Viața, mai 1943 (Anul 3, nr. 731-761)
1943-05-01 / nr. 731
"SSW Arhitectura și motia Sub acest titlu. „Corriere della Serai“ publică un Interesant la sugesativ articol. Autorul, după ce vorbește reclădirea monumentelor de teroriștii anglo-americani, atacate fapt care se vat "întâmpla imediat după război, continuă: ,,Poate că nu toate discuțiile se vor opri asupra palatelor, a bisericilor, a monumentelor; acestea alcătuesc elementul „imobil’] în estetica casei, căci mai este »1 elementul „mobil” reprezentat de lumea care trece sau se adună pe străzi; îmi amintesc de un pasagiu din Tratatul „L’esthfctique de la rue”, editat la Paris, în care se făceau interesante considerații asupra acestui subiect, în legătură cu dintre „Strada moartă” și comparația „Strada vie”, cu alte cuvinte, strada de altădată și strada de astăzi, îmi mai amintesc și de o lucrare a cunoscutulu pictor flamand, Henry van de Velde, care într’o revistă vieneză pomenea de trei „ocazii sintetice” care femeile au nevoie de rochii speaciale: casa, strada și sărbătorile. Și ca „principiu fundamental” pentru rochiile de casă trebue să precumpănească individualitatea, pentru cele de stradă, uniformitatea aproximativă, iar pentru cele de sărbătoare uniformitatea absolută. După ce am văzut vreme de mai mulți ani de război, oameni în uniformă, ne apropiem oare de momentul în care vom vedea și femeile în uniformă? Cine știe? Cine poate să spună ceva despre anul 2000 care de partuzeci de ani se anunță ca un izvor de surprize? S'ar putea foarte bine ca marii regizori ai epocei după ce au supus modi feminină la uniformă, să creeze soldați cu pălăriuțe cu pene, cu saci cu merinde făcute din piele de crocodil și cu cisme cu tălpi ortopedice”. PAGANINI, VIOLONISTUL VRĂJITOR Ultimul număr al revistei ostașilor italieni „Fromme" publică un Interesant articol asupra lui Paiganini ilustrat cu documente inedite. „Impreună cu Napoleon și Rossini — a spus un istoric al muzicei . Paganini a fost unul din cei trei oameni de gen numai celebri din prima jumătate a veacului al XIXdea“. Pntr‘adevăr, dacă cercetăm ziarele și revistele vremii ne putem da ușor seama că acastă afirmație nu este deloc exagerată. Nu era zi în care, în cronici sau în critici muzicale sau în articole de preamărire să nu apară numede și faletele glorioase ale acestui vrăjitor al vioarei. Gravori se întregeau în a-î săpa în aramă chipul iar scriitorii în a-l proslăvi”, Conferința d-lui prof. Lt. Colonel Walther Troege Asociația Scriitorilor Militari Români anunță pentru 2 Mai ora 11, în Sala ,.Dalles" conferinta d-lui Profesor lt. col Walther Tröge din Comandamentul Superior a Armatei Germane care va vorbi despre: „România ca bastion de est al Europei”, UN POET AL ȘESURILOR TRANSNISTRIENE »1*1 UNESCO: GENIUL SINGURĂTĂȚII Poeme Iubitorii de literatură din Transnistria, au primit odată cu primii fiori de primăvară, un dar minunat. Este vorba despre volumul dlui Horațiu lomseu, întitulat atât de sugestivă,Geniul Singurătății ce a fost tipărit la Odessa. Această plachetă de poeme—apărută in excelente condițiuni grafice — aduce tinerețe și viață, dar mai ales relevă un film de inspirație, cu totul original al poetului Horațiu Ionescu. Chemat în Transnistria de comandamentele profesiunii sale de ziarist, sensibilitatea sa poetică l a făcut să vadă mai mult decât îi cerea profesiunea sa, în viața nouă românească, ce se naște aci. Prin tematica liricei sale, din ..Geniul Singurătății“, vom vedea că Horațiu Ionescu este un original deschizător de drumuri al tinerii generații de scriitori români. D. Horațiu Ionescu, care nu este un debutant, a strâns în acest volum un suav buchet de flori alese, culese din plămada coloritului local, creind o cunună.—prima cunună a poeziei românești, care cântă acest minunat poștei al șesurilor transnistriene„ Evadând din ocupațiile sale cotidiene, ale misiunii scrisului de gazetar în Transnistria, apariția acestui volum, înseamnă în primul rând, că poetul Horațiu Ionescu s’a întors la uneltele sale. Poate că în decurs de câțiva ani aceste, unelte ruginise și acum, înfigând plugul adânc în brazda nouă transnistriană ,a găsit acolo comori de mult ascunse. El a plecat urechea la șesul transnistrian și din adâncuri, a prins melodii și rezonanțe, ce de multă vreme nu mai aveau glas. Atent, poetul și-a plecat genunchi* și mai aproape de satul transnistrian și a descifrat marmure și svonuri cari îi erau cunoscute. A simțit că glasul pământului era unul cu glasul sângelui. Din aceste svonuri ce veneau din adâncuri s-au răsărit în față cohortele de Viteji ai trecutului românesc de aici, în fruntea cărora călărește Duca vodă-HatmaniU • In ropote repezi pe robi ca smele Strivind sub copită de flăcări dușmanii, Eu, Duca Hatmanul, am scris Peste veacuri, Pe lespezi de altar, hrisov și prin sang. Și în stepele întinse, ochii de vultur al voinicilor și oștenilor moldoveni, pășesc spre lumină. S’au scris peste veacuri cu slove de sânge, Cum scrie în ceruri luceafărul sfânt, Pe-a Bugului apă ca rouă Domniței, Istorii născute din viforul crunt, La Bug, Nemirovo, Eu Duca Hat. mânui, Pe’nalta cetate, cu vârful de soare Am scris peste veacul de azi și de mame, Isbânda. Moldovei lui Ștefan cel Mare Iată viziunea poetului din sugestivul poem „Hrisov“. Dealungul șesurilor transnistriene își descopere legături de legendă, risipite pe aici, în decursul veacurilor. Dar de peste veacuri, Duca Hatmanul apare din nou. Iată cântecul poetului din ,,Ecoul Hatmanului“ Mii de săbii sbor prin aer, Sguduind adâncul mut, și ca tunetul prin noapte Oastea Lor e foc și scut A trecut furtuna. ’N sate. Sună clopotu ’nvierii.. Imn de spumă îngână Bugul, Regelui și Slavă Țării. La Cernatin, unde un prinț rus a clădit un castel ca din povești, aci avea obiceiul sub un stejar secular să viseze marele poet rus Pușchin In peregrinările sale de pelerin al poeziei transnistriene, Horațiu Ionescu, se oprește emoțional Beteală de aur cu buze de toamnă Sărută stejarul ’N descântec de nea. Să stăm înc-o clipă, iubito, aci Pe vremuri A. S. Pușchin A plâns sub o stea.. Sau Ci numai fâlfâitul dantelelor de spumă Din dansul alb de nuferi Pe lac Demniatin, Când printre bolți de cramă va cobori în taină Prințesa să ne cânte Din harfă, Oneghin. Am redat fragmentar citata din poetica lui Horațiu Ionescu și ne pare rău că nu putem reda mai mult, deoarece câmpiile emotive transpuse cu atât lirism, nu numai că dfischi ăe un drum nou, dar are darul să aducă emoții artistice dintre cele mai alese. Dar lirica sa este animată și frământată de probleme filozofice și realizările sale în această privință sunt dintre ele mai isbutite. Și cât clipi din geană o stea pier. Oceanul nopții, fulger,dută ’n larguri, Detună vițel crunt. Trosnea ’n crater de lavă pământul și pe mare, Catargul vieții noastre, Plutea’n necunoscut. Deși făcând parte din tinerii scriitori, d. Horațiu Ionescu apare, in fața judecății critice cu al treilea volum, primele două. ..Vitel Profetic” și ..Suflet Ruinat“, editate de societatea scriitorilor basarabeni, au fost elogios apreciate de critică și cititori. Ulimul său volum este o revelație pentru iubitorii de frumos și poezie. Versul său zămislit în clocotul nouei vieți din Transnistria, marchează o dată, ce înseamnă și o etapă demnă de reținut, în evoluția poeziei românești, din provinda dintre Nistru și Bug. Intetrat cu o simțire dleasă, stăpân pe tehnica versului, creațiile sale au dulceața rodului cules de un gospodar ce-și mânuește cu iscusința, uneltele poetice., D . Horațiu Iane..cu este un real temperament poetic, ale cărui producții lirice au fost întotdeauna apreciate și de aceia privin cu încredere noul său volum de versuri. Succesul îi este bine meritat. Florin Andrei ACTUALITĂȚI ALE MODEI ITALIENE CULORILE floarea, prestigiul și noblețea picturii, vrăjită ca și auritele Maiestății sieneze și florentine, îndrăsnează ca în opera lui Brueghel, ironică în cea a lui Goya, muzicală la Salvator Rosa... Culoarea . Putin aer fixat pe pânză de mâna aspră a lui Corrot, un vis îndepărtat ce continuă să trăiască pe pânzele lui Trans Quillo Cremona, sau nesfârșita tristețe a lui Carnere... Una dintre primele calități cerute unui cunoscător de artă cea de a recunoaște pe artist după e coloritul lucrărilor sale. In pictura modernă mai ales el nu poate să greșească, întrucât artistul fixează în mod instinctiv culorile. Importanța culorilor în arta îmbrăcăminții este mult mai mare decât s’ar putea crede, căci ea constitue o noutate distinctă mai mult decât desenul sau forma croeln. Tehnica italiană a ajuns astăzi, atât prin arta imprimeuriilor cât și prin procedeele chimice de vopsire, la o perfecțiune rară. Până mai reci.”T* câțiva ani ""'•și folosite in Italia așa numitele „Cartele de culori", de fabricație străină, care de cele mai multe ori nu corespundeau cerințelor materiale si artistice ale țării. Acestea nu erau altceva decât un fel de culegere a principalelor tonuri la modă, adesea un contradicție una [UNK] cu alta, provocând un strident contrast mai ales între pălărie și rochie. Astăzi însă, e-a ajuns la o completă emancipare, creindu-se colecții italiene de sezon ale culorilor la modă și care în seama de natura diferită a materia” lutul: mătase, lână, pai... Rezultatul inițiativei a fost mai mult decât mulțumitor și a determinat ediții succesive. Culorile lansate au constituit adesea noutatea stagiunii, rezolvând astfel problema culoarei. Moda italiană dispune astăzi de un ghid sigur, practic și tot de o dată artistic alcătuit, în perfectă armonie cu cerințele creelii modelelor. Disciplina războiului, impune această ramură de activitate o limitare a creației și a aplicării nouilor toalități. S’a reușit insă ca să se imlăture influențele străine și să se transforme culoarea într’un instrument vital al industriei tehnice a modei Zina Tarasov V IAȚA Bj IMPRESII DE LA EXPOZIȚIA MAGDALENEI RĂDULESCU Simt pictori a căror operă este ca pâinea cea de toate zilele și cari Pictează in proză ca să zicem așa. Magdalena Rădulescu este poetă și mai presus de toate poetă și-ți vine să afirmi că tablourile ei sunt pictate în versuri. Există lumea opacă a oamenilor care n’au decât cinci simțuri și există lumea translucidă — cea a vizionarilor, și a Magdalenei Rădulescu. Poezia cea mai într’aripată, cea mai inspirată, care emană din tablourile ei în aparență atât de ireale, ne fac să simțim cu toate acestea realitatea flintelor și a lucrurilor din regiunile cele mai înate, care este realitatea superioară. Dacă noțiunea de suprarealism are un înțeles adevărat, atunci aceasta se întâmplă când o aplici la pictura Magdalenei Rădulescu. Isbitoarea Magdalena Rădulescu este această posibiltate de sugestie a viziunilor sale. Ea este o £*țî €vărată magiciană în arta de a capta fie ei, c,fie^iWerfbul joc al nuanțelor, fie parfumul ascuns al Juibturilor, fie culoarea stranie a visului sau cea a tăcerii și a abisului... Bogăția excepțională lumii sale interioare îți dă vesti*agiul. Cu toate acestea, nimic dezordonat, nimic confuz, nimic întâmplător, nimic nemotivat din punctul de vedere al legilor invincibile care regizează arta picturii In toată opera ei se află o nobilă geometrie, de ritmuri sigure, muzicale, o măsură perfectă a spiritului. Deseori ai impresia că pictorița a ajuns aici din instinct, dar în realitate câtă disciplină, câtă socoteală însoțesc aceste deliruri, aceste halucinații ale imaginației sau această gâlgâire a sensibilității Așa se face că din majoritatea tablourilor sale cu o temă mai mult sensuali, se degaja fluidul unei pură spiritualități, îmi place în deosebi marele tablou No. 13, împotriva acestei reci și implacabile mineralități, observați cu ce candidă îndrăzneață, cu ce superbă desinvoltură, pictorița dă glas acestor ritmuri de galben și de roșu — cari sunt, ca să vorbim ,în felul ]ui Rimbaud, ca vocalele O și I — și cari conțin toată bucuria de a fi, toată euforia universului. Efectul la contrapunct este extrem de reușit. Dar tabloul de alături, No. 15, — cel mai frumos din expoziție — străbătut cum e de curenți de atmosferă mistică, cu alunecările sale de vis înspre adâncimi cerești...? Tabloul pare să constitue quintesența operei de până azi a Magdalenei Rădulescu, liric, profund și decorativ totodată, strălucind in multiplele sale fațete, ca o piatră prețioasă feerică. Tablourile mai mici. In special, No. 18 și No. 25, sunt, fiecare, cea mai fină poemă, ale căror linii, culori și forme realizează un ansamblu de oi perfecție vizuală . Tadikii /gropii fii, ne duc in acelaș stil, în lumea de vibrații, de rezonante și de răscoliri profunde și ascunse a acestei realități misterioase... Portretele Magdalenei Rădulescu respiră o viață sălbatecă, intensă; cu toate acestea ele ne transmit acelaș farmec tainic al Insensibilului. Mai vreau să subiniez în ce măsură pictura Magdalenei Rădulescu mărturisește autenticitatea. In ce grad poate exista o dependență organică intre creație și creator — ca un adevărat rod al tulpinei. Îmi dau seama contemplând tablourile Magdalenei Rădulescu. Visele și viziunile sale sunt hrănite din carnea și din sângele ei propriu. Bluful n’are ce căuta la Magdalena Rădulescu! De aici, repet, vine acest accent de predestinare din toată creația ei. Și de aici, deasemeni, limitele sale, Magdalena Rădulescu pictează fără întrerupere Opera ei e într’o continuă ascensiune; arta ei câștigă mereu în densitate, în acuitate și în preciziune. Iată de ce așteptam cu mare curiozitate fiecare expoziție a ei. Cu siguranță că această poetă rară, această aristocrată a picturii, se va depăși în nouă opere din marea ei bogăție interioară, copleșind pe acei cari vor ști să pătrundă în lumea sa închisă și exclusivă, în lumea sa magică.. Magda Gheorghiu-Varman POPAS BIBLIC Ca fluviile ’nchipuirii, iureșul străbate ’ntinderi de gând. ~ Rămas tovarăș cu Mureșul, îl opresc din când in când. Ii arăt peste hotariun sat unde’n tundre casele se’mbracă, făcând loc drumului aureolat, cu Isus spre stele să treacă. Și din spațiul orelor din ceață, vin raze spre biblica’ntâmplare. Pe Dumnezeu îl simt aproape de viața... Intre noi nu e nici o depărtare. Ion Th. Ilea UN REGIZOR.. D. Ion Șahighian ne-a oferit în ultimul timp câteva mari biruințe regizorale, care fac cinste teatrului românesc. Ceea ce ne-a impresionat îndeosebi este felul în care d-sa a dovedit intuiție și înțelegere pentru teatul modern de nobile și în alte teme, un teatru în acelaș timp al nuanțelor și al amploarei, un teatru ce ar trebui cultivat cu mai multă imsistență la noi, mediu — încă — de reminiscențe — dacă nu propriu zis de frecvențe — sămănătoriste și mărunt naturaliste. Alături de Ion Sava, regizor cu sensibilitate modernă, și mai amplu decât acesta, în sensul vârstei și al experienței, d. Ion Șahighian ne face să nădăjduim în realizări majore ale unui teatru care a început a deveni o tradiție. Anul acesta d. Șahighian ne-a prezentat „Călătorie în întuneric”, piesa d-nei Sorana Țopa și „Dincolo de zare” (la Teatrul Nostru) de Eugene O’Neill. Spectacolele grăesc de la sine... ION ȘAHIGHIAN Văzut de Voinescu. Expoziția de picturi C. Vlădescu Sâmbătă 1 Mai a. c. la ora IX dimineața se Inaugurează Expoziția pictorului C. Vlădescu în sala ziarului „Universul“ și rămâne deschisă în fiecare zi între orele 10—1 jumdim. șî A—8 după amiază, până la 31 Mai inclusiv, Sâmbătă I Mr* 1943 etamuzi, tertorii Virani Gheorgiuisus „12* dure adormită”" (Editura Prometeu) Editura Prometeu a făcut să aară o nouă carte de versuri. De data aceasta, delicatul poet Virgil Gheorghiu este prezentat datătorilor săi cu placheta intitulată pădure Adormită". Autorul „Cântecelor de Faun", care a obținut anul trecut premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români, este întâmpinat și astăzi cu aceași căldură și cu aceași simpatie, noua sa carte bucurându-se de pe acum de un real succes de librărie. „Termen redus” (Amintirile unui tetorist întârziat) Editura Prometeu face să apară in curând o nouă lucrare originală cu sugestivul titlu „Termen redus“ — (Amintirile unui tetorist întârziat) a d-lui Al. Dem Costești, autorul romanului de mare tiraj ,,Excelsiori* (Pământul în flăcări) ce a cunoscut acum câțiva ani un mare succes de librărie epuizând 15000 exemplare. „Termen redus“ este așa după cum subiectul o arată — cronologic ornamentală a tetoristului... a la silite. In rândurile cărții scrise într’un limbaj prietenesc se vor resi găsi toți tinerii rezerviști în cea mai frumoasă epocă: primăvara vieții lor. Lucrarea prezintă și un desvoltat interes documentar, îmbrățișând evenimentele de seamă și momentele de sbuciumv din ultimii douăzeci de ani cu portretizări și evocări colorate. Un humor includ imehlzează romanul de la primele pagini. hi TEATRALE La Național „ce joacă astă seară tragedia lui Schüler «.Maria Stuart” în care d-nele Marioara Zimniceanu și Aura Buzesciî creează două roluri cu totul excepționale La LWo w,piesa lui Bourtfet „Tallia nura Hi” în care conflictul dragostei «stă arătat în chip cu totul original se joacă astă seară la Studio cu d-nele Eliza Petrăchescu, Lilly Popovici Migry Avram Nicolau, Kitty Gheorghiu, etc. și d-nii A- Critico. N. Motoc, V. Lăzărescu. Duminică 2 Mai la National „Mincinosul” lucrarea clasicului italian Göldint are. înaintea de premieră D. prof. C. H. Nîculescu va vorbi cu acest prilej de teatrul Goldonian iar d. Paolo Soldați despre „Mincinosul”. Se va juca actul I cu d-nele . Fiii Mihailogici. _Tanți Economu, Cella Dima și d-nii I. Manu,..I Finteșteanu A. Munteanu, N. Dimitriu, F. Scăplătescu, M Balaban, Al. Clonaru, N. Neacșu, N. Economu. . . Direcția de scenă d-na F. de Cruciatu , In repertoriul teatrului Național a intervenit umhatoatba schimbarea Lunii Maiu în loc de piesa „Mincinosul” se va reprezenta „Maria Stuart”. ......... Opera Română Astăzi Vineri 30. Aprilie ora 7 seara Opera Română reprezintă in premieră -Săptămâna luminată’ dramă muzicală de N. Brânzeu după piesa lui M. Săulescu. Din distribuție fac parte d-nele Rea de Barbu, Marte Snejina și d-nîî N. Secăreanu și Oprîșan. Dirijează autorul. Di partea doua se va reprezenta „Pzicuriteul" balet într-un act de Zeno Vancea în coregrafia d-nei Floria Capsallî caer va dansa rolul principal. Refugiată în capitala Banatului, a doua opera din țară își dă toată silința să se mențină la nivelul colegei sale din Capitală. Și nu spunem un neadevăr, dacă afirmăm, că a reușit. Cele câteva spectacole pe care le-am văzut, de au demonstrat aceasta-In anul acesta s’a desfășurat eu o înțeleaptă direcție a d.lui Savin Drăgoi, o activitate intensă, o muncă curată și productivă, prin care s’a reușit să se ofere publicului timișorean spectacole corecte și Intr’adevăr artistice. Pe lângă repertoriul clasic obișnuit, s’au montat câteva premiera de valoare, in primul rând trebue să menționăm o operă modernă germană în prima audiție la noi, cu titlul: „Enoch Arden“ de Gerster- Tot în acest an s’au montat in premieră: Mignon, Bal mascat, Tosca, Lacmae, Văduva veselă și acum repetă vânzătorul de păsări. Aceste spectacole de operă care se dau alternativ cu cele de teatru, oferă publicului timișorean un repertoriu bine ales, reușindu-se să se monteze într’o stagiune, poste 20 de opere. Cine a văzut sala operă din Timișoara, nu poate să nu-și aducă amintt de Naționalul din București. Stilul e acelaș. Splendoarea și decoratiunle sălii seamănă foarte mult- Clădirea , așezată în plin centrul orașului, și o mulțime de tramvae își au stația in fața lui. Deci toate mijloacele sunt la dispoziția publicului. Rămân fi acum rurnal bunăvoința lui. Dar după afirmațiile digui director Sabin Drăgoi, locuitorii Timișoarei sunt mari iubitori de operă. Aproape toate spectacolele se joacă cu cassa închisă. Publicul răsplătește în fiecare seară prin aplauze numeroase, jocul și cântecul artist.."» 19 ®. Putem să remarcăm câtevia nume printre cântăreți și cântărețe cari să o spunem fără exagerare, sunt la înălțimea colegilor din București- Nu le lipsește poate decât încă puțină școală și experiență- Totuși sunt și elemente maturizate pe cari le-am auzit (unele) ca musafiri pe scena operii bucureștene- Spicuim Tenori, August Almășanu, Ionel Tudoran, Nicolau. Baritoni: Gogu Simionescu, Ursulescu, Dinculescu- Bași, Țiteicu, Avrigeanu, Soprane: Ana Rosa Vasiliu (Buc); Ică Hubic (Buc.); Fenta Nicolau și Stella Simonetti. O admirabilă altă: d-na Georgescu. Piteiu Ansamblul acesta, mână ln mână cu directorul, muncește într'o înțelegere perfectă pentru prosperitatea Instituției lor. Trebue să pomenim realizarea și a câtorva spectacole extraordinare. Astfel un spectacol de gală pentru armatele germane ia trecere prin Timișoara. S’a repezentat Năpasta. Cu ocazia comemorării a 40 de ani de la moartea lui Verdi, s’au dat 2 spectacole cu Rigoletto și Aida- Consulul italian din localitate ,i mulțumit d-lui prof. George Pavel pentru felul cum a dirijat speria, cörul. S’au dat dincifunii reprezentații pentru Crucea Roșie și concerte simfonice dirijate tot de d. prof. George Pavel. Nu trebue să uităm spectacolul de balet compus din „Icoana dele, sat” de Sabin V. Drago, „Ivan Turbincă’’ de V. Ijac și „Icoana Strămoșească” de prof. George Pavel, Maestru de balet de Maren.. Tot in cadrul acestei activități înfloritoare s’a executat „Omul’’, oratoriu pentru cor, soliști și orchestră de Filaret Barbu, text de Miu Laica. Să menționăm și vizitele pe cari le-a_ primit merituoasa operă, din Timișoara. Baritonul croat Rudolf Jupan care a cântat și la București, a interpretat aici rolul lui Rigoletto. Soții Bădescu au cântat în Faust, Emil Marinescu și Maria Moreanu în Alina- Dinu Bădescu și Șerban JTassian, în Tosca- Se așteaptă acuma vizita d nei Lucia Bercescu Țurcanu și a d-lui Emil .Marinescu rari vor cânta în Faust și Aida. Nici nu trebui să mai amintim, că au obținut din toții succesul pe care cu adevărat îl șî merită. Nu s’au neglijat nici spectacolele autohtone. S’a cântat în repetate rânduri: „Năpasta’’ și „Kir Ianulea” de Dre qplu, „Făt Frumos” de Hermann Klee maestrul de cor al operei, „Fata de la Cozia” de Monțîa, „Regina Dunăreană” de Andreescu Seheleși și baletul „Ivan Turbincă,’’ de V. Ijac. Nu sunt uitați nici bravii noștri ostași, cari au luptat și și-au vărsat sângele pestru țară. S’au format echipe cari vizitează regulat spitalele din localitate, deplasânduse și la Arad și Lugoj. S’au făcut deasemeni turnee la Deva și Arad, iar după închiderea stagiunii care va fi cam la 15 iunie, sunt în perspectivă alte turnee la Sibiu și Cernăuți. Trebue să menționăm și numele dirijorilor cari ajută prin bagheta lor la ridicarea spectacolelor: prof. George Pavel, Eugen Lazar, Herman Klee, Leontin Anca și Mircea Popa-Credem că cine citește rândurile de mai sus, nu mai are nevoe de nici un comentar, pentru a-si face o ideie clară de toată activitatea acestei opere din „provincie’’. Putem, să spunem numai, că ea a desmințit „provincia’’ Ion Vesi» TEATRALE Opera română din Cluj-Timișoara