Viitorul, mai 1920 (Anul 14, nr. 3635-3656)

1920-05-30 / nr. 3656

final al trei­spre­zecelea No. 3656 M­I In țară . . In străinătate ARONAM . in an 1<0 , un an IDO un număr vechi si 50 Bani tjetreo luni 30 Lei seasa luni 60 Lei STRADA EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/23: Redacția și Adm­inistrația 49/23 și 311 STRADA ACADEMIEI Nr. 17 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate CsiffDIDATII porticului ÉtisnoMteíl — ira Casph­elă și judL Ilfov — SENAT (alegerea la 70 și 71 Marțis 1*1. Ssfî@s,@€ tll £ €§)a fost Președinte al Camerei, 8«Pf € MD00fe­fJ&Siflstr@JSü* fost Primar al Cap., fost Senator Pepsissi © a Lambs*ss, fost Deputat, fost Senator Emil Cisloglu, fost Vice-Președinte al Camerei, fost Deputat Emil C. PetrSSS’J» fost Primar al Capitalei, fost Senator Dr. Stelar Hogdant, fost Senator Mari» itaan, Învățător, fost Senator 1 ir­“?, 1 ¥ 0TATI CRUCEA R. mssa ® m2smm £ nmmsBEsms*& iutia rationala la cea internațională Issaaes Bi­r­raagap——i­ a lecție o istorie pentru S. 11. ierta — Este o constatare, pe care din ne­fericire zilele ce trec nu fac decât să ■ o întărească, și anume că federația d­-lor N. Io­r­g­a-L­upu-Mih­ala­ch­e, ur­mărește prin întreaga ei composite și prin conduita ce o duce descom­punerea societăței și răspândirea spiritului de desordine la noi. Când mai mult decât totdeauna țara are nevoe de ordine, federația, prin demagogismul ei, prin lipsa de orientări precise, prin afiliația cu cei mai patentați compromiși în miș­carea de desordine, vine să ame­nințe un principiu de stat al ordinei, de o covârșitoare importantă în a­cest stat Și în această tendință de dezordine, observăm acea atitudine față de Tron, în care nu mai departe decât eri ni s’a dat un exemplu ce ne dis­pensează de orice comentariu. Astfel sub proprie semnătură, d. N. Iorga, pune în legătură ingerințele electo­rale cu răspunderea de care trebue să fie ținut Regele. „Istoria va ști pe cine să-l facă răspunzător“. Și d. N. Iorga face apologia revoltei fără nicio rezervă. ..Poporul conștient va găsi mijloacele prin care în scurt timp, să poată da peste cap guver­nele călcătoare de lege și de drept, ■împreună cu mizerabilele lor majori­tăți“. Față de acest apel la dezordine, e­­vident, că sarcina celor ce au altă concepție despre nevoile statului și­­ neamului nostru, nu poate fi de a lăudă ceea ce poate să ne ducă la pei­­le. D-l N. Verga, care nu înțelege lupta de idei, ci între ciocnirea de pa­timi, s’a apărat contra „calomniilor“ noastre recurgând la predilecta sa o­­cupație istorică. După d. N. Iorga, partidul liberal n’are drept să critice pe nouri republicani, și pe neofiții a­­narhi­ci, pentru că și acest partid la origina lui a fost revoluționar. Anul 1848 ar fi o pată ce nu se șterge de trecutul partidului liberal. Nu ne surprinde că d. N. Iorga bâr­fește anul regenerărei noastre. Este în obiceiul său ca cunoștințele isto­rice să servească drept țesături pa­­timelor sale personale, și după cum în faimoasele sale „Note“ din „L’Indé­­pendance“ se bârfeau toți cei ce fă­cuseră ceva în această țară, pe tere­nul tinerei noastre culturi, și se ca­­lomniau stâlpii acestei culturi, nu tre­bue să ne surprindă că d. N. Iorga vede în anul revoluției dela 48, un an de doliu cu care generația contem­porană lui nu ar avea de ce să se mândrească ! Dacă d. N. Iorga ar fi istoric,­­ căci contestăm acest titlu aceluia car Înmagazinează date, ani și cifre, fără să pună între ele sinteza de viață, ar fi putut vedea un lucru și anume: ’Generația de la 1848 putea fi „maz­­ziniană“, și republicană, pentru­ că cu­rentul întregei vremi era spre repu­blică. Pentru a putea trăi ca națiune liberă, noi trebuia­m­ să ne singula­rizăm într’o atitudine monarhică, pe care vântul republicei din toată Eu­ropa o dezaproba. Acest republicanism nu era de doc­trină. Era un oportunism, — o conce­siune făcută unei mode a timpului ; un mijloc de a solidariza mnicele prin­cipate dunărene cu o mișcare gene­rală susținută din Paris, din Berlin, din Viena. Interesul țărei noastre cerea atunci Să fim republicani și legăturile exila­ților noștri — martiri și eroi ai inde­pendenței noastre naționale — cu ca­pii revoluționari din apus, erau pro­duse de un sentiment profund națio­nal. Ei vedeau în aceste legături pu­tința unui ajutor pentru patria lor. Și d. N. Iorga, ca „istoric impar­țial“ ce este, ar fi putut găsi în co­respondența dintre Ed. Quinet și Paul Bataillard, destăinuiri interesante a­­supra felului de a fi republican al generației de la 1848. Astfel la surprin­derea lui Bataillard, că revoluționarii români cer Europei un Principe stră­in, Edgard Quinet, care se ved­e că cunoștea mai bine sufletul românesc decât d. N. Iorga, îi răspunde că ro­mână cel domn străin, pentru că Eu­ropa însăși a evoluat spre monarhism și politica lui Napoleon al III-lea ar putea fi de mare ajutor românilor. Câtă deosebire deci, între re­p­ubli­­canismmii generației liberale de la 1848 c­are vedea în revoluție un mijloc de întărire națională și anarhismul de moda lui Lenin și Troldti, și după ca­lapodul internaționalismului celui mai odios ? De origina sa partidul liberal se mândrește. Poate face­ acelaș lucru d. N. Iorga cu tovărășiile sale ? 1 ZI CU Z! In urma succesului obținut la a­­legeri, d. Gr. N. Filipescu, a ple­cat grăbit la Paris, pentru ca pe timpul curselor să obțină alte succese! # Marele istoric a vorbit la Aca­demie despre istoria povestită de cei mici. Interesant subiect, din care se poate vedea cum acei mici au fost mai imparțiali decât cel mare, în statură. „ Candidații Adevărului“ în urma succesului imens obținut la alegeri — mai mare decât acela al d-lui Proto­­popescu-Vifor și Mateescu-Chese — se arată perfect de mulțumiți. Astfel d. Fagure scrie: „Lista lui Constantin Mille a stabilit complec­ta sepa­rațiune a politicei noastre de orice influențe guvernamentale, ori de partid“. Dacă „Adevărul“ e mulțumit, n’a­­vem nici noi un motiv de a fi în de­­sacord cu ziarul d-lui Blank! Documentele războiului Războiul povestit de generalul Mannié lupte la gări s’au dat după viola­rea naiutraiitătei Bai­alai — Ci să revin?© gloria ! Generalul Man­gin, care a adus o CO­iitribuțiune prețioasă la victoria finală a armatelor franceze a înce­put să facă în „Revue des deux axon des“ Istoricul marelui război. Gene­ralul povestește deocamdată începu­tul aonei epopei, de la rezistența Liè­­ge-ului și înfrângerea inițială a ar­matelor frranceze d­e-a lungul fron­tierei (Charleroi, Ai­deni, Mokh­an­­ge), până la Yser. Pianul säa 6tä®&iiSsare In ce privește faimosul plan de mobilizare No. 17, a­ât de edifi­­cat, generalul Mangin arată că în con­formitate cu eî, armata franceză ea găsea concentrată în primele zile a­­le lunii August 1914, de la Belfort la frontiera Luxemburgului, cu fața la est ca și când a­r fi existat sigu­ranța că statul major­ gem­an res­­pectiva id­entita­ta­tea Belgiei. Cele cinci armate franceze erau eșalona­te astfel: prima (Dubais) în spatele Vosgiloay a doua (Castelnau), în fa­ța Sarrei, a treia (Ruffey) în fața Metaului, a cincea (Lanrerpe) la în­­­­ăl­ți­mea Luxembu­rgul­u­i; înapoi, în rezervă, se găsea armata a patra (de Lange de Cairy). Violarea neutralității Belg. La întocmirea planului de mobili­zare ce bănuia însă violarea neutra­­li­t­ății Belgiei și de acc­ea se prevă­zuse în el o variantă a dispozitivului trupelor pentru cazul când germa­nii ar fi­ atacat Belgia. Nu­mai, că se prevăzuse doar violarea părței din Belgia de la sud de forturile Lie­­ge-ului și Namur-ului, aceea înveci­nată cu Luxemburgul. Iată de ce ar­mata a patra trebuia să se hal­erca­­leze intre a treia și­ a cincea, aceasta din urmă trebuind să se întindă spre nord până la Sambre, e«feu ce de altfel a și făcut. Statul major francez, spune gene­ralul, n’ar fi crezut nici­odată că germanii să îndrăznească a ataca cu toate forțele rele d­ouă câmpuri în­tărite ale Li­ge-ului și Namur-ului, să se îndrepte spre Bruxelles, să a­­menințe Anvers-ul și să se întoarcă printr’o mișcare de învăluire — prin departamentul de Nord al Fran­ței, lipsit de trupe — asupra aripei stângi fanceze (armata a cincea). Nici­odată nu s’ar fii putut crede că statul major german ar fi îndrăz­nit să înceapă un atac, care, prin ex­tensiunea frontului german, necesi­ta utilizarea corpurilor de armată de rezervă, insuficient an­­tenate în pri­mele zile ale războiului. Essiuni © f © B?șiV'ai fac attc © s. Chiar în ipoteza violărei întregei Belgii, Mangin nu găsește așa­ de rău planul No. 17, de­oarece dacă o­­fens­iva franceză ar fi reușit în Lu­xemburg sau Lorre­na toate armatele germane angajate în Belgia, amenin­țate în spate cu l­e­rea l­iniilor de comunicație ar fi trebuit să se în­toarcă în grabă spre punctul de ple­care și ar fi trebuit să înfrunte cele ma­­i m­ari primejdii. Dar ofensiva din Lorena (armata a doua Castelmau) și cea din Ardeni (armata a patra) nu reușiră din pri­cina tunurilor grele și mitral­erelor germ­ane. Ele eșuară din cauza in­strucției defectuoase a trupelor fran­ceze care nu învățaseră de­cât ofen­siva pe­ față și care erau inferioare ca armament. Deci, ser­ie generalul Mangin, dezastrul inițial al armatei franceze nu se dato­reș­te acestui plan d­e mobilizare, ci dogmei unei ofen­sive sistematice aplicată în neștire cu un material insuficient ș­i fără nici o precauțiune contra focului te­ribil al unui adversar mai bine in­armat și dibaci în a-șî adăposti in­fanteria. Faptul că după dezastrul suferit pe toată frontiera între "20—23 Au­gust­­ 1914, germanii n’au zdrobit cu totul arai­­ba­ franceză, se datorește șei­lor și soldaților francezi. Meritul este al generalului Joffre, care dădu ordin celor cinei armate prelungite la­ extrem­ stângă de ar­mata engleză, să se retragă sprie sud pivotând pe aripa­ dreaptă sprijinită pe Vosgi. El degaja­ și ar­ipa dreap­tă șii luă din armatele întâia și a doua divizii și corpuri de armată pentru a con­sti­tui o nouă armată (Foed) care se înșiră între armata apatrna și a cincea și o a șasea arma­tă — (Maunoury) — care luă poziție la stânga englezilor și în fața arma­tei câmpului întărit Paris. Meritul revine și generalului Gallileni, ca­re a­runcă armata Maunoury pe flancul extremei drepte germane înaintând spre Paris. Opera fu încununată cu succes de generalii French și Fran­chet d’Esperey care se anun­țară a­supra lui von Kluck, surprins și înfrânt de armata Maunoury, și în sfârșit de Foch, Sar­rail și­ Cripten­­nau. Dar­ șefii au fost admirabil, secon­dați de soldați. Lor le atribuia­ von Kluck mai târziu, înfr­ângerea a­r­­matei germane. Generalul Mangin scrie clar și con­c-­s. Oricine vrea să înțeleasgă ge­niala manevră de la Marna, să-l ci­tească. nOTE Rome son sonoritate ? In Franța s’a instiatuit sub influ­ența acelui mare factor de­­ progres care se dinamă Nevoia, un nou im­pozit, menit a acopari multiplele de­­f­leite, asupra celibatarilor și căsăto­riților fără copii. Spiritele brărtite în concepția fibtrat -țâței omenești, și când erau încli­­n­a­te să vadă în a­ceastă l­ibertate mă­sura progresului, pot vedea în noul impozit o atingere la libertatea o­­mului, care transformă societatea în treb­ie organizată. Ce i poate fi mai intim pentru un om decât căsătoria ori paternitatea? Și de ea state] •— această entitate metafizică — »să reglementeze până și chestiunile ce sunt atât de indi­viduale ș­i de personale? Dar lim­bagiu­­l acesta, pe care un iaide>ist al luii Herbert Spencer l-ar putu fi ține, contra nonei măsuri fis­cale din Franța ar fi­ greșit, de­oa­rece progresul nu este Libertatea S­­h­irsildath, îreg'lenib­­il­area acestei li­­ber­ăți după principiul solidar Vjtă>­ței omenești. A­cest principiu cau © cere c­a viața unuia să fie înlănțuită de viața al­tora, și care face din societate o imensă rețea de interese cari se u­­nesc,­­o întretaie și se­ ajută, acest pr­incipi­u impune jertfa fiecărui­a pentru acel tot, car­e se numește bu­nul mers al societăței în c­are tră­­ește. Buna stare, averea, mulțumirile personale sunt în funcție de interes socit­al. Și când acest interes social cere o știrb­ire a libertăților parti­­eii­lare, cetățeanul nu poate găsi a­­cesta un act de intoleranță, de­oare­ce oimib după vorba lui Ai*is­otelos este zoon polirim, este o ființă so­ciabilă, ș­­i­­ solidaritatea este izvorul progresului, iar nu lupta dintre om și om!­ ­ooxxoo­Petrenitis O SEMNIFICARE a rezultatului Din rezultatele cunoscute până a­­cuma ale alegerilor de Cameră, Mese o constatare pe care noi o prevăzu­­serăm din ’nainte. Este vorba de ma­rele numar de voturi pe care listele partidelor politice organizate le-au obținut față de acelea ale diferitelor categorii de cetățeni, cari nu­ cereau votul alegătorilor pe baza unui pro­gram de auverúrinant, ci pe temeiul unor interese de clasă, sau de sim­patii individuale. S’a dovedit astfel în mod neîndo­ios că corpul electoral are convinge­­re­a că numai prin partide politice organizate pe baza unui program se poate asigura o bună guvernare <a țarei. Puținii alegători cari au votat lis­tele așa zise inddependente, compuse din persoane disparate, fără nicio legi­tură de idei sau de concepții po­litice comune,— nu și-au dat seama că și-au risipit în zadar voturile. A­­c­um, că toată lumea iai văzut rezulta­tul, el va fi un învățământ și pentru puzderia de candidași cari s’au pre­zentat in fața corpului electoral, și pentru alegătorii cari și-au risipit voturile. Un alt învățăfământ pe care-l dă re­zultatul actual este că în sistemul nostru electoral, singurul mijloc in­dicat de votare ostilă acela pe listă, cu ștampila. îndată ce alegă­tor­ul în­cearcă să șteargă de pe unele liste, pentru a complecta de pe alte este num­ărul de candidați pe care are drept să-l voteze, rezultatele sunt conf­uze, și alegătorul mai riscă să-șî vadă și votul anulat. De altfel s’a văzut că, în genere, spiritul legei noastre electorale a fost și acela al alegătorilor cari au votat, listele întregi ale partidelor, or­ganizate. Numai prin rare excepții, s’au risipit căteiYu voturi și pe lis­tele „independente“ cari nu au nici program comun, nici preocuparea in­tereselor generale, nici trecut poli­tic. Bunul simț al corpului electoral a înăturat astfel din viața publică pe cei nechemați. „Artiștii“ au rămas la profesiunea lor, „chiriașii„pro­­prietariî“, „comercianții” și celelalte categorii de cetățeni foarte onordici s’au convins că­ nu se poate face po­litică utilă tării decât în cadrele partidelor organizare pe baza unui program care să îmbrățișeze deopo­trivă taxate nevoile generale ale Sta­tului. MWaMMMWC—MWWMM ECOURI O­rașul belgian Roulers va ridica in cu­rând un monument soldatului-erou, francez «Le Hétet» care la 19 Oct. 1919, ascuns după un copac, cu o singură pușcă a reușit a opri înaintarea vrăjma­șului, acoperind retragerea fraților săi de arme. Le Hetet nu s-a retras el însuși de­cât după ce termină muniția când căzu, lovit de mai multe proiectile. Monumentul prin care belgienii vor imortaliza amintirea eroului francez jia fi ridicat chiar pe locul unde a căzut cu fața la inamic, Ziarul «Uj Világ»­anunță din­ Budapesta că îndată ce englezii au luat în pri­mire căile ferate de­ Sud ale Ungariei, cumpărate de dânșii au îmbrăcat în uni­formă engleză pe toți funcționarii acestor linii. Dar funcționarii în­ chestiune mai trag încă și alte m­ici avantagii din trece­rea administrațiel­or sub englezi, căci de unde până acum e­rau plătiți în coroane, ei vor fi pe viitor plătiți în livre ster­linge. Nu este deci exclus ca un simplu cefe­rist să primească de aci înainte o leafa cam ca a unui director de căi ferate engleze. Duminecă 30 ÎVlad 1920 CE URMĂRESC BOLSEVai USS Interesatele consistări ale care s­­arsfâ entra&sî din ilusia'aS ziarul­ Ji saaa Ama *****#­ Bolșevismul nu este numai o revo­­luțiune socială, ci, mai ales, o redeș­teptare a Asiei, care vrea nu numai să se libereze de ideile europene, ci și de influența politică occidentală. D. Pettit trimesul special al lui „Petit Parisien“ în Rusia a avut a­­ceastă impresie­­ într-o conversație avută cu Cicerin. Cu toate că Cicerin este un o­m cu educație aleasă și bun cunoscător al literaturilor occiden­tale, totuș­­i el a căzut sub înrâurirea ideelor orientale. „In această clipă—spune corespon­dentul — privirile sale sunt îndrep­tate asupra Asiei. Cicerin a pus la cale relațiuni din cele mai amicale— dacă nu a contractat chiar alianțe se­crete—cu naționaliștii turci, cu per­sanii, cu musulmanii cari locuesc țăr­murile Mărei Caspice și Mărei de A­­zuv, cu turcomanii, în fine, cu toți a­­ceia cari formează m­area mișcare­­ pan-aziatică îndreptată în contra do­minației europene și, mai cu seamă, împotriva imperiului britanic. Intri­gile bolșevicilor se întind și asupra Chinei, asupra Coreei, asupra Japo­niei, pentru că bolșevismul tinde și la cucerirea Extremului Orient. Egi­ptul și întreaga Africă nordică s-au pomenit cu misionari misterioși cari predică războiul sfânt în contra europenilor“. EbMssaă fiia fie ced­at An­ gliei „Cicerin n‘a negat ura sa contra Angliei,—continuă corespondentul.­­A vorbit cu apăsare de dușmănia An­gliei in contra Sovietelor și nu și-a as­cuns bucuria în fata unei mari cruci­ade a Asiei în contra englezilor. Braunstein zis și Trotzki, înconju­rat de camarila sa semită și orientală aspiră să devie Napoleonul Orientu­lui, șeful executiv­­ al marei societăți secrete care tinde să distrugă civili­zația europeană și care speră să go­nească pe Englezi din posesiunile lor asiatice. Acest complot formidabil se des­fășoară sub ochii binevoitori ai Ger­maniei, care, cu toate că se teme de teoriile sociale ale bolșevismului, to­tuși vede cu plăcere manifestarea a­­cestei politici asiatice în contra An­tantei. € © sim ® bolșavîc_01m­ £$3 „Da, repet iarăși, ar fi o mare gre­­șală să vedem în bolșevism numai experiență sociala mai mult sau mai puțin nefastă. Șefii principali ai bol­șevismului nu se gândesc numai la Internaționala a III-a; ei sunt, în su­fletul lor mari patrioți ruși. „Ei au părăsit, cu durere în suflet, toate provinciile occidentale ale fos­tului imperiu al țarilor, cari s-au rupt, pentru totdeauna din corpul statului rus, spre a se întoarce spre Europa, dar tot imperiul imens care le-a mai a devenit o mare împărăție asia­­tică,­pe care bolșevicii doresc mărească și să o întărească. Ei se gân­desc să devie stăpânii întregului con­tinent asiatic, prin forța morală, a­­cum cel puțin. Și ar fi extrem de cu­rios să putem cunoaște raporturile lor cu cei 200 milioane de Indieni și cu cei 500 milioane de Chinezi. „Nu pot îndestul insista asupra a­cestui punct. Trebue să amintesc că marea Rusie a rămas a țară asiati­că, iar Uralii și Caucazul sunt o simplă ficțiune geografică. Din punctul de ve­dere al rasei, al civilizației, al carac­terului și al ideilor. Asi­a începe ime­diat după Polonia și Ucraina. Marele stepe cari se întind dincolo de Polo­agricolă, capitalurile investite acum în agricultură însumează valori în­­­­semnate cu care s’a decongestionat piața noastră, făcând să se resimtă criza­­ de astăzi. Procesul invers nu are loc decât tocmp după recoltă când agricultorii primind plata produ­selor, pun la dispoziția pieții din nou, numerarul astăzi rarefiat. una și de Ucraina sunt populate de o rasă mai mult asiatică de­cât euro­peană. Dacă observăm acest carac­ter de renaștere aziatică a­­ Rusiei, multe simptome ale bolșevismului nu ne-ar mai mira. Nu voe,se a spune prin aceasta că pericolul bolșevism­u­s­ 1­ui nu este mare pentru Europa, dar țin să afirm că tendințele reformelor sociale sunt pur asiatice“. și Seesalüs« vrm. La urmă d. Pettit spune cum bol­șevicii au încercat să-l facă amic al bolșevismului, știindu-i amic al Ru­siei. La început îi s-a oferit serviciul gratuit al radiotelegrafiei, dar cores­pondentul a refuzat această primă tentațiune care ar fi însemnat cen­zura observațiilor sale. Atunci a de­venit suspect, îi s-au pus la poartă sentinele, roșii, o doamnă bolșevică dormea noaptea ascusă într'un cori­dor secret. Spioni îl înconjurau nelă­­sându­-l să vie în contact cu prizoni­erii francezi. Impresiile sale sunt că bolșevis­mul nu are nimic a a face cu socialismul și cei mai mari dușmani pentru bol­șevici sunt considerați socialiștii pro­priu ziși și social-revoluționari. Iată epitetele cu care Lenin, Tro­­tzki și Zinovieff desemnează pe șefii socialiști ai Apusului : Kautzccl este un papă cu o tiară falsă ; Scheide­­mann este un câine fox ; Vander­­welde o umbrelă roșie fără fund, iar Renaudel, Longuet și Cachin sunt pântece cari se tem să nu se în­­grașe. Bolșevicii îi consideră ca pe niște șarlatani cari scuipă foc roșu, dar rămân streini ideilor revoluționare. g jROȘU Ficu­larEA VOTURILOR Netăgăduit votul obștesc și re­prezentata minorităților în prin­cipiu și în împrejurări normale au avantagiile lor permițând diverse­lor grupări cu interese speciale a­­grarieni, proprietari etc., să trim­iată în Par­lament repre­zentanții lor. Două sunt considrenetele cari as­­tăzi se opun în mod hotărât aces­­tu fel de a proceda Interesele particlare ale gru­părilor sau claselor treime să cedeze I pasul intereselor generale ale țărei și țara nu are astăzi de­cât un sin­gur interes și acela e primordial să facă front contra inamicului care din extern a devenit intern, contra nebuniei to­tale și anarhiei pro­pagată de social-bolșevici. Cred că pentru moment toate clasele trebue să facă sacrificiul propriilor lor intere­se față de acel al întregei societăț. Admițând însă ca egoizmul ne-ar împinge totuși pe prima cuie, naște întrebarea, grupurile își vor atinge e­e ținta? Mă îndoi sc. De o parte se vor afla voturile fărămi­lte din­tre diverse liste cari nu vor atinge cota-parte suficientă, de alta lista social bolșevică care ar putea în­truni un număr mai mare, ei mer­ Continuarea h pagina 2-a Criza III De câtăva vreme se simte pe piața noastră o criză de numerar destul de accentuată. Intr‘o vrem­e de nume­roase și însemnate tranzacțiuni co­merciale, industriale­­,și­ financiare, într’o epocă de urcări de prețuri exor­bitante , prin urmare de depreciere a banului, în plină inflațiune mone­tară, se simte totuși acest fenomen al rarefierii numerarului. S-ar părea la prima vedere, că este un non-sens să se manifeste o asemenea criză, când din toate, părțile și aproape în toate statele europene, ht­tegiunea monetară este considerată ca una din cauzele cele mai puternice ale deze­ Iase marii fi m­an­ciare iumerar­ ele­­ ICTO al SLUl­iSC e­ chilibrului vieții economice de astăzi. Se știe că Banca Națională continuă activitatea ei de emisiune, obligata fiind în primul rând de nevoile fiscu­lui, care în fata continuelor cheltueli ce are, în disproporție cu veniturile și fără budget, apelează continuu la­­ Institutul Central de Emisiune. Prin urmare se produce continuu numerar pe piață. La cele 4600 milioane lei ai Băncii Naționale, sunt a se mai adă­­uga alte 2.200 milioane lei ai Băncii Generale, dacă admitem prin absurd că nu au mai intrat în țară, prin con­trabandă alții, veniți direct ștampilați de la Berlin. Prin urmare avem o emi­siune totală de cam 7 miliarde de lei. Unde sunt acești lei din moment ce­­ se simte pe­­ piață criza de numerar a­­mintită ? O explicație a acestui fenomen ne încercăm să dăm, în rândurile de mai jos. 1) Primul argument sau e­xplicație este că din cele 4.600 milioane lei ai Băncii Naționale, o parte se găsește emigrată sau mai bine zis exportată prin contrnbasi­dă, în străinătate. Câți lei se găsesc în Austria, Ungaria (o­­cup­area Budapestei, etc.), Franța, Ita­lia, Grecia, Turcia, Rusia, etc. etc.. Toți acești lei nu circulă în țară, deși figurează ca ieșiți de la Banca Națio­nală. Poate săi fie­ un ift­iard, poate două miliarde,-cine poate preciza a­ceasta cantitate. 2) A doua explicație este răspân­direa unor foarte­­ însem­nate, cantități de tel in noile teritorii: Transilvania, Bucovina, Basarabia. Câte­ sute de milioane de lei a pus Statul la dis­poziția organelor administrative din noile provincii­, câte milioane de lei au trecut prin tranzacțiuni comer­ciale în aceste regiuni, cire poate preciza. Lumea de acolo tezau­­­rează acești lei și pune în circulație­ coroanele și rublele, în așteptarea unificării valutare, conform princi­piului lui Gresham: „la mauvaise mormăie chasse la bonne“. Iată deci o nouă explicație a fenomenului de rarefiare a numerarului de pe piața noastră. 3) A treia explicație este desigur ruralizarea numerarului. Se știe de toată lumea că astăzi țărănimea noastră este plină de bani, prin spo­rirea prețului articolelor alimentare, prin scumpirea transporturilor, etc. etc. Cât trimete zilnic de pildă, un o­­raș ca Bucureștiul, pentru plata ali­mentelor ce-i vin de prin satele din împrejurimi ? Țăranii încasează mult mai­­ minlt decât cheltuesc, prin ur­mare continuu orașele pierd din nu­merarul lor care ia­­ drumul satelor unde rămâne tezaurat, deci neîntre­­­buințat. Această explicație cântă­rește foarte mult în lămurirea feno­­m­enului financiar ce ne interesează. 4) in plină perioadă de muncă zis Dintre toate explicațiile de mai sus, raratitarea numerandlui având ■proporțiile cele mai însemnate, este în interesul general să se ia măsu­rile cuvenite pentru provocarea unui curent de sens contrar. Leii din străi­nătate se vor înapoia în țară, fie prin export, ceea ce nu am dori, fie prin împrumuturi de stat, ceea ce are loc și în prezent. De asem­enea leii te­­zaurați în nouăle teritorii se vor pu­ne imediat în circulație, deîndată ce se va face unificarea valutară inter­nă. Dar cu banii de la țară, care zac cu totul improductivi în mâinile să­tenilor, cum se vor desinaliza ? Dacă băncile populare ar fi făcut puțină educație sătenilor, pentru a-i numerar spre fructificare la bănci,­­ar fi putut întoarce mulți bani, fie în Banca Națională, fie pe piață, dar pe cât se pare, deprinderea aceasta nu este prea generaliztă. Ar rămâne soluția data de cei mai mulți, cu plata pământului ce se îm­parte acum la țărani, în numerar și imediat.. Dar și acestei soluțiuni i se opun greutățile te­hnice ale împro­prietăririi, când delimitările lotului ță­rănesc se face cu greu­­ și reclamă mult timp. In fine aprovizionarea sa­telor cu cele necesare, ca­­ îmbrăcă­minte, încălțăminte, mașini agricole, vite, etc., etc., dacă s’ar face in mod sistematic și sub controlul statului încă ar putea contribui la scoaterea numerarului de la sate. Cu un cuvânt, întreagă criză de n­­umerar, ce se shuts »stări pe piață, s’ar putea explica, cu o formulă ge­nerală, prin nepotrivita repartiție a banuului In cuprinsul întregi țări, prin prezenta a patru categorii de mone­dă, și prin dezechilibrul economic ge­­neral ce se simte în întreaga țară, ca o urmare firească a războiului ge­nera­l. 24 Mai 1920. SOC^3!TM3!=aaB86M*‘

Next