Viața, mai 1943 (Anul 3, nr. 731-761)

1943-05-01 / nr. 731

"SSW Arhitectura și motia Sub acest titlu. „Corriere della Serai“ publică u­n Interesant la sugesa­tiv articol. Autorul, după ce vorbeș­­te reclădirea monumentelor de teroriștii anglo-americani, atacate fapt care se vat "întâmpla imediat după răz­boi, continuă: ,,Poate că nu toate discuțiile se vor opri asupra palate­lor, a bisericilor, a monumentelor; a­­cestea alcătuesc elementul „imobil’] în estetica casei, căci mai este »1 elemen­tul „mobil” reprezentat de lumea care trece sau se adună pe străzi; îmi amintesc de un pasagiu din Tratatul „L’esthfctique de la rue”, editat la Paris, în care se făceau in­teresante considerații asupra acestui subiect, în legătură cu dintre „Strada moartă” și comparația „Strada vie”, cu alte cuvinte, strada de altă­dată și strada de astăzi, îmi mai a­­mintesc și de o lucrare a cunoscutu­­lu pictor flamand, Henry van de Velde, care într’o revistă vieneză po­menea de trei „ocazii sintetice” care femeile au nevoie de rochii spe­­a­ciale: casa, strada și sărbătorile. Și ca „principiu fundamental” pentru rochiile de casă trebue să precumpă­nească individualitatea, pentru cele de stradă, uniformitatea aproximati­vă, iar pentru cele de sărbătoare uni­formitatea absolută. După ce am vă­zut vreme de mai mulți ani de răz­boi, oameni în uniformă, ne apropiem oare de momentul în care vom vedea și femeile în uniformă? Cine știe? Cine poate să spună ceva despre a­­nul 2000 care de partuzeci de ani se anunță ca un izvor de surprize? S'ar putea foarte bine ca marii regizori ai epocei după ce au supus modi femi­nină la uniformă, să creeze soldați cu pălăriuțe cu pene, cu saci cu me­rinde făcute din piele de crocodil și cu cisme cu tălpi ortopedice”. PAGANINI, VIOLONISTUL VRĂJITOR Ultimul număr al revistei ostașilor italieni „Fromme" publică un Intere­sant articol asupra lui Paiganini ilus­trat cu documente inedite. „Impreu­­nă cu­ Napoleon și Rossini — a spus un istoric al muzicei . Paganini a fost unul din cei trei oameni de gen n­u­mai celebri din prima jumătate a veacului al XIXdea“. P­ntr‘adevăr, da­că cercetăm ziarele și revistele vre­mii ne putem da ușor seama că a­­castă afirmație nu este deloc exage­rată. Nu era zi în care, în cronici sau în critici muzicale sau în arti­cole de preamărire să nu apară nu­­mede și faletele glorioase ale acestui vrăjitor al vioarei. Gravor­i se în­­tregeau în a-î săpa în aramă chipul iar scriitorii în a-l proslăvi”, Conferința d-lui prof. Lt. Colonel Walther Troege Asociația Scriitorilor Militari Români anunță pentru 2 Mai ora 11, în Sala ,.Dalles" conferinta d-lui Profesor lt. col Walther Tröge din Comandamentul Supe­rior a Armatei Germane care va vorbi despre: „România ca bastion de est al Europei”, UN POET AL ȘESURILOR TRANSNISTRIENE »1*1 UNESCO: GENIUL SINGURĂTĂȚII Poeme Iubitorii de literatură din Trans­­nistria, au primit odată cu primii fiori de primăvară, un dar minu­nat. Este vorba despre volumul dlui Horațiu lom­seu, întitulat atât de sugestiv­ă,Geniul Singurătății ce a fost tipărit la Odessa. Această plachetă de poeme—apă­rută in excelente condițiuni grafice — aduce tinerețe și viață, dar mai ales relevă un film de inspirație, cu totul original al poetului Horațiu Ionescu. Chemat în Transnistria de coman­damentele profesiunii sale de ziarist, sensibilitatea sa poetică l a făcut să vadă mai mult decât îi cerea profe­­siunea sa, în viața nouă românească, ce se naște aci. Prin tematica liricei sale, din ..Geniul Singurătății“, vom vedea că Horațiu Ionescu­ este un original deschizător de drumuri al tinerii generații de scriitori români. D. Horațiu Ionescu, care nu este un debutant, a strâns în acest vo­lum un suav buchet de flori alese, culese din plămada coloritului local, creind o cunună.—prima cunună a poeziei românești, care cântă acest minunat poștei al șesurilor transni­striene„ Evadând din ocupațiile sale coti­­diene, ale misiunii scrisului de ga­­zetar în Transnistria, apariția ace­stui volum, înseamnă în primul rând, că poetul Horațiu Ionescu s’a întors la uneltele sale. Poate că în decurs de câțiva ani aceste, unelte ruginise și acum, înfigând plugul adânc în brazda nouă transnistria­­nă ,a găsit acolo comori de mult as­cunse. El a plecat urechea la șesul trans­­nistrian și din adâncuri, a prins me­­lodii și rezonanțe, ce de multă vre­me nu mai aveau glas. Atent, poetul și-a plecat genunchi* și mai aproape de satul transnistrian și a descifrat marmure și svonuri cari îi erau cunoscute. A simțit că glasul pământului era unul cu glasul sângelui. Din aceste svonuri ce ve­­neau din adâncuri s-au răsărit în față cohortele de Viteji ai trecutului românesc de aici, în fruntea cărora călărește Duca vodă-HatmaniU • In ropote repezi pe ro­bi ca smele Strivind sub copită de flăcări duș­­manii, Eu, Duca Hatmanul, am scris Peste veacuri, Pe lespezi de altar, hrisov și prin sang. Și în stepele întinse, ochii de vul­tur al voinicilor și oștenilor moldo­­veni, pășesc spre lumină. S’au scris peste veacuri cu slove de sânge, Cum scrie în ceruri luceafărul sfânt, Pe-a Bugului apă ca rouă Domniței, Istorii născute din viforul crunt,­ La Bug, Nemirovo, Eu Duca Hat. mânui, Pe’nalta cetate, cu vârful de soare Am scris peste veacul de azi și de mame, Isbânda. Moldovei lui Ștefan cel Mare Iată viziunea poetului din sugesti­vul poem „Hrisov“. Dealungul șesu­­rilor transnistriene își descopere le­gături de legendă, risipite pe aici, în decursul veacurilor. Dar de peste veacuri, Duca Hat­­manul apare din nou. Iată cântecul poetului din ,,Ecoul Hatmanului“ Mii de săbii sbor prin aer, Sguduind adâncul mut, și ca tunetul prin noapte Oastea Lor e foc și scut A trecut furtuna. ’N sate. Sună clopotu ’nvierii.. Imn de spumă îngână Bugul, Regelui și Slavă Țării. La Cer­nat­in, unde un prinț rus a clădit un castel ca din povești, aci avea obiceiul sub un stejar secular să viseze marele poet rus Pușchin In peregrinările sale de pelerin al poeziei transnistriene, Horațiu Ione­­scu, se oprește emoțional Beteală de aur cu buze de toamnă Sărută stejarul ’N descântec de nea. Să stăm înc-o clipă, iubito, aci Pe vremuri A. S. Pușchin A plâns sub o stea.. Sau Ci numai fâlfâitul dantelelor de spumă Din dansul alb de nuferi Pe lac Demniatin, Când printre bolți de cramă va co­bori în taină Prințesa să ne cânte Din harfă, Oneghin. Am redat fragmentar citata din poetica lui Horațiu Ionescu și ne pare rău că nu putem reda mai mult, deoarece câmpiile emotive transpuse cu atât lirism, nu numai că dfischi­ ăe un drum nou, dar are darul să aducă emoții artistice dintre cele mai alese. Dar lirica sa este animată și fră­­mântată de probleme filozofice și realizările sale în această privință sunt dintre ele mai isbutite. Și cât clipi din geană o stea pier. Oceanul nopții, fulger,dută ’n larguri, Detună vițel crunt. Trosnea ’n crater de lavă pământul și pe mare, Catargul vieții noastre, Plutea’n necunoscut. Deși făcând parte din tinerii scri­itori, d. Horațiu Ionescu apare, in fața judecății critice cu al treilea volum, primele două. ..Vitel Profetic” și ..Suflet Ruinat“, editate de socie­tatea scriitorilor basarabeni, au fost elogios apreciate de critică și citi­tori. Ulimul său volum este o revelație pentru iubitorii de frumos și poezie. Versul său zămislit în clocotul nouei vieți din Transnistria, mar­­chează o dată, ce înseamnă și o e­­tapă demnă de reținut, în evoluția poeziei românești, din provinda dintre Nistru și Bug. Intetrat cu o simțire dleasă,­ stă­­pân pe tehnica versului, creațiile sale au dulceața rodului cules de un gospodar ce-și­­ mânuește cu iscusința, uneltele poetice., D . Horațiu Ia­ne.­.cu este un real temperament poetic, ale cărui pro­­ducții lirice au fost întotdeauna a­­preciate și de aceia privin cu încre­­dere noul său volum de versuri. Succesul îi este bine meritat. Florin Andrei ACTUALITĂȚI ALE MODEI ITALIENE C­ULORILE floarea, prestigiul și noble­­­țea picturii, vrăjită ca și au­ritele Maiestății sieneze și florentine, îndrăsnează ca în o­pe­­ra lui Brueghel, ironică în cea a lui Goya, muzicală la Salvator Rosa... Culoarea . Putin aer fixat pe pânză de mâna aspră a lui Cor­rot, un vis îndepărtat ce continuă să trăiască pe pânzele lui Trans Quillo Cremona, sau nesfârșita tristețe a lui Carnere... Una dintre primele calități ce­rute unui cunoscător de artă cea de a recunoaște pe artist după e coloritul lucrărilor sale. In pictu­­ra modernă mai ales el nu poate să greșească, întru­cât artistul fixează în mod instinctiv culorile. Importanța culorilor în arta îmbrăcăminții este mult mai mare decât s’ar putea crede, căci ea constitue o noutate distinctă mai mult decât desenul sau forma croeln. Tehnica italiană a ajuns astăzi, atât prin arta imprimeurii­lor cât și prin procedeele chimice de vopsire, la o perfecțiune rară. Până mai reci.”T* câțiva ani ""'•și folosite in Italia așa numitele „Cartele de culori", de fabricație străină, care de cele mai multe ori nu corespundeau cerințelor materiale si artistice ale țării. A­­cestea nu erau altceva decât un fel de culegere a principalelor to­­nuri la modă, adesea un contradic­­ție una [UNK] cu alta, provocând un stri­dent contrast mai ales între pălă­­rie și rochie. Astăzi însă, e-a ajuns la o completă emancipare, crein­­­du-se colecții italiene de sezon ale culorilor la modă și care în sea­ma de natura diferită a materia” lutul: mătase, lână, pai... Rezultatul inițiativei a fost mai mult decât mulțumitor și a deter­­minat ediții succesive. Culorile lansate au constituit adesea nou­­tatea stagiunii, rezolvând astfel problema culoarei. Moda italiană dispune astăzi de un ghid sigur, practic și tot de o dată artistic al­cătuit, în perfectă armonie cu cer­ințele creelii modelelor. Discipli­na războiului, impune această ramură de activitate o limitare a creației și a aplicării nouilor to­­­alități. S’a reușit insă ca să se im­lăture influențele străine și să se transforme culoarea într’un in­strument vital al industriei teh­nice a modei Zina Tarasov V IAȚA Bj IMPRESII DE LA EXPOZIȚIA MAGDALENEI RĂDULESCU Simt pictori a căror operă este ca pâinea cea de toate zilele și cari Pictează in proză ca să zicem așa. Magdalena Rădulescu este poetă și mai presus de toate poetă și-ți vine să afirmi că tablourile ei sunt pictate în versuri. Există lumea opacă a oamenilor care n’au decât cinci simțuri și există lumea translucidă — cea a vizionarilor, și a Magdalenei Rădulescu. Poezia cea mai într’aripată, cea mai inspirată, care emană din ta­blourile ei în aparență atât de ireale, ne fac să simțim cu toate acestea realitatea flintelor și a lucrurilor din regiunile cele mai înate, care este­ realitatea superioară. Dacă noțiunea de supra­realism are un înțeles adevărat, atunci a­­ceasta se întâmplă când o aplici la pictura Magdalenei Rădulescu. Isbitoare­­a Magdalena Rădules­­cu este această posibiltate de su­gestie a viziunilor sale. Ea este o £*țî €­vărată magiciană în arta de a capta fie­ ei, c,f­ie^iWerfbul joc al nuanțelor, fie parfu­mul ascuns al Juibturilor, fie culoarea stranie a visului sau cea a tăcerii și a abi­sului... Bogăția excepțională lumii sale interioare îți dă vesti*­a­giul. Cu toate acestea, nimic dez­ordonat, nimic confuz, nimic în­tâmplător, nimic nemotivat din punctul de vedere al legilor in­vincibile care regizează arta pic­turii In toată opera ei se află o nobilă geometrie, de ritmuri si­gure, muzicale, o măsură perfectă a spiritului. Deseori ai impresia că pictorița a ajuns aici din in­stinct, dar în realitate câtă disci­plină, câtă socoteală însoțesc a­­ceste deliruri, aceste halucinații ale imaginației sau această gâl­­gâire a sensibilității Așa se face că din majoritatea tablourilor sale cu o temă mai mult sensuali, se degaja f­luidul unei pură spiritua­lități, îmi place în deosebi marele tablou No. 13, împotriva acestei reci și implacabile mineralități, observați cu ce candidă îndrăz­neață, cu ce superbă desinvoltură, pictorița dă glas acestor ritmuri de galben și de roșu — cari sunt, ca să vorbim ,în felul ]ui Rimbaud, ca vocalele O și I — și cari con­țin toată bucuria de a fi, toată eu­foria universului. Efectul la contra­punct este extrem de reușit. Dar tabloul de alături, No. 15, — cel mai frumos din expoziție — stră­bătut cum e de curenți de atmo­sferă mistică, cu alunecările sale de vis înspre adâncimi cerești...? Tabloul pare să constitue quinte­­sența operei de până azi a Mag­­dalenei Rădulescu, liric, profund și decorativ totodată, strălucind in multiplele sale fațete, ca o piatră prețioasă feerică. Tablourile mai mici. In special, No. 18 și No. 25, sunt, fiecare, cea mai fină poemă, ale căror linii, cu­lori și forme­­ realizează un­ an­samblu de oi perfecție vizuală . Tadikii /gropii fii, ne duc in acelaș stil, în lumea de vibrații, de rezonante și de răscoliri pro­funde și ascunse a acestei reali­tăți misterioase... Portretele Magdalenei Rădules­cu respiră o viață sălbatecă, in­tensă; cu toate acestea ele ne transmit acelaș farmec tainic al Insensibilului. Mai vreau să subiniez în ce mă­sură pictura Magdalenei Rădules­cu mărturisește autenticitatea. In ce grad poate exista o dependență organică intre creație și creator — ca un adevărat rod al tulpinei. Îmi dau seama contemplând ta­blourile Magdalenei Rădulescu. Visele și viziunile sale sunt hrănite din carnea și din sângele ei pro­priu. Bluful n’are ce căuta la Mag­dalena Rădulescu! De aici, repet, vine acest accent­­ de predestinare din toată creația ei. Și de aici, de­­asemeni, limitele sale, Magdalena Rădulescu pictează fără întrerupere Opera ei e într’o continuă ascensiune; arta ei câ­știgă mereu în densitate, în acui­tate și în preciziune. Iată de ce a­­șteptam cu mare curiozitate fie­care expoziție a ei. Cu siguranță că această poetă rară, această a­­ristocrată a picturii, se va depăși în nouă opere din marea­ ei bogă­ție interioară, copleșind pe acei cari vor ști să pătrundă în lumea sa închisă și exclusivă, în lumea sa magică.. Magda Gheorghiu-Varman POPAS BIBLIC Ca fluviile ’nchipuirii, iureșul străbate ’ntinderi de gând. ~ Rămas tovarăș cu Mureșul, îl opresc din când in când. Ii arăt peste hotar­iun sat unde’n tundre casele se’mbracă, făcând loc drumului aureolat, cu Isus spre stele să treacă. Și din spațiul orelor din ceață, vin raze spre biblica’ntâmplare. Pe Dumnezeu îl simt aproape de viața... Intre noi nu e nici o depărtare. Ion Th. Ilea UN REG­IZOR.. D. Ion Șahighian ne-a oferit în ultimul timp câteva mari biruințe regizorale, care fac cinste tea­trului românesc. Ceea ce ne-a impresionat îndeosebi este felul în care d-sa a dovedit intuiție și înțelegere pentru teatul modern de nobile și în alte teme, un tea­tru în acelaș timp al nuanțelor și al amploarei, un teatru ce ar trebui cultivat cu mai multă im­sistență la noi, mediu — încă — de reminiscențe — dacă nu pro­priu zis de frecvențe — sămănă­toriste și mărunt naturaliste. Alături de Ion Sava, regizor cu sensibilitate modernă, și mai am­plu decât acesta, în sensul vâr­stei și al experienței, d. Ion Șa­highian ne face să nădăjduim în realizări majore ale unui teatru care a început a deveni o tradi­ție. Anul acesta d. Șahighian ne-a prezentat „Călătorie în întune­ric”, piesa d-nei Sorana Țopa și „Dincolo de zare” (la Teatrul Nostru) de Eugene O’Neill. Spec­tacolele grăesc de la sine... ION ȘAHIGHIAN­­ Văzut de Voinescu. Expoziția de picturi C. Vlădescu Sâmbătă 1 Mai a. c. la ora IX di­mineața se Inaugurează Expoziția pictorului C. Vlădescu în sala ziaru­lui „Universul“ și rămâne deschisă în fiecare zi între orele 10—1 jum­­dim. șî A—8 după amiază, până la 31 Mai inclusiv, Sâmbătă I Mr* 1943 etamuzi, tertorii Virani Gh­eorgiuisus „12* dure adormită”" (Editura Prometeu) Editura Prometeu a făcut să a­­­ară o nouă carte­ de versuri. De data aceasta, delicatul poet Virgil Gheorghiu este prezentat da­tătorilor săi cu placheta intitulată pădure Adormită". Autorul „Cântecelor de Faun", care a obținut anul trecut premiul­ de poezie al Societății Scriitorilor Români, este întâmpinat și astăzi cu aceași căldură și cu aceași sim­­patie, noua sa carte bucurându-se de pe acum de un real succes de­ librărie. „Termen redus” (Amintirile unui tetorist î­ntâ­rziat) Editura Prometeu face să apară­ in curând o nouă lucrare originală cu sugestivul titlu „Termen redus“ — (Amintirile unui tetorist întâr­­ziat) a d-lui Al. Dem Costești, au­­torul romanului de­ mare tiraj ,,Ex­­celsiori* (Pământul în flăcări) ce a cunoscut acum câțiva ani un mare succes de librărie epuizând 15­000 exemplare. „Termen redus“ este așa după cum subiectul o arată — cronologic ornamentală a tetoristului... a la­ silite. In rândurile cărții scrise în­tr’un limbaj prietenesc se vor resi găsi toți tinerii rezerviști în cea mai frumoasă epocă:­ primăvara vieții lor. Lucrarea prezintă și un desvol­tat interes documentar, îmbrăți­șând evenimentele de seamă și momentele d­e sbuciumv din ultimii douăzeci de ani cu portretizări și evocări colorate. Un humor inclu­­d imehlzează romanul de la primele pagini. hi TEATRALE La Național „ce joacă astă seară tragedia lui Schüler «.Maria Stuart” în care d-nele Mari­oara Zimniceanu și Aura Buzesciî creează două roluri cu totul excepționale La LWo­ w,piesa lui Bourtfet „Tallia nura Hi” în care conflictul dragostei «stă arătat în chip cu totul original se joacă astă seară la Studio cu d-nele Eliza Petrăchescu, Lilly Popovici Migry Avram Nicolau,­ Kitty Gheor­ghiu, etc. ș­i d-ni­i A- Critico. N. Mo­toc, V. Lăzărescu. Duminică 2 Mai la Na­tion­al „Mincinosul” lucrarea clasicului italian Göldint are. înaintea de pre­mieră D. prof. C. H. Nî­culescu va vorbi cu acest prilej de teatrul Goldonian iar d. Paolo Soldați despre „Minci­nosul”. Se va juca actul I cu d-nele . Fiii Mihailogici. _Tanți Economu, Cella­ Di­ma și d-nii I. Manu,..I­ Finteșteanu A. Munteanu, N. Dimitriu, F. Scăp­­lătescu, M Balaban, Al. Clonaru, N. Neacșu, N. Economu. . . Direcția de scenă d-na F. de Cru­­ciatu­ , In repertoriul teatrului Național a intervenit um­hatoatba schimbare­­a Luni­i Maiu în loc de piesa „Min­cinosul” se va reprezenta „Maria Stuart”. ......... Opera Română Astăzi Vineri 30. Aprilie ora 7 sea­ra Opera Română reprezintă in pre­mieră -Săptămâna luminată’­ dramă muzicală de N. Brânzeu după piesa lui M. Săulescu. Din distribuție fac parte d-nele Rea de Barb­u, Marte Snejina și d-nîî N. Secăreanu și O­­prîșan. Dirijează autorul. Di partea doua se va reprezenta „Pzicuriteul" balet într-un act de Zeno Vancea în coregrafia d-nei Floria Capsallî caer va dansa rolul principal. Refugiată în capitala Banatului, a doua opera­ din țară își dă toată silința să se mențină la nivelul co­legei sale din Capitală. Și nu spu­­nem un neadevăr, dacă afirmăm, că a reușit. Cele câteva spectacole pe care le-am văzut, de­ au demonstrat aceasta-In anul acesta s’a desfășurat eu o înțeleaptă direcție a d.lui Savin Drăgoi, o activitate intensă, o mun­că curată și productivă, prin care s’a reușit să se ofere publicului ti­­mișorean spectacole corecte și In­­tr’adevăr artistice. Pe lângă repertoriul clasic obiș­nuit, s’au montat câteva premiera de valoare, in primul rând trebue să menționăm o operă modernă germană în prima audiție la noi, cu titlul: „Enoch Arden“ de Gerster- Tot în acest an s’au montat in pre­mieră: Mignon, Bal mascat, Tosca, Lacmae, Văduva veselă și acum repetă vânzătorul de păsări. Aceste spectacole de operă care se dau alternativ cu cele de teatru, oferă publicului timișorean un re­­pertoriu bine ales, reușindu-se să se monteze în­tr’o stagiune, poste 20 de opere. Cine a văzut sala operă­ din Ti­mi­­șoara, nu poate să nu-și aducă a­­­mint­t de Naționalul­ din București. Stilul e acelaș. Splendoarea și de­­coratiunle sălii seamănă foarte mult- Clădirea , așezată în plin centrul orașului, și o mulțime de tramvae își au stația in fața lui. Deci toate mijloacele sunt la dispo­­ziția publicului. Rămân fi acum r­u­­rnal bunăvoința lui. Dar după afirmațiile digui direc­­tor Sabin Drăgoi, locuitorii Timișoa­rei sunt mari iubitori de operă. A­­­proape toate spectacolele se joacă cu cassa închisă. Publicul răsplăte­­ște în fiecare seară prin aplauze numeroase, jocul și cântecul artist.."» 19 ®. Putem să remarcăm câte­via nume printre cântăreți și cântărețe cari­ să o spunem fără exagerare, sunt la înălțimea colegilor din București- Nu le lipsește poate decât încă pu­țină școală și experiență- Totuși sunt și elemente maturizate pe cari le-am auzit (unele) ca musafiri pe scena operii bucureștene- Spicuim Tenori, August Almășanu, Ionel Tudoran, Nicolau. Baritoni: Gogu Simionescu, Ursulescu, Dinculescu- Bași, Țitei­­cu, Avrigeanu, Soprane: Ana Rosa Vasiliu (Buc­); Ică Hubic (Buc.); Fe­nta Nicolau și Stella Simonetti. O admirabilă altă: d-na Georgescu. Piteiu Ansamblul acesta, mână ln mână cu directorul, muncește într'o înțelegere perfectă pentru prosperi­tatea Instituției lor. Trebue să pomenim realizarea și a câtorva spectacole extraordinare. Astfel un spectacol de gală pentru armatele germane ia trecere­­ prin Timișoara. S’a repezentat Năpasta. Cu ocazia comemorării a­­ 40 de ani­­ de la moartea lui Verdi, s’au dat 2 spectacole cu Rigoletto și Aida- Consulul italian din localitate ,i mulțumit­ d-lui prof. George P­avel pentru felul cum a dirijat speria, cörul. S’au dat dincifu­nii reprezentații pentru Crucea Roșie și concerte sim­fonice dirijate tot de d. prof. George Pavel.­­ Nu trebue să uităm spectacolul de balet compus din „Icoana dele, sat” de Sabin V. Drago­, „Ivan Tur­bincă’’ de V. Ijac și „Icoana Stră­moșească” de prof. George Pavel, Maestru de balet de Maren.. Tot in cadrul acestei activități în­­floritoare s’a executat „Omul’’, ora­toriu­ pentru cor, soliști și orchestră de Filaret Barbu, text de Miu Lai­ca. Să menționăm și vizitele pe cari le-a_ primit merituoasa operă, din Timișoara. Baritonul croat Rudolf Jupan care a cântat și la București, a interpretat aici rolul lui Rigolet­­to. Soții Bădescu au cântat în Faust, Emil Marinescu și Maria Moreanu în Alina- Dinu Bădescu și Șerban JTassian, în Tosca- Se așteaptă acu­ma vizita d­ nei Lucia Bercescu Țur­­canu și a d-lui Emil .Marinescu rari vor cânta în Faust și Aida. Nici nu trebui să­ mai amintim, că au ob­­ținut d­in toții su­ccesul pe care cu adevărat îl șî merită. Nu­ s’au neglijat nici spectacolele autohtone. S’a cântat în repetate rânduri: „Năpasta’’ și „Kir Ianulea” de Dre qplu, „Făt Frumos” de Her­m­ann Klee maestrul de cor al ope­­rei, „Fata de la Cozia” de Monțîa, „Regina Dunăreană” de Andreescu Seheleși și baletul „Ivan Turbincă,’’ de V. Ijac. Nu­ sunt uitați nici bravii noștri ostași, cari au luptat și și-au văr­­sat sângele pest­ru­ țară. S’au for­­mat echipe cari vizitează regulat spitalele din localitate, deplasându­­se și la Arad­­ și Lugoj. S’au făcut deasemeni turnee la Deva și Arad, iar după închiderea stagiunii care va fi cam la­ 15 iunie, sunt în perspectivă alte turnee la Sibiu și Cernăuți. Trebue să­ menționăm și numele dirijorilor cari ajută prin bagheta lor la ridicarea spectacolelor: prof. George Pavel, Eugen Lazar, Her­­man­­ Klee, Leontin Anca și Mircea Popa-Credem­ că cine citește rândurile de mai sus, nu mai are nevoe de nici un comentar, pentru a-si face o ideie clară de toată activitatea a­­cestei opere din „provincie’’. Putem, să spunem numai, că ea a desmințit „provincia’’ Ion Vesi» TEATRALE Opera română din Cluj-Timișoara

Next