Viitorul, mai 1908 (Anul 2, nr. 171-201)

1908-05-01 / nr. 171

sunt ceea ce alcâtuește felul propriu de a vedea al unui partid, ceea e alcă­­tuește așa numitul program politic. Ei bine, de aceste principii, de acest program, să se pătrundă centrele noas­tre provinciale. Spre ele și în jurul lor să se strângă, ca în jurul singuru­lui fond de viață politică. Cu toate acestea, astăzi suntem încă foarte departe de acest deziderat. Ceea ce leagă între ele elementele unei grupări de provincie, sunt lucruri cu totul străine de acest fond adevă­rat de viață: idea. Nevoia de a se ocupa cu ceva, cel ce n’are nici o ocupație, nevoia de a-și realiza un benefic­u, cel ce nu vede decât interesul său, nevoia de a-și da o aparență mai strălucită, cel ce e con­dus de o’vanitate prostească; acestea sunt astăzi, în primul loc, ceea ce ține împreună, elementele grupului politic de provincie. Ideile acestea sunt lucruri secundare, ele aparț­n «naivilor» din partid, cari sunt tot atât de lăsați în umbră, pe cât însăși ideile sunt socotite ca sim­ple accesorii în politică. «Naivii» ace­știa sunt haina de paradă a partidului ocal; aruncată imediat ce parada a trecut, ea este pusă cu mare grabă când vre­o nouă ceremonie se prezintă. Consecințele acestei lipse de orien­tare pe baza ideilor, explică aproape toate anomaliile politicei din provin­cie. Lipsind grupărilor locale o teme­lie mai statornică da­cât capriciile membrilor, înțelegem tot artmcialis­­mul politicei de provincie. Ințe egem acele certuri fără sfârșit, acele com­binări și recombinări, acele uniri și deftinir­i fără motiv și înțeles serios. ’ Șeful politic din o localitate trebue să fie un adevărat maistru de equili­bristici, pentru a putea ținea la un loc, pe toate elementele grupării ce conduce. Fără o convingere superioară și el, fără un criteriu politic mai în­­nalt spre care să îndrumeze gruparea, preocupat mai mult de situaț­inea lui personală, îl vedem înclinându-se când într’o parte când în alta a grupului local, urmând curentului celui mai a­­menințător, care nu-i nici cel mai drept nici cel mai sănătos, de multe ori. Șeful, sorbindu-și forța, nu din tăria ideilor ce reprezintă, ci din putința de a satisface apetituri și interese, are totdeauna un prestigiu moral pus la îndoială. Membrii grupului n’au încre­dere în statornicia șefului, iar acesta, la rândul său, n’are încredere în tăria grupului; și de aci, când amăgirea grupului de șef, când «tragerea E pe sfoară» a șefului de grup. Iar rezul­tatul general, dăunător partidului celui mare, e mobilitatea grupului local, gata a se desface în fragmente capabile a se alipi la alte constelații politice din localitate. Cu acest sistem, nu putem avea la periferie de­cât o politică artificială, iar cluburile politice ajung niște cui­buri, din cari, în loc să-și ia avânt in­teresele comune pentru armonia cetățe­nească, încolțesc neînțelegeri, interese personale, pentru desbinarea între ce­tățeni. Un mijloc, cred, ar putea în mare parte, să scoată politica provincială din acest făgaș . Să se stabilească o mai strânsă legătură intre cluburile locale și centrul partidului. Această apropiere, de­și atinge o chestie de organizare in­ternă a însăși partidului, totuși e ușor de realizat. Apropierea se va putea face, ori prin o participare mai deasă a fruntașilor politici în adunările gru­părilor locale, ori prin o organizare mai largă a comitetelor locale, așa fel, ca cei mai distinși ai partidului, din o localitate, să poată lua parte toți, fie la ședințele centrului politic, fie la congresele partidului. Aceste ședințe și aceste congrese a­­poi, trebue să fie­­ ele înșile mai nu­meroase pentru a se putea stabili un schim cât mai larg de vederi între centru și provincie. Atunci, cea ce formează astăzi apa­najul de discuție al elitei noastre po­litice, ar ajunge un lucru comun și al cluburilor locale. Chestiunile de dife­rite ordine, cari astăzi formează com­­petința speciala a unui număr restrâns de oameni, ar preocupa și ființele ce­lor ce fac politică departe de centru. Ideile elaborate de elită s’ar discuta și în provincie, s’ar confrunta cu rea­litatea pe care provincia o vede mai de aproape, și multe din aceste idei s’ar corecta și s’ar adapta mai bine la nevoile reale Câștigul, negreșit, ar fi mai mare, căci în cazul când vederile partidului s’ar închega într’un tot de reforme, atunci haina ce s’ar eroi cor­pului nostru social, nu ar mai fi de împrumut și străină acestui corp, ci ar fi o haină potrivită trebuințelor lui și care acoperindu-1 într’o parte nu l’ar mai lăsa desgolit in alta. Astfel, prin o mai strânsă legătură cu centrul și prin o orientare pe calea ideilor. Cluburile locale ar aduce un folos și politicei generale prin juste informațiuni, și politicei din provincie, în special, prin mai înalte preocupări. Apoi astfel îndruma­te, cluburile ar putea sluji nu numai de simple agen­ții electorale ca astăzi, ci la realizarea adevăratului lor scop: «formarea unei conștiințe politice sănătoase în masa cetățenilor noștri ? Pentru a ajunge la acest din urmă lucru însă, cluburile trebue să strângă, mai mult ca astăzi, contactul cu mul­țimea cetățenilor. Să popularizeze și să fixeze mulțimei vederile proprii ale partidului, așa ca să ajungă un bun comun al tuturora capitalul de prin­cipii cari astăzi aparține, aproape ex­clusiv, elitei partidului. Prin frământarea acesto­r idei, mul­țimea ar căpăta și ea un mod de a vedea, un mod de "a se orienta față cu nevoile ce o solicită Ar dobândi sim­țul politic de a distinge în cea ce i se făgăduește, ce este și ce nu este cu putință de realizat. Atunci ar ajunge cetățeanul, în mod conștient, a se a­­lipi de un partid sau altul, după cum îl va crede mai aproape sau mai de­parte de înțelegerea nevoilor sale. Neștiința și neîncrederea apoi, pe care o manifestă astăzi cetățeanul, față de legile cele mai bune, ar dis­părea. Prin discuții anticipate, el ar cu­noaște de aproape, mai­ dinainte, sensul în care se va întocmi legea. Făurirea legilor într’un anumit chip n’ar mai fi o surprindere pentru el, iar aplica­­țiunea lor n’ar mai întâmpina nici o rezistență din partea cetățeanului, de­oarece el n’ar vedea în această apli­­cațiune de­cât punerea în practică a propriilor lui păreri. Lege și cetățean n’ar mai fi doi vrăjmași, unul care să caute a eluda legea, altul care să pân­dească a pedepsi pe c­etățean. Legea ar rămânea cea ce trebue să fie, un mijloc de armonizare între toți. Precau­țiunile luate de guvernul ac­tual în aplicarea reformelor sale, sunt cea mai bună dovadă de chipul cât este de străin cetățeanul nostru de sensul legilor ce i se aplică, fie ele cele mai bine intenționate, cum sunt cele actuale. Circulările numeroase, apelurile ne­contenite ale guvernului către orga­nele administrative de toate soiurile, spre a lămuri înțelegerea legilor pre­zente, sunt dovada cea mai vie, cât de puțin participă cetățeanul nostru la viața politică a țării aceștia. El primește numai legi pe cari le simte, cum ziceam la început, și nu le pri­cepe. In această stare, ce rol însem­nat ar putea să aibă, în luminarea con­științei cetățenești, cluburile noastre de provincie. Și ce sprijin real ar pu­tea aduce guvernului, lămurind mulți­mei, înțelesul binefăcător al reforme­lor actuale de pildă Dar acest concurs oferit guvernului, nu numai că nu-1 văd nicăiri, dar pare că cluburile noastre nici nu chinuesc că-1 pot oferi și că ar fi de folos. Legile odată­ alcătuite, ele sunt în acelaș timp și o îngrădire și o îndru­mare a activității cetățenești, într’un anumit sens. Această îndrumare, la rândul ei, tre­bue însuflețită, trebue călăuzită. Clu­burile locale pot avea și azi, un rol însemnat, anume de a fi­ inițiatorii a­cestei noui activități. Așa de exemplu: există o lege a mo­nopolului cârciumelor, societățile de cumpărare se impun. Inițiativa s’a luat; cluburile de provincie cu frun­tașii lor ar trebui s’o stimuleze. Avem legile învoelilor agricole, a casei ru­rale, băncilor populare, obștiilor să­tești ; în interiorul acestor ’ legi, noi îndrumări de acțiune s’ar putea des­chide, ca de exemplu, formări de aso­­ciațiuni cooperative, asociațiuni pentru exploatări de pământ, de păduri, etc. etc., lucruri, carii deși sunt începute, însă ar trebui mai mult stimulate. Și tot astfel, ocupându-se mai mult de in­teresele mulțimei, centrele de provin­cie — înțeleg cluburile s - ar putea găsi și alte direcțiuni de activitate din ce în ce mai însemnate și pentru viața locală și generală a țării. O altă perspectivă de acțiune ar pu­tea avea cluburile și în altă ordine de idei. Un partid își are aspirațiunile lui, idealurile de realizat, într-un timp mai depărtat, ca de pildă: Votul universal al partidului liberal. Către aceste idealuri trebuesc pre­gătite mințile din timp. Trebue a se limpezi lumea, în ce condițiuni aceste idealuri pot deveni o realitate. Atunci, cu o pregătire din timp, con­știința cetățeanului ar putea fi ferită de multe lucruri fantastice. N’ar mai fi crezut pe cuvânt, oricine i-ar flutura pe dinainte perspective din povești; și nici acele porniri oarbe ale mulțimii, după vedenii nenorocite, nu s’ar mai întâmpla. Și tot așa, urmând de aproape inte­resul obștesc, perspectiva de acțiune a cluburilor locale se vede din ce în ce mai însemnată. In acest chip, cluburile de provincie îndrumându-se pe calea ideilor, ar a­­junge să transforme politica locală din o frământare de interese personale, în o politică de căutare a interesului ob­ștesc , prin intermediul dintre cetățeni și centrul p­artidului, ar ajunge să dea acestuia o mai puternică solidaritate internă; prin apropierea în sine de mass a cetățenilor, ar ajunge să deschidă mulțimei curente de idei sănătoase, și direcțiuni de activitate rodnică, a că­ror rezultat ar fi formarea unei temei­nice conștiinți politice cetățene­ști și asigurarea unui m^rs progresiv și li­niștit, pentru viața noastră socială. Panaite Criveț Piatra NI. 21 Ce se petrece în țari (Prin poștă dela corespondentul nostru) 29 Aprilie, 1908. Cotești (R.-Sărat).— <n nuntă.­Duminică 27 Aprilie la ora 3 p. m a avut loc la moșia Cotești din județ. P.-Săr.­t, celebrarea căsătoriei drăgă­lașei d-rei Marioara C. Rădulescu, fiica d-lui Colonel­­ Rădulescu, cu simpaticul inspector comunal C. Vasilescu-Mără­șești. Nnii au fost d-na și d. R. Tătă­­ranu, senator, fost prefect de R.-Sărat. Căsătoria s-s celebrat în frumo­sa biserică de lângă monastire, unde, pe lângă foarte mulți invitați din elita focșăneană și R -Sărat, a ținut să-și arate dragostea și mai toată popula­­țiunea din împrejurimi: țărani, femei flăcăi și fete, îmbrăcați în haine mân­dre de serbătoare, au asistat de ase­menea la această serbare. Felicitările s’au primit în casele pro­prietăței Colonelului Rădul­escu, unde s’a servit șampanie și s’au făcut urări călduroase pentru fericirea tine­rilor căsătoriți. Apoi, în sunetele armonioase ale mu­­zicei regimentului Putna No. 10, s’a în­ceput în curtea caselor, curte mare, boierească—o mândră horă țărănească, în care flăcăi și fete, în haine de săr­bătoare, jucau cu drag și foc, în ad­mirația nuntașilor, cari priveau cu plă­cere la această manifestație de dra­goste sinceră din partea populației locale. Entuziazmul crescu și mai mult, când hora fu schimbată în «bătuta» și când alături de flăcăi și fete, se prinse și câțiva tineri ofițeri din reg­tele 9 și 10 de infanterie. Era un decor admirabil: să vezi sub ultimele raze ale soarelui apunând flăcăi și fete, în frumoasa costuma na­ționale, jucând cu mândrie în horă. Și toți jucau cu foc și pe fețe ; tu­turor se citea bucuria Pe înserate hora încetă, satul intră în liniște, iar în saloanele castelului începu valsul dulce și fermecător, în acordul dulce al orchestrei militare. S’a dansat cu multă aprindere, dat fiind elementul militar tânăr, care a­­bunda. S’a servit apoi un supeu bogat, udat cu vinuri delicioase — specialita­tea podgoriilor Cotești și Odobești — și, în acest timp, toasturile nu mai conteneau. Petrecerea s’a continuat până noap­tea târziu. Focșani.­Hotărârea consiliului co­munal.—Bărbier imoral Zilele acestea băeții loan G. An­drei, de 13 ani și Petrache G. Mosoi, de 14 ani, au înaintat polițiilor din O­­dobești și Focșani plângeri în contra bărbierului Teodor Leon din Odobești, acuzând pe acesta de homosexualitate, în complicitate cu tânărul Dumitru N. Helciu. Cei doi bieți nevinovați au fost u­­cenici în acea bărbierie, și se susține că și alți ucenici au avut a suferi a­­pucăturile lui. Parchetul și polițiile anchetează ca­zul acesta monstruos. — Consiliul comunal din Focșani a decis ca să nu se mai dea grădina publică pentru reprezentațiuni, serbări sau kermese, ci în tot timpul verei să fie numai la dispoziția publicului. O afacere, a trimis imediat să ridice­­ din sălaș pe țiganca cu copilul în chestie; . b) că la sosirea polițiș­tilor, copilul dispăruse; c) ar mai fi aflat că după ce țiganca a fost arestată la siguranță și luată de scurt, a mărturisit că copilul este la o altă țigancă de la marginea Bucu­­reștiului, de unde a fost ridicat de poliție și înaintat cu adresa No. 6720 «Azilului Cantacuzino»; de și ar mai fi aflat că Siguranța a luat toate măsurile pentru prinderea denaturatei mame. SANITARE Au fost numiți în posturile de co­piști în direcția generală a serviciu­lui sanitar d-nii: dr. M. Georgescu, Sp. Pitișteanu, I. Constantinescu și d-ra P. Cornea. ■ D. Furtună, inspector veterinar, șeful serviciului veterinar central, a fost transferat ca inspector veterinar tehnic pentru epizootii. D. profesor C. Motaș a fost numit șef al serviciului veterinar în locul d-lui Furtună. Oe la „Vatra Luminoasă“ In soc. regionale s’au mai înscris urmă­toarele persoane : Maria Donatta Mfiller- Elveția, David Herșcovici-Iași, Weiss Lajos-Wiena, I. K. Goldenberg-Viena, August Zwölfer, Nicolaus Mihaiiovici, Giuseppe Pilanto, Albert Kästner, Else Schufner, Eugene Hempel, Louis Mer­rier, Raul Bisson, Leo Bachelin, Ilie Dumitrescu. Din orașul Mărășești: Fabrica si ra­finăria de zahăr, 1. L. Bally, Therese Bally, Louise Bally, Emanuelle Bally, Victor Stalsky, Helene Stalsky, Adolf Wasgestein, Iohann Orgonji, Franț Mika, A. Hofbaner, Emma Hofbaner, Rudolt Bucholz, Anton Pertumé, Ph. Gardelly, Wilhelm Schneyder, Iohann Köbér, dr. Grigoriu, Th. Hall , Jac­ques Rucani și Köte Könnig. ARTIQTIOE Soc. filarmonică Cavalul din comuna Războeni (Neamț) organizează o mare serbare de dans pentru seara zilei de 4 Mai. ■ Marți seara, 6 Mai, are loc la Ate­neu un mare festival dat în folosul bi­­bliotecei școlare a liceului Lazăr D. dr. Urechia va ține conferința D­is­cursiune in Bucegi. "VWW" Scrisori din Bulgaria încercare de delapidare—In­vedarea alegerilor pentru Sobra­ne Rusciuc. 26 Aprilie — Azi dim. pe la 10, Banca Balcanică aj trimes pe înca­satorul ei, A. Dimitroff, bulgar de fef din Brăila, să încaseze un cek în va­­l­oare de 40 mii lei de la Banca Agricolă, pe cari apoi să i verse la Banca Națională. Dimitrof, însă, după ce a încasat cehul precum și alte două mii lei de la diferite persoane, a găsit de cuviință să fugă cu banii. Autoritățile fiind înștiințate la timp, au luat măsuri și, dup­ă câteva ore, a izbutit să-l prindă pe necinstitul în­casator în satul Trestenic, unde se oprise cu trăsura. Fugarul nu avea asupra lui decât suma de 720 lei. Adus sub escortă în oraș, procuro­rul și judele-instructor i-a­u luat in­terogatorul și după multe ezitări a mărturisit că­ restul banilor s-a ascuns sub podul căiei ferate din satul Cula. Dimitrof a rămas arestat preventiv până se va judeca procesul acestei afaceri. Fapta aceasta necinstită a pr­dus mare senzație pe piața comercială, fiind prima încercare de d­e­lapidare în orașul nostru.­­ Ministrul Mușanof a sosit în lo­calitate în vederea­ dizolvării actualu­lui consiliu comunal stambulovist și a numirei membrilor în comisia interi­mară. De asemenea d-sa va lua măsuri pentru distribuirea cărților de alegă­tor pentru alegerea de deputați dela 25 Mai viitor. IN JURUL UNUI ARTICOL de­­ REPORTAJ Succesul de reportaj obținut de ziarul nostru [alaltăeri, cu articolul «Un copil vândut țiganilor», a pus în mișcare pe reporterii celorlalte ziare de tiraj din Capitală. Reporterul «Universului», pentru a-și scuza nedibăcia, față de Redac­ție, insinuează, la rubrica «Știrile Nopței» — deși faptul s’a petrecut ziua și încă cu două zile înainte — că totul este fantezie. Dacă reporterul numitului ziar și-ar fi dat puțină osteneală să se intere­seze la Poliția Capitalei — singurul izvor de unde culege faptele cu care își servește gazeta la care lucrează— ar fi aflat: a) că d. Pop, șeful sigu­ranței, sesizat de noi de această Joi 1 Mai Știri Școlare școala Capi­adurii După cum se știe, pe lângă primară «General Adrian» din țară, funcționează o școală de pentru funcționarii co­erciali. Ministerul instrucțiunei a admis ur­mătorul corp didactic la acea școală,­ d. I. Mihailescu, profesor la școala co­mercială, de cursul comptabilității; d. Guerius de limba franceză; d. Carol Haimovici, absolvent al școalei comer­ciale din Viena, pentru limba germană ; d. A. G. Grigorof, teh­nologia mărfu­rilor; d-nii Juarez Movilă și Al. Filo­­reanu muzica vocală-Exercițiile militare vor fi pradate de plutonierul Petrescu, instructorul mili­tar al școalei primare «General Adrian». Ei L­uni s’au deschis cursurile tutu­ror școalelor de adulți din Capitală. ■ Cursurile școalei primare din co­muna Domnești de sus, din jud. Ilfov, au fost închise din cauza epidemiei de pojar. £ 3 D. Al. Ionescu a fost numit învă­țător în comuna Vârteju Nefliu, jude­țul Ilfov. ­u­m Serbarea Muzicală Școlară în ziua de 18 Mai, va avea loc serbarea muzicală a elevilor și ele­velor școalelor secundare din în­treaga țară. Serbarea se va ține în capitala fie­cărui județ în București, serbarea va avea loc în sala Atheneu­m, la orele 2 p. m., iar ca comisiune examinatoare, minis­terul instrucțiunei a delegat pe d. St. Sihleanu, inspectorul general al învățământului secundar, d. D. Po­­povici, directorul conservatorului de muzică din Capitală și d-na Charlota Leria. In Iași, producțiunea se va ține în sala Teatrului Național din loca­litate, iar ca comisie examinatoare vor fi: d. Teodorini, directorul con­servatorului de muzică din Iași, d. Th. Burada și d. M. Tănăsescu, ins­pector general al muzicei vocale. In celelalte capitale de județe co­misiile se vor compune din directo­­rul li­ceului local, prefectul județului și un delegat al consiliului județean. Escursiunea didactic din Putna pe valea Prahovei (De la trimisul nostru special) Plecarea.­ La Ploești.V V­izitarea mo­numentelor și instituțiunilor cultura­le.—Drumul spre Câmpina — Primirea învățătorilor Putneni la C­âmpina. — Banchetul și vizitarea instalațiunilor petrolifere. — Drumul la Predeal. — O ușoară deziluzie — La sanatoriul mi­nister­ului de culte.— Câte­va ore fru­moase în Predeal—Excursiunea pe jos și în trăsuri la Azuga. — Plecarea la Sinaia. — O noapte la Sinaia. — Reîn­toarcerea. — In gara Focșani. Focșani, 26 Aprilie. — Una din cele mai amuzante și instructive escursiuni, organizate de membrii corpului didac­tic din țară, a fost desigur escursiu­nea învățătorilor din Putna pe Va­lea Prahovei, sub conducerea d-lui I. I. Teodora, revizor școlar, director al școalei No. 32 din capitală. * Sub­­ conducerea acestui șef energic și activ, membrii corpului didactic din Putna, în număr de 101 institutori, în­vățători și invadatoare, în două va­goane, au plecat în noaptea de 21—22 cor., la orele 2 spre Ploești, însuflețiți de aceia dispoziție pe care o simte omul, în ajun de a gusta farmecul nou­tății și al frumosului.­­ La ora 6 jum. dimineața escursio­niștii au sosit în gara Ploești. Corul, format de învățători a intonat mai multe cântece sub conducerea d-lui Stoicescu, simpaticul institutor de la școala No. 8 de băieți din Focșani, după care escursioniștii au intrat în oraș. Aci au vizitat cu o deosebită plăcere și admirație monumentele și institu­­țiunile culturale. La orele 10 jum. excursioniștii put­neni, împreună cu colegii lor ialomi­­țeni și prahoveni, au plecat cu trenul spre­­ Predeal, oprindu-se câteva cea­suri și la Azuga, unde li­ se pregătise un banchet de 600 tacâmuri. Pe dru­mul spre Câmpina, învățătorii au ad­mirat mult intensa viață industrială a locului. In gara Câmpina le-au eșit întru în­tâmpinare primarul comunei d. Dumitru Ștefănescu și au fost invitați a se opri în acest orășel, unde din inițiativa sa li se preparase un banchet. Față de insisiste­nțele călduroase ale primarului de Câmpina, excursioniștii s-au despărțit de colegii lor ialomițeni și prahoveni, rămânând pentru puțin în Câmpina. La restaurantul Ștefiea a avut loc un banchet de 120 tacâmuri, la care au luat parte pe lângă excursionist­ și autoritățile locale. S’a toastat de. pri­mar, revizor și mai mulți institutori și învățători, după care escursioniștii conduși de amabilul primar Ștefănescu au vizitat sondele petrolifere și aci au luat cunoștință de numeroasele faze prin care trec operațiile pentru disti­larea și dobândirea petro­lului lam­­pant și a celorlalte produse petroli­fere. La orele 6, după ce d. Teodoru, a mulțumit călduros primarului pentru strălucita primire, escursioniștii au luat trenul spre Predeal.* Drumul acesta a fost o adevărată surprindere pentru învățătorii Putneni, prin frumusețea pozițiunilor naturale și prin splendoarea variațiilor de ve­deri, pe care nu le mai întâlniseră vreodată. La orele 8 luna, seara, au sosit în gara Predeal. Ac i­­eșind din gară, fură cuprinși de un sentiment de revoltă de­oarece nici o trăsură nu se găsea la dispoziția lor și drumul până la Sanatoriul mi­nisterului de Culte, unde aveau să găz­duiască e lung de vre-o 3 km. O noapte de nesomn și o zi de perpetue plim­bări și escursiuni prin Câmpina, fi zdrobite de oboseală. Dar... ultimele sforțări pe jos și ia­­tă-ne ajunși la Sanatoriu. Aci, fără a se mai gândi la banche­tul ce li se pregătise și la care se pla­saseră colegii lor sosiți mai înainte la Predeal, escursioniștii ocupară cele 120 paturi din dormitorul sanatoriului, re­nunțând la masă. A doua zi avură prilejul de a ad­mira frumusețea acestei localități măr­ginită de munți, pe culmile cărora se vedeau imense troiene de zăpadă. Pe panta ușor înclinată a muntelui care dă în luncă, un cor compus din d-rele institutoare Elena Lupu, Anto­­nescu, Marian și Polichroniade, a cân­tat un număr­­ de cântece naționale, cari răsunau plăcut în vale. Sub conducerea d-lui revizor I. Teo­doru, învățătorii au plecat în trăsuri și pe jos de la Predeal la Azuga, după ce mai înainte participaseră la un ban­chet oferit de prefectul de Prahova. De la Azuga, unde învățătorii au stat puțin, de­oare­ce fabricile erau închise, fiind sărbătoarea sf. Gheorghe, au plecat cu trenul de 3 d. a. la Si­naia, unde, după ce au vizitat Mănăs­tirea, muzeul și dependințele fiind con­duși de cucernicul,arh­iereu Nifon Po­­pescu s’au îndreptat­ către castelele Fe­leș și Pelișor admirând în vale pito­­reștile pozițiuni din aceste locuri, cân­tate cu atâta măestrie de ilustra noa­­tră regina-poetă. După ce au luat masa, la un restau­rant din Sinaia, învățătorii au vizitat orașul, și-n urmă au fost găzduiți cu prețuri reduse la hotelul Caraiman și i­ diverse vile particulare. * A doua zi cu trenul de 6 jum. dim. escursioniști au plecat spre Focșani, corul compus din învățători și condus de maestrul de muzică, d. R. Stoicescu, institutor și fost revizor și director al orfelinatului din Focșani,­a făcut de­liciile acestei călătorii la reântoarcere. * La ora 1.2â p. m. excursioniștii so­sesc în gara Focșani, unde d. Constan­­tiniu, institutor și fost director al școa­lei No. 2 de băeți din localitate, a mulțumit d-lui revizor școlar 1.1. Teo­doru, care prin modul inteligent și demn cu care a condus pe învățători, a făcut ca această excursiune să în­semneze o epocă frumoasă din viața lor. A răspuns d. I. I. Teodoru, mulțu­mind învățătorilor pentru frumoasele sentimente, ce manifestă față de d-sa și îndemnându-i la muncă stăruitoare d­upă un repaos atât de bine utilizat. In urmă d. Teodoru trebuind să plece cu trenul la București, pentru a-și re­vedea familia și-a luat rămas bun în mod călduros,­­de la învățătorii Putneni cari au plecat pe la casele lor. R. Mai apoi Casația, admițând recur­sul ministerului, a casat decizia, tri­mițând afacerea spre a fi judecată din nou de Curtea de apel din Bu­curești. După o serie de amânări, afacerea urma să se judece ieri. Am­bele părți au cerut însă amânarea fără termen a procesului, de­oarece sunt pe cale a încheia o tranzacțiune care să stingă litigiul. Amânarea s’a admis. Atentatul din comuna Măgurele- Otetelișanu.­­ Locuitorul Enache Stancu din numita comună se duse la guardul silvic Apostol Nistor, căruia îi ceru să-i dea un pogon de izlaz. Guardul îl refuză cu drept cuvânt, răspunzându-i că nu are nevoie de izlaz de­oarece nu are vite, ba încă mai mult, că anul trecut i-a dat iz­laz, iar dânsul l’a arendat unui alt sătean de la care a încasat arenda, fără a plăti nimic Statului. Atunci, Enache Stancu, care venise cu in­­tențiuni de violențe, scoase un re­volver și trase un foc asupra guar­dului silvic, fără însă a-l nimeri. Fiul atentatorului voind să împiedice pe tatăl său de a trage alte focuri, se luptă cu dânsul spre a pune mâna pe revolver, care se descărcă pe neașteptate, in mâna fiului retezându-i două degete. Criminalul fu arestat și trimes par­chetului de Ilfov, care a deschis contra lui acțiune publică pentru omor ne­izbutit. Tribunalul i-a confirmat man­datul de arestare emis de judecătorul de instrucție al cabinetului 2. Diverse.­­ Judecătorii de ocoale, numiți de curând pentru județul Ilfov, au depus ieri legiuitul jură­mânt înaintea tribunalului. — Parchetul a primit știrea că Leonard Anton, complicele lui Pa­­goni la furtul săvârșit în dauna d-nii Aurora Dinescu, se a­flă la Atena, unde numitul are părinți. Dânsul fiind supus grec și pe lângă aceasta, relațiunile diplomatice cu Statul elin fiind întrerupte, nu poate fi vorba de extrădarea hoțului. Gazeta Tribunalelor Afacerea bancnotelor false.­­Pe lângă amănuntele ce am dat ori asu­pra descoperiri în Turcia a unei bande de falsificatori de bancnote ro­mânești, mai putem anunța astăzi c­ă un nou membru al bandei a fost ares­tat în insula Corfu. El se numește D. Petrescu, originar din Craiova, desenator iscusit și care a suferit două condamnări din partea tribuna­lului de Ilfov, tot în afaceri de fal­­suri și plastografii. Prima oară pentru falsificarea a numeroase mandate poștale și a doua oară pentru ingenioasa escrocherie săvârșită în dauna casei de mașini «Clayton și Suttleworth». D. judecă­tor de instrucție Slătineanu a înce­put demersurile pentru a obține ex­trădarea falsificatorului arestat. Procesul ministerului de finanțe cu d. J. Chrisoveloni.—Am publicat acum câtva timp că tribunalul Ilfov secția 2-a, a condamnat pe d. J. Chri­soveloni să plătească fiscului suma de aproape 45.000 lei, din următoa­rele motive: D. M. Chrisoveloni (bă­trânul), părăsind țara, donase fiului său averea d-sale compusă din mo­șie, fabrică de spirt și mobile în Ca­pitală pe cari le-a evaluat în minus cu 2 milioane, pentru a frustra fis­cul, plătind taxa de înregistrare la o valoare mai mică. Tribunalul fiind sesizat a obligat pe d. Crisoveloni să plătească în plus Statului, suma mai sus indicată. D se a făcut apel, care a fost res­pins ori de secția 2-a a Curței. Abordajul de la Cerna-Vodă. O tranzacție în perspectivă.­Din cioc­nirea vapoarelor Radu-Negru și Franz Iosef lângă Cerna-Vodă, a eșit pro­cesul intentat de societatea de navi­gație ungară contra ministerului lu­crărilor publice, care fu condamnat de Curtea de apel din Galați să plă­tească societății ungare peste 600.000 lei, valoarea vasului ei Franz-Iosef, care s-a pierdut pe urma acelei coli­ziuni. ȘTIRI ECONOM­IE Ministerul de domenii a numit o co­­misiune specială, care să cumpere oi și berbeci de astrahan din Bucova pentru periile statului și pentru pro­prietății, cari vor face cererile la timp și vor consemna pe seama ministeru­lui sumele trebuitoare socotite aproxi­mativ pe cap de vită pe loc. ■ In cele dintâi șec­­e luni ale anu­lui 1907, noi am cumpărat mărfuri din Bulgaria pentru 445.111 lei, și am vân­dut mărfuri Bulgariei pentru 1.347.729 lei. Delegația «Uniunei» studen­ților români în Cernăuți Duminecă 27 Aprilie e, urmând a fi aniversarea soc. studenților români «Junimea» din Cernăuți, a plecat din Capitală d-nn­: Spineanu Alexandru, președintele «Uniunei» studenților, Băr­­descu Anton, vice-președinte, Beșteli Matei și Cezar Spineanu, membri. Delegația a fost primită în Cernăuți de d. Cornel Corneanu, președintele «Junimei» cu numeroși membri ai so­­cietăței. Apoi a fost condusă în loca­lul «Junimei», unde în prezența unui numeros public rămân, d. președinte Corneanu după ce salută prin cuvinte bine simțite delegația, ține o prea in­teresanta și frumoasă conferință asu­pra însemnătății acelei zile. Seara, a avut loc reprezentația piesei lui Ale­xandri , «Baba Hârca» de membrii «Junimei» și «Armoniei» precum și ba­letul din «Noaptea sfântului Andrei», jucat cu multă grație de frumoasele domnișoare românce. In urmă s’a servit în grădina «Got­­lieb» o masă studenților după care s’a expediat d-lui Spi­ ru C. Haret, Mi­nistrul Cultelor, următoarea telegram­ă: Studenții­­ «Junimei» din Cernăuți și delegația «Uniunei studenților din București. Vă aduce cu prilejul datei aniversarei,«Jubiffiei» respectoase mul­țumiri și urări de viață lungă. Cornel Cornean președintela «Juni­mei» Alexandru Spineanu președintele «Uniunei» fiindcă «Junimea» împlinește 30 de ani de viață s’au hotărât și pen­tru luna Iunie mărețe serbări jubiliare la cari vor fi poftiți, prin delegați toate societățile studențești române din Regat și străinătate pr­ecum și nu­­meroși literați români. A doua zi delegația «Uniunei» , a vi­zitat intrig palatul «Președențial» și alte institu­țiuni culturale românești, după care a părăsit orașul în frățești salutări ale membrilor «­Junimei». Cărți și Reviste A apărut Rumana Esperantisto, orga­­nul­ oficial al societății esperantiste române, anul I, No. 1. Publicația aceasta apare de 2 ori pe lună. Abonamentul anual 4 lei. Desvoltarea științei penale în țara noastră Un curs nou la facultatea de drept.— Prima prelegere a d-lui C. Rădu­­lescu, sub-directorul general al închisorilor. După cum am anunțat din vreme, eri a avut loc la facultatea de drept inaugurarea noului curs de sociologie criminală, știința penitenciarelor și legis­lație comparată. Un numeros auditoriu, format din profesori universitari, magistrați, avo­cați și mulți studenți au ascultat cu un vădit interes și o încordată atenție pe distinsul criminalist, d. C. Rădu­­lescu, subdirectorul general al închi­­sorilor. D-sa, după ce mulțumește d-lui pro­fesor Tanoviceanu, care­ era de față, și către care, spune d-sa, are o datorie de conștiință și recunoștință, cum și d-lui ministru al instrucțiunei, expune programul ce-l va urma în scurtul timp cei mai rămâne"până la^vacanță, pro­mițând că la anul va începe cursul amănunțit. Arată importanța problemei crimi­nalității, care a eșit din domeniul pur teoretic, dând naștere multor discuțiuni de utilitate socia­l. Școala lombroziară, inaugurată de distinsul medic Cesare Lombroso, sus­ținută cu multă căldură de Enrico Terri și baronul Garofalo, răsturnând vechea teorie a liberului arbitru are meritul de a fi văzut în criminal un factor al eredității, transportând dis­­cuțiunea de la crimă la criminal. După aceia, d-sa face un istoric a­­mănunțit al evoluției concepțiunei pe­depsii în care distinge 2 perioade: 1) perioada înainte de revoluția franceză, stăpânită de teoria filosofică sau poli­tică a pedepsii și 2. Perioadă după revoluția franceză, caracterizată prin o tendință din ce în ce mai accentuată spre individualizarea pedepsei. De la legea din 1790, care în art. 2 proclamă principiul personalităței­­ pe­depsei, sociologia crim­nală, la o mare desvoltare. Crima începe a fi studiată ca un fenomen social, criminalul ca individualitate și toată vechea con­­cepție politică a­ pedepsei se schimbă*. De acum, alături de această știință,­ sociologia criminală—se naște o alta, știința penitenciarelor. Căci, până atunci, odată deliguentul condamnat, nimeni nu se mai îngrijea de regimul la care va fi supus, de­­oarece nimeni nu se gândea să-l redea societăței. Pornind de aci, criminaliștii caută să îndulcească rigorile—barbare s’ar pu­­tea numi—ale vechilor legiuiri penale. Prin modificări, timide la început, se ajunge în Franța la un complex de legi speciale tinzând spre amanetiza­­rea pedepsei și care transforma cu to­­tul codul din 1832, a cărei copie aproape fidelă e actualul nostru cod penal. La noi însă, nu numai că nu s’a adus nici o modificare codului penal, dar nu s’a făcut nici o lege specială, așa că în codul nostru penal, pedeapsa are caracterul ei neuman din trecut, perpetuitatea. La noi, chiar cel ce a suferit o con­damnare cât de mică, este prigonit toată viața ca un câine și împins ast­fel de însăși societatea­­ care ar trebui să-l proteagă, la noi infracțiuni,­­a re­­cidivă. Distnsul penalist sfârșește prin a a­­răta inferioritatea codului nostru pe­nal chiar față de celelalte națiuni din Peninsula Balcanică. După ce d-sa termină, d. profesor Tanoviceanu—adresându-se în special studenților—arată marea importanță a cursului d-lui C. Rădulescu, care a­­parținând altei școale— a îmblânzire a pedepsei —va da loc la discuții contra­dictorii din care studențimea va trage foloase reale. In afară de asta, ziua inaugurării acestui curs — zice d. Tanoviceanu — trebue socotită, ca un moment istoric în desvoltarea științei penale la Facul­tatea noastră, anuine, că până acum, nu s’a dat importanța cuvenită acestei ramure juridice, același profesor fiind obligat să facă și dreptul penal și pro­cedura penală, și până acum câțiva ani,—la Iași e și acum astfel­­ și pro­cedura civilă. D-l C. Bădulescu posedând o mare putere de sintetizare a reușit să se facă ascultat cu o încordată atențiune și a fost aplaudat cu căldură, mai ales de studen­țime, entusiastă că prin d C. Ră­dulescu, a dobândit un nou lumină­tor în știința petiței, .Stei, GREVA MĂCELARILOR D. Cezărescu primarul-ajutor a­l pri­marului, a primit delegațiile măcela­rilor angrosiști și detailiști pentru a vedea cari sunt nemulțumirile lor. S’a convenit că pe viitor măcelarii angrosiști să se mulțumească cu un beneficiu maxim de 3 bani kgr. și măcelarii detailiști cu un beneficiu de 10 bani. Primăria n­-a mai făcut cunoscut ca în nici un caz nu va tolera ca pre­țul cărnei să treacă de 1 leu kgr. In caz contrariu Primăria își va lua singură însărcinare de a tăia carne. ȘTIRI COMERCIALE Instalațiunea relativ la încălzitul și iluminatul noului palat al Camerei de comerciu și al Bursei s’a adjudecat a­­supra societăței­ «Centralherzungwer­­ke din Viena». ■ Imobilul în care se află actual­mente instalată Camera de comerciu, a fost vândut­ prin licitație publică so­­cietății Marmorosch Blank . Cq.‘ ■ In cursul săptămânei dela 22-26 Aprilie următoarele cereale au sosit în Obor. Port. Docuri și pe apă: In port: 23 de vagoane grâu, 18 va­goane fasole, 257 vagoane porumb și un vagon mazăre. In obor: 14 care mei, 28 care grâu, 94 care orz, 536 care porumb. Dela 19 la 26 Aprilie au sosit­ în docuri 188 tone grâu 1200 tone orz, 110 tone ovăz și 4781 tone porumb. Actualmente sunt 180 docuri disponibile cu o ca­pacitate de 17781 tone. ■ .închirierea locurilor pentru bâl­ciul moșilor se va face prin licitație publică care se va ține în zilele de 8 și 9 Mai la biroul percepțiilor din câm­pul Moșilor. >&.■ Tradiționalul târg al Moșilor din Capitală va începe anul acesta la 21 Mai și va ține până la 2 Iunie inclu­siv ; Joia Moșilor s’a fixat pentru ziua de 29 Mai. ■ Na­­lul maritim pe ziua de 22 și 26 aprilie s’a stabilit astfel la bursa di­n Brăila. Dela Brăila la Rotterdam t. 400(500 sch. 6(3 p. units. Dela Sulina la Ham­burg t. 500 sch. 6 p. units. Dela Galaț SOMNAMBULUL — Roman original de P. MACRI — — Ași dori din tot sufletul, răs­punse Teofilis ; dar mi-e peste pu­tință să mă despart de d. Cos­­mopol înainte de a ajunge în Ro­mânia. — Pentru ce ? — E un secret. Accentul, modul de a vorbi, to­tul arată un fel de tulburare in­ternă și pictorul înțelese că tre­bue să fie în adevăr un secret la mijloc. In sfârșit, vaporul ajunsese la Neapole. — N’am să te uit niciodată, d-le, îi zise băiatul despărțindu-se și fost așa de bun cu mine... — Și eu să-mi aduc multă vreme aminte de tine. Ești un tânăr foarte cuminte! îi răspunse picto­rul rus. Până și câinele căpitanului pă­rea a fi trist că se despărția de Teofilis. Rănirea Câte și trei, Periele, Marcu Ili­escu și cu Teofilis se duseră la cel mai apropiat oțel și cerură să li se servească masa într’una din camerile ocupate. D. Cosmopol era foarte neli­niștit, mâncă puțin și se uită me­reu, în jurul său, căutând par­că ceva. Marcu îl observa cu nerăb­dare. Era un debut important pentru el. Pericle devenise oare, un in­strument capabil să-l îmbogă­țească și să-l scape de toți aceia cari îl jenează . Isbutise în planurile sale, sau se înșelase de puterea ce credea că are asupra nenorocitului tânăr? Nu trecu mult și se asigură pe deplin. Simptomele sugestiunii începură să se producă. Privirea lui Pericle devenea din ce în ce mai stranie, iar când a­­junse la deșert, se sculă brusc în picioare și plecă spunând lui Teo­filis să-l urmeze. Intendentul îi strecură un pum­nal în buzunarul hainei. Băiatul, de­și foarte nedumerit i se supuse. Coborâră scările, eșiră pe tro­tuar și o luară spre țărmul mării. Se înoptase și cerul se acope­­perise de nori. Fără să-și­ mai vorbească vre­un cuvânt, își iuțiră pașii. Pericle ținea de mână pe Teofilis. Marcu Iliescu îi urmărea de la distanță. Sărmanul băiat era foarte ne­liniștit și nu știa ce să facă. Ve­dea bine că stăpânul său se su­pune unei porunci a intendentu­lui, dar care era acea poruncă ? Nu i se pregătea oare moar­tea ? La gândul acesta ochii i se muiară de lacrămi. Ajunseră într-un loc retras, de unde nu se auziau de­cât puter­­nicile semnale ale vapoarelor și nu se vedea decât din distanță în distanță câte o casă. Teofilis, înspăimântat, voi să-și retragă mâna și să fugă, dar de­odată, o puternică lovitură de pumnal în piept îl făcu să se cla­tine, încercă să apuce pe stăpânul său, brațele îl danlansară însă în aer și nenorocitul căzu la pământ. Simți că-l inundă ceva cald de piept, duse mâna și bete de pum­nal. Voi să-l smulgă din rană, dar căzu în nesimțire. Suntem în Neapole, într’o câr­ciumă de lângă port, unde vin să se îmbete mateloții. Câteva femei, destul de urâte, servesc pe clienți. Alături de cârciuma unde se bea, e o sală mare unde se dan­sează și unde au loc mai multe producțiuni zise artistice. Mateloții de pe toate vapoarele nu vin de­cât acolo, aceasta fiind cârciuma lor. Femeile cu rochiile scurte in­tră și ies într’una. Cu toate că ușile stau deschise, e o fumărie de nedescris, prove­nită de la lulelile mateloților, și în acest film se mai amestecă un miros acru de băutură. E ceasul 11, câți­va mateloții se scoală de la masă, plătesc și pleacă cântând. Nu-și prea țin bine echilibrul, și pentru a fi mai siguri, pentru a rezista, se iau de braț sprijinin­­du-se reciproc. Ei merg d-a lungul portului, prin întunericul besnă al nopții, când de­odată două dintre dânșii cad jos la pământ. După ce i sȚbutiră, cu mare gre­utate, să se scoale, voiră să vadă care e cauza acestui accident. Ei se împedicaseră de ceva, pare că ar fi fost un buștean, încercară să aprindă un chibrit dar nu fu cu putință din cauza vântului. Cu câteva minute mai înainte sosise un vapor din Marsilia și ancorase în apropiere. — Hei! aduceți un felinar ! stri­gară mateloții. Nu trecu mult și doi alți ma­­loți de pe vaporul de curând an­corat, sosiră cu un felinar. Un strigăt de oroare e și atunci din pieptul acestor oameni cu fe­țele bronzate de arșița soarelui, întins la pământ și într-un sac de sânge zăcea, un copil în vârstă ca de 14 ani. (Va urma) 1 1 """"i111" "nTM

Next