Viitorul, mai 1920 (Anul 14, nr. 3635-3656)

1920-05-28 / nr. 3654

Anul al trei­Spre­zecerea No. 3654 »«la[«----------------------- -■ — |• ---------—_ _____________________|___________________un număr vechiu_?U] In țară . . In străinătate ABONAMENTE . un an 60 <0* , un an 100 Lei b­ara­tani 11.01­1 Le1 R­E­D­A­C­ȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA F­ DSARD QUINET No. a STRADA ACADEMIEI No. 17 (Vis-a-Vis de Hotel Capsa) * v g Telefoanele: Direcția 52/23 ffgy/jjfgjf Administrația ^*2 Și 3 LI ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate C ANm iNl 1 ^ És# I psrtWulu — Bai Capitală și DAȚII ^ p.icia iifov —r SENAT (alegerea la 70 și 71 Maîuj M. I^­ief © sh)rt13, fost Președinte al Camerei, I« Pfikopi © ŐlS8WÍil,© I € H» fost Primar al Cap., fost Senator degerai U« La­ fifeFis, fost Deputat, fost Senator grafi ClclogiiS, fost Vice-Președinte al Camerei, fost Deputat Emil C. Petre SilS, fost Primar al Capitalei, fost Senator Or. Ștefan Bogdan, fost Senator Marin Jianu* * Învățător, fost Senator I î VOTAȚI CRUCEAI GRADITA Du­íre ROHANIA $1 MIA ! In curând își vor începe lucrările pe teren comisiunile de delimitare a graniței dintre România și Ungaria,­­— așa cum a fost fixată de tratatul pe care delegația maghiară îl va sem­na peste câteva zile la Versailles. . Negreșit că idu­pă l orice răz­boiul mare, care aduce după sine trans­formări și prefaceri radicale, e foar­te greu să se reașeze echilibrul, și soluțiile ce se iau să fie definitive. Dacă adevărul acesta are o aplica­re generală în istoria hunei, apoi de rândul acesta regimul pe care-l sta­bilesc diferitele tratate de pace ,în­­­cheiate în urma celui mai mare ră­z­­boiu pe care l-a cunoscut omenirea, de departe de a fi idealul unei așe­­­zări temeinice care să asigure pe cât e cu putință o eră de liniște și pace intre popoare. Pe lângă cauzele inevitabile, naiu­­de trec­itu­ri și neînțelegeri între state, ip’anti­ca ti'uisis'd £ T^ ^CTjuS’iLüI btT prem — concretizată în diferite tra­tate,—a adăugat încă alte numeroa­se pricini de neliniște și nesiguranță, pentru simplul motiv că interesele­­ speciale ale fiecărui stat mare au predominat în alcătuirea acestor tra­tate, cari n’au ținut seama nici de in­teresele celor mici, nici de echitate. Încă un fapt care contribue în ma­re măsură la crearea de no­i difi­cultăți, la prelungirea și accentuarea atmosferei de neliniște, nervozitate și nesiguranță generală, este acela că statele învinse găsesc întotdeauna protectori printre marile state ale In­­­țelegerei. Astfel Germania a găsit sprijin în Anglia și America în poli­tica ei față de Franța, — ceea ce a pus într’o situație foarte grea pe aceasta din urmă. Ungaria a găsit de asemenea în An­glia un sprijin pe care niciodată nu l’au avut aliați cari au lu­ptat și s’au sacrificat alături de înțelegere, ,— cum a fost România. Se știe cum am fost nedreptățit­, atât în ce privește știrbirea Banatu­lui, cât și la fixarea granițelor spre Ungaria, unde nu s’au respectat nici drepturile noastre etnografice, nici granițele geografice naturale, recuno­scute prin tratatul dela 4 August 1916, —și ni s’au luat astfel gurile ■Murășului și ale Someșului. Dar nu e destuil atât. Ca și cum cu bună știință și cu intențiune, Consi­liul suprem ar fi voit să arunce să­mânța unor dificultăți și neînțelegeri viitoare, și în această parte a Euro­pei, nici această graniță, — așa ne­dreaptă cum e, — nu a fost fixată de­finitiv, căci s’a lăsat Ungariei drep­tul de a apela la „Societatea Națiu­nilor“,— care, ,se știe* i * * nu e decât o transformare, o nouă întrupare a a­­celuiaș „Consiliu suprem“. Clauza a­­ceasta, se poate prevede cu siguran­ță de pe acum, va fi o perpetuă pri­cină de amestec al marilor puteri în afacerile interne ale României. Nu mai vorbim de tratatul cu Tur­cia care, tocmai prin nepreciziunea lui, va fi un izvor de noi și nesfâr­șite dificultăți. Revenind la interesele noastre, tre­­bue să constatăm că ceea ce se în­tâmplă astăzi nu e decât­ consecința dureroasă a situațiunei care s’a creat României de când a refuzat să iscă­lească tratatul minorităților. Prin semnarea acestui tratat, nu numai că România a recunoscut știr­birea Banatului, dar s’a obligat la semnarea tratatului cu Ungaria, și­ la recunoașterea drept graniță a „liniei Clefhenceau“. ’­­Odată ce România n’a știut să-și păstreze situațiunea ei de stat neatâr­nat și să-Și apere dreptul pe care i l’a dat tratatul din 1916, războiul ce­l­ui pȚlTVui .și SttCiuiCTI iv .. Jv­­ avea la conferința păcei un glas egal cu celelalte puteri, și de a nu primi autoritatea tutelară a unui „consiliu suprem“ care și-a arogat dreptul ne­admisibil de a dispune singur de soar­ta ei, — ceea ce se întâmplă azi era de prevăzut. Iată, de pildă,­ chestiunea despăgu­birilor, în care România nici nu apa­­re­ ca și cum­­ această chestie n’ar interesa-o deaproape. In vreme ce alte state aliate, cum e de pildă Ita­lia, Belgia, etc., nu numai că și-au luat în natură despăgubiri, prin lichi­darea averilor vrăjmașe, dar au fă­cut înțelegeri speciale cu Germania, — România, pe lângă că își vede drepturile nesocotite, dar și pe cele pe cari le are în mână și se știrbește singură, ridicând de sub sequestru bunurile vrăjmașe din țară... De ce să ne mai mire atunci clauza din scrisoarea de trimitere a trata­tului cu Ungaria, în care chiar gra­nița nedreaptă ce ni s’a dat e supu­să la schimbări dictate de trecerea ,pe care o vor avea la un moment dat vecinii noștri pe lângă Consiliul suprem, transformat în „Liga Națiu­nilor“ ?... De ce să ne mire văzând mâine­­poimâine că ni se cere dezarmarea, — cum ni s’a mai cerut în ajunul a­­tacului lui Béla Kiura,—în vreme ce Ungaria se înarmează sub ochii și cu ajutorul aliaților, deși în tratat e prevăzută dezarmarea ei ? Politica aceasta a „Consiliului su­prem“, izvor de frământări viitoare, trebue să ne deschidă ochii. Pă­șim mai veghetori­­ decât oricând, și în această perioadă de zbuciumări, să căutăm în mai înși­ne, în energia și priceperea noastră, singura salvare a situației pe care ne-am creat-o. -ooxxoo­ PRODUCȚIUNE " N­U_G"r­E­L­E se lasă câmp liber spetulatorilor pen­­­tru a se îmbogăți în dreuna cet Sten Hos*—, In timp ce majoritatea claselor so­­ KlincROfl Și SPBCUBaftQITl cluibe, pătrunse în sfârșit de adevă­­­­­­rul că motivul real al scumpirei vieței nu este decât lipsa de produc­ție strigă.: „Să se producă cât mai mult­, muncitorii, sau mai bine, o parte din muncitori n’ascultă și nu urmează decât un singuri cu­vînt de ordine: „Restrângeți producția și veți deveni stăpâni“. Astfel prin tot felul de mijloace, greve active sau pasive, sabotagii și micșorarea sforțărei individuale se încearcă de propagandiști străini de muncitorime, a se paraliza ridi­carea economică a țărei. Este această acțiune inspirată de motive bine­cuvîntate care să în­dreptățească excesele la care dă loc sau­­ este numai consecința unei gra­ve erori i lâeile greșite ca se­­ răs­­pâ­ndase printre mîunci­tori Vom vedea mai bine aceasta când vom examina mai de aproape ideile pe care acești propagandiști­ ai unei evanghelii noui voesc a le infiltra lu­crătorilor. Pornind de la criza generală cre­­iată de starea de război care timp de cinci ani a paralizat toate mijloace­le de producțiuni, ei țin muncitori­lor următorul limbaj: „Echilibrul pe care se întemeia ve­chea­ societate este rupt. Puteți deci cere ce poftiți; patronii nea­vând re­zerve de nici un fel vor fi forțați să accepte condițiunile D-voastră, ur­carea salariilor și reducerea orelor de muncă vor trebui să­ continue din cauza epuizărei stocurilor. Iar când patronii nu vor mai putea ceda, din­­ m­ina universală va ieși Revoluția .nrt-1 1 o . Acestor provocări criminale, care amenință cu­ moartea o țară care are nevoie urgentă de refacere, după de­putatul francez Lazarrige, trebuie să­ se răspundă: „Este inexact că din mizeria ge­nerală poate eși fericirea muncitori­lor.’Cu cât țara va produce mai pu­țin cu atât ea va fi forțată să cum­pere totul din străinătate cu atât va­luta ei va scădea și scumperea tu­­turor obiectelor va crește. Ce impor­tantă poate să aibă pentru un lucră­tor d­acă va încasa­ la sfârșitul săp­­tămânei un număr mai mare de hâr­tii de 5­10 sau 20 lei, d­acă valoarea, puterea de cumpărare a fiecăreia din ele va scăicfea. Iar dacă, în ipo­teza nebuniei supreme, poporul rui­­man­c din propria sa vină, ar încerca o revoluție a foametei, aceasta ar în­semna pentru el un dezastru ireme­diabil, de­oarece, ne mai găsind 011 ce trăi pe propriul său pământ, ar pierde orice credit și orice mijloc d­­e schimb care îi permit azi să adu­că cele trebuincioase din străină­tate“. prigfaajidia gpegfcsiai In materie economică se impune cea mai mare prudență căci, la spa­tele împuțina­rei produselor apare­­ speculatorul. Acesta care în general, este un om fără nici un scrupul, ex­ploatează cu­ aceiași dezinvoltură, războiul ca și tulburările sociale, calculînd ori­unde și imagazinînd o­­biectele care vor lipsi mai mult, ca stofe, ghete, alimente, pe care și le procură uneori cu prețuri fabuloase prețuri pe­ care șttie că le va încasa dublu de la consumatori, forțați a le cu­mpă­ra. Ieri se bizuia pe acțiunea subma­rinelor, azi scontează grevele; mâi­ne el poate spera în tulburări so­ciale. Cu ochi de șacal, el parcurge ziarele fixându-și atenția asupra in­dustriei, în detrimentul căreia își poate rotunji mai bine punga. Când dar de la tribunele publice sau pe afișe fruntașii muncitorimei atacă pe speculatori ci uită că ac­țiunea lor distructivă favorizează specula și o provoacă. Argumen­tul că la întronarea dic­­taturei, vor pune la respect pe spe­culatori nu e­i serios, căci chiar dacă se vor executa unii și se vor spânzu­ra alții, lecțiunile de speculatori to­­­tuși vor emit iina a­­ se năpusti asu­pra tarei epuizate și muribunde, căci speculatorii unt cu corbii; războiul ca și revoluția îi atrage. In spatele lui Lenin, la Moscova, ca și în spatele lui Bela Kun la Bu­dapesta speculatorii au continuat să opereze. Fie ruși sau unguri, ei stri­gau odinioară „Trăiască țarul sau împăratul“; apoi au strigat „Trăias­că Sovietele!“; mâine vor striga iar: „Trăiască ordinea“, „Jos comuniș­tii !”. Revoluția de eri ca și reacți­­uneă care se prepară au servit deo­potrivă pentru­ a-i îmbogăți ! Muncitorii ar face bine să­­ se­ o­­prească pe panta unde vor a-i îm­pinge câțiva fruntași rătăciți și la capătul căreia nu vor găsi de­cât mizerii și deziluzii. Bunul simț nu­mai ar trebuii să le spue că singurul remediu al scumpetei ce-i apasă este­ abundența produselor. . Igacul contra scump­etei NOTE D. P..?Jeschane. Printruind din acele fenomene, cami dovedem­ că dincolo de jocul . / Y^.omelor, e o forță con­știentă­­­ ’f'«soară, președintele Re­mi bRb­­ Yvh'V»care, a scăpat dintr’un acc^MElHPK’ conform legilor natu­­­rale și la co­ndiți­­e în care el s’a pe­trecut, trebuia să ducă la moarte pe d. Desch­­and­.­­El trăește totuși. Dacă opinia publică mo­ndială are motive de a fi liniștită, pe cât de adânc de dureros surprinsă a fost la prima veste a accidentului, țara noastră cu o deosebire găsește în providențiala salvare a președintelui n­oui prile­juri de a-și reaminti cât îi este de recunoscătoare. Căci sunt ajutoare morale, sunt a­­nu­mite spr­ijiniri sufletești și sunt încurajări date în atari condițiuni­­ carii prețucscu tot atât cât ajutoarele concrete și materiale. Și astfel de cuvinte­ ce înalță, îndemnuri ce lu­minează, ne-a adresat d. Deschanel, nu în momentul în care victoria drep­tătei apărea clară la orizont, ci în plin dezastru. Eram trei sferturi din țară sub­ 0­­bida jugului german, o bucată mi­că de țară liberă, peste care se întin­sese giulgiul morței, ce pusnea în su­flete pregătirea sfârșitului nefast. Dar în acele vremuri d. Descha­­nel nu dispera, nu se temea, nu se îndoia. Primea pe pribegii îndure­rați cui calmul, realizărilor întreză­­­rite, cu încrederea în succesul nos­tru, și în plin dezastru știa cine sun­tem, ce am făcut pentru triumful cauzei comune, și știa câte străbu­ne legături de rasă, leagă Oituzul cui Verdun­i j și mormintele Moldo­vei cu acelea de pe câmpiile Flan­drei Pentru încrederea ce a avut-o în noi ^’»iu­rii conștiința clară ce ne-a dovedit că o are despre adâncurile de jertfă, ale ne­amului nostru, d. Deschanel a intrat de mult în ca­drul scump al m­­­in­el­o­r­ noastre și al cugetelor noastre recunoscătoare . Petronius De câtă­va vreme „Patria“, ziarul of­­dos al partidului național din Ardeal, are fa­ță de partidul liberal o atitudine care seamănă cu două picături de apă cu aceea a „Adevă­rului“. Confratele din Cluj se complace, în acea atmosferă de falsuri, calom­nii și reeditări de legende răsuflate cu cari își închipui­­e că slăbește pe acela pe care-l consideră ca adversar politic. Nu mai departe decât în ultimu­l număr sosit în Capitală, „Patria“ crede că soare să ia față de noi ati­tudini ca­ om­ana și să încerce a da lecții de in ‘adă altora, ilegretăm­ că trebue's să :Vo spunem fetiș, dar emanul fostului consiliu dirinent nu e câtuși de puțin indicat să-și ia un asemenea rol. Când cei cari inspiră „Pedr­a“ au la pasivul lor acte de acelea d­e cari „Renașterea română“ se ad­­rtă în­­ toate zilele, când au făcut ceea ce au făcut în­­ vremea în care au condus administrația Transilvaniei, nu toc­­mai­ domniile lor sunt indicați să facă pe m realizatorii vieței noastre publice și să dea altora lecțiuni de corectitudine. încă odată, regretăm că am fost‘ siliți să reamint­­ien^,,Patriei“ lucruri neplăcute, dar sunt, atitudini și situa­tiuni ce nu se pot tolera. ,Joa­na“, care e foarte tânără și ne­experimentată în cele politice, să știe de la noi un lucru: dacă vrei să slăbești pe acela pe care-l consideri adversari j pob­lic, unii prin calomnii și prin reecitări de legende răsuflate o poți face. # _ In viața publică modernă există un singur mijloc moral și sănătos, cit­­ a-t și slăbi adversare­, acela cü:i a dovedi opini­i­ publice prin muncă construc­ivă, prin idei și realizări de interes general, că partidul pe cana­l represi­nti e în adevăr un instrument de propajție și de progres în slujba turci. Numai astfel îțî vei putea pu­­ne adversarul în stare de inferiori­tate. t Sperăm că lecțiunea va sluji ..Pa­triei“ insp­iratorilor ei, și pe vii­tor nu vom avea prilejul să mai gă­sim ziarul partidului național din Ardeal în compromiță­toarea vecină­­toție a­­ „Adevărului“. Dacă lecția nu-i va sluji la nimic, atât mai rău pentru dânsul. Nai­­ vom continua să t­e ream­intim. ZI CU zi De mult n’am cetit în presa româ­nească un atac mai direct, mai vio­lent, decât acela pe care „Steagul“ îl adresează „Adevărului“. In acest atac e vorba de „bătrânul pungaș din fruntea ziarelor Adevă­rul și Dimineața, de o căsătorie cu o zestre mare a u­nei femei în vârs­tă“ etc. Campaniile electorale deșteaptă vechi rancune, și dau multă vigoare polemicelor­­ . D. Take Ionescu recurge la Muze pentru a combate astfel pe dl Ave­­rescu: „Hop, generalul Averescu Cu trupa lui de anonimi S se poate să nu îi suprimi Când vezi p’un Take Ionescu ?“ Cântecul acesta lăutăresc a­ desti­nat numai Capitalei României-Mari, căci în alte județe d. Take Ionescu are alte cântece de slavă la adresa generalului! * In apelul adresat alegătorilor, în care s’ar cere ceva mai multă­­ serio­­sitate ”. Take Ionescu publică în „Românimea*“ următoarele: „Liberalii ne-au făcut de râsul lu­mei la Paris la conferință”. Ce trist e apusul unui om căruia i se creiase în jurul lui legenda de-a fi inteligent ! Ziarul „Socialismul“ numește scoa­terea de pe lista socia­istă a celor doi condamnați, „o escrocherie a guvernului“. Se repetă vorba „hoțul de păgubaș!” Condamnații la muncă silnică nu- 1i1­esc escroci pe aceia ce le spun că locul lor este la tăiatul sărei, iar nu la lumina­ zilei! & * Vineri 28 Mai 1920 iii © Sscffune jlegersig praffonsiaU î.i fmxkiz ??£ £ £ miaummal in­ spliltilá psífilu­L P8HEDWTE­ ­• .'- •■ a*ä£ü.‘ o.íx*A ^«Cv'XHíÍHS’^ÁSf Oei ©an-ciisiaf! § Wo© d și ifeoirei* De cât­va­ timp ziarele americane publică portretele și biografiile ce­lor 20 de­ candidați la pre^editați­a Republicei Sta­ clar­ Unite sub titlul de „Presidential Posibilities“. In rea­­itate, nu pot avea șanse de alegere la­ metț­teliLrea pl­ină de greutăți a președintelui Wilson de­cât Wood și Hoover. găina este generala! Wood Generalul maior Leonard Wood și-a ales comite al, compus dintr-un mare număr de fruntași ai indus­triei, și este candidatul partidului a­­merican „conservator al american­is­mului“. Un foarte i­scus­t „manager elec­toral” Franz Hitchcock, care a con­dus, între altele, campania lui Taft în 1908, a fost pus în mrunți­a enor­­miîi ÎHtiireprinderi de propagandă care e consecința unei candidaturi prezidențiale în Statele-Un­te In­­tr’adevăr- Wood, ca reprezentantul unu­i mare partid, ea era de o ca­ri­eră ireproșabilă are în vise sim­patii în clasa mijlocie și este singu­rul tare să poată combate cu suc­­ces pe fostul dictator al alimentării, Herbert Hoover. Generalul Wood aparține unei no­blețe recunoscute în Statele­ Unite. Strămoșii săi au fost print­re pele­rinii lui May­ Plower, fondatorii U­­n­iunii. S-a­­ născut la­ New­ Hamp­­shire în 1860 ca fiu al unui medic de plasă care a servit în războiul civil cu cei de la Nord. Anărul Wood și-a făcut studiiile la Harvard și a intrat în armată ca medic. Pri­mele sale campanii le-a purtat­­ în America în mijlocul Arizonei, ur­mărind pe infdienii­ a­pași. Cu o sănătate de fier, Wood, în afară­ de curaj a avut simțul orga­nizației, așa de prețios în aceste re­giuni aproape deșerte, unde aprovi­zionare, igienă, etc., totul era de im­provizați Timp d­e trei ani Wood a dus viața de pe front, dând îngrijirii ordine, ca medic, ca ofițer și ca pio­nier. La 1895 a fost­ numit atașat pe lân­gă secretariatul de războiu din Was­hington. Acolo, într’o seară, când se întorcea de la o­ serată oficială, un­­de a întâlnit pe Roosevelt, cei doi ti­neri, și-au deschis inimele unul al­tuia;­ și-au mărturisit speranțele și au pus bazele unei prietenii către s-a sfârșit cu moartea, celui din urmă. Wood și Roosevelt au avut acelaș gust sportiv al întreprinderilor­­ în­­drăzni­țe, acelaș instinct al ordinei, acelaș americanism exaltat. Când tulburările din Cuba au provocat starea­ de criză între America și Spa­n­la, Roosevelt a avut ideea să orga­nizeze un corp voluntar de cavale­rie,­­ „­rough-riders“ și Wood a fost însărcinat cu organiza­rea lui și, du­pă cererea lui Roosevelt, tot el a fost numit colonel al corpului. Astfel ca­riera sa militară începea în mod o­­ficial. Ca militar Opera lui Wood în Cuba și în Fi­lipine, mai ales în Cuba, a fost în afară de perioada operațiunilor mi­litare, o operă de construcție, de re­forme f­izică și morală. Wood a ereat la Cuba, șosete, spitale, școli, com­bătând inerția, ignoranța și boala. Wood a crezut în­ 1916 că egum­o­­nia germană nu amenință numai Euro­pa, ci întreaga lume, de aceia s’a­­ pus în rândul acelora cari­ cereau intrarea­ S­a­telor­ Unite alături de­­ aliați. Gă­su­e taberelor de­­ antrena­ment ale tinerior americani, create de Wlood, armata americană a găsit nucleul de ofițeri și de subofițeri nee­sari creării ei. Wood a format cele mai bune di­vizii americane, a 13-a și a 10-a — aceasta din urmă n’a trecut Atlanti­cul din cauza încheerii armistițiului — cu toate că n’a putut obține nici­o comandă în Europa. Prin educația sa militară, prin ca­riera sa și prin caracterul său, ge­ne­ralul Wood ar putea fi conside­rat ca un candidat militar și un can­didat militar n’ar fi popular în Sta­­tele Un­ite. Leonard Wood este însă admirat ca administrator, ca constructor, ca un conducător d­e oameni ,șî ca un pacificator. Jucând un rol însemnat în momente.k­) istorii­­e!­­bari fac o­­noaiva Americei, Wood rămâne moș­teni­torul poliltic­ al lui Roosevelt, nu ca militar, ci ca om politic. In fața lui Wood stă Herbert Hoo­ver, d­ictatorul alimentării Europei in 1918—1919. Duda, de o voință de fier, de o pu­tere de mânuire a cifrelor și a oa­menilor, cum numai un americani și megustor de rasă poate fi capabil. Hoover i’ir tearneaiza am­ericanizm­ul pur, omul marelor probleme exter­ne, egermonia Statelor­ Unite asupra lumea. Insă, în o­ch­iii Europenilor tot. Wrwf..1 ’­“mâne mai simpatic și mai­ interesant. • | ; 1. .­­•­r f . . . omenea pentru munca sa, pentru prosperitatr­ ai și exid­ența sa are ne­voie de emigrația europeană. Wood se gândește prin școală să­ învețe măcar englezește pe emi­granți și să-fi obici­nu­iască eu idea­lurile vieții americane. El nu este im naționalist intraneige­n<t și nu es­te de părerea acelora ,care cred, că grevai ® din Statele­ Unite au loc din cauza emigranților europeni. Con­flictul social care a devenit o criza în toată lumea, lupta dintre capital și muncă­, va fi rezolvată într-un somn mai larg; formele trecutului nu mai pot rămâne immtabile evoluează, re­voluționează, se primenesc și de. Astfel programul lui Wood pare a­ fi mai practic și mai­ adevărat îm­prejurărilor. Si6u ®­­a în‹Br © «și trei. r... «3i £ âîâi,­vSaS Situația între cei doi candidați principali se pune as­fel: Hoover este cozmopol­ B, mondial, apărând ca un ministru al afacerilor străine și de finanțe de primul rang ca experiență și ca documentare. Wood, preocupat mai mult de depar­tamentul, războiului și al Internelor, căutând să evite pri­t­ru S­atele­ Uni­te frământă­rile europene, vrând, a le potoli prin mijloace eficace. Alege­rea lui Hoover sau lui Wood va de­­plinii de ce necesitate prevalează în­ opinia americană, o chestie de ege­­monie externă (Hoove­) sau o ches­­tie de concordie internă în lupta dintre capital și muncă (Wood). Totul în rrnșita al­egerei preziden­țiale va depinde de acest lucru. »ee«®*«*®* ELVEȚIA DUPĂ RAZBOIU O kbr ® 9 urS Interesante. — Chistiu* tilsg fransșsorgit B’iloy­­ S’ar putea crede că, păstrând neu­tralitatea, Elveția nu ar fi avut sufe­rințe de niciu­n fel din partea războiu­lui. Nevoile ei în cursul măcelului nu s’au îndestulat totu­și cu ușurință și urcarea valutei elvețiene nu însem­nează nici­decum că mica republică s’ar găsi într’o stare­­ prosperă. Și în Elveția lipsurile au fost și­ sunt foarte­­ mari, prețul vieței s’a împătrit, iar transporturile defectuoase din restul Europei au o renercațiune nenorocita asupra vieței­­ moderației. In vremea războiului, de când s-au luat măsuri de pază la frontierele statelor beligerante, Elveția a trecut zi cu zi prin crude încercări. Mai în­­tâi, bănuiala care plana asupra ei că ar veni în ajutorul uneia sau al­teia din grupările ce se luptau, era su­ficientă pentru a-i îngreuna aprovizio­narea. Și, într’adevăr, pozițiiunea in­grată geografică a Elveției nu-i pu­tea aduce decât neajunsuri. De o­­ par­te Franța, având în față pe dușmanul cel mai periculos, pe Germania, de altă parte Italia în luptă cu Austria, iar mica Elveție strânsă ca într’un clește între aceste patru mari puteri. Fiecare din ele suspecta orice miș­care a Elveției. De unde și imensele greutăți prin care a trecut guvernul confederal pentru a asigura alimenta­rea regulată a populației și a evita conflictele, ce s’ar fi putut naște ușor cu vreunul din vecini. Este greu să împaci și capra și varza, dar cu toate dificultățile te simți mulțumit când vezi că ai triumfat. O broșură foarte interesantă, pe care o publică „La Société de Bas­que Suisse“, ne dă detalii necunoscute asupra situației economice și finan­ciare a republicei la finele lui 1919. Voi spicui din ea ,părțile ce pot expli­ca, în puține rânduri, vicisitudinile Elveției din vremea războiului și ne pot lămuri asupra unor­ stări de fapt pe care noi, în necunoștință, le luăm drept niște adevărate mistere. Prima grijă a fost să se asigure a­­provizionarea țării. Elveția fiind, pen­tru alimente, tributara străinătății, iar industria ei fiind eminamente superfluă în vremuri de restriște, întrucât nu produce decât obiecte de lux, iniția­tiva privată elvețiană s’a pus pe mun­că și prin alcătuiri de societăți, a pu­tut să încheie cu beligeranții, acorduri economice cari i-au asigurat existen­ța în timpurile grele ale războiului, înconjurată de toate părțile de un zid de foc, închisă între baionete, urmă­rind fiecare pas al vecinului. Elveția s-a strecurat astfel încât niciuna din părțile beligerante nu-i poate face vre­ o imputare. Spre a nu fi bănuită de prietenie in­teresată cu unii din combatanți, El­veția a primit pentru transportul și întrebuințarea mărfurilor ce-i erau furnizate sau transportate de vecini, controlul acestora. Niciodată, nu i s-a putut obiecta vreo deturnare a tran­­sporturilor de la adevăratul lor scop.­­ Dar, după­­ asigurarea aprovizionă­rii, mai era­­ necesară și menținerea vieții industriale. Nu era îndeajuns să ți se vândă marfă, mai trebuia să-ți menții și resursele obișnuite. In acest scop, s’au creat societăți cari au acordat, prin operațiuni de bancă, lungi credite străinătății. Rezultatul îl vedem trecând în revistă situațiu­­nea industriei elvețiene la sfârșitul lui 1919. Vom spune, pentru aceasta că Elveția­ are, ca principale fabrici, 37 firme metalurgice și automobilisti­ce cu un capital de 184­ mii., 17 soc. alimentare, cu un capital de 169 mii., 27 uzine pentru forță motrice cu un capital de 12­8 mii., 24 mari casse de industrie textilă cu 124 milioane capital, 11 societăți pentru produse chimice cu 100 milioane capital, indu­stria atelieră cu 20 de societăți a­­vând un capital învestit de 33 milioa­ne, 4 casse de pielărie cu 32 milioane, 17 de ma­t de bere cu 25 milioane, 52 diferite­ așezăminte industriale cu un capital de 100 milioane. Acestea toa­te dau un total de 209 întreprinderi cu un capital deplin vărsat de 896 mi­lioane de franci. Industriile acestea au dat, în 1919, un beneficiu brut de 555 milioane, sau net 174 milioane. Dividendele împăr­țite, cu toate urcările de preturi ale materiilor prime și ale transporturi­lor, au fost de 100 milioane. * Chestiunea transporturilor a fost rezolvată in vremea războiului de două societăți: una numită „Société Suisse de surveillance conom­ique“ a fost fondată în 1915 la Berna, în bună înțelegere cu Antanta, iar cea­laltă, denumită­ „Trienh'andistelle“, a fost creată la Zurich în 1917 și pre­vedea traficul cu Puterile centrale. Lângă aceste două societăți mai se găsea „L’Office Central Suisse pour le transport des marchandises“ care a dat un concurs prețios pen­tru îm­bunătățirea mijloacelor de transport. Statele vecine, trebuind sa-și în­destuleze fronturile de luptă și po­pulația civilă, nu puteau însă pune­ la dispoziția Elveției material rulant de cale ferată. De aceea guvernul Confe­deral a alcătuit trenuri speciale, com­puse aproape cu desăvârșire din va­goane elvețiene, și care încăpeau măr­furile depuse pentru Elveția în vreu­nul din porturile beligeranților. Ace­ste transporturi erau controlate după cum am mai spus și societatea elve­țiană. de supraveghere economică a observat în mod conștiincios ca măr­furile să nu fie îndreptate aiurea și să li se schimbe ținta lor, care era aprovizionarea Elveției. Timp de 44 de luni, traficul elve­țian s-a făcut aproape numai prin in­termediul acestei societăți. Este inte­resant să amintim că societatea de supraveghere economică a încheiat de la creațiunea ei, 261.854 contracte, cari au realizat un import de 3.400.0<J tone, reprezintârnd mărfuri în valoare de peste 4.300.000.000 de franci. Din cele două asociații, cea desti­nată traficului prin Franța și Italia a funcționat până în iulie 1919, iar cea privitoare la traficul cu Puterile Cen­trale și-a încheiat activitatea odată cu încheierea armistițiului. Actualmente, spune broșura socie­tății de „Banque Suisse“ traficul cel mare care se efectuase, în cursul răz­boiului, prin Italia și Franța, revine treptat la vechile căi normale Anvers, Rotterdam și Geneva, care, pentru motive geografice, sunt cu mult mai avantagioase. Tendința aceasta de înlăturare a­ cailor de transport franceze face pe publicistul­­ Emmanuel Ancey să in­siste, într’un studiu economic, asupra importanței Marsilliei, care e poate mai bine situată față de Geneva de­cât Geneva. Cu alte cuvinte, rivali­tățile neînlăturabile încep între aliați iar Elveția, care în timpul groaznicu­lui măcel, și-a putut păstra încrede­rea beligeranților, se va mai putea strecura cu aceeași dibăcie? Astăzi nu i se cere să fie neutră; i se pre­tinde să-și manifeste preferința pen­tru una sau alta din puterile care, eri, strâns unite, îi cereau să stea im­pasibilă la luptele din jurul ei Și iată cum­ Elveția va fi, în timp de pace, într’o situație diplomatică mai grea decât în vremea războiului. Paris, 6 Mai 1920.­­00x00- N. A.L

Next