. Nu uită pe diletantul din el și, în această privință, o foarte curioasă scrisoare de douăzeci și două pagini e foarte semnificativă. Louis își anunțase plecarea Pentru la Grande-Chartreuse „unde mă voi retrage pentru un scop pe care nu-l cunosc, până ce-mi va fi revelat“ Pleacă cu Pascal, Hugo, cărți de Baudelaire, Regnier, etc. Parsifal. Faust, Arebonks. Biblia, un lexicon de artă. Iar prima seară, după o masă de ascet, se preumblă în grădină apoi intri în celulă. Să-l lăsăm să vorbească. ■ .Atunci, obsesia care mă amețea din zori mă copleși. Loyola.. Loyola- Ai citit ne Barris- cred . și „Metoda“ lui Loyola aratt un procedeu de contemplare destinat să intensifice până la limitele nebuniei halucinația voluntară-Banes a făcut din ea un procedeu de analiză! Să te asvârli pe fereastră, nu alta... Am voit să încerc s-o spun în practică și am luat ca temă: Preludiul din Partisfalău atunci posedat de o exaltare extraordinară Valery merge până la a ruga pe prietenul său să-i spună ce gândește despre el. ..Dă o apreciere generală și particulară și nespus de sinceră despre mine. Inchipuiește-ți că e un serviciu, nu, o fantezie, ceea ce îți cer. Am nevoie ca cineva să mă vadă din afară, rece... Povestește-mă așa cum mă vezi...“ E întreg Valery, de pe acum în această frază ultimă. Intr’o altă zi, trimite lui Louis ..autopsia“ sa, de el însuși, piesă extrem de dențială botezată „Eu“, prin conficare lămurește pe prietenul său asupra întregii sale făpturi și care se termină prin aceste vorbe. ..Aceasta între noi“. Nu trebue să se creadă că această corespondență păstrează întotdeauna acest ton intelectual. Louis parizianul ține totuși în curent cu viața citadină pe îndepărtatul ostaș provincial. Uneori, el far, scrie el, că literați Cunoscuți, „știi, îndeosebi unii, începând cu Madanne, fac pe pontificii într’un mod insuportabil? Și sunt de o ignoranță! Astfel zilele trecute, vorbind dastwa Pământ, piesa dior N. Vlădcdarm și Soare 2. Soare se joacă..astă seară la Teatrul Național cu d-nii: Q. Calboreanm, N. Bâlsâțeanu, G. De.. nytm și d-nele: Marteta Anca si pașa Alexandra in primele rotari. ai na Nunții astă seară la Studio tesa de subtilă analiză psihologică pe Bourdet Taina Nunții,se reprentă astă seară la Studio in regia lui Soare Z. Soare cu d-nele: Mata Sadova, Eliza Petrăchescu, I. Popovici, Nelly Dordea, Migry Ivan, Nicolau și d-nil. A. Critico, ■Lăzăreanu șî N. Motoc, Pusekin, la Mallame, nimeni, nici chiar șeful, nu pitise un rând din, Pușkin. Și Mallarme este profesor la Condorcet... Eram uluit“.. Ori despre întâlnirea cu Verlaine, care se lamentează că nu poate asista la banchetul prietenului său Leon Dierx, căci nu are decât câțiva gologani și pleacă șchiopătând cu piciorul său bolnav. „Și când mă gândesc că dacă Mail armă n’ar fi învățat engleza, ar fi fost tot așa, j Trăim legenda lui Homer, a lui I Homer cerșetor pe drumuri. Vam fi și noi la fel mai târziu“,dÂus trimisese lui Valery pe unul și condiscipolui său Gide, pe care-i vorbise adesea. După lui Gide, Valery transportat, pt. dragul meu în extaz, din ia prietenului duanitale Gide, rarj și desăvârșit spirit, ce entu ii ai, rimelor frumoase și al ideilor pureL. Te invidiez pentru asemenea prietenii“. Louis a arătat lui Mail arme câteva sonete ale lui Vștriry, căre i-au plăcut mult. „Prietene, scrie el, ești sfințit“. Și Mail am tiâ scrie chiar el discipolului său o lungă scrisoare care emoționează, profund pe tânărul Valery. Apoi, Valery eliberat din serviciul mlitar Și se îndreaptă spre Paris, ne știe ce a urmat, după ce ■ [UNK] [UNK],rună corespondență care a legat doi mai scriitori. 1 N. Faffiafanasisa pretj