Viitorul, aprilie 1908 (Anul 2, nr. 144-170)

1908-04-01 / nr. 144

mulțumim împrejurărilor, că până acum am fost cruțați de a perde un vas cu desăvârșire. E însă o deo­sebire : pe când dacă în străinătate se întâmplă o nenorocire pe mare și sunt chiar victime omenești, toata lumea deplângă catastrofa și așteaptă decizia autorităților competente, cu privire, la stabilirea responsabilități­lor, la noi prea puțini voesc să în­țeleagă o situație delicată. In cazul de față, deși nu atât de grav, s’a aruncat și se mai aruncă tot felul de învinuiri și insinuări, ba cutărul, ba dlui comandor Ciuchi, fostul comandant al­ «Principesei Maria» cu toate că d-sa fiind dat în judecata consiliului de resbel, a fost găsit ne­vinovat și achitat în unanimitate. Toate aceste insinuări nu pot de cât compromite serviciul maritim, făcând în acelaș timp un rău simțit statului. In definitiv, chiar dacă s’a întâm­plat ce s’a întâmplat, nu trebue să facem tot posibilul ca discreditul să fie aruncat asupra vaselor românești și a comandanților pe cari îi avem. Continuând pe această temă, numai un om prea curajios va îndrăsni să se mai urce pe un vapor comandat de un căpitan român, iar mărfuri­e se vor încărca iarăși cu ezitare. In realitate, conducătorii vaselor noastre sânt marinari încercați, ca pildă, re­venind la cazul special, vom spune că d-l. comandor Ciu­chi care a făcut st diile în Franța, e în­deosebi un excelent marinar. D-sa are între altele, la activul său, trei ani de zile ser­viți în marina franceză, și în care calitate a făcut o lungă călătorie în jurul lumei. Faptul constatat cu prilejul pro­cesului d-lui comandor Ciuchi, că s’a omis a se repara la timp cârma va­sului, și că reparația cazanelor ce s’a făcut în urmă a costat aproape o ju­mătate de milion, toate acestea de asemenea nu trebuesc exagerate. Ser­viciul maritim român poate avea la­cune, după cum au lacune și alte servicii similare în marinele cu tra­diții. Dar în acest caz, trebue să-i în­dreptăm lacunele, astfel ca să inspire încredere, dar nu să-l compromitem cu desăvârșire prin comentarii ne­drepte și insinuări jignitoare. Dacă o mașină de drum de fier, care nu a fost reparată la timp, se va opri în mijlocul drumului, nimeni nu va face pentru asta responsabil pe conductorul ei și nici nu va condam­na întreaga instituție a căilor ferate Să nu facem a­eastă nedreptate nici persoanelor cari muncesc pentru ri­dicarea prestigiului tinerei noastre marine. Totuși, incidentul vasului «Princi­pesa Maria» să ne serve de lecție. Va trebui pe viitor să ne ferim de a face ca acela care a pus zăvor la poarta grajdului, după ce a fugit vaca. Vasele noastre costă destui bani, și trebue făcute toate sacrificiile po­sibile ca să le întreținem în bună stare, căci în caz contrar pe lângă că ni se compromite reputația, apoi o cheltuială postumă pentru repara­ție e totdeauna mai mare decât una la timp. Totodată ar fi nimerit să nu se mai facă amoment în fon­dul destinat pen­tru asigurarea vaselor, cu atât mai mult cu cât codul nostru maritim nu prevede — și nici nu s’ar putea pre­vede acest lucru — ca despăgubirile, chiar presupunând că vasul ar fi per­­dut cu desăvârșire, să fie plătite de comandantul vaporului, care el însuși și-a primejduit viața. Serviciul maritim român și-a făcut o frumoasă reputație în străinătate, și suntem siguri că actualul ministru, d. V. G. Morțun,—cu concursul d-lui inginer Saligny, cu toate serviciile grele ce i s’au încredințat,—va ști să dea un avânt nou de prosperitate marinei române. D. dr. Minovici a scos în evidență realele binefaceri ale ligei anti-al­­coolice, nesusținută totuși de Stat și mai puțin de marea majoritate a particularilor.* S’a dat apoi citire statutelor Ligei naționale de temperanță și actului cons­titutiv și statutelor Soc, cooperative de cumpărare, cari au fost aprobate în totul și pe cari le vom publica în întregime în numărul de mâine. " La sfârșit, în câteva minute, per­soanele cari au luat parte la ședință, au acoperit mai multe liste cu sub­­scripțiuni de peste 300.000 lei la fondul societății, care va servi pentru comerțul de articole de hrana și bău­turi. (Soc. va lua în concesiune, a­­rendă, cumpărare ori exploatare, în orice localitate din România, restau­rante, cârciumi, băcănii, cafenele, săli de petreceri, localuri de temperanță, cantine, fabrici, etc.), dând acestui comerț o direcție și desvoltare către combaterea abuzului de băuturi al­coolice.* S’a hotărât o nouă adunare, la care sunt din nou invitați toți cei ce vor să adereze la această inițiativă, pentru Vineri seară, în localul Casei de de­puneri și consemnațiuni. — b. — CO­NSTITU­I­R­E­A Soc. Cooperative de temperanță Cuvântările d-lor: C. Alimaniștea­nu, dr. Obrejít, N. Baziescu, dr. Minovici și St. Cihoi-ki Peste 300.000 lei subscriși pe loc­ uri dimineață a avut loc la Ate­neu adunarea membrilor fondatori ai societăței cooperative de temperanță. In asistență am remarcat pe d-nii: C. Alimănișteanu, deputat; I. P­o­p­pie-Dimitrescu, senator; dr. H. Bo­­tescu, ajutor de primar; General Hi­­otu, Leon Popescu, fost senator; P. Millo, dr. Obreja, dr. Eug. Costines­­cu, I­atculescu, Miulescu, mare pro­prietar în Ialomița; N. Bizilescu, profesor universitar; dr. Stoenescu, Pantazi, avocat; dr. N. Minovici, St Ciboski, avocat; Grueff, A. Rosetti, Sever Stelniceanu, dr. St. Minovici, Al. Apostol, B. Rubin, etc. etc. Ședința a deschis'o d. C. Alimăni­­șteanu, care a vorbit în special des­pre Liga rațională de cumpătare, in­sistând asupra rolului edu­ativ mo­ral, economic și cultural pe care-l are o ligă al cărei scop primordial este restrângerea cât mai mult posi­bilă a uzului băuturilor alcoolice. Dar despre cele vorbite de d. Alimănișteanu, cât și despre vede­rile sale în această cestiune, ne vom ocupa pe larg mâine, într’un inter­view pe care d-sa nu l’a acordat. D. St. Cihoski a relevat utilitatea netăgăduită a societăților de tem­peranță — azi foarte numeroase în țările civilizate, — roadele însem­nate pe cari ele le-au dat prin stă­vilirea alcoolismului, și necesitatea unei asemenea societăți în țara noastră, eminamente... alcoolică. D. dr. Al. Obreja a schițat în cu­lori reale degenerarea prin alcoo­lism a vitalității neamului, ilustrând susținerea s­a cu citarea procentuali­­tăților de alienați și de criminali, a morbidității extraordinare a massei rurale, etc. D. N. Bazilescu a veștejit impasi­bilitatea tuturor celor sceptici, cari caută aiurea cauzele răscoalelor din Martie trecut și nu unde e logic, în alcoolism. Țăranul e asuprit de proprietar, de arendaș, de preot une­ori, și caută să-și amorțească obida bând , să -i dăm însă băuturi higienice, mai puțin dăunătoare, cum ar fi berea și vinul. Dar aci trebue să intervină și concursul larg al Statului, care cată să degreveze totalmente berea și vinul, prin desființarea diverselor taxe. Cu modul acesta, vinul și be­rea vor fi accesibile țărănimei și, implicit, vor lua locul băuturilor toxice, cari se consumă în cantități înspăimântătoare, mai ales la sate. PARLAMENTARE D. Dim. Sturdza, președintele con­siliului, a depus eri la Cameră urmă­toarele proecte: 1) Pentru prelungirea convențiunei comerciale între România și Turcia până la 1 iulie 1908. 2) Pentru aprobarea convențiunei relativă la proprietatea artistică și literară, încheiată între­­ România și Austro-Ungaria.­­ D. Anton Carp, ministrul dome­niilor, a depus la Camera proectul de lege pentru crearea celui de-al noulea minister, al industriei și co­­merciului, și proectul pentru auto­rizarea județului Vaslui de a con­tracta un împrumut de 380000 lei, pentru construirea localurilor noilor judecătorii, cazărmi de jandarmi etc., etc. Iar d. Sp. Ilaret, ministrul in­­strucțiunei, a depus proectul pentru trecerea institutului meteorologic de sub dependența ministerului de do­menii sub a ministerului instrucției Olimpia Mihăescu, profesoară, Zoe Șer­­bănescu, Clemența Filip, Marioara De­­metrian, Bone institutoare, Teodorian, Pantelimon, Viorica și Margareta Pâr­­vu­escu etc. Epoletul era reprezentat prin d-nii: Colonii Mironescu, maior Neigu, St. Sturdza, lt. Eliad, sub­ locot. Filip, sub­ locot. Hagi Chirea Mihăescu, dr. căp. Gheorghiu, dr. Petrovici, locotenenții Nicu­escu, Unanian, Condeescu, sublo­cotenenții Teodorian și Burdulescu, toți din infanterie. Iar printre d-nii civili notez: I. Hagiescu Miriște, G. L. Dimitriu, C. Pantelimon, jude de instrucție; C. Romano, supleant de ședință ; Barbu Varlam, jude sindic; G.Petrescu Dâm­­boviți, procuror; etc. Corpul advocaților era reprezentat prin d-nii : G. Zaman, Alex. Ciura, Marcu Celă­­reanu, I. Marineanta, Iancu Stăncu­­leanu, Ion Popescu, G. Cristescu, Pro­­topopescu, Tudor Oroveanu, Teodor Balom, Ion Eftimopol, C. Radovici, I. Florian, O. Florescu, G. N. Dobrotescu, G. Petri, Firtulescu, Demetru Pavlidi, Const. Mustață, Octav Atanasiu, G. Bălăcescu, Păsculescu, Marinescu, A­­lexandru Nicolau și alții. Apoi d-nii Demetru Cristea, Serf, profesor, O. Teodorescu, Calotă, Atanase Nico­au, Nicu Pavlici, Montescu, Florescu, Emil Filder, farmacist, I. Nicolescu, G. Po­­pescu, și alți mulți cari pentru moment îmi scapă din vedere. com. Gherțești. Un agent, de sigu­ranță a fost însărcinat cu urmărirea acestei afaceri și cu descoperirea a­­devăratei gazde, unde banda depo­zita și de unde desfăcea mărfurile­­ urate. Pe lângă această bandă, mai este una care se ocupă cu facerea din­­tr’unul, doi, și care falsifică monede. Nu dăm numele indivizilor rari formează această bandă, cari au și plecat la Calafat, dar în urmărirea cărora a și fost trimis un agent polițienesc. Stonel Extragerea Sărei — Drepturile Eforii Spitalelor și a altora asupra salinelor Statului — Curtea de apel din București a stabilit următoarea jursprudență, a­­supra dreptului diferitelor persoane asupra salinelor Statu­ui : 1) Dreptul de dijmă în ban­ asupra sărei extra­să din noile puțuri deschise la sa iia Slănic (Prahova), se regulează după vechile hrisoave cari au stabilit acest drept, iar nu după Regulamentul Organic, care în art. 1.7 se ocupă de nouile ocn­e ce se vor deschide în vi­itor pe o moșie unde nu mai fusese până atunci ocne de sare, iar nu de puțurile noui de extracțiune deschise in locul celor părăsite. 2) După vechile hrisoave, toate oc­nele țarei românești fiind sub stăpâ­nirea Domniei, și aceste drepturi tre­când la Stat, care singur are astăzi dreptul exclusiv de exploatare, se în­țelege că proprietatea sărei ex­rasă aparține numai Statului, și nici s’ar putea concepe, alături de monopolul Statului, un drept de proprietate asu­pra sărei pentru proprietarul moșiei din care se face extracțiuni­i, căci ce fel de drept este acela­ care depinde de voința altuia și pe care Statul îl poate face iluzoriu or când ar voi să înceteze exploatarea minei ? Ce se petrece în țară (De la corespond, nostru particular) Caracal.__ Balul advocaților. In seara de 28 Martie a. c., din ini­țiativa corpului de advocați ai barou­lui din localitate, s’a dat în sala Tea­trului Național, un mare bal, în scopul pe de­­ parte de a spori și îmbună­tăți Biblioteca Tribunalului,­iar pe de alta da a croia un fond, spre a veni în ajutorul unicăței culturale a tuturor românilor. Balul, a fost organizat sub patrona­jul d-lui Ion Hagiescu Miriște, preșe­dintele tribunalului, cu expresa dorință a comitetului organizator, ca doamnele și domnișoarele, dat fiind scopul pen­tru care se instituia serbarea, să vină în costum național. Sala teatrului Național a fost splen­did decorată cu ghirlande de flori și brad; lustrul cel mare cu nenumăra­tele lămpi electrice, era împodobit cu ghirlande și lampioane venețiene. Din axul central al lustrului electric, ple­cau în patru colțuri diferite, admira­bile ghirlande de flori artificiale trico­lore, ce armonizau cum nu se poate m fi plăcut cu ornamentația artistică a lojelor de jos și sus, decorate de ase­meni cu ghirlande de flori, pavoazate și împodobite cu stegulețe tricolore și lampioane. Rândul de jos al trichelurilor elec­trice, avea lămpile aranjate în roș, galben, și albastru, în­cât, la ora 10 când s’au dat integral drumul luminei alectrice, sala cu decorul ei îmbrăca aspectul grandios al unui palat din po­vești, inundat de profuz­iunea razelor unui soare de o ne mai­văzută strălu­cire. Jocul undelor electrice orbitoare în farmecul lor licăritor, gama culorilor naționale ce reeșea din tonalitatea lăm­pilor în formă de pară, reflexul lumi­nei în interiorul cochetelor venețiene suspendate de ele, și răspândirea ei difuză și plăcută prin pereții diafani de hârtie colorată în forme și figuri variate, dădeau sălii un caracter de măreție și splendoare. In marea mulțime am observat pe d-nele: Hagiescu Miriște, Suditu, Colonel Mironescu, Pantelimon, Dragulănescu, Ecaterina Demetrian, Al. Ciura, Eliad, Căpitan Florescu, Bibian Dimitriu, Za­man, Elena Rădulescu, dr. Popescu, Jean Popescu, Romano, lt. Sturdza, Lelia Stunescu, Iancu Stănculescu, ma­ior Neagu, Tache Cristescu, Adam, A. Constantinescu, Petreanu, Vasilescu, Ionița Rădulescu, maior Mihăescu, Del­­cescu, Elena Georgescu, G. Popescu, Zoe Șerbănescu, Bălăcescu, Păsculescu, Marinescu, V. Brândușaru, etc. Buchetul de d-șoare­ îl formau : D-șoarele Eufrosina Constantinescu, Aneta Marinescu Chiriăescu, Spiru Nanu institutoarea Ene, Protopopescu, Gica Jianu, Mihăilescu, Floreta Niculescu, Craiova. -{ȘraJiSr"“ Spuneam într’o corespondență tele­fonică despre d. profesor de caligrafie Untu că fusese reclamat parchetu­­i de Vasilica Manolescu din str. Abato­rului 34, pentru bătaie. Afacerea aceasta a venit la poliție spre anchetare. S’a constatat din an­chetă că faptul de care este acuzat d. Untu, nu numai că nu este de dome­niul realității, dar că femeia Vasilica Manolescu, este o femee de moravuri nu tocmai recomandabile. Ea însăși declară că cele reclamate au fost din ură, și pusă la cale de alții cari au intors Lo — Gustav Schiler, funcționar comer­cial în Capitală, fiind implicat în afa­cerea fraudelor de la Vama poștei Bu­curești, a dispărut. Poliția este în ur­mărirea lui, crezându-se a fi în loca­litate. Prispt­ ___ Arestarea unui celebru rl ° 5eU­_____spărgător. Periculosul spărgător Vasile A­ldea Zevedei e ținut tot în arestul poliței, până ce se vor descoperi toate spar­gerile ce a săvârșit timp de șase luni . Ele s’au mai descoperit alte spargeri printre cari se numără și biserica din comuna Dițești. Vasile Aldea Zevedei e născut din părinți hoți și a avut chiar surori cari se îndeletniceau cu furtul de vite. Tatăl și o soră a sa Marița, au murit în pușcărie pe când își ispășeau osânda pentru diferite furturi. Spărgătorul e în etate de 34 ani, original din com­. Aricești, plasa Filipești. De la comisia regională DIN BUZĂu — Prin poștă de la corespondentul nostru — Buzău, 30 Martie.—După o muncă stăruitoare depusă de inspectorul a­­gricol al județului Buzău, d. I. C. Eustațiu, comisia regională a putut zilele acestea să termine împărțirea județului pe regiuni, fixând maximul de dijmă și minimul de salar. Modul de procedare a fost ruină­torul : pentru fixarea maximului de dijmă, comisiunea a luat de normă raportul dintre renta pământului și munca depusă de țăran pentru lucra­rea lui. Renta pământului, acolo unde exi­stau contracte de arendare, a fost cal­ulată după aceste contracte, iar acolo unde nu erau contracte, ea s’a calculat după impozitul funciar. Astfel s’a putut stabili un raport exact și drept între muncă și rentă. Acolo unde renta pământului este mai mare, pământ fiind puțin și ce­reri multe, iar munca fiind mai slab plătită, era firesc să se fixeze o dij­mă mai favorabilă rentei și deci și proprietarului. Pentru aceasta, în reg. I, dijma a fost stabilită una și una și un pogon de ogor la păioase spre a fi ec­hiva­­lat prisosul rentei, iar la porumb una și una numai pentru că porumbul ne­cesită muncă mai multă. După aceiași normă s’a fixat c­ima și pentru celelalte regiuni, după cum urmează : Regiunea II de câmp, pentru pă­ioase una și una, iar pentru porumb din șapte, proprietarul să ia trei. R­­g. III de câmp, pentru păioase din 7, proprietarul să ia 3, iar la porumb din 5, proprietarul 2. Reg. IV sau I-a regiune de munte, la păioase, una și una și un pogon ogor, iar la porumb numai una și una, iar reg. V sau reg. II de munte s’a stabilit din 5, proprietarul să ia două. Aceste dijme au fost fixate în mod provizoriu și au fost înaintate con­siliului superior agricol. In prezent comisia regională din județul nostru lucrează la strângerea materialului necesar la alcătuirea iz­lazurilor comunale. Țăranii însă, dată fiind greutatea și timpul necesar pentru aceste lu­crări, ar trebui în bună înțelegere să-și invoiască vitele anul acesta pe islazurile proprietarilor. N. DESCOPERIREA unor nouă bande de hoți și falsificatori de monede (Prin poștă dela corespondentul nostru) Craiova, 29 Martie. — Ceea­ ce se petrece în orașul nostru cu atâtea furturi, este ceva de speriat. Pare că există bande cu anume feluri de a fura. Banda lui Nicu Tașcu, care opera prin case, a fost prinsă, după cum se știe. O nouă bandă de in­divizi periculoși, operează prin îm­prejurimile orașului și în deosebi pe la magaziile de mărfuri ale gării. După informațiile date, această bandă ar fi formată din Marin Dincă Chiciu, str. Mărgăritarului , Florea Ispas Trancă din str. Regele Ioanițiu și I. Cherciu din str. sf. Gheorghe Nou. De pe rampa magaziei de la gară, aceștia au furat 4 baluri cu torturi de bumbac, iar dela depozitul casei Clayton, 4 grape. Pe lângă aceste feluri de furturi, ei se mai îndelet­niceau și cu altele. Se crede că și aceștia ar avea o gazdă care ar fi un cârciumar din Marți 1 Aprilie Administrația Județului Tulcea E un an de când gu­ver­nul liberal a încredințat conducerea intereselor acestui județ, d-lui Al. Bălteanu, pre­­fect-girant. Până mai acum câtva timp, județul Tulcea era cel mai oropsit colț al țărei românești. Trecutele guverne, nu se interesa de loc, ori prea puțin se interesa de soarta lui și de modul cum era condus.* In primul rând, d. A­. Bâlteanu, care era inițiat în ca privește admi­nistrarea și interesele acestui județ, încă de pe vremea când era director, a căutat să-și apropie un personal administrativ demn și în condițiuni potrivite cu cerințele. Odată înconjurat de oameni cu dor de muncă a început opera de reorganiza­re. A întărit serviciul sanitar la sate, care era și insuficient și prost men­ținut, așa ca la un moment dat să poată lupta cu succes împotriva epi­demiilor la care e expus județul Tulcea, după cum am văzut în toamna anului trecut. Școalele rurale, în special au pri­mit o dezvoltare demnă de toată lau­da. In Tulcea mai mult ca ori­unde se cere o deosebită atenție pentru școalele rurale, nu numai pentru a educa pe țăran, dar și pentru a aca­para străinismul, care formează un considerabil contingent și care, dato­rită regimului excepțional, se bucură de drepturile cetățenești. In scurtul interval de un an, s’a înființat numeroase spitale, infirmerii, bănci populare și cluburi sătești. De asemeni, in urma stăruințelor d-lui Al. Bâlteanu, ministerul de răs­­boi a aprobat înființarea unui bata­lion de infanterie, cu reședința în orășelul Babadag. Prefectura a votat suma de 100000 de lei pentru construirea unui local propriu, în care se va instala noul batalion. Reorganizarea poliției punctelor de frontieră încă este o operă impor­tantă, care contribue în cel mai înalt grad la siguranța statului. Ceia ce dovedește însă și mai mult solicitu­dinea ce d-nul Al. Bâlteanu a acor­dat-o județului Tulcea, este împru­mutul de 350.000 lei, pa care l-a contractat comuna Tulcea, după în­demnul și în urma intervenției pre­fectului girant. Acest împrumut e destinat pentru construirea a patru școli prima­re în oraș, model «tip» cu săli de teatru, de conferințe etc. și pentru clădirea unui spital comunal, propriu și ame­najat în felul celor din străinătate. In ce privește căile de comunica­ție — inconvenient de care suferă și populația și comerțul, suntem infor­mați că d-nul Al. Bâlteanu va pre­­senta consiliului teh­nic superior, planurile întocmite pentru construi­rea unei căi ferate, care va costa mai multe milioane de lei. Rep. D. Al. Bâlteanu Noua siguranță a Capitalei In ultimii ani s’a observat atât în Capitală cât și în țară o serie de mișcări cu caracter a diferitelor co­mitete străine. Se simțea nevoia înființărei unei poliții generele a Statului, care să se ocupe în mod serios cu exercita­rea controlului, asupra tuturor miș­cărilor și a propagandei care ar pe­riclita existența Statului. Odată a­­ceasta stabilit s’a lucrat la alcătuirea unei legi de către o comisiune anume însărcinată, de către d. ministru de interne. Proectul alcătuit cuprindea formarea în ministerul de interne e 2 direcțiuni polițienești, a adminis­trației și a poliției generale de sigu­ranță, care să se conducă de un di­rector și un director-ajutor cu atri­­buțiuni de inspector general al poli­țiilor. Legea fu votată de Corpurile Legiuitoare, și urma să se pună în aplicare pe ziua de 1 Aprilie. Cum serviciul de siguranță al Ca­pitalei a fost bine organizat sub­­conducerea d-lui Romulus P. Voi­­nescu, inspectorul șef, s’a hotărât trecerea acestui serviciu în între­gime la minister, lucru care s’a și făcut. Rămânea numai să organizase poliția Capitalei. In acest scop d. Emil D. Petrescu, prefectul Capitalei, a complectat ast­fel serviciul de siguranță , D. M. N. Popp, licențiat în drept, comisar șef al circ. 16, ca șef al diviziei­ de siguranță, d. C. Pestreanu, șef al biroului de informații și cer­cetări, d. G. Ionescu, șef al birou­lui verificărei actelor, d. Carii­di, șef­­ al controlului străinilor. Sub comisarii următori din poliția ad­ministrativă, au trecut la siguranță: C. Pârăianu, Mărculescu, Iliescu, Constantinescu, Dragomirescu, Pe­trescu, Baroncea, Petrescu,Ghimpe­­țeanu. De asemenea au fost numiț­­i 90 agenți pentru urmărirea crimei lor și delictelor. La circ. 16, a fost numit comisar șef, d. Sinescu, iar d. Melidoneanu, comisar-ajutor al circ. 10, a trecut în aceeași calitate la circ. 17, în locul d-lui Sinescu. * Eri la orele 4 d. a., d. prefect Emil Petrescu a convocat la poliția Capitalei, tot personalul serviciului de siguranță și inspectorii de po­liție. D. Petrescu, după ce s’a interesat de fie­care agent în pa­ce, a ținut o scurtă cuvântare arătându-le ro­lul însemnat pentru cari au fost chemați a îndeplini. D-sa a termi­nat îndemnându-i la muncă, arătân­du-le încrederea ce are în d-nii M N. Popp, șeful serviciului și Pestre­anu, șeful biroului de cercetări, cari vor conduce noua poliție de sigu­ranță. N. Mold. cunoaște că a pălmuit pe 2 soldați dar, e inexact că i-ar fi amenințat, în cas de s’ar plânge, superiorilor. Redactorul ziarului «Camibana» ne­voind, să rectifice, cele scrise în ziarul său, subt pretext că, devisa lui este: «a nu rectifica, ceea­ ce se scrie odată». Deci, numai, din acest refuz de rectificare, ofițerul Popovici, a re­curs la acel mijloc de răsbunare, pe care l-am descris mai sus: Stara-Planian. Sărbătorirea Poetului italian de Amicicis­ uri după amiază, a avut loc o serbare la Școala italiană din Capitală, pentru sărbătorirea memoriei poetului și ma­­relui povestitor italian Edmond de Amicicis. Serbarea s-a deschis prin imnul re­gal român, cântat de elevii școalei D, director al șcalei italiene, a ți­nut o dizertație despre poetul a că­rui memorie, se sărbătorea. Edmond de Amich­is, care a dece­dat zilele trecute, a fost unul dintre cei mai populari scriitori ai Italiei. S’a născut la 1896, dintr’o familie generoasă. In tinerețe îmbrățișă ca­riera armelor. După terminarea răsboiului din Cus­tuzza, la care luă parte ca sub­loco­tenent, părăsi cariera armelor și se devota literilor. In timp de aproape 40 de ani, a scris diferite opere, ca romane, scrieri, filosofici, versuri etc. De Amoh­is, n’a fost un mare ro­mancier, dar a fost cel mai mare povestitor al Italiei, înzestrat cu mult humor și multă fantezie. După dezertațiune s’a citit mai multe bucăți și s’a recitat versuri de ale poetului a cărui memorie se săr­bătorea. La această serbare a asistat în­treaga elită a coloniei italiene, cum și un mare număr de persoane din elita Capitalei. De asemenea au asistat și mulți poeți și publiciști români. Serbarea s-a terminat la orele 6 seara. Stef. ARTISTICE Mercuri seară 2 Aprilie c., are loc la Ateneu concertul d-șoarei Maria Iordanovici, cu concursul d-lor C. C. Nottara, violonist și Th. Fuchs, pia­nist. D-șoara lordanovici va cânta: Arie din «Tosca» (Puccini), «Gioconda» (Ponohielli), «Ballo in Maschera (Verdi) și arii populare (Brediceanu), Biletele de pe acum la magazinul de muzică Degen. Ofițeri agresivi Atacul a doi ofițeri bulgari con­tra unui ziarist.— Marele scan­dal din Sofia. Sofia, 29 Martie. Corespondentul nostru din Sofia, ne comunică următoarele, cu privire la un mare scandal săvârșit de doi ofițeri bulgari, pe una din stradele din Sofia. Eri, Capitala Bulgariei, a fost mar­toră unui mare scandal petrecut pe una din străzile Sofiei. Pe la orele 1 p. m., pe când redactorul general, al ziarului socialist «Cambaua» («Clo­pot») Cristio Stanceff se înapoia, din târg în spre casă a fost ajuns, și atacat, de către d-nii ofițeri, sub­locotenenți Popovici­ și Tomoff. Stan­­ceoff, simțise că-i urmărit, dar până să se întoarcă, primește deja un pumn în falcă, din partea ofițerului Popo­vici. In acest timp, Stanceff, se re­pede spre ofițer și reușește a-i rupe o parte din tunica de la umărul stâng. Atunci, celalt ofițer, Tomoff, îl lo­vește cu un box în nas și ochiul stâng. Șiroaie de sânge, au început a țâșni. Stanceff, simțindu-se grav ră­nit, s’a refugiat în cofetăria, din a­­propiere sub firma «La București. In acest timp însă, o mare mulțime de oameni, se încercaseră a-i lovi cu pietre, pe cei 2 ofițeri. Popovici vă­zându-și, viață în primejdie, a tras un glonte de revolver în mulțime și unul în vânt. Din fericire, nimeni n’a fost atins. La auzul, detunăturei aleargară vre-o 15 polițiști, cari arestează, pe ambii ofițeri. Ofițerii bătăuș, grație intervenției poliției au scăpat ca prin minune să nu fie linșați de mulțime. Până pe la orele 4 un public imens staționa, în fața prefecturei și pro­testa energic, contra acestui fel bar­bar de a se purta al ofițerilor. Po­liția, care se încercase a risipi mul­țimea, a fost fluerată. La orele 4 jumătate sosește un escadron de ca­valerie, care au escortat, pe cei doi ofițeri în trăsură, până la arestul militar. Stanceff, după ce a fost pansat de către un medic, a fost transpor­tat la domiciliul său. Rana lui, nu prezintă nici o gra­vitate astfel că după câte­va zile, se va restabili complect. Seara la orele 6 se proectase de către socialiști o demonstrație, dar ei, au fost împrăștiați de către po­liție și cavalerie, care venise în ajutorul, celei de întâi. Causa, acestui fapt, a fost, că vre-o 6 zile înainte, se ivise în zi­arul «Cambana» un articol, prin care se relata că, sub­locot. Popo­vici, ar fi pălmuit pe 2 soldați și i-ar fi amenințat în cas când ei, se vor plânge superiorilor. Popovici, a adresat, o scrisoare «Cambanei», prin care, ruga pe redactorul ei, Dr. Stanceff, ca să rectifice, ceea­ ce s’a scris pentru el, în sensul că re­ O faptă lăudabilă Ne facem o datorie relevând aci, unul din multele fapte de ispravă ale unui român, d. inginer C. Bar­­bacioru (oltean de origină) actual­mente domiciliat în Câmpini. E vorba de marele interes ce veș­nic l’a arătat și-l poartă meseriașilor români, în toate împrejurările. Mâna de ajutor pe care de inginer Bărbacioiu o întinde meseriașilor ro­mâni — datorită căruia «Corporațiu­­nile­ Unite» din Câm­pina, prin orga­nizarea unei serbări după povara și cu sprijinul său, au agonisit suma de 650 de lei, merită toată lauda și în special în țara noastră, se simte nevoe ca oamenii de cultura, inteligența și patriotismul d-lui inginer Barbacioru să aibă legături mai strânse cu me­seriașii români, să se coboare în mij­locul lor, să le arate în mod demn și potrivit marele interes ce-i comportă o atare chestiune—pericolul socialis­­mului internațional care amenință poporul românesc și care înceană a prinde rădăcini pe pământul acestei țări. Mulți simt ca d. Bubaciori și a­­cestora le dorim numai curajul d-sale. Frumoase, adevărate și bine simțite c­uvinte i se trimit de meseriașii din Câmpina prin d. C. Constantinescu președintele «Cooperațiunilor­ Unite» care a adresat o scrisoare de mul­țumire d-lui inginer Barbacioru. Numai pentru cinstea cooperației de la sate, ar trebui să ne descope­rim înaintea lor. Astăzi la orașe, averile se chel­­tuesc cu cea mai nebună chibzuință, cu cea mai criminală ușurință, iar la sate se strâng cu păgânitatea omu­lui, care vrea să-și ridice un ideal de credință și sprijin. Grație acestor apostoli avem azi aproape 40 milioa­­ne în peste 2500 bănci populare, mulțumită acestor modești lucrători avem în țară peste 140 obștii sătești, care plă­tesc o arendă de peste 2 milioane în fiecare an, avem 150 coopera­tive de consum, avem în sfârșit o mișcare cooperativă. Unde este rezerva, care va pri­meni orașele despopulate de energii? De unde vom lua elementele vigu­roase care să înlocuiască pe cele uzate ? Cine formează și fasonează această putere dacă nu preoții și învățătorii ? Este o crimă să vrei ca Statul românesc să fie robust? Cine s’a dus la sate să vadă cum să prăpădesc atâtea energii ? Nu cum­va poeții cari au făcut din țăranii noștrii niște voinici zdraveni ? Aceș­tia nu sunt adevărații poeți ai țărei. Poet e acela care nu s’a pornit la scris apucat de frigurile condeiu­lui. Poet al țărănimei este acela care îl caută, nu din iatacuri bogat îmbrăcate, dar acela care cu mâna tremurândă însemnă în pripă și cinstit mizeria din bordeiul și co­cina țăranului. Poeți au fost și sunt învățătorii și preoții satelor, care fără a fi meșteri în ale scrisului, sunt plini de suflet. In ei tremură adânc durerea și mizeria aceasta crudă, care se întinde ca un giulgiu de moarte peste satele țărei. Gh. Dumitrescu-Bumbești ÎNVĂȚĂTORII In trecut și astăzi Mai mulți învățători ne roagă să re­producem după revista Șezătoarea să­teanului următorul articol scris de d. Dumitrescu Bumbești: Corpul învațătoresc în prezent este o putere, pe care nimeni nu o poate tăgădui. Cuvântul lor nu era altă dată ascultat ca astăzi. Cunoștiințele lor profesionale nu diferă mult de acum câțiva ani. Este firesc deci, să te întrebi: ce transformare, ce pre­facere a suferit mentalitatea popo­rului, a țăranului, pentru a-i atribui respectul, care de altmintreli i ee cădea și eli. Este natural să-ți pui această întrebare mai ales că după sângeroasa tragedie din primăvara anului trecit, cu o vădită răutate, mu­tă lume, și cuminte și proastă și învățată, au făcut din acest nobil, corp, conducătorul și provocatorul unei criminale conspirații constituite pentru a dărâma statul și națiunea. In starea de cultură în care se găsesc satele noastre, era natural ca munca învățătorului să nu poată fi de loc apreciată și încurajată de către săteni. Răsplata ce a avut a fost ne­recunoștința și bănuiala. Din aceasta nu putem să facem o vină țăranului, dar să avem o dovadă mai mult de­cât grea și istovitoare este sarcina de învățător sătesc. Dascălii însă nu au pirdut nădejdea și au învățat și au muncit înainte și nu o muncă stearpă. Câtă vreme ei au profesat numai în școală, poporul nu vedea ce să petrece între zidurile acelea negre și mucede. Puțini das­căli s’au încumetat să arunce vorba învățăturei și a luminei și în afară. Dar îndată trebuia să se închidă între pereții școalei lor, căci vrășmașii țăranilor îi arătau sus ca primejdioși liniștei satelor. In acest timp lumea satelor dormea un somn adânc de ie­pră­vire. Nimeni nu cuteza să trezească acest uriaș. Când s’a băgat însă de seamă că n’are să se mai deștepte, un strigăt puternic a pornit din peptul acestor paznici credincioși. Au strigat cu plămânul lor uș­­«t, i-au smucit cu brațele lor descărnate și el s’a deșteptat. înfrățirea și întovărășirea tuturor a fost credința pe care au propovă­duit-o dascălii și preoții satelor, în­țelepciunea învățătorilor și a preo­ților a fost că ia îndemnat și i-a mânat pe calea mântuirei. Ei le-au spus: deșteptați-vă și întovărășiți-vă, cruțați munca voastră, pentru a vă folosi de ea voi, iar nu străinii cu suflet vitreg, nu oamenii de pripas ai țării acesteia. Nu credem să fie în mintea vreunui om cinstit, care își iubește neamul, smintita concepție, că a învăța pe un nenorocit, să se folosească de drep­turile pe care legile țărei sale i le dă, este o greșală. După noi, este o virtute rară și un act de mare pa­triotism. Iarăși nu credem să fie om în țara aceasta, care să facă o vină cuiva, că a spus unui om, căci el poate și trebue să trăiască cinstit. Poporul s’a convins cât de adevă­rate sunt vorbele dascălului și atunci i-au dat stima pe care o merită. De atunci dascălul are mai multă tre­cere și mai mare autoritate în sat. Altă întrebare se pune: Făcut au rău acești învățători că s’au devotat nevoilor celor mari ale părinților școlarilor lor? Și apoi, fost-au ei pregătiți pentru a se prinde într’o luptă plină de sur­prinderi și primejdii ? Răspundem la prima întrebare : Era dator să convingă pe țăran, că el nu este venit în sat pentru a-l fura , că merită plata ce i se dă pen­tru a învăța copilul. Și cum putea el face aceasta decât deslușind și lă­murind pe părinte. De vorbe era sătul țăranul. De făgădueli asemenea. Și trebuia ceva cu care să-i ucizi neîncrederea. La a doua întrebare răspundem, fără înconjur tuturor orbilor, luându-i de mână spre a pipăi aurul țărănesc, care aleargă astăzi la țară, pentru a naționaliza și a răscumpără îndelun­gatele și necinstitele închirieri ale avuției noastre. S’a mai zis că învățătorii fiind mai mult între popor, le rămâne puțin timp pentru principala lor ocupație. La aceasta răspundem : Nu le rămâne de loc timp pentru odihnă, sunt sustrași dela interesele lor familiare și aceasta nu se va pu­tea repara prin nimic, vline se îndoește despre corectitu­dinea cu care slujesc acești oameni, să se ducă la sate și să ia pilde. ERI, LA CAMERA, discuția budgetului Se votează fără discuție bugetul mi­nisterului de interne. Se ia în discuție proectul prin care hergheliile armatei vor trece sub ad­ministrația ministerului de domenii. D.­­J. I. Stoicescu, in discuția gene­rală, spune că proectul trebue salutat cu bucurie. Măsura e excelentă. Experiența a dovedit că hergheliile nu dădeau re­zultate bune sub administrația mili­tară. Sub conducerea serviciului zoo­tehnic­, ele vor da desigur rezultatele așteptate. Oratorul critică dispoziția prin care să păstrează câte­va elemente militare în conducerea hergheliilor. Se vor naște conflicte. Propune un amendament în sensul ca personalul hergheliilor să fie numai citil. D. Anton­­­arp, ministrul agricultu­­rei, spune că nu se poate dintr’o zi în alta să se schimbe cu totul adminis­trația hergheliilor. Sunt oameni spe­­cializați cari e bine să fie păstrați. Nu cred că se vor ivi conflicte între mili­tari și civili. Amendamentul se respinge. Proiectul se votează nemodificat. Se mai votează pro­ectul prin care se declară valabile deposedările din Dobrogea, ale veteranilor cari nu și-au plătit ratele. Se ia în discuție budgetul minis­terului de finanțe. La capitolul referitor la cheltuelile Camerei, d. Em. Costinescu, ministru de finanțe, roagă ca, după cererea d-lui președinte al Camerei, să se suprime indemnizația președintelui. Se admite: Budgetul se votează cu această modificare. Se votează fără discuție budgetul casei de depuneri, al epitropiei Sf. Spiridon din Iași, al Eforiei spitalelor civile din B­cureș­t. Se mai votează­ proectul pentru tre­cerea institutului meteorologic la mi­nisterul cultelor și proectul prin care veteranii se scutesc de prestaț­i. Al 9-lea minister D. St. Filipescu-Drăgășani dă citire raportului. D. C. I. Stoicescu regretă că o ase­menea reformă se face fără multe stu­dii. Crede că n’ar fi fost nevoie de crearea acestui minister. Dacă actua­lul minister al domeniilor e prea în­cărcat, s’ar fi putut lua unele servicii, de p­ldă al m­nelor, dându-se ministe­rului lucrărilor publice, și desigur că simpaticul ministru al acestui minister nu ar fi protestat (Aplauze). Am contopit creditul viticol cu cel agricol ca să facem economii. De ce sa sporim acuma cheltuiala budge­­tară? S’a votat legea prin care președin­tele consiliului poate să funcționeze fără portofoliu, în caz când guvernul ar simți nevoia de a recurge la o nouă forță. Dar această necesitate nu o văd. Proiectul a fost făcut în pripă. In Franța, când s’a făcut ministerul mun­­cii, s’a lucrat ani întregi, și s’a înve­derat parlamentului necesitatea. Roagă Camera să nu voteze proiectul. D. Anton Carp, ministrul domeniilor. Crearea celui de-al nouălea minister a fost ho­tărâtă incă de acum 6 luni, și mă mir că d. Stoicescu n’a știut ni­mic. Ministerului domeniilor i s’au dat noi sarcine: aplicarea legei învoelilor agricole, a Casei rurale, cari vor ab­sorbi activitatea ministrului. De la plecarea d-lui Stoicescu de la ministerul domeniilor, s’au mai ivit servicii noi, ca de­ pildă acela al bre­vetelor, al protecțiunei minorilor și femeilor, serviciul meseriilor, etc. Până acuma nu s’a făcut nimic pen­tru organizarea comerciului de cereale, de pildă, fiind-că ministrul a fost ocupat cu alt­ceva. La serviciul proprietății sunt multe de făcut, de asemenea la serviciul contencios, unde se vor concentra toate procesele Statului, etc. Toate acestea cer o supraveghere și o muncă continuă. E cu neputință unui om să supravegheze conștiincios cele 14 servi­c­ii. Iată trebuința de a se crea cel de-al 9-lea min­ster: Eu cred că nu trebue să insistăm prea mult asupra acestui lucru. Dacă afirmăm că e necesitate de încă un minister, rugăm să fim cre­zuți pe cuvânt. Discuția se închide. Proiectul se vo­tează cu 55 bile albe contra 5 negre. D. Stoicescu are cuvântul în chestie personală D-sa spune că e regretabil că d. mi­nistru de domeni, în loc să răspundă la argumentele de natură te­hnică și politică, și-a lăudat activitatea la mi­nisterul domeniilor, criticând pe pre­decesorii săi, și în special pe d-sa. Regretă această notă personală. După explicațiile d-lui ministru de domenii, care spune că n’a fost în in­­tențiunea d-sale să critice actele pre­decesorilor săi, incidentul e închis. Ședința se ridică la orele 5 și ju­mătate. De vânzare de ocazie un apara fotografic din renumita fabrici „Geersen­­, Berlin, în cea mai bun stare. Adresa la ziar.

Next