Viitorul, februarie 1920 (Anul 14, nr. 3589-3602)

1920-02-14 / nr. 3599

Anul al treisprezecelea No. 3599 60 Lei . . seaee luni 30 Lei Lei . . tease Ioni 50 Lei 40 Bani 20 “ai­­­NTE *“ vmmsBmmaK» In stritinătatar ./j . . umar Ninp _______ __ / ’/£­ xjiauf 4É_vechiu ț­iiMin­B iimgirmi­r »'îmi im­i REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ED6ARD QUINET No. 2 _Tîî.n. iranPMi Fi fi« *. (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23, Redacția și Administrația 4­ 9/21 și at IX Sâmbaté 14 Februarie 1990 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate P­P E­XT&ft B. Ziarul francez al d-lui Marghilo­man încearcă o polemică cu noi în chestiunea împrumutului extern pe care-l negociază în acest moment d. ■Vaida, președintele -consiliul, pie piețele Parisului și Londrei. Confratele cons­er­v­ator-propresser nu răspunde la absolut nici unul din argumentele pe cari le-am pus înain­te atunci când am susținut că, după părerea noastră, nu acum, când au­toritatea politică și creditul Statului român sunt a­șa de coborâte, e mo­mentul prielnic pentru contractarea unui mare împrumut extern, încă neconsolat de tentativa in­fructuoasă pe car­e a făcut-o la 1913, când, în calitate de ministru de fi­nanțe, d. Marghiloman n’a reușit să contracteze un împrumut pe piața Parisului,,— șeful partidului conser­­vator-progresist păstrează și azi „r­a­­ncună“ partidului liberal pe care-l fa­ce răspunzător de insuccesele sale financiare... Dacă am avea vreme de pierdut, am răspunde confratelui progr­eist și în această chestiune. Polemici­le re­trospective sunt însă inutile. De alt­fel însuși „Le Progres“ recunoaște că sforțările d-ln­ Marghiloman „ar fi fost încoronate de succes, dacă fi­nanța franceză n’ar fi fost obligată să subscrie pentru 600 de milioane obli­gații ale căilor ferate rusești“, — că deci nu „campania“ partidului liberal a împedicat pe fostul ministru de fi­nanțe să realizeze împrumutul, ci îm­prejurări cu totul streine. Așa­dar, teoria pe ca­re vrea s’o­­susțină confratele și anume că parti­dul liberal e din principiu împotriva­­ oricărui împrumut extern, atunci când nu are el răspunderea guver­­nă­rei, cade dein sine, și, cu ea, toate­­ concluziile pe cari îi place să le tragă. Revenind la chestia împrumutului i de azi, ce am afirmat noi ? Că, dată fiind tendința de subjugare economi­că pe care înalta finanță anglo-ame­­ricană nu o ascunde deloc față de statele mii­ci din orientul european, nu credem că e acuma momentul­ priel­nic pentru a se încheia mai m­are îm­prumut extern. Un asemenea împrumut, solicitat la actualele condițiuni politice, finan­ciare și economice, n’ar fi decât un nou prilej de presiune pentru urmă­rirea politicei de aservire economi­că a țarei noastre. De altfel la întru­nirile financiarilor anglo-ame­ricani, 8­1 Hoover a și­ declarat că nu se vor acorda mijloace financiare decât a­­celor state cari vor oferi garanții reale și control financiar. Crede ziarul d-lui Marghiloman că In asemenea condițiuni, contractarea cef­ui mare împrumut nu ar fi primej­dioasă pentru independența și liber­tatea economică a României-Mari ? •Dar am­ spus că împrumutul e și s­­imu­l. El nu ar face decât să­­ îngreu­neze si mai mult situațiunea genera­lă a fina­ntelor Statului într’o perioa­dă în care se impune să fur cât mai strânși și rezervați atât în ch­etueli cât și în import. Un mic împrumut menit sa procure resursele necesare pentru plata personalului statului din străinătate, ar fi îndestulător. Nu în momentele de panică finan­ciară, de depreciere a creditului și stuatrriei financiare a unui Stat, se încheie marile operațiuni de consoli­dare a finanțelor, în afară. Iată de ce am afirmat că pentru noi regular­ea situațiimei noastre fi­nanciare e o chestiune internă, iar nu externă. De altfel se pare că și în guvern părerile sunt împărțite, în această privință. Deunăzi d. ministru de fi­nanțe Vlad declara că în nici un caz împrumutul extern nu s’ar putea fa­ce înainte de regul­area și îmbunătă­țirea, prin mijloace interne, a situa­ției finanțelor Statului, iar d. Șt. C. Popp, președintele consiliului ad-in­terim a declarat unui ziar u­r­mătoa­­rele : „In privința împrumutului extern nu s’a făcut încă nimic și credința mea este că un împrumut extern nu se va putea face,­ din cauză că ni­ se cer garanții și concesiuni extrem d­e grele, ca concesia pe 50 de ani a C. F. R. și surselor petrolifere cele mai importante. ‘ T-HKi: „Vom face tot posibilii să ne men­ținem așa până ce vom or­ganiza căi­le ferate și vom mări producția, pen­tru ca să avem export, când valuta se va ridica dela sine. In nici un caz reu vom cedă nici una din avuțiile na­tionale“. Iată clar că și­ în sânul guvernului sunt membri cari susțin politica de prevedere și rezervă. Informatiun­i o­­fieioase au anunțat că s’au și trimis d-lui Vaida instrucțiuni în acest sens. Le va urma, sau va continua tra­tativele ? Nu știm. In orice caz cre­dința noastră este că România poate și trebue să rezolve chestiunea financiară prin propriile sale puteri, dacă vrea să-și păstreze neatârna­rea si libertatea economică. wummtWs? 1 DECLARAȚIILE <-lui Vaida^Mac­ — Făcute ziarului englez „The Daily Telegraph** —­­Cum n’a rezolvat gjiest­s*gü ® a min ©« rilfițitor etnica din România Chestia minorităților din România "Reproducem cu titlul de document deocamdată intemmprerul acordat de d. Vaida Voevod ziarului „The Dai­ly Telegraph care îl publică în nu­mărul­ său din 3 Februarie: „In Transilvania toate credințele religioase se bucu­ră de o libertate absolută. Față de Transilvania, de țările ungurene și provinciile aus­­triace (Bucovina),­­statul român a con­tractat îndatoririle ce­re avea Statul ungar și cel austriac cu pri­vire la biserici. Statul român intenționează să subvenționeze toate instituțiile reli­gioase și școlile acestor minorități religioase. Sașii luterani au primit cu bucurie acest aranjament. Catoli­cii, calviniștii și unitarii unguri au refuzat să primească compromisul și au preferat să primească sau­sziciil secrete de la statul unguresc inclu­zi­v de la guvernul lui Bella Khun. Este o chestie de existență pentru statul românesc de a nu permite a­­cestor instituții­uni religioase, ca sub această mască, să urmărească sco­­­puri politice. Statul român nu poa­te permite ca sub haina religioasă să se tolereze idei subversive statu­lui român și să se tindă la integri­tatea statului unitar maghiar . Instituțiile religioase maghiare trebue să înțeleagă acest lucru și minoritatea ungară să renunțe la conflicte zadarnice, în detrimentul ei propriu­, primind mâna priete­nească ce le-o întindem. Nici nu poate fi vorba de tulburări religioa­se în Transilvania și cine vede lim­pede și fără parttimă poate să consta­te acest lucru. O anchetă a represse* tanfălor bisericei angli­­cane . Reprezentanții feericei anglicane n’au decât să­ trimită reprezentanți de ai lor, cunoscători în ale istoriei și moravurilor noastre, cari aj uitați de Legațiu­nea britanică din Bucu­rești să consimte la fața locului atât starea minorităților religioase din Transilvania și celelalte provincii cât și liniștea ce domnește în aceste provincii. In timpul șederii mele la Londra am discutat acest lucru cu arh­ie­­piscopul de Gantebury, episcopul Bowden, Dr. Meyer și d. Copeland Bowie. La invitația mea de a trimite re­prezentanți ei au răspuns că sunt convinși că atât programul guver­namental cât și legile statului ro­mân garantează libertatea religioa­să și că ar mai trebui așteptat 12 luni până ce Transilvania își va fi vindecat oare­cutm rănile stării de războiu și până­ când administrația română se va fi transformată,­în România au provenit din cauza luptei economice dintre Români și Evrei, cari sunt o rasă mai bine pregătită economicește. Aceste dificultăți creșteau din ca­­­uză că marii proprietari arendau e­­vreilor interesele lor latifundii și aceștia din urm­ă exploatau pe ță­rani. De aci ciocnirea inevitabilă între cele două rase. Prin expro­priere și prin împroprietărirea ță­ranilor această dificultate a dispă­rut și bariera dintre evrei și nați­unea noastră a fost înlăturată. Cu privire la drepturile politice, acestea le-au căpătat evreii fără nici o restricție prin legea din Mai 1919, pe care guvernul meu o aplică mai departe. Este adevărat dă vor opune multă rezistență până voi­ fi asimilați intelectualicește cu popo­rul nostru sau să-și identifice inte­resele lor cu acelea ale Statului ro­mân. Dar bunăvoința va fi de am­bele părți. O dificultate este și faptul că E­­vreii sunt împărțiți în sferei comuni­tății—cea ortodoxă cea­ spaniolă și noua sinagogă reformată,—Unirea acestora nu este lucru ușor, nici mai ales pe terenul politic­ Dar în cele de m­ai sus nu poate fi vorba decât de Evreii vechiului re­gat. In noile noastre provincii, în Basarabia,­­ de la revoluția rus d­in Transilvania și în Bucovina E­­vreii se bucură de toatfe drepturile celorlalte minorități încorporate. Totuși pentru că Evreii din aceas­tă din urmă categorie au luptat pen­tru concepția de stat austriacă și maghiară aveau în trecut mai mul­te drepturi de mtai noi. Acum intere­sele acestora ar fi să se contopească cu interesele Statului român. Sunt fericit că pot spune că acest­ proces este în curs. Evreii din Transilvania în Sinodul x • s’au pronuțat in favoarea Bomaniei. Evreii din BA­arabia au fost aleși în Cameră și î­­ Senat și am intrat îin Consiliul municipal și județenesc. Aceste sim­ptome favorabile sunt în­curajatoare pentru viitor. Prin identificarea intereselor lor cu ace­le ale statului român, evreii vor de­veni excelenți patrioți și cetățeni. In orice caz ei vor trăi m­ai bine printre noi și averea lor ca și drep­­­turilor lor, vor­ fi­imai bine garan­tate la noi decât în țările vecine.“ Zi CU Zi Ziarul „Adevărul“ numește în fine pe „parlamentarul“ Crețul cu nume­le profesiunei sale de „căreiumăr“. A fi ceea­ ce e d- Crețu și a­­ te ridica, contra beției este cu adevărat un record al omeniei „oamenilor noi“ !" «fe D. Lupu a înaintat proectul de le­ge prin care se rechizițion­ează ca­sele. Este o operă comunistă pe care n’au reușit să o realizes*ă în parte de cât numai sovietele ruse, și înalta po­litică, de stat arini Denia. Felicitări pe­ d. Lupi­ pentru spiri­­­tul său inovator, și ideile sale ,(de­mocrați­ce“ r ❖ Zki.ru] „Românimea“ se indignea­ză contra epitetului de marf­ă pe ca­re d. N. Iorga l-a dat partidului d-lui Take Ionescu1,, ,,Cei aproape 12 ani de când facem o poziție lângă șeful nostru ne-a pu­rificat i de tot ce era de vânzare prin­tre noi și pot să afirm sus și tare că suntem astăzi unicul partid în care nu se mai găsește nimic de cumpă­rat și pe care nici un interes nuru leagă decât convingerile și încrede­rea în șef. Pentru ce pare să mai rámâné yă marfa“ lângă șeful democraților ? Speranța paterei cu toat­e farmecele ei ispititoare s’a evaporat foarte u­­șor în timpul lungei noastre opo­ziții“, întru­cât privește faptul dacă se mai găsesc ori nu, obiecte vii de vîn­­zare în magazinul de buic­ă-bloc al d-lui Take Ionescu, — aceasta nu o putem­ ști cu precisiune. Dar reținem prețioasa mărturisi­re că speranța puterei“ s’a evapo­rat din acest partid. E un adevărat cri de coeur pentru care mulțumim ziarului d-îni Take Ionescu ! Suntem în măsură a da următoa­­­rea, scrisoare scrisă și subscrisă de d. C. N. Trandafirescu, senator de Olt: „Rezultatul alegerilor dovedește instinctul masei țărănești, care nu înțelege să fie condusă de mediocri­tăți“. Cum această scrisoare nu poate fi pus la îndoială:, o supunem a­­precierei d-lor Mirto, Gr. Coandă, Răducanu, Madgearu, Nuță Gheor­­ghe și ceilalți representanți ai ță­rănime!! . / Exproprierea buhorilor biseri­c­i.­ Intrebându-l asupra exproprierilor bisericești, di Vaida a spus: „In acord eu programul nostru democratic am­ hotărî­t să expropri­­em toate moșiile cari depășesc o a­­oramită întindere- Diferite moșii a­­parținând comunităților religioase— chiar și acele ale Bisericii ortodoxe române, intră în această categorie. Dar măsura aceasta nu­ este confis­cate pur și simplu, ci, țăranii prin intermediul statului despăgubesc pe fonfii proprietari“. ChestiuEn­a Evreiască Cu privire la ch­estiunea evreiască «L Vaida Voevo»»a spus: „Dificultățile chestiunei evreești S crisorile adresate de­ Kaiserul împăra­tului Nicolae, acele celebre ser­e­ri către «Niki» sunt extrem de intere­­sante numai cât nu sunt ale Kaizerului Eie au fost redactate la ministerul de ex­terne german, afirmă corespondentul ber­­linez a lui «Na­tional Zeitung pentru a disculpa pe Wilhelm, adăugand ca 1na dintre ele , ar fi fost alcătuită de însuși fostul cancelar Bü­low.­­ Asociația ziariștilor republicani din Paris, d. Poincaré și-a anunța­a i­te­n­ția de-a relua ocupația de gaz­­ta­, rugând pe viitorii confrați sa judece in indulgență articolele scrise de o pană «ru­ginită». În realitate însă fostul președinte al Republicei, s’a relevat de pe când <o­labora­ la­­ ziarul «Voltaire» ca un ziarist de seamă, făcând abstracție de faptul că în timpul magistraturei sale, d. Poincaré a obținut asu­pra marelor probleme mon­diale, celei mai bune informații. Oricum, ziariștii parizieni sunt încântați de această reîntoarcere care arată că dacă jurnalistica duce la orice cu condiție de a eși din ea, une­ori te reîntorci la ea după ce a i­eșit. L -ooxxoo- EXECUȚIA „imMir Așa numitul partid „țărănist“ a avut două zile rele, la rând. Prima a fost aceea în care s’a an­unțat re­­zultitul alegerilor parțiale, în cari candidații partidului țărănist au fost complectamente înfrînți. S’a dovedit de data aceasta în mod neîndoios că dacă această grupare a izbutit să dobândească în alegeri­le generale un număr de mandate, faptul nu se datorește increcierei de care s’ar fi bucurat în masa electo­rală, sau unei popularități ce se în­­cvederează inexistentă, ci faptului că ‘lărâriștii au abuzat­, prin fraudă, de­­ numele generalului Averescu. O nesfârșită polemică a avut loc, pe această chestiune între ,.țără­niști“ și „Liga Poporului“. Alegă­torii de la Senat, prin voturile lor, au arătat clar de partea cui era ade­vărul. Cam gruparea țărănistă a mai a­­vut și o altă zi rea. Un fruntaș al blocului o per­sonalitate ca aceea a d-lui A. C. Cuza,­ a­ crezut de datoria, sa să se ridice, în ședința de ori a Camerei, împotriva politicaei de agi­tație demagogică și instigării, dusă de grupar­ea fărămială. C. Cuza, cu aicea claritate specifică o­atoriei sale, a pus în evidență lip­sa de ori­ce am­­intire politică a­ „fruntașilor“, țărăniștii miștâ­nd că gruparea ce-și zice ast­fel nu e de­cât un amalgam de elemente etero­gene, transfugi din toate partidele, cari o duc la disolvare. Punând acțiunea țărăniștilor ală­turi de aceea a Socialiștilor, d. Cu­za, — în aplauzele tuturor oameni­lor de ordine, — a găsit formule juste pentru a susține dreptul de re­presiune al Stătului împotriva anar­hiei. Cele două execuții, una a corpului electoral, cealaltă a unui­ fruntaș al blocului ca d. Cuza, nu sunt desigur decât începutul dizolvărei aventurei țărăniste, începută prin fraudă și 2%­b'Sti­tuți­e de nume. și continuată prin incoerență, dezorientare politi­că și demagogium. NOTE Kaiz ©ff*iana Problema extrădărei omului ne­fast care a oprit în loc civilizația omenească și-­i adus moartea în a­­­tâtea milioane de case, a devenit o chestiune intelmduabilă. A se extrăda sau nu, este o întreg bare ce întrece perm» fi sau a nu fi* a lui Hamlet. „Kaizeriana“ a deve­nit un fel de boală diplomatică, o formă a esi­tazei bolnăvicioase. Și totuși problema extrădării era mult mai ușoară­ dacă ea s’ar fi pus în primele luni după încheerea pă­­•eei. Acuma urile s’au potolit, amin­tirea dezastrelor a devenit oare­cum mai palidă, și Germania, nu mai este umilita de acum un an. Ea a avut vreme să se reculeagă, și să facă un cor de suflete în jurul celui mai nefast om, în care se concentră totuși astăzi forța de uzs a unui po­por învins. Astăzi extrădarea ar acoperi cu un oarecare văl de jertfă, o figură­­ ce întrece în erater­me pe te­ren al vremurilor vechi, și nu seamănă —­ cu toate calomniile lui Taine aduse „împăratului“ — cu acel Napoleon al lumei moderne. Un suflet care nu s’a îngrozit de haosul în care va­ arunca lumea un război făcut cu toa­tă imensa pregă­tire savantă; un astfel de suflet tre­ce în galeria nu prea bo­gată a ma­rilor „anti-sociali“, cari au trecut în istorie ca ființe sanguinare și barbare. In modesta, și liniștita Olandă, un­de viața trece limpede printre casele gătite cu flori, prezența celui ce a voit cut atâta îndărătnicie raiul, ru­ina, omorul și dezastrul este cu a­­devărat cel mai nepoftit mosafir: Un lepros în casa lustruită ca un pahar a unei harnice gospodine ! Petrocius ora 2.20 s-a deschis parlamentul. Re­gele a fost salutat cu entusiasm de marea mulțime de pe tot lungul drumului până la Westminster. Cuvînttarea M. S. (discursul Tro­nului) către Camera lorzilor și Ca­mera Comunelor, a conținut puncte privitoare la afacerile străină, la condițiunile economice și la aface­rile interne, în general asupra pro­­iectelor de legi ce se vor discuta. Re­gele a spus: „Sunt foarte mulțumit că deja ul­­­tima dată, când m­’am adresat d­v., s’au schimbat la Paris ultimele rati­­ficațiuni al tratatului de pace cu Germania, și că starea de război cu această țară, care a durat mai mult de cinci ani, a putut în fine să în­ceteze definitiv. In consecință am telegrafiat reprezetantului de la Ber­­lin­, de a lucra în calitate de însăr­cinat de afaceri în acea capitală, și sunt p­e cale de a primi la Curtea mea din St. James, pe reprezentan­­­tul german. Sunt hotărît ca în cu­­­rând­ să acord ratificațiunea mea tratatelor de pace ce s’au semnat cu Austria și cu Bulgaria și propuneri vor fi supuse Domniilor Voastre spe a se da un efect acestor tratate. Am credința că va fi posibil în­­tr’un scurt timp de a se încheia pa­ce atât­ cu Ungaria cât și cu Turcia­ gr a €@a cu Tsureia, cu estu­­l dinaiicei și pacea cu Kisfia SaHHKaBB Negociațiuni în ceea ce privește pacea cu Turcia care deja au înce­put, sunt conduse mai departe cu iuțeala cea mai mare posibilă. Mai multe întruniri între miniștrii mei și reprezentanții Marilor Puteri a­­sociate au avut loc de curând la Londra­ și Paris, și aul întărit rela­­țiunile excelent c­­are există cu toți aliații noștri. Cred­ cu tărie că drept rezultat al acestor întruniri se va a­­junge în curând la rezolvarea dis­putei mult continuate a ch­es­ti­unei Adriatice­. In scop însă de a se asigura com­plect binefacerile păcei și pros­peri­­tăței în Europa, este absolut nece­sar ca nu numai pacea să fie reîn­­tronată dar și condițiunile norma­le ale vieței economice în Europa răsăriteană și în Rusia. Atâta timp cât aceste regiuni vaste se abțin de la deplina lor contribuțiune la sto­cul de lucruri necesare pentru con­­sumațiunea generală­, costul traiu­lui n’ar putea fi redus decât cu greu, și nici prosperitatea genera­lă nu poate fi redată temei. Am simțit mare plăcere, în con­­simțimântul meu la propunerea ca Prințul de Wales, să viziteze Aus­tralia și Zeelanda Nouuă și să gă­sească prilej totodată la înapoierea din călătorie de a vizita unele din posesiunile mele din India de Vest. Sunt încredințat că va găsi o în­tâmpinare cordială­ ori­unde se va duce atât din partea vechilor cama­razi de arma, cât și din partea tutu­ror claselor populatiunei, ori care altă parte. Aces fapt și con­­di­ți­un­ea comerțului cu lumea din ar­fa­ră, în special comerțul de expex^ servesc să arate că poporul meu do­vedește nu mai puțin succes în per­turbările în care războiul le-a lăsat după el­, decât in­ducerea ora­lul însuși. Dacă totuși noi voim să asigurăai un progres durabil, prosperitate și pace socială, toate clasele trebue să continue de a se arunca c­e inși s © ia muncă de reconstruire cu bunăvoin­­ță pentru ceilalți, cu energie și d­e răbdare, și proiectele de legislațiu­­ne pentru măsurile reformatoare par o scară largă și întinsă vor trebui să fie prefăcute în lege. Condisiunea Irlandei îmi producai o serioasă grijă, însă un proiect va fi imediat supus Domniilor Voas­­tre, spre a da efect propunerii»» pentru o mai bună guvernare a a­­cestei Țări, după cum a fost schițat la sfârșitul ultimei sesiuni-Un proiect care­ să dea o grije mai întinsă educațiuniei in Irlanda­, va fi de asemenea su­pus Domniilor Voas­tre. Lipsa de înlasnire pentru edre­sarea unei considerabile părți a copiilor populatiunei din anumite districte, face din această ehertru­­ne, una din cele mai urgente, dar se va îngriji ca să se ia o m&safS compătibilă cu proiectul , Hohm Artlo“. r n­e Rege]© urmă: .Eiste imperios necesar ca probi», mele grele ce s’au ivit în i.eCuiiană­ cu industria minieră a cărbunilor« să fie rezolvate pe baze durabila A­­ceste probleme vor­ cere atențiuni dv. necuumată și graibni­că. In­tegi­­tură cu măsura luată ~de a se­ta aranijamenc financiare în íihote­­tria miaielor de cărbuniL spre a $a­­lătura con­di­tiunii­e economnice anam­mole pe dominiw actualmente în it. ■duisitrie, se va cere Domniilor Yd­m­­ire de a, examina propunerile pe te. teu dobândirea terenurilor cai­banS»­fere de către stat, pentru îm­­bunâi­­­­țirea pchiditiiumiliur din regiunile mi­niere și pentru rânduirea viilo­ara m industriei în­tr’uiu mai bun interes al îritr[egei comunități. Experiența din timpul răzbarate a arătat limpede efectele văttai­­­­toa­te asupra vigorarei naționiala * consumărei in­ exces a băuturilor el­ecalice si îmbunătățirea atât în­năttate cît și i­n __vi iigoare ce a urmat măsurilor lua­te*Tcentru regulativa «t controlul consum­ați­unei. In conse­­cin­ță în procct va fi supus Doumii­­lor Voastre pentru desfășurarea u­­nui sistem rațio­nal, pentru refula­rea vânzărei și apr­ovizionărei cu al­­cool în timp de pace. Cu toată creșterea pael­oțiunei agricole din timpul războiului, po­­pulații uiea­ acestor­­ insule este însă în chip primejdios dependentă da «­­provizionările cu hrană de past © »~ oeau și­ sab­lcin­ele fiipian­ ciar» pentru procurarea acestor provizii uii de pt filată străină. în ©untra valii ei de schim­b «căzute sunt foarte marii. Noloniște s’a mai provocat­ și «le vânzarea fără [precedent a­­ p­ropri­e­­tăței rurale de la inceputu] războiu­­lui. Li contseidință --se vor propune măsuri­­ pentru a inlă­ua-a ori-a ® j». multumiro -pe care­­ această opera­­țiune ar putea-o provoca,­­pentru a stimula și a tesvoite product?! 'nea­l­­omentelor d­e p­rimă -necesitate Sn~ l­ăun­trul Regatului Unit Un proopt va fi deasemenea intro­­duis pentru a m­emaja și des­volte industria peceuim­ilii. DSM PARLAMENTÜL E-MGLEI și PSLIfiCA HQHD1AU) BHHKiassoHraagraBaBESKSs&gffissHEK^&s^K» Discursivi ttesetai da©rș® 8a deschi* d®r©a psrleme^St^lyl eșielag — galișa fcSäsuriSia priwSSc-®?® Regele a continuat: „Războiul a rejudait din temeliile sale viața eco­nomică națională­ și trecerea de la război la pace, a dat naștere la pro­bleme de o greutate fără precedent eroi că țara și Imperiul nostru fac progrese repezi către stabilitate și prosperitate. Prețul obiectelor de consumațiune și a celorlalte lucruri necesare, a produs neliniște la toate popoarele lumei, dar sunt vesel de a­­nț­ine că prețurile în aceste insu­le sunt simțitor mai mici decât în Urmarea în pag. 2-a Urmarea a jug. 2-a Bărăganul de 8. Prof. Universitar Unul din dierectele învățământului asostru d­e până mai eri, era relativa necunoiașter­e a tot ce e dat jurul m­os­­­tru în care se lăsau elevii și din po­trivă îndreptarea s­pre admirație pentru oric ce se știa de peste grana­toke noastre etnice. Mai mult din­­­tr’un­ cemtinent de coai deșe evidență, ciream din est, aprofând, deși eu oare­care îndoială, când era vorba de ceva bun al nostru; și «bunei în­­ß», feneciiat îi mavișoram valoarea, spunându-1 în comparație cu apro­­piatul său din țăr­i străini ©. Eram uneori așa de orbiți, prin eductația noastră înstrăinată sufletește, încât, în comparație nu țineam seamă nici d­e evoluția noastră istorică, nici de relativul sonin timp de când am deschis ochii, meci de forțele n­oast­re restrânsie. Vina nu trebui de căutat atâta în voința, de deși am și difrere *"P ■ "■ -kl-r*­­• ~ ri.7* fi ■prea, trist. E de pus, de­sigur, puțina considerare a produisiilor­ noastre din ori­ce tărâm, mai mult pe sea­ma necunoașterii lor. Pentru a le cunoaște, trebuesc cerceteze. Cerce­tătorii sunt puțini, pe când relată­rile despre străinăt ale ne vin de-a­­giata, lesne de apropiat. Dar, chiar acei cercetători, din diferitele dome­nii, patimi câți sunt, sunt și sgârciț. Cele aflate de ei, prin observare sau prini criticia obiectivă, nu le dastăi­­nuose decât într’un, cerc restrâns, al celor aleși, în rre’iste serioase, cu un tiraj prea redus. încrederea în forțaie proprii, în valoarea — ori cum ar fi, mare, mică — produsului muncii,i noastre, nu este larg răspân­dită spre a mai infram­a pe cei slabi de îngier. Așa în­cât își găsește ex­­i^soana, starea, de api­rit din zilele de azi, mai rea poate decât cea de duHmin­ ea, războiniînl Atunci nu era negarea a tot­puternică, ca micșo­ra­rea realită­ții. O ceată deasă se în­­tinidea între noi și realitate. Două lumi deosebite, în toanni­ca î litri o excursie de munte. Sus, slăvită deș­teptare a naturii, liniște, farmecul piiseurilor bronzate de soarele abca răsărit, cadrul sem­nului fără pie de­­nart, diamantele picăturilor de rouă imnurile de slavă aduse soarelui de păsărele dias­top taie din somn. Jos,­­sub ceată, semn de întrebare. Pri­virea nu pătrund­e prin cor­tina dea­să, care învăluie necunoscutul. Soa­rele însă e. .pentru toți la fel: el soarbe coafa. Realitatea de jos poate apfir.d­a, de șirin mini­a­tu­rg, din cam. ,7,a depărtării. Azi este însă în une­le priv­inri mai rău. E negarea voi­tă pătimașă, a tot ce e bun de eri. Lumea va încape abia de acum. Tot ce s’a făcut eri. era în serviciul u­­inei TO strâduse grupări de oameni, botezați, colectiv, primi­ri un nume care e în gura, ori­cărui vrea,să fi © nou. Și aceasta mu se spune numai între moi, ori puțini de o ri. Se repetă în fața frățiilor nou-sosiți— dinspre răsărit, ș­i apus — care în privința celor dim vechiul ve­r­it, au venit iute ori cu ide, nu tocmai favora­bile, exp­l­icabi,te insa foarte firesc Prin‘grija ce am­ avut stăpâniteril­­or d­e a ne descrie obiceiurile și sta­rea noastră general­­a nu tocmai da acele cuprinse într'un Eldorado a­­dhelmenitojr. Și totuși când știm ce «’a făc­ut la noi în scurta perioadă de La 1864 și până la 1913, când a început nelli­­n­tiștea în jurul nostru, dopi­nici în­­tr-o jumătate de veac — câte­va zile în viața unui popor și dacă se com­pară cu unele state pornite odată cu noi, pe cailea­ muncei mai libere, găsim bine întores pe lângă unele lipsuri datorite unei discontinuiități de plan de lucru exemple de adevă­rate minuți săvârșite. Dacă le-am­ ceti descrise în c­ărț­i străine, ca luate de prin regiuni străine, nu ne-am copit să exprimăm admira­­țiunea pentru munca depusă de a­­cele popoare­­ străine. Aducem în lec­țiile de geografie economi­că, exem­ple din peninsula Alaska, unde o­­u*așe vărsar în mijlocul ghețurilor, de prin­ Texas, unde iarăși centre de populațiune, ca in poveste, se nasc în scurt tim­p în jurul sondelor de petrol principat descoperit de prin preriile americane unde mașinele­­ agricol © se văd ca întinsele câmpii, cum se vedeau noga înainte Ueoniî în cârduiri. Asemenea explicițiie se avem insă la nașul nostrin, dar tocmai de a­­ia se ve»te nu vroita să se cunoiaș­­tem. Bărăganul poate servi de mi­nune ca oglinda prefacerii -repent a țării noastre, .Stepa­­ plină cu. dudău, .pa'mi.a. dropiilor așa cum Odoblscu a desch­is’o eau mim Alexandru­ a cântat’o, «fie azi unul din grânarele Româniai. Cum a fost până în fen­suri­le recente, ne este arătat de o minuțioa­să fiartă rusească, tipărită cam către sfârșitul celei dintâi ju­mătăți a v­eaicului al­ 19-lea. Ea a fost găsită La Berlin, de stimatul meu coleg d. prof. G. Vâtcan, iar­ copia sa află azi în colecția Acade­miei Române. Peste tot, de la Mbstiștea până dincolo de Calmă toi, domina desi­­rul arborilor de stepă, înalte de mu se vedea omul călare din ele. Sate­le, răsteți, se țineau numai de firul apelor de multe ori secate în toiul arșițelor de vatră. Drumuri bătute? Urmele turmelor de oi care scobo­ram spre ornat, în­spre Baltă, ari dâ­rele roatelor de car trase în curme­ziș, de la a­pă la a­pă, rari, anumite, calea cea mai scurtă, așa cum se o­­bișn­uește și azi, în Dobrogea, d­upă feeperatul grâului. Semn de viața? Scârți­tul urnei cumpeme care se pap­­ila în apus de soare, pe cerul pur­puriu, ca niște­­norme și subțiri brațe de cruce, omi fumul ridicat sus, în liniștea amurgului, de la târlele rostete­ Rar, câte un ham, la­r&e­riț­­eria drumurilor mai bă­tute. Forfote vieții , era reprezin­ată prin dropii, prepelițe, potârnichi, epuri, bâb­­­ciogi, orbeți și toată lumea­­ necu­vântătoarelor, de pe pământ­, de sub pământ, legată de taina stepelor ne­­tulburate decât de fulgerele care spintecă carul d­e la un capăt la al­tul și fogomotul­­ tunetelor cu larg spațiu de ecou. Cărăușii nu se încu­metau­­ să pornească la dr­um, singu­rateci, Oarde se țineau în șiruri lungă, căci­i conducătorii­ lor n­u știau ce­­ se poate întâmpla în dru­mul nesigur, pli de greutăți. Stăpânii câmpiilor care palmă, fără, pic de copaieiv* © n#a lupii, ap­a’­­ma oamenilor își a vietătilor toate. Urletele lo­r erau singurele «© rame de viață când pământul se îmbră­ca în haina omătului curat, sub ■are, se pregătea izbucnirea în pri­măvară a semințelor rgapâvidite de vântraiile neîmpedicpte în vraestea rea*. Doar cârdurile de e’orî. i prin croneonatul gălăgios, m­ai arăt eu­­ încotro sunt ascunși oamenii rzo­­a­ți unii de alții. Azi? Schimbarea nu ne-o arată nu­mai hărțile amănunțite. Drumul de la București de Fetești, face să se prindă­, chiar de cei care nu străbat țara de cât numai în vagon-restau­­rant, bogăția, orânduirea și munca, desfășurată pe alcast mic petec din rodnica noastră țară. Drumurile de fer străbat în lung­­ și în munciz’ș câmpia largă. Yea­­hingul toiț, ca ș­i di­telungul liniilor tr­anscc­n­tinen­tal­e din America, lo­cul vechilor târle­țe-a­u luat satele, gO.Lipodări î­ntemeia­te, une­ori cu a­­șezarea regulată, amer­icanâ, a ca­­celor. Dinspre apuss, ar roata^ edic ® doritei de munca og­oarelor, înain­tează regulat, în spațiul­ dintre ape, dintre dau m nisip de fer. Șosele drepte, bine întreținute, leagă așeză­rii cuteile omenești unul de altele in­­tr’o rețea de furnicar mereu în m­iș­­care. Cum paiele vechi, strămoșești, s’­au înmulțit­, îmirovorătorile și da­ns«­­­ipoT­ilie lor moderne, turnuri , de Sar» in vîntul îi carora o roată de aripi, t»o­losește put­erea vântului. Zarea nu se sfârșește în linia prinoiihului, ca o trăsătură de eramisi regula a­dusă pe s­coala cernicii. Pâieturi <1a salcâmi, mul­țu­m­­i­ndu-se cu puțin, ca și cămi­lele deșertului, incornjoara casei, strâns­ă grămad­ă. ..pârându-le de dă­­gereala, soarelui­­­.a și de furia ori« vățului. Iar locul bălării­lor puțin, productive l’a luat aurul păinaselor si angin­ul spicur­ilor de pă­trsijai. j?«i­ când mai­­ poți prinde,­­pe locu­rile de pârloagă. Sau in jurul lăsă­rilor sărate, cioburi de oglindă vârliite iei și cot», icoana vremrariî'HS care au fost. La mă aiâm­ea creștin­­ă Ste voie, soc­ iuri diferite «mai înalte 4* cât omiul! orî galbenul rapițc su­lbf»­. trece. mai povestesc călătorului zilele, când în pădurea lor &&_­t» loan ascunde­­ c­anoidie ten ^covilt^ din care vânătorul prindea în fo © S ÎÎ puștii, m pîrfii poliț'î­n bătaiașî ori aicor­­idile prinse. Acum și­­ acestea fin capa matat, mai departe, spre mul mărit . „ „ . ] Primăvara, strălucite frăgeauii* voiiile lui. iinfinis peste tot ca un co­vor. Tr> Vr-» T'vi’<* fiwv-T'il A l^^BsamaaaBeaaKa^^țaț^^^S&f *

Next