Viața, iulie 1943 (Anul 3, nr. 791-821)

1943-07-01 / nr. 791

fragin» UN NOU TALENT POE­TIC feminin, ne descoperă pagi­nile revistei „Vremea”, în urma Magdei Isanos pe care am re­­m­arcat-o la timp. E vorba de data asta de Eugenia Vasilian. Poezia se numește Zi mohorâtă și are o cadență grasă și sobră, bogată în substanță poetică. Ea începe poate o ploae Ca o tăcută ’nserare Liniștea calcă ’n odaa Pe vechile groase covoare. Inima bate mâhnită. Spre moarte bătaia­ ei sună. Sfârșește-te zi nesfârșită, Mai bună e noaptea mai bună! A început să se întâmple în poezie ceea ce se întâmplă în regnul animal: bărbații poartă podoabe iar poetesele tind spre simplitatea plină de sens adânc. O lecție usturătoare pentru dom­nii poeți. Colorată și grațioasă ca stampă orientală este proza d-nei o Maura Prigor „Dragoste­nească”, apărută în acelaș fără­nu­măr. Deodată cu simplificarea vieții spre căutarea de noi as­pecte liminare în locul falselor rafinamente de formă, au început să iasă la iveală scriitori ce cul­tivau un gen de literatură ce altădată nu ne mulțumea, în pre­­tențiozitatea noastră muflată de atunci. Doamna Maura Prigor se impune azi prin nuvela d-sale, ca o scriitoare de un tempo viu, până de umor și de fantezie — car­e ne-a dăruit o lectură antre­nantă și plăcută. Frumoase sunt și versurile, din aceiaș revistă, semnate de d. Nic. Tntărescu. Sunt mici meda­lioane duioase culese de pe fron­tul rusesc. Inelul In amestec de piatră și fier Mina a pierdut un inel* „Maria, unsprezece Prier", Miniatura In iarba unei ravisti de arini, trifopi de pământ, Un tanc sdrobit, Potcoava unui murg, în vânt Și-o mină încleștată pe-o tabacheră de argint Capacu-i încrustat mandarini cu Din care depărtări va fi venit?. sil I ** f ' Mi In vit­rin­ul l­ibrăriilor ieșene am văzut volumul poetului D. Iov, ilustrat de Th. Kiriakoff. Nu vom judeca poeziile căci poate n'a­­vem cădere. Dar ne-,au plăcut foarte linoleumurile pictorului Kiriakoff. O uimitoare ediție de lux, cartea aceasta eștă din teascurile unei tipografii ieșene. Ne--am întărit odată mai mult ln niște păreri vechi ale noastre: mai m­al că pictorul Kiriakoff e unul din cei mai de sedilUă­ gravori din câți avem noi în momentul de față; al 2-lea, că de toate, se găsesc că numai un cap lipsește ca să se alcătuiască la Iași o mare editură de cărți. Max de Venezit: ,Soțul meu" (E­­­ditura Curjan). „Un roman foarte agreabil", a­­ceastăi etichetă pe care o vor fip­ cititorii, după ce vor fi străbătut fi­lele acestei cărți. Caic­, deși ,Soțul meu" își desfă­șoară mănunchiul de peripeții în ca­drul unui menaj modern, totuși Man­du Veznit a știut să descopere, ine­dita într’un tărîm de inspirație, ca­re părea exploatat până la extrem. m­im JELANIE !) Ascult în depărtare cum se stinge Îndureratul glas dela hotar... iar a ’nceput bătrânul Nistru a plânge Moldovenimea noastră plânge iar, Nu-s clopote în turle de biserici, Chemarea lor nu cântă peste sat, Dumnezeescul glas jertfit de clerici Prin sate de mozali a încetat Pe la răspântii troițele se roagă: De la Chilia până la Hotin Așteaptă frații care nu mai vin Să desrobească W­irina să­ roagă Ascult din depărtare cum străbate. Prin liniștea care se lasă grea, țăranii triste peste țara mea Trimise soi de-o inimă de frate... 1) Din volumul recent apărut: Covor basarabean. D. Iov . O nouă carte ostășească­ — Popas la Frontiere de Aslt. Stelian Ungurea­nu — vine să îmbogățească mărtu­riile cu caracter literar asupra ac­tualului nostru­ războiu. După .,Troițe în furtună”, cartea de debut a d-lui slt. Stelian Ungu­rean­u, noul volum adâncește tema diferite priveliști de pe front sau cu­­eroică inițială aducând în versuri­lese dealun­gul peisagiului românesc trist acum fără tinerețea flăcăilor duși la luptă departe în stepele ră­săritene. Iată această minunată viziune de iarnă polară în care doar ostașii sunt treji, veghind voinicește la po­sturile eroismului românesc: Palidă luna se’nvălue’n Ridată. Năprasnic concertul s’aude’n pustiu, In tara tăcerii lipsită de viață .Veghiază patrula purtată pe eliîn. In vreme ce departe în satul ro­mânesc dragostea întârzie clipă de clipă cu cuplul lor în gând, peste vale doar isvorul. Poarta’n unda lui suspine Singur hoinărește dorul înălțimile alpine Inimei să-i ia zăvorul. Dar lupta e dârză și vânătorii de munte sunt cel mai aprigi viteji ai noștri­ Șoimi neînfricați la iureș Peste_ zid de cazemate Vulturi ridicați din Mureș Și din creste sbuciumate, căci au dus până departe pe vârfu­rile Caucazului stindardul gloriei românești.­­ PHnă de prospețime și avânt na­țional cartea d-lui sublocotenent ,Stelian Ungureanu reprezintă o fru­moasă ofrandă sufletească pe alta­rul războiului sfânt. Cărți noi Popas La frontiere (versuri) de slt. Stelian Ungureanu v­i; f ■ ’ill*' ''țî*tak T Ol­­ i­­ i le­ft| ■ îi ki O scrisoare pierdută’’ tradusă In lim­­­a francei Am primit In ultimul timp dt Institutul de cultură franceză d București două cărți prețioase at prin ele înșile, cât și­ prin sensul lc două traduceri in limba france­z în literatura noastră, și anume L’auberge d’Ancoutza de Mihail S doveanu, traducere de Yves Aug (despre care am mai scris, aici) Une letre perdue de Ion Duca Car­gîale, traducere de Edmon­dh Berna (cu o Introducere de Șerban Cioc­lescu). Volumele fac parte din o serie de traduceri ce vor apărea colecția inițiată de Institut „ oeudres representatives des letts et rang­eres”. Vedem anunțate astfel operele unor autori ca Slavici, Bră­­tesipu-Voinești, Creangă, etc. Tot ce se publică din românește în limba franceză ne bucură nu nu­mai în înțelesul de propagandă, ci și pentru confirmarea marei tradi­ții de prietenie ce există între cele două taxe între­ cele două culturi. Iată, așa­dar, o inițiativă care meri­tă a fi subliniată îndeosebi. Capodo­pera literaturii noastre dramatice O scrisoare pierdută e urmată de Conul Leonida față cu reactitatea. Ambele traduceri sunt excelente, cu toate dificultățile textului original, uneori imposibil de tradus în limba franceză, mai abstractă.­­­ Edmond Bernard e un adevărat cunoscător al limbajului dramatic ca­rag­alian, do­­vedindu-ne la fiece pagină că după ce ai pătruns în spiritul unui &x*tor străin, în specultatea lui, se poate păstra tonul intim al operei­­ sale, ca și atmosfera sau culoarea lexicală. Traducerea e prezentată de d- Șer­bam Cioculescu, expertul necontestat —­ la no. — în materie de Caragiale și aceasta înseamnă o nouă garan­ție. Biografia sa e scurtă și sobră, in spiritul unei cărți ce se adresea­ză străi­nătăței. „înțelesuri” de Mihail Ral­ea Nu cunoșteam esseuril­e­ critice ale d-lui Mihail Halea din prima ediție, sub titlul Interpretări,­­um impresia lecturii de acum a fost atât mai plăcută. Sub neraj de înțelesuri, d. ne,oferă câteva analize , opere, ^rrpMtqf ibra-i.pri ț tr’o prismă de sem­nifi(. D Mihail Botea e,­mai critic: Uter tiz­­ă­'sâ se' ‘ibrăh^de H'd'eT p'fi'a drăzneț, pentru a pui în rândul criticilor­ cu­­­­loare. In analiza d-lui se întrevede și estetii și filosoful și istoricul." Fie­­ că vorbe­ște de Tudor Arghezi, de Mihail Sa­­doveanu, de Marcel Proust, de Bal­zac, de Andre Gide, de Barrès sau de Ibsen, în analiza d-lui Redea sclipe­ște și paradoxul alături de aprecierea critică, și sentința în contra-timp, montaigneană, alături d­e sugestia în­țelegerii estetice. Dar nu este oare, aceasta, condiția ideală a adevăratu­lui critic, care trebue să fie mai întâi un om de largă viziune culturală, electric prin structură, asociind din toate domeniile, humanist în pers­pectiva generală și iubind nu numai relieful estetic al operei de artă, ci și valoarea ei umană, socială, istorică și chiar metafizică, uneori, (în sensul unei reflectări in­ lumea gândirii pure) ? Avem atât de puțini „esseiști" de genul d-lui Mihail Ralea, la noi, în­cât singurul nostru regret — pe mar­ginea acestei cărți de semnificații, cum ne-ar plăcea să-i spunem,— este că d-sa își exercită prea puțin și prea rar minunatele virtuți de om de li­tere, de om de gust și de om de ju­decată pe tărâmul literaturii­ autoh­tone ca și universale. Nu îndreptățește chiar retipărirea de față regretul nostru ? E. Lovi­n»eseu. T. Maior­escu și contem­poranii lui l­uși se locuiau între Ma.orescu eseu ori Xeno­­î, oferă sugestii sale, di. numai L și Alecso pol, ci li Inedite, i întreagă fată un tă­i­ată d-lui E. nimîo inou­­indu-se ! E Lovim un relief proas­păt, care interesează cel puțin act­alabele în pri­vința lui­­ Eminescu. Xe­nopol fac tul portret mai amplu, îi , unul dîn ma­gistralele care d. E. Lo­vinescu , dealungul ope­rei sale v­ii. „Cleș Iată un poet ce a licerone iții, imul timbru nțele interesează,­­texul structurii cistă. Și Cleștar eflex — care se independent, nu la vreme­ de epocă. A ci person penonale mături se realzează poenele ț noaștem. Există, în servul one Theodorescu — mai i­­­initate poetică, un sunet pu­r, o amplitudine interioară sugrurm­.... un palpit înghe­țat elemente care răsbat prin geome­trii voită a fomei, impunând poetul cel din regiunile inefabile. Prin acestea, Cleștar e un volum de poeme ce rezistă verificărilor. E intil a da citate. Nu despre prefe­­rirțe am voit să vorbim, ci despre reia și întreaga prezență a unui poet de vocație, care știe să aștepte și știe să privească în urmă, circumspect... Dan Petrașincu ’*1 'A.. Q9UC­I“ îf­ . >pr .•. . .•'fîlfeaiș — fIii ■ AflțttSK ^9 țt I VV1UI*1 UVfUl V­­­ensul cultural, dadtîc ce capc­­ana și pasiunea Fără să aducă îsi­orire, bizu­seu poeme al unui [te numi tânăr, > OU ■ 1.... , .. . ■ ■ ' . ■ Sigvad Undset a cunoscut de mult o celebritate universală. Opera sa, cu­noscută la noi aproape în între­gime, (și scriind această însemnare trebue să facem trista observație că opera sa de căpetenie, Lawransdatter, a apărut în Kristin româ­nește­, ciopârțiți, ceva mai puțin de jumătate!) a arătat în ce măsură această scriitoare nordică a meri­tat distingerea cu premiul Nobel. Retipărirea PRIMĂVERII ne prile­­juește să înfățișem o fugară gale­rie de scriitori norvegieni, cu me­rite deosebite. Iată pe Helge­r­ Crogh, critic literar și dramaturg. Raționalist, spirit clar și necruțător, critica sa se in­spiră dintr’o mare dragoste pentru litere, pentru claritate și onestitate a spiritului. Dramaturg. Helge Krogh posedă o formă sigură și plină de eleganță. Este înainte de toate un psiholog, dolect și de un anume simț poetic. Totuși, văzându-i teatrul, curând că acest spirit critic, observi care pornește de bună voie la luptă îm­potriva burgheziei trăește tocmai pe această burghezie, in marginea că­reia se află loc și pentru o boemă inteligentă, cu micile sale intrigi și jocurile sale de sentimente mai mult sau mai puțin decadente. Sigurd HoeJ, romancier și critic, un critic literar ales — seria tradu­cerilor pe care o diriguește. ,Seria *) Apărută, de agameni, în edi­tura GORJAN, tăriei, apariojiuuuu-co­­..ul decât în alte lucrări care suferă de o absență a căldurii umane. Arnulf Overland e o natură m­a­i profunda decat cei prezentați mai sus. E totodată poet și răspânditor de idei, dar Intre aceste două aspec­te, se revelă o sciziune foarte curioa­sa, specializat oarecum intro vio­lentă campanie antireligioasă, ne­verland este totodată poetul norve­gian a cărui poezie este cel mai mult hrănită de Biblie. Dintre scriitorii de contrară ati­tudine spirituală, se pot enumera o seamă. Fangen, Waldemar Broegger, Tryg­ve Gulbrandsen, ale cărui romane eroice, accesibile tuturora, cunosc tiraje extraordinare. Mai este dea­­semeni Knut Hamsun, care și-a mărturisit convertirea față de ideile de dreapta și admirația pentru Ger­mania hitleristă. Hamsun Insă este un clasic. Romancierul Sigurd Chri­stiansen a apărut, cu putini ani în urmă, drept principal, rival literar, al lui Sigurd Ho ©]. Prin lumea sa de creație, prin admirabila trilogie — intrarea în viață (Inngangen), Să­biile (Sverdene) și împărăția (Ri­­ket), prin frumoasa sa dramă. Că­lătorie în noapte C în Reise ( Natten), Christiansen se opune ideilor aș­a numite avansate. Doamna Sigrid Undset, laureată a premiului Nobel, pentru ciclul său de romane îsstorice asupra Kristînei, fiica lui Lavrans, se opune deasemeni nu numai prin temperament, cî și virtutea unei ideologii foarte cise: este o convertită la catoli­­ci. Și totuși, locul său în lupta rară nu este decât pe jumătate­­ kt al unei luptătoare.1. Prin adânc­i*a gândirii și orizontul larg al­­ llfUoT «Un“,­­ o -U • v-v­de barierele durate între planuri r­are rivale, care-i îngădue să vi­­zeze puncte de vedere aparent a­­le, în loc să se opună. Ea repre­­­­tă cea mai mare forță spirituală , Norvegia; ea vorbește cu o auto­­are fără egal­ e respectată de­altfel și iubită de ambele tabere militante, care se întâlnesc cu ea în aceeași dragoste pentru literatură și gândire inteligentă. Caracterizată prin nevoia sa Irite, vioară de a scăpa de capitală, căci— născută la, Oslo s’a statornicit într’un orășel din inima Norvegiei (pentru care temei, poate, personagiile sale au aproape toate un gust anume pentru promenadele duminicale pe munte și în pădure), Sigrid Undset a continuat să scrie cărți care au încă acea strălucire și bogăție poe­tică a ciclurilor istorice. Kristin Lavransdafter și Olav Audimsoen. N. Fapatanasiu NOTE PE MARGINEA TRADUCERILOR PRI­MĂ­VARA AN DE SIGRID UNDSET terei trecutului ou cneȘAm­­', « in* locot. col. Dim. Papadoglu. Acestui iubitor al prm«M țărei ii consacră d. di­m. un studiu amplu pe 'ate fi publica „Gazeta Municipală'’. M„n* O serie de date inedite asupra trecutului Bucureștilor sunt cuprinse în acest interesant statu. Ultimul număr al „Gazetei Muni­cipale” mai cuprinde pe lunga ma­terialul informativ obținut, o b­ogl­­tă documentare asupa activitatei ad-ției comunale a Zapoalei și a prefecturilor și primărilor din tara A apărut „Buletinul Craimerei de Comerț și Industrie București”, anul LII, No. 1-3, Ianuarie-Martie 1943, cu un interesant sumar. Cităm articolul d-lu. dr. Marin Mihiu­, tratând despre structura și tendința comerțului românesc. lofaîl tîte* i itiSti* în fe-HfQră­me. Tată, raft îstraft, venii* ț în­tept cuvânt - 11 mâ*­­ nu" sa”, , n’au car­e a ferit en­­dusă sea­ts <le VS!U“|lO urvIB oi o avTlltO- rilor noștri de seamă. Concluzia nu poate­­ nefavorabilă pentru Pa­­nait Istrati, care rămâne un mare scriitor, ci favorabilă literaturii noastre. Ne putem da seama ușor că avem multe cărți care să fie la înălțimea cărților lui Panait Istrati, dacă nu chiar mai sus, ca valoare literară. Atunci când traducerile din scrii­­torii noștri se vor extinde, străină­tatea va avea de apreciat talente pe care noi n’am știut să le consi­derăm îndeajuns. Spre mai marea noastră rușine de a avea încă o­­dată profejisi să ne prețuim la justa lor valoare creatorii noștri, nu numai în muzică — domeniu în ca­re, întotdeauna a trebuit să ne lă­săm talentele să se consacre în­­ străinătate ca și în literatură. •­ DACĂ PE DE O PARTE NU trebue să ne disprețuim literatura, este greșită atitudinea acelor scrii­tori (fiindcă sunt dîn aceștia mai ales in provincie) care nu nimic din literaturile străine, citesc Nu se poate face artă mare fără o mare cultură — și prin cultură se fote­le­ga lectura asimilată dm o huma­­gazinare de cunoștințe ce îl face pe un în oameni să fie adevărate „biblioteci ambulante”. Exemple de scris românesc frumos avem suficiente, dar nu e de ajuns să ci­tim literatura noastră pentru a a­­vea o amplă viziune a lumii. De­odată cu experiențele de viață pe care le avem fiecare pe cont pro­priu, o lectură cât mai vastă ne poate cristaliza propria personali­tate, pentru a ne găsi acel drum universal valabil depășind colora­tura pur locală în care se complac unii scriitori ce trăesc departe de centru (fiindcă la București se ci­tește, în general, mult, orice s’ar spune). 'ilil >‘CÄt'f P1 H Pr­in trei operele de cultură care o­­feră astăzi în Italia un Interes deo­sebit și se bucură de o favoare mai mare: treime numărate cele privitoa­re la Renaștere- Moștenirea clasică a civilizației moderne europene este studiată cu criterii nouă de Inter­pretare și a căpătat o valoare de ae­­nua­lHate, într’o perioadă ca ace­asta de fază, în­ c­are Europa se reîntoar­ce la temeiurile unei tradiții comu­ne, spre un primat spiritual în lume. Gândirea Renașterii, mai cu sea­mă în prima fază care a căpătat nu­mele de Umanism, este revăzută în îndepărtatele sale obârșii, medievale de un cercetător cu mare renume european. Giuseppe Toffanîn. Iniția­torul unei mișcări polemice Împotri­va Med­ir universal acceptate, a u­nei revizuiri a lucrărilor de exegeză care păreau­ că d­useseru la concepte stabile și ferme, într’o materie care totuși era complexă, și care este printre cele mai vii și pasionante­­ ale Istoriei Italiei. Dogma că Rena­șterea a fost umbrită de o ireligiozi­­tate rațîonalistă, care s’a perpetuat prin scrieri ce au­ făcut epocă în li­teratura acestui subiect, fusese ata­cată încă mai de mult de Burdach, care d­izertând asupra temeliilor ar­tei moderne a cuvântului a scos în lumină faptul că Renașterea este dominată de un adânc impuls de a humaniza religia Convingerea că Renașterea are un caracter exclusiv păgân, și că ea r­eprezintă, mai cu seamă o restaurare a antichității a’-a dovedit treptat a fi o gășeșala. ro­Dacă volumul de studii maiores­­elene „T­icu­ Maiorescu și posterita­tatea lui critică” era ierarhic Și sin­tetie totodată, scris sub semnul u­nor grupări de valori în jurul con­dul­imei perspective anti-istorice. In formele pure și esențiale ale Rena­șterii reînvie antichitatea greco-lati­­nă prin catolic­atea modernă a Ro­mei, această gândire cere doctrină și religie, a Renașterii este „docte­ntetas“. In :,Che cosa fu l’Umanestemo” și în „Storia del­l ’Umanes­mo“, tratând despre renașterea, lumii clasice în conștiința, italienilor în epoca ce se întinde de la vremurile lui Dante *1 până la Reformă, Toffanîn se dove­dește a fi cercetătorul de pe tărâmul studiilor Renașterii care Ia chipul cel mai sistematic și totodată c­u o mai mare bogăție de Intuiții Istorice­­literare, pune în valoare adevărul acestei tez­e. O asemănătoare dreaptă prețuire a făuritorilor și propovăduitorilor unui­ catolicism laic. Inspirat și în­temeiat­­ pe formele solemne, eterne ale spiritului antic, pe care-l găsim mai întâi la neoplatonicienii floren­tini din veacul al XV-lea, o face și Giovanni Papinui în prestigioasa sa lucrare „L’Imitazione d­ei Padre“. Experiența religioasă a acestei­ mari personalități de artist și de scriitor, m%®u credincios dealungul frămân­tatei sale vieți da gânditori unei exaltate și aproape de liturgice „hu­­manitas” se reflectează în această operă ca și în „Saggi sul Rinasci­­mento“. Spre deosebirre de un alt mare cercetător, care a lăsat o braz­dă «i încă pe acelaș tărâm de stu­diu spre deosebire de Giovanni Gen­tile, cunoscut, mai cu seamă datori­tă lucrărilor sa­le asupr­a lui ,,Gior­dano Bnuno” e il penisiero del Rias­­e­mento“, el este reprezentantul unui idealism creștin- Michelangelo, omul și artistul, este pentru ei­ expresia cea mai adâncă și mai desăvârșită a­ vremii sale, însemnată, și unică In felul ei, este monografia pe care Pa­­pini­i­ o închină: „Michelangelo nelle testimone are doi contemporanei”, că­reia trebue să-i adăugăm o culegere de scrieri, editate în 1941, cu prile­jul celui de al IV-lea centenar de la desăvâr­șirea «Judecății de Apoi“.­­In ultimii ani au apărut în Italia, in mai multe ediții și la diferite edi­turi, colecții de studii și de texte pri­vind Renașterea Dar cele car­e au o însemnătate mai deosebită s’au năs­cut­­ din truda și grija Institutului Național de Studii asupra Renaște­rii, car­e-­i are sediul la Florența­ la Palazzo Sch’azzi. Acest vast t­­ulm­inal, creat în­ 193? pent­ru imbold mai mare studiilor asu­pra unei epoci atât de glorioasa pentru Italia, curți și pentr­u a coor­dona aceste studii, adunând ca pen­tru un tezaur rodul oricăr­ei activi­tăți a speciailiștilor, ca și a artiști­lor și scriitorilor, — are ramificații și secții în centrele Italiene unde ci­vilizația Renașterii a avut o strălu­cire deosebită, peste fruntariile și numără secții și Italiei, la Bucu­rești, Helsinki, Madrid, Viena, Za­greb. El se îngrijește de absolvirea u­­nuia din rolurile cele mai de seamă ale culturii Italiene, organizând cursuri de studii, comentarii­ asupra operelor­ de artă, publicații în serie sau periodice, , ca de pildă revista „La Rinascita”, condusă de Giovan­ni Papinii și I­lesnald. Insfârșit, ori­ce fel de cercetare pe acest tărâm. Cel ce dorește să cunoască tot ceea ce se face în Italia și în afara Italiei în acest domen­iu, nu poate nesocoti activitatea acestui Institut. Unele din publicațiile sale au devenit un ele­ment Indispenc­’: pentru orice cer’­­cetăț­'­ ,te publicații este Repertorio de gu­­ră intr’o formă știri exacte ora vieții și operei umaniștilor, completate la zi după studiile cele mai recente, italiene și străine. A­ce­sta este un mare dicționar istor­ic, a cărui lipsă s’a resimțit, multă vre­me- Promovând tipărirea, operelor var fi sau puțin cunoscute, ca de pil­dă cele asupra festivalurilor muzi­cale da la Florența din vremea Me­­dicișilor, cu facsimile muzicale, aju­tând înfăptuirea unor opere de înal­tă valoare științifică­ ca acelea, asu­pra învățaților bizantini , și a obâr­­șilor umanismului Italian, al cărui autor este Giuseppe Caimnelli, ingri­­jindu-se de traducerea textelor lati­ne, și aci este destul să cităm tradu­cerea perfectă a unei scrieri de ca­pitală însemnătate a lui Picco della Mi­ran­dol­a, îndrumând cercetările critice spre personalitățile artistice sau școlile Renașterii încă nostrila­­te. Institutul Național de Studii a­­supra Renașterii de l­a Florența ex­tinde cu ajutorul mulților și renu­miților săi colaboratori cunoașterea unei civilizații, care este patrimo­niul italian, și, în acelaș timp, al tu­turor. Brcofe­letrafe Teme italiene O nouă concepție asupra epocei Renașterii de m vitrinele librăriilor, a apărut curând, o Interesantă lucrare datorită d-lui ing. C. Sta­ 1., intitulată ,,Rasă, cultură și civilizație". D-sa face din concluziile științei rasiale un Instrument de cunoaștere în istorie, cultură și civilizație. De­scrie rasele europene și neeuropene Studiază migrațiunile. Definește le­gătura dintre rasă, limbă, naționa­litate, cultură și civilizație.­­ Stabi­lește formațiunea rasială a popoa­relor europene și a poporului evreu. Face istoria rasială a Europei și sta­bilește semnificația mitului rasei pure. Precizează formațiunea rasială a poporului român și a popoarelor de limbă slavă, precum și emuen­­tele rasiale de origină romană, he­­lena, traca sau română asupra popoarelor înconjurătoare. Printr-o documentare amplă si extrem de in­teresanta stuataza rasele, amuza­tiile și culturile asiatice și pume. In funcție de ele, în lumină, neoasia­­tismul (destrămarea bisericii creș­­tine rusești, raskolnicîi și provo­­slavnîcii, sectele, panortodoxism, pantudism panturmism, pansla­vism). Studiază de asemenea în stitu­­țiunite slavilor in etapele definite de preponderența raselor nordică,­­tesba&ica, pest-asiatica șî central­­a siatică, lămurind transformări­ rasiale ale aristocrației rusești și el­voluțîa de la mic șî volost la colhoz și soviet, precum șî psihologia ba­stardului europeano-asiane nihilis­mul și problema naționalității. „Rasă, Cultură și ciivilizaț­ieri este cel mai documentat studiu asupra problemei rasiale și are­­ o valoare europeană. CĂRȚI APĂRUTE «Rasă, culturi și civilizație», de V. Stan ȚI-E SCUMPĂ VIAȚĂ COPIILOR TĂI? Nu sta pe gânduri, trimite-i ^ tfesP depaife de pericol

Next