Viața, februarie 1944 (Anul 4, nr. 1002-1030)

1944-02-01 / nr. 1002

^ . s { Pag. SMl IV S A Ț Ai Marți I Februarie 1944 PINACOTECA n­atura Natura e­ un perete de sticlă și cristaluri și cupe cu polen îi sunt colo­ane și portaluri. Sim­iiir sub oglinzi de unde crinii ies din sere n­odun ale pământului, măr­gele și coliere Oceanele ciistice ce fierb esențe și ființe moarte, iarba verde bumbac presat , file de carte, tradurea templu cu pilaștri și boltă cerească Licuricii candelabre aprinse de rășini și iască. Azu ca mantii­ albastre cu bumbii de metal Deșertul scoicii japoneze, a smalțului astral, sufletul zboară prin florile de ghiață Shee! Shiee! Azur sidefat de corali și ceață. G. Mărgărit Pictură germană de războiui Ronanul unei mari iubiri Oaur&tf D’Annunzio jurnalul unei iubiri (Soltis and Salam) Vii Pasiunea mea, umplea întregul Univers; ea era’n atare să ne îm­bete pe amândoi,­mult mai mult departät marila ^lipe ale trecu­­tului nostru. Dar r­ece oare pre­simțirea mă făcea să tremur a­­tât de tare? Un­de erai tu? " Tabloul munților, devenea din ce în ce mai dulce: viziunea lor, avea — parcă — ceva carnal, ceva femeiesc, un soiu de mlă­diere de corp gol, sub cute de rochii străvezii, forme de flăcări roșii, trecute prin uriașe plase violete sau albăstrii. Cum ți-ași putea arăta sborul dorinței mele spre tine? ! Mă gândiam: — „înainte de toate, trebuie să sosesc. O voiu chema. Ea va veni în „Schitul verde”. Vom înfăptui minunea O vom smulge din mijlocul fan­tomelor pe-o’nspăimântă. O voiu lua în brațe. O voiu adormi sub mângâierile mele. Și toată noaptea o voiu ține la­ piep­tul meu”.­­ Revedeam mica ta față de Sâm­bătă, chipul tău obosit și palid. Și timpul trecea și lumina scă­dea; sforțările, pentru a drege mașina, erau zadarnice. ! ! Unde erai tu? Se făcuse ora 6 și jumătat­e. Mai târziu am aflat: te găsiai pe treptele de l­a San Firenze. Cu înfățișare și gesturi de demență­, intrai în biserică" Cum ași fi putut ajunge mai repede în oraș? Speranța de a pune motorul în funcțiun­e, era pierdută. Am început să ascult — poate voiu auzi apropiindu-se vre-o mașină, când — deodată — auzii huruitul unui motor. Eram salvat- Am recunoscut îndată ma­șina unui prieten — Romeo Ga­­lenga — plină de voiajori, i L’am implorat să mă ajute. Șo­­feur­u­l meu a’nceput să ajutcem pe-al meu, spre a face ceva. Dar, cum noaptea se apropia și îngri­jorarea mea devenise chinuitoa­re, am rugat pe prietenul meu să mă ducă mai întâi la Flo­rența. Eram mai sigur. Am plecat, lăsând mașina în pană pe drum. Cu Silvio și E­­duard, cărora le-am promis că le voiu trimite ajutor din Car vicagliaio. Am luat-o repede spre Florența. [ începuse să fie răcoare. Le-am lipit unii de alții în tăcere.­­ Nu știu de ce mi se părea că fiecare minut are importanță in­­valculabilă și că alerg spre un destin neîndurat.­­ Da! Fiecae minut avea însem­nătatea lui, \ar aproape de ma­lurile Pratoii­ului, am pierdut 10 minute spre a aprinde farurile. A­­ceste 10 minute de oprire, au schimbat soarta.­­ Dacă sosiam în fața casei mele era 10 minute mai devreme, te-ași fi găsit, te-ași fi apărat, te-ași fi luat sub ocrotirea mea, te-ași fi salvat, poate». Era aproape opt și jumătate, când am­ sosit. « Cum 0i aveam bagaj«, m’am dat, repide jos din camion, am mulțumit, am deschis ușa,, încer­când să intru, însă servitorul D-rei Blunt — scoborînd trep­tele — a venit spre mine, vro­­ind să-mi spună ceva. In prag, aproape în șoaptă, mi-a spus: — „Chiar acum — poate să fi fost ora opt — am auzit so­neria și bătăi repetate în ușa Dvs. Câteva clipe după asta, un om a urcat scara și a început să lovească — brutal — în ușa noastră, strigând: ,,Deschideți ! Deschideți ! Suntem de la Poliție. Femeea aceasta nu locuiește aici? Deschideți, sau spargem ușa?” și a continuat să ciocănească și să lovească puternic cu piciorul în ușă. „ D-ra Blunt — scoasă din minți — nu vroia să deschidă. Atunci, uitându-mă prin ochiul ușii, am văzut în capătul de jos al scării, sprijinită de balustradă, o Doamnă, în care mi s’a părut că recunosc pe aceea ce obiș­nuia să vină la Dos. Un al doilea bărbat stătea lângă această doam­nă, care păreea împietrită. La răspunsul meu negativ, a­­gentul a insistat. In sfârșit, convins că­ noi nu vrem să de­schidem și că doam­na de jos nu locuiește în casa aceasta, s’a coborît și împreună cu celălalt tovarăș, a început gă­lăgia aici, la ușa Dvs- Am au­zit pe acea­ Doamnă, spunând cu o voce sfârșită: „Lăsați-mă’n pace! Lăsați-mă’n pace!” Nu pu­team face nimic ca s’o ajut, pen­­tru că Miss Blunt nu-mi dădea voie să ies. Insă, uitându-mă la un moment dat pe fereastră, am văzut acea Doamnă urcându-se într’o trăsură de piață, ce aștepta în stradă și plecând însoțită de cei doi bărbați, care s’au așezat unul lângă ea, iar celălalt în fața ei. Din cauza întunericului, n’am putut zări numărul trăsurii, însă, înainte ca Doamna să fi urcat, am strigat vizitiului: „De unde ați luat pe această Doamnă?” la care, acesta mi se pare că a răs­puns: „Piața d’Azeglio”. Nu sunt decât zece minute de când a dis­părut trăsura la Colțul Pieții Do­­riatello. Dacă Domnul ar fi so­sit cu zece minute mai devre­me, ar fi putut încă găsi­ aici pe acea Doamnă”.... I Ar fi de prisos să exprim ceea ce simțim, la auzul acestei po­vestiri. Nu-ți voiu vorbi deci de sufletul meu ci de reacțiunile lui exterioare. Primul imbold, a fost acela de a fugi în stradă. . După câțiva pași însă, mi-am dat seama că e inutil să urmă­resc ceva, atâta timp cât nu a­­veam nici­un element ajutător.* . TURNUL DE FILDEȘ, expre­sie care sperie deja v­r­eme a­numite minți neexercitate in­de Lata meserie a d­e-alurd, nu rep­rezintâ a­cm mo­­miteniul libe­tă­ți de expir­­­are a fon­dului pesonal. Turnul oe fildiș tra­duce nevoia esentală pe libertate pentru realizarea adevăratei opere, nevoie care agită cele mai adânci fi­bre ale conșt­inței literare. Toate me­seriile se exercită sub o directivă și­­ sub o comandă. Numai literatura nu poate fi co­mandata. Pentru că ea este atempo­rală, ea traduce simțirea umană: ara­­­gostea, moartea, natura și pe Dum­nezeu. Patru sunt elementele compo­nente ale oricărei lieraturi la orice la­­nituații e sau orice ;cagtu­,dine, clc­­meme valabi­e în intensitate ca și nu indude* e, în conformitate cu me­diul înconjurător, cu structura rassei, a neamului, a individului, cu tradița și nivelul cultural, cu momentul pe care-l traduce (sau răstălmăcești) dar nu-l provoacă și nici nu-1 stimulează. Turnul pe fildeș reprezintă simbolic lupta eternă a creatorului, dusă îm­potriva tuturor barbarilor, pen­tru salvgardarea drepturilor ,a libertatea de exprimare, in afară de orice con­strângere, de orice comandă. Nu este turnul de fildeș, izolarea de oameni a scriitorului, ruperea din cursul mo­mentului istoric (pe care totdeauna l-a răstălmăcit — exemplele sunt la încefz­âna oricărui om­ de cu­tură —]; poeții și scriitor­i s’au izolat de oa­meni attici cu aceasta se favoriza realizarea bunurilor supreme uLate. Dar au rămas printre oameni și i-au cunoscut în suferințele, mizeriile, du­rerile și nevoile lor, atunci când vo­cația lor literară i-a împins către a­­ceasta. Infinite sunt modurile cum crea­torul își înțelege viața. Dar un sin­gur scop are, când, intr’adevăr, este mânat de duhul nestins: libertatea pentru realizarea universurilor vzate. Un scriitor, intervievat recent a gă­sit o formulare justă a ideii de mai sus: totdeauna au fost scriitori-cetă­­țeni și vor mai fi mereu scriitori-ne­­cetățeni. Care-i societatea care vi­zează pe scriitori și artiști mânați în turmă pe câmpuri, pe șantiere, la muncile din fabrici, cu iluzia că de­licate seminții vor cânta bucuria mun­cii, durerile sărăciei ș. a. m. d.? S’au văzut și cazurile acestea, dar oamenii uită mereu că scriitorii și artiștii și-au apărat cu înverșunare dreptul de a formula, nestingheriți d­e vreo comandă, viziunile proprii, în pofida celor mai amarnice bar­barii. Turnul de fildeș este o reali­tate spirituală eternă și nici decum una fizică, așa cum o concep unii oameni neextrem­­i, de­cât sporadic, în delicata meserie a artelor. A4. CH. 0 flf L teatrale Asia seară la* Teatrul Național «Cehii Stri­goiului» Cu d-nii A. Pop Marțian, I. Fin­teșteanu- Toma Dimitriu, Nicu Di­­mitriu, Ion Radu, C- Economu, L Horațiu, I. Lucian și d-nde Tanti Economu, Marcela Demetriad, Vic­toria Mierlescu, Nora Pegar, E­milia Cazachievici, Didy Teodores­cu se reprezintă astă seară la Tea­trul Național Ochii Strigoiului. «Strigoii» un succes excepțional pe scena Studioului Drama lui Ibsen «Strigoii» este unul dintre spectacolele care a ob­­ținut un succes magnific pe scena Studioului întrecând toate preve­derile. Depășind a 60-a reprezentație cu cas­a închisă această excepțională lucrare dramatică se reprezintă din nou astă seară la Studio având în fruntea distribuției pe d­na Mario*a­­,ra Voiculescu și pe d- Emil Botta în dificilul rol al lui Oswald. Teatrul Municipal Teatru­ Municipal reprezintă as­­tă seară la ora 7 excepționala co­medie «RIGA, DAME- VALET», cu aceiaș distribuție strălucită care i a făurit succesul, în frunte d na Lucia Sturza Bulandra, cu : Na­­tașa Alexandra (de la Teatrul Na­țional), Renee Anny, Mya Coca- Ulpia Botta, Pierette Abegg, Nora Vasilescu, și d-nii Gh. Sîon- Aurel Rogalschi, Stan Iora, Stambufiu și Ion Aurel Manolescu . Regia, d na Lucia Sturza Bu­landra­ - ■ . _v.. ....... . . . .­­ , - . •••-- • FRU E cunoscută legenda. O oaie a călcat strâmb și a căzut în apă. Ce­lelalte s’au luat după ea. Tot așa critica literară! Cineva a strigat: „Săriți, d. Ionel Teodoreanu e li­ric!...“ ...și patrupedele lui­­ Janurge, dela licean la profesorul său și dela pseu­­docriticul de salon la scribul din ga­zetă au pornit în cotcodăcu­ care nu­­ se mai sfârșește: d. I. T. e liric, liric, și iar liric!... Da. d. I. T. e liric. Și dacă...? Poți pretinde violonistului să se facă... toboșar? Evident Să nu fie excesiv de liric. Dar j­ Shtu se întâmplă, fiindcă imagi^^dteoderenian are totdeauna o numă meditativă. Ceva grav și mândru, o ironie lată, care echilibrează orice încă un­­avânt liric. Chiar comicul, un comic au­tentic, încă nesemnalat de niciun critic, ajută la asta. „Frunză“, ultimul roman al d-lui I. T. se bucură de aceiași nestăvilită magie lingvistică, de același atât de singular exces imaginativ, care dă scrisului d-sale o eleganță arhaică și particulară ca un cuvânt cronicăresc.­­ Dar cine citește cu prejudecăți este­­­­tice, ca și când estetica normativă ar putea fi un passe-parteué critic, cine crede, de pilda, că ciclul „Tudor Ceaur Alcaz“ reactualizează Mede­lenii sau Crăciunul de la Siliveștri, a­­ceia nu mai observă just, findcă își are gustul literar automatizat și al­terat tocmai de aceste anticipații de judecată. Va fi, inevitabil, înșelat de aparențe. Adevărat, Atmosfera este aceiași. Bogăție, lux, rafinament spi­ritual și psihologic. Gândire aristo­cratică, detaliu subtil, ironic, comic. Nominologie... surprinzătoare. Este limpede pentru oricine. Vornicenii ar fi putut să se cheme Medeleni așa cum Maica Sofronie și Aglăița din „Frunză“ ca și din „Bal Mascat“ nu sunt dcât variante femenină a lui Alfeu și Ciubeică. Numele evocă tot­deauna personagiul. Pe scurt, cu fiecare roman, același cadru, fiindcă, din­ fericire d. I. T. nu înțelege să-și plaseze eroii ca Ed­gar Walace, într’o speluncă chine­zească sau intr’un Dancing-bar. I-ar fi fost mai usingjrane­le,o­tât cărțile Tu­tmur^Ki „Lanterna Ro­șie“, „Cavalerul Mascat“, sau „Cri­ma celor 13“. Dar atunci ar fi tre­buit să se vulgarizeze, să fie ridicol, ca un roman polițist. S’ar fi bucu­­­­rat, probabil, de un­ succes de libră­rie și mai mare, l-ar fi aplaudat li­­­­­ceenii din cursul inferior și funcțio­­­­narii de magazin, dar n’ar mai fost... Teodoreanu. Este un bine că fi­d-sa și în „Frunză“ ca în neuitatul „Lorelei“ ca și aiurea preferă același cadru medeleman ;și poetizează alte­le, jarul din sobă, elegia zăpezilor... asculta colindul amintirilor și elogi­ază însingurarea alpină dintr’un colț rătăcit de munte moldovenesc. Hotărît: o atmosferă personală. Dar asta nu însemnează că se repetă. Al­tele sunt întâmplările, altul... desti­nul omenesc, altfel... imaginile, cu totul nouă... eleganța expresiei. Dar ch­iar desfășurarea dramatică sur­prinde. Cine s’ar fi așteptat la uma­nizarea Ninei Tamaș? Cine ar fi cre­zut că o mână atât de calculată, practică, rațională și antisentimen­­­­tală, o să-și uite, pentru un moment, egoismul ei arivist și răufăcător? Ca să aibă un atât de protector gest de înțelegere pentru femenis­­mul de Micki-Maus a Bettyei Bub înzăpezit de la Agapia? Asistăm la o transformare psiho­logică perfect justificată. Nimeni nu poate să-și ignore inima. Oricâtă umbră demoniaca o fi existat în Ni­na Tomaș, este firesc, dacă nu cum­va chiar obligator, să se ivească în ea, până la urmă, și o scânteie de ge­nerozitate, de om bun. Binele în gestul Ninei Tamaș­, are ca obiectiv, mai puțin să fericească doi îndră­gostiți de lângă ea, cât să-și ilumi­neze printr’o faptă bună un colț o­­bosit din suflet. Dramatismul psihologic din per­sonagiul acesta femenin este atât de pregnant și de viu, încât celelalte e­­pisodii din „Frunză“ își pierd aproa­pe orice intensitate. Aventura lui Alee cu o secretară de birou, deși interesează printr-o i­­ronie neconcesivă împotriva unui a­­numit tip femenin de la periferic, are totuși un sens mai mult decât portetristic. Lectura, amuzant, firește, e atractivă și reconfortată ca un di­alog din Caragiale,­ dar fără substra­tul grav al acestuia. Nu ne face să zâmbim mâna întinsă după scobitori expresii burgheze ca „nu vă deran­jați“, „serviți“, „pentru puțin“ sau glasul secretarei, care trebuia să nas­că, ci formalismul lui Alee, sensibi­litatea aceea exagerată față de ase­menea fleacuri discuționare și de sa­lon. *» Oricum avocatul Alee și secretara lui alcătuesc un cuplu antitezic cât se poate de comic. Dar numai atât. Cât privește atmosfera de transă­ceanic de la spital ca și personagiile, care mai apar, Malvina, Oana, Mi­runa, Petruș, Tudor sunt aici doar configurație și decor. Pe fond prin­cipal rămân numai Nina Tamaș și Alee. In vol. I care este și cel mai sur­prinzător, centrul de atenție a fost Coca Duduș, Domnița și Sami-Fiuig, cu toții, în splendoarea de nelocali­zat . Vornicenilor. Al celea volum „Drumul Ma­gic“, răscrucea întâlnirilor care ho­tărăsc destinul uman, are pe primul plan pe Oana, Miruna și Petruș. Al treilea vol. excelează prin detalii des­pre doctorul Munteanu cum și prin­ IONEL TEODOREANU d­’o serie de conflicte, care, până la urmă, se limpezesc ca o furtună în­­tr’un pahar cu apă. Așadar o alternanță de personagii, în care prezența prea vie a unuia e­­clipsează pe celelalte. Singura Nina Tamaș, se păstrează peste foc într’un focar de atenție la fel de intens. Ea este o figură, care, prin tenacitate și încăpățânare, reușește să concureze pe Anca lui Caragiale și pe Nina Leeds din „Strange Interlud“ a lui Eugen O’Neil. Exceptând pe Coca Duduș din primul volum, Nina Tomaș este omul care interesează cel mai mult din tot ciclul. Portretul ei atinge o neobișnuită altitudine și perfecție. „Frunză“, cu toate ondulațiile lui afective, mai este și preludiul răz­boiului. Destinul dramatic al morții capăt­ă o viziune uriașă. Neamul se pregătește de luptă. Tudor și Petruș se prezintă la regiment. Vornicenii își adun­* familiile ca o pasăre... puii, în spațiu­l primejdiei. Războiul, fac­tor rege­­nerator, mi de distrugere, este­ a £ £­ Efi­­ cptat cu liniște , ah ;sunt cuvintele cu „.se­­ uri , i­nanul­ a lepădat și multă frunza în fiecare toamnă. S’așa numai r’o ’n­vrednicit să ’ncreacă și serica. Iar eu vă zic: Are să moară Gheor­­ghe, Ion, Florea, Costache, Vasile și mulți alții, Dumnezeu să-î ierte, cât frunza. Și neamul are să crească tot mai sus în cerul lui Dumnezeu să-i ierte, cât frunza. Și neamul are să crească tot mai sus în cerul lui Dum­nezeu“. Intr’adevăr, Jertfa reînoiește. Nu­mai sacrificând poți să câștigi. Nu­mai pierzând o ființă, îți dai seama de valoarea ei. Sunt renunțări, care folosesc. Legenda Meș­erului Manole este necontenit actuală. Nimic nu se poate construi fără abdicări, fără jertfă. Există sguduiri, de care omul are nevoie. Lovituri, care desmor­­țesc. In sensul acesta, poate că și răz­boiul este necesar. Evident. Să fie o treaptă, nu ceva definiv, ireparabil, o permanență. „Să opreșci inima ță­rii.. și să o pornești din nou“. De nicăeri vieața nu înflorește mai pu­ternic decât din mizerie, din lovi­turi, din înfrângere și din cadavre. Prin conținutul acesta tematic, d. I. T. se dovedește deopotrivă un in­failibil psiholog colectiv și indivdual cât și observator realist și inscusit mânuitor de idei. Romancierul, care a elogiat ca nimeni al uș durași a „po­dului cu jucării“ a știut să monopo­lizeze de 20 ani un întreg sector scriitorices... A neutralizat orice în­cercare imitativă, s’a păstrat în cea mai vie actualitate. T. Mangeavis­ m IN FIECARE ZI »Sirenele în mitologie In ciclul de conferințe organizat de Liga Navală Română, a vorbit Duminică’ în Sala Dalles, scriitorul Al Bilciu­rescu despre «Sirenele în mitologie și în literatură». Intrând în miezul acestui foarte interesant subiect, conferențiarul a făcut o încurgiune în mitologia greco romană, insistând asupra faptului că prea puțini scriitori în antichitate vorbesc despre sirene. Pornind de la Homer, care în O­­dyseea ne arată cum Ulysse ca să scape de periculosul lor farmec, a trebuit să fie legat pe catarg, dacă mergem mai departe, consta­­tăm că numai comentatorii­ mult mai târziu abordează acest subiect, descriindu-ne chipul acestor zei­tăți. Ca să fim edificați, trebue să studiem monumentele funerare ale vechei Elade. D. Al. Bilciurescu ajunge la con­cluzia în conferința d-sale, după ce citează numeroși autori din anti­­chitate, că sirenele erau niște divi­nități ale morții; mai întâi ele au fost niște rivale ale muzelor, dar detronate de acestea, cu toate că a­­veau un glas melodios- n’au rămas decât cu rolul de a fi auxiliarele morții- D. Bilciurescu și a ilustrat conferința cu exemple din muzică și literatură. iar după aceea au con­tribuit la succes, cu concursul lor artistic, d ra Migny Avram-Nico­­lau, d-na Olga Costin și maestrul Sandu Albu. © AM ȘTIUT că exită, sa pot exista, asociații pen­tru apărarea operei literare a unui scriitor în viață. Am aflat acest lucru din pa­­­inile unei gazete și — acum, din* fr’tan interwiew pe care re­ista VRE­MEA l-a luat unora din in.v­esarii chest­inei. Cunoșteam societatea DANTE, sau societatea prietenilor­ ka Stendhal, în fine, știu că in Italia ne­umărați studioși se ocup­ a încă de opera lui Manzoni *pricin#s spini, constituțt într’o malfie dar­ n’am auzit până azi că oamenii se pot constitui în asemenea societăți­ pentru a apăra opera unui om care­ trăiește. Bombele acestea sunt de natură să indispună și pe cei care prețuesc pe d. Camil Petrescu. De­altfel, făcută pentru publicitate, so­cietatea d-lui Camil Petrescu nu poate reprezenta ceea serios, dea­­ceia și discuțiile în jurul ei ar tre­bui să fie limitate la comentariul sumar provocat de accidentul, pu.in ciudat dar nu ieșir din comun, când­ un scriitor se supraevaluiază. © Nu e rău să amintim, în a­­ceiași ordine de idei, că Socrate al umblat peste 30 de ani zi de zi $1 ceas de ceas prin Atena celui de-al cincilea secol înainte de Cristos, in­­terpelându-și cetățenii, intrând in discuție cu străinii și adunându-și mereu alți și alți elevi pentru ca i­­deile în care credea să-și desc­hidă diurn și să învingă L­erția epocii sale, reecxitând-o in seiuu­ contem­­­pitarii morale. Treizeci de ani de n­un­tă neostenită, treizeci de ani de ciLnuție, de­ interpelări, de întrebări și răspunsuri! Și cât de mare put ea îi Atena ia dat a aceia? -Rund­ar­ea trebuie să fie nesfărșită, până când createrul își va vedea store,ari*e .în­cununate de o glorie oarecare. Ei ști dacă floria nu vine? A pus creatorul furie.u., simțirea și inteligența în serviciul bumuit spre care micul tell Sa fie spur, atunci, că nun­e,e cău va reuși până la urma să p­ulească deasupra noroaielor în care s-au păn­strat contimporanii. © Cât de cunoscut este cazul lui Stendhal — aproape o banalitate,­­ care era conștient că scria rm­ pentru a fi înțeles de contemporani, ci de publicul care va veni după patru­zeci de ani de la moartea sa! Ceea ce, de fapt, s’a și întâmplat. Singura satisfacție literară pe care a avut-o Stendhal în viață a fost articolul scris de Balzac despre La Chartreuse du­ Par­me în anul 1840, adică doi ani înaintea morții. Cât privește de­sfacerea cărților, unel­e din publica­­țiile scriitorului grenoblez au rămas, cu excepția a 40—50 de exemplare,­­nevândute în rafturile librăriilor. . . Dar Stendhal era amator de 1 glume. La ceea ce azi s-a proiectat în le­­­gătură cu difuzarea op­erei d-lui Ca­­­mil Petrescu el ar fi știut ce să răspundă, cu­ o limbă tăioasă, pe care contemporanii i au cunoscut-oi au admirat-o sau au temut-o. M. Ch 1 Î T /CZ}i >/"~pr\np '~j n *sTa s £ PORTRETUL DE AZI, Al căru­i Frunză de d. Ionel Teo­doreanu este semnat de un tânăr debutant, care se exercită în critică. Evident, redacția paginei nu-și în­sușește entuziasmul d-lui Mangea­­vas; articolul este însă publicabil și apariția lui se încadrează în progra­mul pe care ziarul VIAȚA și l-a propus în legătură cu debutanții care au ceva de spus. _ POETUL DE AZI Este d. G. Mărgărit, încă student, elev al criticului G. Călinescu. Poe­zii infinale semnate de d. G. Măr­gărit am putut ceti în VREMEA, ca și în Revista Fundațiilor Regale. Poetul se exercită în traduceri din Mallarme și Valery. Se vede clar că maeștrii săi sunt marii hermetici din ticurile cărora păstrează urme, după cum în recenziile făcute unor cărți de poezie, asimilează câteva din ti­curile stilistice ale profesorului său. Eforturile multiple ale scriitorului merită însă relevarea, încă de pe acum când nu se va știe dacă d. G. Măr­gărit va deveni un poet, un critic sau un esseist. MAICA SMARA A MURII AU coborît reci pleoapele peste chipul vioiu al celei care a fost Maica Smara, amintindu-ne trist că se sting unul câte unul sufle­tele acelea masive care forțând prin elanul lor istoria, au pregă­tit luminosul act de la 1918. Bătrână, în urma unei vieți , peste trei sferturi de veac de de­voțiune pusă în slujba unui ideal românesc și social, totodată — Maica Smara lasă în urma ei o scânteetoare activitate culturală și propagandistică în întreaga țară dar mai ales dincolo de hotare, însuflețită de nobile simțăminte urmăritoare, a propăvăduit întin­derea binefacerilor culturii și edu­cației, în straturile largi ale po­porului, militând intens totodată pentru înălțarea și prețuirea no­țiunii de maternitate. Acum cincizeci de ani Maica Smara desfășura o activitate cul­turală neobișnuită în acele vremi când ideia de feminism activ, a­­bia încolțise dincolo de frontiere. In țara noastră este se pare în­tâiul temperament feminin, care sdruncină conștiința inertă a pu­blicului, înfruntând în scris dar mai ales prin viu graiu, nenumă­rate suliți asvârlite cu o ironie piezișe. Cei cari au cunoscut-o cu ani în urmă, își amintesc obrazul și pri­virile ei blajine de mamă care cu­­treera școlile, vorbind copiilor, a­­teneele populare adresăndu-se mulțumitor, ori satele, înduioșând pe cei cari o ascultau și sădind în sufletul lor nobila floare a bunu­lui simț. Ne-a părăsit după ce a înfăp­tuit o rară operă individuală, ne­dirijată de nimeni dintre cei cari reprezentau oficialitatea dealun­­gul anilor, activtate p­articularâ care dorea numai binele celor din jurul ei — de pe pământul unde văzuse lumina zilei ca și de pre­­tutindeni. 9 CARTEA REFUGIATULUI ARDELEAN O nouă bibliotecă a luat ființă prin grija căminului cultural „A*­vram­ Iancu“, cămin al refugiaților­ ardeleni din București, bibliotecă ce-și propune să tipărească pe înțe­lesul tuturor o serie de volume, me­nite a ilumina sufletele, păstrând in acelaș timp nestinse simțămintele de dreptate și onoare, bruscate odios de căre „prietenii noștri“ in August 194 °. . . , Tipărite prin îngrijirea Fundației Culturale Regale „Regele Mihai I“ lucrările acoper fericit o lipsă de mult resimțită. „ întâiul volum apărut poarta ti­tlul de „Cronică“ și reprezintă un fel de oglindă sufletească a acestui cămin. Precedat de un cuvânt introduc­tiv al d-lui Iustin Handrea, neobo­situl animator și director al acestui cămin, volumul reunește o serie de splendide considerațiuni alături de programul desfășurat în seratoriile duminicale ale căminului. Nobila preocupare, de a se reuni în fiece duminica după amiază în­tr’un singur suflet pe cei cari for­țate barbare tendințe imperialiste, externe, s-au părăsit îndurerați ve­trele străbune și belșugul ogoarelor, este frumos materializată astfel. Poate fi urmărit în aceasă cronică firul luminos al unor înțelepte gân­­duri exprimate neașteptat de viu. Opera desfășurată pe teren întra­­devăr cu dragoste și abnegațiune afe­­ră de către d. Iustin Handrea meri­tă pentru roadele ei ivite in inimile oamenilor, sincer elogiată.

Next