Viitorul, martie 1920 (Anul 14, nr. 3603-3609)
1920-03-31 / nr. 3609
s Anul al trei-s \ v 's, No. 3809 ^gr&Ci u ■rt- 20m § ABONAMENTE In țară , hi g transațiile pease luni 30 Lei șease luni 50 Lei REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIE! Ne. 17 STRADA EDS AUD QUINE T N«. 2 (Vis-â-vis de'Hotel Capsa) Tehfixnncu': DIrecția 31/931 Ired^cția 1* Administrația ■!!/193 și 3/11 ANUNCIURII COMERCIALE Se primeaiă direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și La toate Agențiile de publicitata un an 60 Lei un an 100 Lei un număr vechiu 40 Bani ARDANELELE interesele românește în viitorul regim al Strătmtorilor— Tratatul cu Turcia,în curs de elaborare pune un disciptin mai înMalt de toate, din punct de vedere international, viitorul regim al Dardanelelor. Telegramele de îicce zi anunță desbateri în Conferința de la Londra asupra păcii cu Turcia, fixând în deosebi grija aliaților cu privire la regimul de mâine al strâmtorilor. Ultimel' evenimente de la Constantinopol, cari au dus la ocupatiunea or șuska de către trupe International«, pare a grăbi soritunea în discutiun3e cari, până acum, despărțeau pe aliați în două puncte de vedere deosebite. In regularea viitorului regim al Dardane.dar România își are cuvântul ei de spus și, in special, are interesele ei de aperat. Din punct de vedere românesc regimul viitor în Strâmtori este legat de regimel de mâine al Dunărei, noi fiind singurul sfat către, — spre deosebire de aliații noștri, — suntem interesați din îndoitul puncte de vedere al categoriei vaselor noastre maritime și fluviale. Stăpână pe gurile Dunărei și peste trei sute de kilometri de ambele ev întahrri, cu o navigație pe Dunărea de jos mai activă decât pe tot restul fluviului, România este interesată si iși asigure pe Dunăre deplina libertate de mișcare, pe care nu o poate pune in valoare, însă, decât având asigurat la Daardanele un regim international cu complecte drepturi de intrare si ieșire pentru toți deopotrivă. Soluția definitivă a viitorului regim în Strâmtori nu este încă stabilită. —dsecuțiunile continuă și azi la Londra între cele două puncte de vedere cari s’au pus în desbattere. De aceia astăzi, ca și la epocă când Dardanelele fuseseră cedate Rusiei, preocuparea noastră asupra regimului strâmtorilor, până la ,O hotâriire definitivă, nu este mai putin mare din punctul de privire al intereselor românești, mai ales că unii dintre Aliații noștri nu pot fi mai mult interesați decât noi in rezolvirea acestei probleme. Astăzi, însă, mai mult decât ori, când discuția de la Londra se face dintr’un punct de vedere politic și când la Constantinopol se creiază, însă, o situație de fapt, prin ocuparea Capitalei otomane de către trupe aliate, cu participarea chiar a trupelor grecești, nu putem admite ca soluția in chestia Dardainelelor să se ia în afară de noi și fără participarea noastră la viitorul regim al Strâmtorilor. ■în cercuri bine informate se spi^Jin chiar că aliaților nu le-ar fi lipsit dorința participarei materiale a Româiei în acțiunea recentă, care a restabilit liniștea, ordinea și siguranța în Capitala otomană. Oricât de mult «ar fi astăzi adversarii unei acțiuni din afară de hotarele noastre, totuși au ar fi exclus să pretindem ca viitorul regim în Dardanele să nu se hotărască în afară de noi și fără de noi, indiferent dacă aceasta ni s’ar cere ori nu, tocmai fiindcă în speță avem interese directe și speciale de apărat. Se înțelege că nu avem de pretins ca, în ce ne privește, soluția viitorului regim în Strâmtori să fie o soluție de contrazicere între interesele românești și acele ale aliaților noștri. Dintre soluțiile în discuție, însă, fără îndoială, că ne convine soluția franceza cu Sultanul la Constantinopol, complectată prin instituirea comisiunii internaționale de control asupra Dardanele!«:. în care, o libertate de navigațiune să fie garantații, însă, prin participarea tuturor celor mai direct interesați în controlul din Strâmtori. Din punct de vedere românesc, prin urmare, viitorul regim al Strâmtorilor nu poate fi privit decât în legătură cu regimul viitor al Dunărei, cu libertatea de mișcare și pe fluviu și Î11 Dansămolc, de care e legată întreaga viață economică a României. ZI CU ZI Pe când toate. lumea se preocupă la> ivta..stru..i. economică, d-nii Lupii Mihalache și larga, *e muncesc va descopre mijlocul prin care sămânța de furtună poate să* dea grîu ori ]kmr |ub ! „Adevărul“ este în deplină fericire. El mărturisește pe dropii cu vrut că a reușit să convt*rt»*.anvâ ia ideile sale pe d. at. lorga. li prevestește că rau curând îl va converti în scfial. E singura dată când recunoaștem toat miicia afirmațiilor d-lui C. Muie ! * . ..• dr Lupa a posc’asnunt la mririnarea _de!a Dacia : „Vom muri,pe baricade“. E o exclamație verde pe care- o cunoaștem icr pe vremea incvoluției cetei mari franceze. N’are nici meritul, deci, de a fi originală. Dar 00 curios pare spectacolul în care d. N. Iorga în cosilnim mar tiplul.l'ilst. poartă pe cap boneta frigiană, împrumutată uleia d. Lispu ! Și pentru că vorbim de cele petrecute la întrunirea, ilirna. „Dacia“ trebue să spunemă după cum.dr. Lupii ne desmormântează pe Robespierre și Murat, tot așa d. Mihalache ne ad to- amipite de isetorica d-lui. Fleva, cână vorbește de „boierii ! Hai 11 p vechi ! Dl. N. Iorga erete de-o logică în materie politică" demnă de admirat. D-'Sa combate dizolvarea Parlamentotui pe două consideratău-ni: întâi că Regele nu are acest drept. Și al x’leilea oa d-sa, d. N. Inaga, va lupta ca de -acuma încolo Regele să fiu mai aibă această prerogativa.. Dori, după d. N. Jorga, Regele are și nu are dreptul,de a absolva Párlamen,tubifcint în luime felurite genii creatoari D. N. Iorga 11c presimtă geniul invenției miei, logice moi, cu care d>infinti locuitori ai patmîntului •nu sunt încă familia rinati-La„Dacia“ d. P. Bujor — anumea Viti Vawla, cu ddafi — fostv pm sedivitie al Soniatului, s‘a scandalizat de oarece mi anarhist n‘a fost lăsat să vorbească. Avea dreptate. Ce punea realo si. mai periculos ondinei publice- acel agmit al initernatio milei. III, după incenidiarata discursuri ale»itriumviraturii i Mihalache,—Dupu—N. Ioriga, Inopattcii nu-i pasă iile pli Le «i nici fostului bloc țărănist de anarhie ! V" ✓ JPAGIM K împrumutul refacerei CUVÂNTUL M. S. REGINA MARIA —* ff-ffa &5'lW i 5Ä BUSä^-«* 4*2* ci <r^«fe *&«?&!*.*%>§ f &B*£3bS=fcBfl/e& «CS& <£ff&RpS52e&A IFfcB*iaA 3*5 ä'*Ä*i 5äb*#$ In times de g*«a«eea și de răx&d, fiecare trebue să sprijine prin orice jertfă fara. Nimi astfel ne iutem plăti sfânta datterie fată de cei cari au dat total, zimț?iaa, pentru noi. MARIA Basiliile Basîre si streinii Opinia noastră publică e cuprinsă a fi cătuva vreme de un sentiment de îngrijorare ,cu privire la soarta avuției noastre imobiliare, care e camodmtă în mod sistematic de străini, cu prețuri cari nu reprezintă decît a zecea parte din valoarea ei reală. Străinii cumpără nu numai ac.tiund de ale societăților noastre industriale și comerciale, pentru ca și un moment dat să aibă cuvânt în conducerea lor, ci și valori reale, terenuri și case, de prin orașele noastre. Astfel, pe lângă, cumpărăturile din Capitală, aflăm că la Constanța, se cumpără pe o scară întinsă cu drahme grecești, imobile și terenuri, cu prețuri derizorii, dacă só dlosim valoarea reală a acestei monede. Cari sunt cauzele acestui fenomen îngrijitori In primul rând esc depreierea nejustificată a leului nostru fată de valorile străine. «O depreciere cu care am contribuit, se știe in ce mare măsură, o anumită bmuucă mare din Cluj Uala. Ta al doilea rotul este faptul că fi’răiiăi cari se îndeletnicesc cu asemenea operațiuni găsesc sprijin și încurajare tu acmuna lor la anueîădă, faimosul balet, îșî face apariția îndată după a doua reprezimtații a „Aidei“. Nu știm cu ce ocazie va mai putea fi utilizat acest, balet, în afară de Aida, iar Clacă e <adus ca să poată susține «hertinMie operei române, trebue să respingem cu toată indignarea acest procent u. Saus sacrificăm toți pentru cântărintî și neutrii operei română, să ne iteori'ficăm 'pe orice cale, dar că nu tolerăm înjosirea ca prin valsul vienez a celor șase baleiiiste să ne întreținem cântăreții și citem 'română. De altfel publicul a răspuns cum se cuvinim, a răspuns prin indiferența „Epopeei Dansului“ titulatură dată de direcția operei.mite bancă dela noi, cu capital unguresc, austriac si aliat. In mod constant, aceste bănci se fac instrumentele acestei acțiuni de acaparare de catres cătini, a bogățiilor noastre. In legătură cu această chestiune. Ardelenii cunosc ce a făcut una din aceste bănci cu trustul alcoolului, și ce se încearcă a se face azi cu societatea metalurgică de la Reșița, dându-se cea mai importantă industrie, aceea a fierului, pe mâinile unei societăți austro-ungare. Se pare însă că nefiind mulțumiți cu câștigurile realizate pe această cale, și pentru ca ~neapar’iitorii să aibă o influență și mai activă în politica financiară și economică, se preconizează prin anumite ziare ideia de a se încredința conducerea finanților Statului, reprezentantului, tocmai a uneia din aceste bănci cu capital internațional. Sugestiunea aceasta, riscată de ziare cari nici odată n’au ajuirat intemse românești, mi poctte avea rfP sigur mei o seriozitate. Dacă am menționat-o totuși, e ca sa arătăm până unde merg pretențiunile și râvna de acaparare a vietei noastre economice, de către reprezentmții intereselor neromânești. P i P reședintele Republicei cehoslovace, d-1 Massaryk, a împlinit 70 ani. Cu această ocazie d-1 Tomasek urându-i viața lungă, d-1 Massaryk a răspuns printr-o alocuțiune importantă din care efliaștein: «Este o greșală a se crede că revoluția socială trebue făcută numai decât, greșală care a făcut-o Lenin în Rusia. Acum ne găsim în plinjâ reforme sociale, dar aceste reforme i-ar putea fi aduse la îndeplinire prin violență și prin robirea burgheziei, care evoluează și ea încet-îacet. Cât privește naționalizarea industriei, acest lucru în loc să prezinte un remediu eficace, înseamnă pur și simplu «birocratizarea» capitalului. Clasa muncitoare trebue să lucreze de acord cu burghezia la rezolvirea problemelor sociale.» La 13 Martie s’au împlinit o sută de ani de la publicarea faimoaselor «Méditation»» ale lui Lamartine. Toate școlile din Franța, din ordinul ministerului Instrucțiunei Publice, au comemorat pe marele poet și pe marele cetățean, care a fost și un aprig prieten al României reneacumle. fiarele vieneze povestesc un cap, foarte finostim al unui gastronom, care era obișnuit cu cel puțin trei mâncări pe zi. Se știe că înainte de război Viena era orașul unde se mânca mai bine. Acum în urmă nefericitul gastronom neavând sigură nici o mâncare pe zi a fost găsit sprijurat în prater. Marcuri 31 Martie “ lßäSSTSsSÄ3fe«*.<aä!aaa SC%I3QR9 ©SH PÜHM Ilarul Mim țomețtigl ' ’ • ■ AL FRAMȚE! —Stabilitatea în cem&rt; Provizoriul: 45 na tmmsuna A'ai«ia«wc<3»»aH»«BawBaaM8aw MKaB^scen B^«»«'»g»o»«»...«»TMTffg Ori iiîațiile sehimbului au ajunși o adevărată ■ sperietoare pentru țările, cari nu se găsesc în situația excamționstate a Angliei, Astoricei, Elveției și Spainiei, spre a cita numai tăriile-ale căror iiom-se simt mai mult căutate pe piața Parisului. Nu tuți putem spune en Matisfache: „Viața'este ieftină la Paris, cu 200 de dolari Trăiești bine“. Americanul trăiește bine cu 200 de dolari, firmî că dolarul 'i are, astăzi, o valo jjire de peste 14 Ir. kori, ce francez poate riieît fi el singur’—afară numai dacă « lui Icosir», 2800 de Kr. )|j lună, fără să ge'sfiiiiscă viața exagerat'.' db sețnpă-! Dar ‘'|dî.iî.| la,montațiile asupra acăderii moratelor nu duc la miel un rezultat, practic. Noii ne plângem și smocul fraji-oe, scade, tiiupu ci.im s< sade și, feuil puman< TX*. Trebue, deci, să vedem carei cauze se "datorește, mai cu seamă. •tunția roș financiară,de azi. Din toate hiărțile mi se spume: Eu tropa nu prezint'i dos tu te garanții. ■Tte iweia rtla b,l-T irite ii reibiza effeditul, de a voia țările neutre, care atr putea-o ajuta.. .ez i să db a i.hilra în legături prea strânse de comerț. Astăzi. Franța, tara.mw»<>H<nită ca bigar a ajuns până și Iubitoarea Spaniei. Să emitau numai ilobitopire, dar o debitoare care solicită prelungirea scadenței ! Kissiguranta SigistaSSnă Oouiei*stagiației-națiobial este dispus a intra in legături cu Franța. Odată dobântestă încrederea străinății, Fraința s-ar vodcă, ca înșiși, în măsură să acordie sprijinul ei țărilor, cari așteaptă pasivartea de la ea. Diar pentru ca comerțul străin să nu fie neîncrezător, trebue să aibă siguranța ce ni lipișește. Siguranța face asta ;cf.« e o siguranțip, oare ce referă la solvabiliijiijÄ.ifiind debitoare. Că și noii, Neanția pileziui'.iă garanții lui Sevento în această priviiță. Nesiguranța de care vorbim aste pur legiRală vă. Ea provine din aceisx că răizboiipi! a imortalizat -o eră de provizorat care e foarte dheunăfoata roluării regimuriloir iniimiatiomale. eo Eînesî în la corî5er € sale skav BSSasiE«) Franța a denunțat, în ulttipii doi r And,emnvpațiile sale cu mema 1«. Delai iirad raporturile cărora li se aplicau j zisele convenții sînt înlocuite prime simple diispozițiiuni cu aplicarea robuste ,la cîteva luni și nari se contrazic unde tini alte?©. Sub miisteriul urnei asemenea deriziuni ministeriale, comerțul nu poate face concesiunile impreiiite reînceperi afacerilor. De unde și stagnarea dăunătoare tor care se afla. Franța. Vechile tratate de comerț nu stabileau nici ele o stare de fapt veșnică. Erau, însă, îniduriate pentru o perioadă de zece ani, de obicei, și prezintau, prin menținerea vitejii de câțiva ani, a taxelor vamale stabilite prin ele, o stabilitate, care astăzi lipsește cu desăvârșire. ".Uio^ea-ție, prelungindu-se, îns'.rSî. neazu omo apropiere ligguetoome naftsa /,1S aaeâea, că: „It n‘y a qrv> k> issavisoim qai dure on Prance“. Chrói mașinu-se cu nesiguranța de azi m !»' .Just'fica această maximă cota poate duce la mină întaintea Republii. Scr ivory,, totuși, într’o ameliorare gralmică. Cs va fie ® guvernul ? g^M saafegaga gi BKagăfais^^ tondus numai de iuldraa db tară și pătruns de iscapsüa'.'ea de-a «ț. iMHip 1 Anii fa, cât mai ounând, 5» «♦»»rea de mor iminte, aetontul mfeim'.t. făcând aibstrâie-fie fie orice «opsid'-raț]ani: de partid «an 'de efe», mi are in vedere decât mântui ms lyriei. Para îndoială <& nu va fatiuívdu «a până ontice în relațiile de'pietrenai e ori .$.trăiM&taffee<a dapăoawro arată hotărât «a modifice și fi.muntele tării. Noul probam ecotuomio al 1-lui Millerand și eoft-ifec săi, se arată inspirat de cele mai «ajutare principii. Am văzut că prima măsură a noului guvern a fost reducera Imnige/ /lui [ ea îmi, «miliarde* măsură destinată să aducă încreder’oa străinătății. Apoi piseniul de înscPmnare al d-lui Manșa], contra*- 1 arul <?u acuta al d-lui Ivlosc/,, pin chemat ,să regenereze finanțele idiente ale Franței, fără a opri în mersul ei acumularea de bogații, întPun inominit,urând înghițirea rezervelor dinaintea războiului, face necesară iaruuinea de uinui capitaluri pentru restaurarea țării. Noul guvern se arată plin de energie și ide bune intenționi; poporul francez, de asemenea, e conștient de gnavitatea situațiunii, și această imprejurare îi va penainte, poate, ,să-și revie mai repede. Partig. N.-A. I. greutăți In raporturile cm conceîttate In raporturile cu coloniile, industriașii Metropolei__întâmpină greu** toți tot atât de manea și eu a trăiară tartea. De aceia, cu toate că tratatele de comerț nu pot fi considerate ca prezintând o ideală stabüitate, se dorește totuși o revenire la regimul lor. Dacă, până acum s’au strecurat de multe ori lipsurî, astăzi nu sa poate să se mari revoare ilchioxiziuni cari pot fi vătămătoare dezvoltării Franței. In noul regim comercial al Franței, guvernul prinându-se de acord cu carcerele de comerț, va trebui să asigure o stabilitate cât mai perfectă comerțului. Provizoratul este o stare de trac- COSTROLUL POPULâîÎMEI -Ordonanță p refectâsrei posibilăe a Ospitalei— Prefectura poliției Capitalei a dat următoiarea ordonanță: Oft uumțare la Trubucația No. 274 ,din 1 Mai 1919, ec «duca la «niBoșii»ta pudică că, prin» finaltul deriv#?: No. 1.446 din 21 Martie 1919, publicat în „Monitorul Oficial"* No. 1. 1919. Fa pus în aplicare, ca începere de te 1 Aprilie 1910 dispopulimite db «ub capitolul 8 din legea pointre constrolui steferiaism*, ansabplul u-Borst din HÎat&himinto’e pubi.uee și poniis insființarea 'lâioi bincon al popullațîunii. / Intru a proveni »unoo motiv de scuză,îfediu din accaflo ași Area obfirați liniilor impuse populațiunii prim ^rii șiKizițiunile de sub «cel fie tiran,semie multijos «hipototo de O tb capitolul 3 din zisa togo și nuntmle . Bipourile de pe plasare ART. 36.— Pe lângă fiecare ,p»rție de oraș în comitecie urbane și fie lângă ficare..primărie in ixnnmele rurale ce înființează un bhsum al populiațiunii, care va avea atribuțiunte următoare : de a înscrie inariusne registre pe toți Românii și sti*ainiii, majori și minoritari, a» riigedinta obișnuită în comunnă; de a face toate modificări e splative la schimbări din domiteiíi, nașteri, că- Bătror și morți ce i se vor aduce o. cu iMustință de eficis to de stare civilă; de a-i libera bmotiul de înscrierea locuitorilor* înregistirate te biruiau,, certifîcate pentru sclutife- Continuarea la pagina 2--. jgs^tft MUgICIMUft Isers Kom 9 fe^iCbs, Bsiefe&i operei rmuStie.—.,,aidaa sn *,T ©sca. Opera română își continuă cu greșe eforturi activitatea. Neputând face față cerințelor numai cu muzica, a alegat la scene de litevet, dar la balt ușor,„la balet care nu are dreptul să trăiască sub titll din „operă română“ și cu atât mai puțin sub acoperământul „Teatrului Natonal“. Apariția valsului, a scumpului vals vienea, T prea timpurie iatr/da» rănile lăsate de recenui război!* La Colțuri de stradă, prin curțile biscrefei, ca și la poarta casei în case câte-»a viengge își aruncă degajat piciorul pentru sume frumoase, sau șfic« igivalizi din război, sau femei și copii care poate nu au pâinea cea de toate zilele! Dacă muzim e legată de biserică și școală, dacă ea e legată de sufletul omenesc, dacă ea •?- ogivabilu -să înobilece sufletele, e bine să se știe, că, există și o muzică otrăvită, o muzică. îtericuîe albă, care nu are nimic comun cu aspirațiile neamului nostru. Nu sunt contra baletului de cămaoier, a umili adevărat balet, și a liniei veritabile muzici ca balet, dar sânt contra unui balet mediocru, a unui balet eegapreer străin de nmanul nostru, care se intitulează al operei troaâne și care cu nimic nu poate justificja existența feri pe scena Teatrului National. Susținut de o muzică extrem de «i*. După seara, de tristă memorie a venit una care ne-a ‘înveselit sufletul, care ne-a făcut să sperăm în zile mai bune. S’a reluat Aida «a d.-na Rodrigo în rolul titular, iar la puiătru. eu d. AWngartner. Dacă, descinderea s’ar fi făcut în acesta condițiune, ar fi fost mulțumire irevers]». D. .Mihail Nasta în Radames încă bolnav a putut duce la bun sfârșit rolul. D-na Rodrigo în Aida a mulumit publicul prin jocul din scenă, și căldura, tent ulinii d-tîsteție și părea foiarti obosită. Foarte bine s-a prezintat d. J. Athanasia în rolul regelui Etiopiei. De altfel nici nu e o aba te un rol mai potrivit penim mu nkim d-sale de a cânta. „Ramf&s“ hwspdiuțai iot d-iliu Folescu a primit o interpretare superioară. La ce grad de perfecțiune ar fi putut asturgii acest artist, dacă ar fi avut critin uitate, dacă a nui-i av ic o scenă de operă... D. Weingartner a reușit să unifice áinsajuMu și să dea viață muzicei. Actul al III-lea a fost îndelung ovaționat, fiind scoși la rampă toți artiștii precum și reputatul maestru. Corurile, decorul, mișcarea 'n scenă, au decurs în condițiune ferică trecut Vineri scară a „Tot ea“. Față de complecta lipsă cărți românești îndrumătoarea materie de muzica, îmîi voi peru să schițez în linii generi’V para ririîca operei lójr Giacomo Pucc Reprezentant principal al școalei moderne jaliemiS alături de Leoncavallo și ■Maseigni. Rucciini se bucură de o extrem de mare .yopfil arimalî în întreaga Virtue civilizată. Combătută cu îaxypiyșunare de către moderniștii franceipt și veriUKart', școala modiemă italiană, a fost intitulată „veristă“. Veriemul este considerat drept o muzică superficială, o muzică amatoare de succese și efecte ușoare, ob' ‘ținute prin 'infolfiaoe cari>n‘ar rezulta uiei dintriun fonul series x iluziea, cum unei dintr’o imspirația ca aceea a vechilorr melodiști italieni. Se pare totuși, că se exagerează nota, căci nu nupiai profanii sau dornicii de muzică ușoară aleargă să asculte pe Froetai, ci chiar muziciani cu greutate. Și nu numai s’o asculte, dar chiar s’o execute. Un exemplu elocvent este chiar maestrul Weingartner, care cu multă plăcere a contiuițit să briieze Tosca. SolKa’ietatea orchestrei lui Iluceiii «sta plină de dispirănire ca și aceea a lui Wiurnir, însă difercnția este, că cea dintâi nu este încărcată de masa orchestrală prin actorduri pline, greoaia ci din edittră foarte eterica. Se găsește multă bizarerie atât în sdmorietcale, cât și în ritm. Tradiționalele ,/.-o,no-ano“ sau „note ținute“ în registrul atent al cântăreților ca și schimbările disp ale mișcările sunt intrat enințate în mod sifetomotic de Piscoitui. Interpretarea operei Tosca se poate spune, că a fost gatefăcătoare. In rolul titular a apărut d-na Wengșioner. Atât în, Aida cât Towa, d-sa nu poate oferi carti ta, de glas, reelaniată de aceste rol. Se constată rutină în cântec și canscente, dar această calitate satisface nici pre departe partiția . Puccini, veșind complect restagreutățile de structu D-1 Nosibilit, cu teră ale rolului lui „Cavaradossi“, l-a araiat cu surces, făcând ca jocul și cântecul să-i fie subliniat prin frumoase aplauze. Mai ales în ultimul act, P carpia s-a bucurat în parte de vocea metalică și sănătoasă a d-lui I. Athanasiu, care a putut să-i lua brutaliitatea ei răutatea cracteristică rolului. Momentele de eleganță în cântec și taxi mai au nevoe de oarecare modificări. Atențiunea la bagheta maestrului și revîderea rolului pe alocarea 51 la p.trupa P8 d. Athasiasiu la adăpost de momente critice ca acelea din care le-a avut în actul al II-lea. I.I. Felescu în „Angelotli“.. a fost artiistul conșiiiincios care e veșnic la datorie. D-l Damiaas în „Saerestauul“ s’a achitat în mod onorabil. Bagheta a stat în mâna d-lui Wi*ngartner, câns* a impus litera textului nmziand Tutuloru. Cele mai mici devieri au fost subliniate de enervări manifostate prin loviri puternice în .pupitru. Tot soiul de intrări au fost indicate mai mult decât vizibil, chiar nu numai pentru artiști, ci și pentru public. Acel care era în întorsire era lăsat i părăsire pentru a reveni cu altă ocazie. Multe dim elementele orchestrei n’au fost la înălțime. Violoncelul care are atât de multe și atât de frumoase lucuri de spus în „Tosca“ nu a vor'b't așa cum se cădea. Decorul și mișcarea seemică reconfirmă elogiile aduse în trecut d-lui MarkoAeky. Nntrucât privește lipsurile și cieiuirea unora dintre procedeele dl«' orfanizare și laicimiîisme ale «percuție care am avut onoarea să se expun voitorilor, nu trebuiesc privite ca un mijloc de distragere sau impiedieafe a irealizăreî scopulm propus, ei din contră pentru pornirm nu un drumi sănătos. Că'trebue încurajată opera nu încape discuțiulEă, dar încurajarea nu pesete consta în alimicatuivo de misaj, cerere u, perfect ci din contrai indicând pe cât puterile și cunoștințele ne ,»înalt, toate greșelile sau insulfieiente« existente. Să încurajăm cântecii ' artiștilor, români, dar nici decum pe acete al străinilor, can m stau concuiu cu t surra? gravo și nici baleuî «are uu poaste cu nimic oomtribui în rezultatul urmărit de noi. Pe aceștia nu puteau să-i judecăm decât cu măsura trebuincio iasă și fără nici un fel de milă. Pesta să se supere unii dintre fondattorii operei noastre,dar se pre» poate ca mai târziu, că s8 convingă de dreptele vida ap reoi © rî, cari ixvUfiăap din cea mai eishioru judecată și pentru acelaș scop .Chitra reap lucrează și dionmi'lé los, MAROBIj <y? ana de HARca mmiz Și uu * *1*