Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)

1920-08-04 / nr. 3712

* v 4 SITUAȚIA guvernului actual Guvernul prezidat de dl. general Averescu a luat succesiunea fostu­lui guvern prezidat, de dl. Vaida, a­­dus de senti­mentul opiniei publice, care era alarmat pe de-o parte de tendințele fostului guvern­, atât d­e­­ periculos colorate prin acțiunea d-lui Lu­pu și de vădita lui inferio­ritate de guvernare, și pe de altă parte, de nădejdea că guvernul d-lui Avercu nu va putea fi ceea ce nu fu­sese gu­verniu­l d-lui Vaida, căzut prin propriile lui păcate și insufi­ciența de­­ guvernare. Sub presiunea tiare­cum a fapte­lor care ele singure motivau căde­rea guvernului Vaida, opinia pu­blică vedea în­ această guvernare în prima linie pericolu­l desordinei întronate in .ți­­­i prin acel „sui-ge­­neris“ eoenaâium al d-lui Lupu, ca­re în realitate nu era de­câți patro­narea de pe banca ministerială a ten­dnctelor de descompunere­a statu­lui și a celor mai periculoase ac­țiuni anarhice și internaționale. Guvernul. d-lui Averescu avea ast­fel misiunea de a fi guvernul ordi­nei care prin­ră o atitudine fermă și afară să readucă liniștea în țară și să dovedească agenților d-rului Ba­­chowski de la noi, că România, nu poate deveni câmpul de experiență al nefastelor lor „teorii“ sociale. Dar din acest punct,de vedere gu­vernul d-lui Averescu nu face dorit sa dovedească cum speranțele ce se pusese în el se­­ evaporă zi după zi. Astfel guvernul pus în fața sindi­catelor, din care unul „roșu“ cu le­gături visibile și dovedite cu bolșe­vismul rusesc, și celalt „național", ae înțelege că în calitate de guvern și de guvern de ordine, are o singu­ră­ cale de urmat: proteguirea și în­curajarea sindicatelor naționale. El «e »bate intro, aceste două sindicate, el înclină a susține pe cei roșii față de sindiicatele naționale. Această a­­­titudine­ este astăzi cu atât mai vi­no­vată cu cât, ceea ce se deditioa cu on 110 care proba­bîiti­tăți mai înainte, în ce privește legăturile mișcărei a­­narhice de la noi, cu cea din Rusia, acuma a devenit un fapt cert, des­­scoperindu-se și legăturile dintre șefii socialiști de la noi și bilet­le de bancă venite din Rusia, pentru a susține mișcarea de la noi. Guvernul d-lui general Averescu, însă, nu se decide de a curma răul,­­și de a­­ lua toate măsurile pentru stingerea focarului boloșvist de­a­r noi. Pericolul ce‘] prezintă guverna­rea d-lui Vaida pentru țară, prin­ tendința anarhică a d-lui dr. Lu­pu, se menține și astăzi, dată fiind ne­­dest­ința actualului guvern de a «strânge mișcarea aSroarhică, și nev dibăcia ce a dovedit-o prin jicniri­­le ce le aduce sindicatelor naționale. Dar al doilea păcat, și a doua ma­re lacună a guvernului d-lui Vaida sta în haosul financiar, produs prin nealpătuirea bugetului. Agita­ții][ d-lui Vlad, nu puteau să fie singure orie mai bune căi de înțe­leaptă așezare» a bugetului Româ­­niei-Mari. Guvernul d-lui Averescu avea­u astfel înaintea sa deschisă proble­ma financiară, și nevo­a imperioa­să de a alcătui un buget­­ ser­os, și bine studiat. In realitate guvernul a așteptat prea mult i până să vină cu un proec­t de buget, care este în el însuși o dovadă de insuficiență, de superficialitate, de grabă și de tendință spre risipă pentru­ satisfa­cerea desigur nu a intereselor supe­rioare ale țarei. Un buget fără eva­luări sigure, fără o reducere de chel­tuelî, și cu un deficit inițial de o jumătate de miliard este desigur mai puțin decât ceea ce dorea țara. Cu un astfel de buget, sau fără nici unul, este același lucru ! Dar guvernul d-lui Averescu mai avea încă un pericol de evitat, prin cunoașterea tocmai a greșelilor pe care guvernul Vaida l­e făcuse, pe terenul politicei economice. D. Bontescu, fostul ministru din trecutul guvern se făcuse cunoscut printr-o politică economică ce se re­ducea la permise de export-import. Ultim­ele zile ale ministeriatului­ di-lui Bontescu se sfârșeau cu acea penibilă ședință în care d­anțul per­miselor apărea în fața țarei în toa­tă trista lui realitate. D. Tâzlăoanu a ales ca program de­­ activitate ministerială, tocmai po­litica d-lui Bontescu, care continuă a inspira pe succesorul său la mi­nisterul de industrie și comerț­ Asemănarea dintre ministeriatul d-l­i Bontescu și al Tăzlăoa­nul, nu mai are nevoe de multe e­­xemple, căci permisul Schuller este prea cunoscut, pentru a fi dispen­sați de al­te exemple. Guvernul d-lui general Averescu devine astfel din punctul de vedere al chipului cum înțelege problema ordinei în țară, problema financiară și politica economică, o continuare a guvernului d-lui Vaida, căzut sub propriile lui păcate și insuficiență. Să ținem seamă, apoi, că după­ cum guvernul trecut nu a făcut ni­mic pentru unificarea culturală, ad­ministrativă, legală a Român­iei- Mari. lot. asemeni guvernul d-lui ge­neral Averescu nu se manifestă prin nici o ope­ră pos­i­vă și constructivă. Suntem astfel în­ sentimentul țarei, când nemulțumiți cu ceea ce s’a fă­cut până acuma, avem­ încă spe­ranță că, până la toamnă guvernul actual se va reculege și va înțelege că imitând guvernarea trecută nu poate fi de nici un folás țărei. Sperăm, în fine, că autoritatea lui de guvern nu va fi atât de știr­bită încât, chiar voind să facă ceva util, să nu poată totuși a­ o face, cu cea mai bună voință posibilă de alt­fel ! riri I­E­ ECOUR I­ n urma unei d­ispozițiuni a ministerului de instrucțiune din Franța, sporturile­­ au fost introduse în mod obligator în învățământul Francez.­­ M­ăsura este uniformă și va trebui să se aplice astfel la toate școalele, numai­­ cât va trebui să se păstreze măsura, căci după cum un om nu seamănă cu altul, tot așa nici elevii n’au inima deopotrivă de rezistentă pentru cursele pe jos. sectele decăderei sânt în­totdeauna de­zastruoase Jack Johnson a fost, cum se știe, șam­­pion de box. Fiind învins, el își pierdu capul și prima consecință a înfrângerei sale a fost că-și­­ cheltui averea nebunește. Izgonit din Ame­­­­rica, Johnson veni să se stabilească în Franța. Fiind expulzat și de aci ca indezirabil, el se duse în Anglia Prima sa ispravă aci a fost de a bate o bătrână miss și a doua de­ a desprinde o lampă atârnată din su­frageria aceleiași. Bătrâna miss reclamă : fostul șampion a fost cât pe ce să fie prins în... California pentru vânzare de carne vie. C­omisiunea internațională instituită pen­tru a stabili granița între Statele Unite și Mexic a suferit o mare decepție. Comisiunea va fi desființată pentru că... natura e rău făcută. Comisiunea fiind foarte scrupuloasă a a­­les ca hotar natural între cele două state fluviul Rio-Grande. Fluviul acesta însă este o apă misteri­oasă, de­oare­ce își schimbă albia în fie­­­care anotimp. După capriciile fluviului Statele Unite și Mexicul erau când mai mari când mai mici. Cu mare greutate co­misiunea îl putea urmări în revărsările sale. Ea va trebui să plătească pentru copilul ei rătăcit. Ce consecințe incalculabile sunt de așteptat, dacă elementele se vor dezor­­dona ? spicula m­omipoiștii Cam este speculat m§ Bmmsassssa asta PUBLICUL — Ce face serviciul de control al gg^sy­­leii Si se i ? mdsuri cil mai serfere — Pe lângă prezidenția consiliului de miniștri s’a înființat, acum câte­va luni, un serviciu pentru­ contro­lul și înfrâna­rea speculei. Pornit din cele mai frumoase in­ten­țiu­ni, publicul avea toate moti­vele să creadă și să nădăjduiască într’o grabnică îngenunchiere a cer­biciei speculanților de tot soiul, cari în ultima vreme dau asalturi disperate spoingei slăbite a consuma­torului, în dorința de a se îmbogăți cât mai repede. Și cu atât mai mult cuvânt aveam să credem în bunele rezultate ale acestui­­ serviciu cu cât militari întregi fuseseră în­sărcinați cu aducerea la îndeplinire a sarcinei ce le fusese dată. Era o chezășie puternică și nimeni nu s’a îndoit o clipă că, în sfârșit, se gă­sise leacul pentru cangrena ce lua proporțiuni tot mai mari. Ce se întâmplă însă 1. i . li spec&sla ia Barometrul speculei în loc să­ sca­dă, crește, cangrena continuă. Lea­cul deci nu i s’a găsit. Astăzi mai mult ca ori­când se speculează fu­rios. Negustorii al căror număr a crescut ca ciupercile după ploae, în special negustorii improvizați — și aceștia sunt cei mai numeroși și­ cei mai teribili speculanți—nu mai au sentimentul omeniei, nu mai au fri­că și, profitând de curentul general al banilor ce se azvârlă în neștire, jefnesc lumea ca în codru. Speculează toți, dina­mic până la mare Se face specula cu artcolele almentare, cu tutunul cu­ obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte, cu transportul, cu toate în sfârșit. Comerțul a devenit sinonim cu fa­iul Nn, vorbim de comerțul maus, cinstit. Adevăraț­i negustori pri­vesc și ei indignați murdăria în ca­re se zbat negustorii de ocazie. Unde este deci controlul ? 1­­. Câteva exemple Iată câteva exemple doveditoare a inexistentei acestui serviciu de control și infrânare a speculei. Luați id­alea Victoriei, de la Capul Podului până la Poștă. Treceți pe Lipscani, Carol Șecari, Sepcari și străzile negustorești din centru. Gitiți prețurile afișate în vitrine (nu vă încumetați însă să intrați în magazine, fiindcă prețurile afișate, nu corespund cu cele cerute în pră­vălie)! Și nu pierdeți din vedere că­­ citam ca exemplu inima Bulcurești­lor! Pe talia Victoriei prețurile afi­șate cohstituese cea­ mai mare sfi­dare ad­uaă serviciului de control al speculei. Oare este rostul acestui serviciu gândi negustorii își­­ permit să ceara pentru un pepene 50 lei, pentru un kilogram de pietricice 80 țoi ? Se va zice i­­ă aceste articole nu sunt strict necesare. Bine. Dar fan­tasticele sume cerute pe un costum de haine, pe o parcare de ghete, pe o pălărie, guler, cămașa, ciorapi, etc? Dar prețurile colonialelor, arti­­colelor alimentare de strictă tre­buință? Și cu câți veți merge din centru spre periferii, cu atât specu­la crește socotită în­­ raport cu locul și calitatea mărfurilor. Spre pildă: Calea Gri­viței. De l­a Gara de Nord până în piața Matach­e Mătcelauur— și chiar în această piață unde se des­fac zarzavaturi — este o speculă ne­mai­pomenită. Aci negustorii je­­fuesc pur și simplu pe călătorii so­siți din afara. Nici­odată n’au fost mai plastice versurile: „unii îl atrăgeau de haine, alții îl trăgeau de mâini, de i se pfe­rea sărmanul că intrase între câini“ Să se iaimSțiMrn­­ sens?® In te -astă s­­a...­e de Mertiri, în fa­ta atitudinei revoltătoare a celor ce vor © a se ’îmbogățească în ciuda ne­voilor. nemim arat­a ale bietei popu­­latiuni, se rrmáme ca serviciul de control să trai ducă în fapt, prin toa­te mijloacele, intenția frumoasă a celui ce l-a înființat. Cea mai mică abatere a negu­storul­ui să fie repri­mată d­u­ severitate. Circumstanțe u­­șurătoare să, se admită­ amen­zile sa se mărească,­ pedeapsa ca în­chi­soarea să se aplice cât mai des. Altfel și ultima speranță a publicu­lui se va spulbera ca toate celelalte.­­ S. — GasMir, alia SI UHGSRI. Am relevat în diferite rânduri a­­tittudinea­ curiu­mă pe care au adop­­tat-o aliații fată de Ungaria. O ta­­legramă solisă de curând, din Roma, dă, sub titlul ,,Renașterea economi­că a Ungariei o nouă confirmare, știrilor noastre. , _____ lat-o, în întregime: 1 '' „Presa maghiară, comentând dis­cursurile contelui Teleky și ale contelui Bel Idem, exprimă speran­ța că repn&entanii. băncilor și ai marei industrii f­ranceze vor ajun­ge să închee o înțelegere cu guver­nul englez pe­­ dr­u certarea a nume­roase întreprins­ei industriale: „In public se mai vorbește încă de­­cedarea căilor ferate,­­ „Budapesti Hírlap“ comentează discursul colo­­nelului englez Stead, cente la un­­ banchet dat cu prilejul crearei „A­­sociației anglo-danubiene“ ar fi zis că Ungaria va fi centrul Europei centro-orie­ntale și că Engi­bora va face din Budapesta centrul c­omerțu­lui său din această regiune“. Telegrama nu e tocmai explicită. Dacă e vorba de instituțiuni indus­trial din Ungaria atropriu-zisă, n’dith avea nimic a dr zis, deși linele din aceste concesiuni economice, de pildă aceea a căilor ferate, simt le­gate și <­e anumite chestiuni politice. Presa franceză și engleză a anunțat deunăzi că adevată concesiune^ este în imatură cu un­ sprijin politic fă­găduit­ Ungariei în vederea unei e­­­ventuale rectificări a granițelor sa­le. — portiță , lăsa­tă deschisă de con­ ■sunui suprem prin cunoscuta­­ scri­­soare de trimltefe“ semnată în nu­m­­­­le aliaților de d-l Muterand. Dipă concesiunile acestea se refe­ră insă și la­­ un număr de institu­­țiuni economice din Ardeal. — a că­ror camuflare cu capital aliat se or­ganizează la Budapesta, — lucrul se schimbă. Nu indem rămâne indife­­renți la această operațiune prin care­­ Xtră it(din*r" r."lp. in România spre a colabora la vid,­­la­ci econom­ia, pe proto­ ca cea mare a alianței și a­­ prieteniei, se stre­coară prin vrășmași, trecând prin Capitalei lor. Am mai vorbi­t despre această ac­țiune, și am­­ atra­s atențiunea alia­ților și amicilor noștri asupra incon­venientelor unei asemenea politici. S’ar putea ca, în lupta economică dintre noi și foștii noștri vrășmași, simpatia de core, se bucură aliații noștri­ în România, să aibe dg sufe­rit consecințele ■unei asemenea po­­liției greșite. TOTE Simțul politic românesc Găsim în ziarul „România Nouă“, o curioasă convorbire cu un român care este șeful guvernului din statul Quenslanidin din Arestasia, cu nume­le de Edvad Thedore, o prescurtare din numele Theodorescu ce-l purta tatăl său, locuitor al Galaților. Faptul este cu adevărat puțin obiș­nuit, atât prin depărtarea locului unde s’a expatriat compatriotul nos­tru din Galați, cât și prin situațiu­­nea la care a ajuns. Evident că tra­duc să fie o reală capacitate pentru ca, sirion fiind, să ajungă unul din fruntașii vieței politice din Austra­lia. Un talent care a știut să apropie depărtările, să facă ,a se uita origi­­nele, și­ a se impune unei Inimi atât de depărtate de m­ica lui țară "natală. Dar faptul este suggestiv. El ne face să retrăiască în minte s pe acel Dumitru Cantemir care ajunge sfet­­nicul Rusiei, și prin mintea lui devi­ne organizatorul și îndrumătorul în­n­­tregei organisații culturale din ma­rele imperiu moscovit, ne vine în minte și viața aventurosului Milesen care căuta în lume pe doctorul minu­nat, capabil a pune la foc nasul tăiat, și care călătorește în China, într’o vre­me cînd imperiul ceresc era un adevă­rat imperiu al misterului „terra in­cognita“. Se face astfel dovadă că în sufletul nostru se găsesc latente ins­tincte politice, și că printr’un ata­vism ce vine din Latium noi avem puteri politice remarcabile. Prin acest simț politic, care este u­n dar al sângelui­ nostru, am scos din formele mulțimei personalitățile eminente cari­ s’au im­pus timpului lor prin spiritul lor clar și prevă­zător. S’a zis că Românul e născut poet. Aceasta e o ironie. Dar se poate ca să fie mai adevărată constatarea că Ro­mânul se naște cu clar simț politic. Petrollius­ z Toltzi Un articol din „Le Temps“ i al d-lui R. Puiu!­are arată că fără căr­bunii Germaniei, Franța este la marginea pietrei economice. Ea deci. are nevoe de polU­ oi, cum are nevoe și de aer. Să fie aceasta un indiciu pentru d. Take Ionescu de câtă solicitudine și grije trebue să avem noi de o bo­găție naturală, ca petrolul nostru? ’Cările mari suferă în însăși e­­sența vieței lor economice, de lipsă de combustibil iar noi care avem petrolul voiam că-1 vindu­m la me­zat, fără nici o condiție, fără nici o rezervă, fără nici o garanție de de­plină stăpânire a noastră ,asupra petrolului! U­nele r­are, vorbesc din nou des­pre raportorul la bugetul general al statului (1. dr. Anghelescu pe ca­re ele îl denunță că are convingeri liberale. D. dr. Anghelescu are vina de-a fi susținut că petrolul nostru­­ niu este o marfă de mezat. Deci nu poa­te fi decât liberal. Dar nu observă cei,ce prin polemica pe acest teren, ce mare laudă aduc printr’aceasta par­tidului liberal, care se face astfel de­pozitarul soluțiilor românești. E de ajun­s c­a cineva, să simtă­­ româ­nește, și să se facă apărătorul viite­­reselor românești pentru ca să fie prin chiar aceasta „liberal“. La o petrecere câmpenească, un chef pe iarbă verde și la care au lu­at parte șefii mari ai opoziți­unei s’au ținut și două mari discursuri—de obi­ceiu în astfel de împrejurări lăutarii au cuvîntul­—de către d. d. Vajda și An­ balade. Cel d’întâi a spus că n’are n­ici o încredere în d. Mihalach­e și era tea­mă să nu-l facă de râs, iar d. Miha­­lache a mărturisit că atunci când a primit invitația de a­ intra în minis­ter, a crezut că dl. Vaida vrea să-l compromită. Curioase elogii reciproce ! * # Cor­ ri­i legiuiți c La Camifă Procesta­ pairairu regrem­entag­rea conSSice eiasi de la^nsă­ D ©«­clarația partidlului Halicpal* Liberal. CAMERA Ședința dels 3 August 1920 La orele 9 jum. dim. ședința se deschid tei. Prezidează d. Duiliu Zam­­firescu. ‘Pe banca ministerială dini­ Tran­­cu-Iași, goneamu Văleanu, I. Atana­­siu. Garoflid. D. GEORGESCU-TULCEA în chestie de regulament se declară contra dispoziției luate în ședința de eli, de a nu se mai face inter­­pelări azi, arătând că astfel se ridi­că opoziției singurul drept de con­trol. D. PREȘEDINTE. Dă câte­va lă­muriri în această chestiiune. D. V. K.OGALNICEAN­U. In a­­cceaș ordine arată că opoziția a ad­mis intervertirea ordinei de zi cu scopul de a se aduce legi, iar nu pentru aducerea în discute a o serie de încetățeniri, cari urm­ează a se discuta azi. D. PREȘEDINTE răspunde că cs­te vorba de numirea unuia din per­soaneje, cari t­rebue­sc în cetateniito, in slujba statului. D. IORGA, m­olestează. D. MINISTRU TRANCU-IASI ad­mite scoaterea dela ordinea zilei a of­ițerilor de empamantenire rămâ­­nând votarea lori­loir urgenfte, trapidarea taoite? aleși Se citesc mai multe alegeri de de­putat. Asupra unora din ei ce ivesc contestații pa cari d. Bilciurescu, caută a le înlătura.­ D. MORANDINI unul din c­ei con­testlați x orbește contra contestației. Se discută alegerea d-lui d­r. Fe­kete Andraș dela circ. Toplița j­d. Trei scaune (part. poporului)- con­tra d-lui Gintă Pop spart. național). Validarea celui dintâi este susți­nută de d-nii A. C. Cuza, Bilciures­­cu și Al Od­eteleșanu iar invalida­rea de d-nii Iorga și Voica Nițescu. După o disent­ une de aproape o oră se închide discuția și se pune la vot invalidarea care — după explicații­le date de d. președinte — ca să fie admisă trebue să întrunească două treimi. Votul se face cu bile și rezultă 65 pentru validare și 57 pentru inva­lidare. D. președinte declară ales pe d. Fekete Alidra­ș. Ședința se suspendă 15 minute. La orele 11 jum. ședința se redes­chide sub președint­a Păr. Imbroa­­ne care anunță intrarea în ordinea de zi. ProseSuî pentru regle­­mentarea conttliciului de muncă D. D. R. IOANIȚESCU raportor citește expunerea de motive a pro­­ectului de lege pentru reglementa­rea conflictelor colective d­e muncă depuse de d. ministru al muncii. Tran­cu-Iașî. D. Raportor arată: sistemul aces­tui proect este inspirat după cel francez în ceea ce privește, obligati­vitatea încercăreî de împăcat și ar­bitraj facultativ în principiu. La noii neavând reglementat contrac­tul colectiv, noi putem declara arbi­trajul obligator în orice conflict. In ce privește libertatea muncei de ra­­porton arată, că ea nu trebue stân­jenită nici chiar de libertatea pro­fesională a muncitorului. In ce privește sabotajul se arată intențiunile muncitorilor de a pro­duce cât mai puțin și a distrage in­strumentele de lucru. Se citește apoi conciRațiunea și arbitrajul în celelalte țări. Proectrul este pus în discuțiune generală. Declarațianea partidunBî WIOîi­L-LIBERI D. DEM. I. NICOLAESCU: Ih Ka­ntele partidul­ui liberal face următoa­rea declarație : "Partidul național lL­beral se vede nevoit de a nu lua parte la discuția acestei legi și deci de a se obține dela votarea ei pentru motivat că ea «© îmbrățișând întreaga orga­nizare a raporturilor dintre munțt și capital ci luând numai dispozitkul, pentru aplanarea conflictelor centre acești doi factori de producție, pre­in­tă organe care în lipsa organiză­­rei amintite mai sus nu se bazează­­ pe nici un suport serios ci dă mimat putința în aplicarea ei, la ivirea la dificultăți malt mai mari decât cele existente. Partidul Național Liberal înțele­ga ca această mare chestiune privitoare la clasa muncitorească, să fie desbă­­tută în complectul ei prin p leriferare pampieota, în care să se statorniceas­că în acelaș timp și contractal colec­tiv de muncă și cu participarea âe. btenei lSciii a1 mun­­citorilor, stabilitói“ si atunci ca urmare a uneia asesara ® ®* legiferări și organele reale și cai să reprezinte atât capitelul cât și sfim­ca și care să aibă dreptul și creamam de a apăra în mod echitabt . Utmi conflictele acestea de care se ocupă legea de față. D. DR. COR TUR (Partidul națio­nal din Ard­ea­l) arată acest pro­­ectidj. Punct de vedere socialist a­­firmă că­ el nu poate fi primit nici­ de socialiștii revolut­onari nici da cei evoluționari cari văd în acest proec­t o stânjenire a idealului so­cialist. Oratorul ajunge la conclu­zio, ci teoria socialismului m­­o­de­rat ar fi singura care ar satisface nevoile actuale ele nume'torimei noastre. D. SHITANESCU: Explică-i lui Madgearu. D-nii IORGA și MADGEArttf ce­re ca d. Schitănescu să fie chem­at­­a ordine și a­­ se impune a nu mai striga d­eputatu pe simplu nume ci a adăogi, și „domnule“. D. PREȘEDINTE cere­­ Uni Schi­ță­nescu a-si instraige cuvântul. D. SCHIȚĂNESCU, retrag, lefer provizoriu. Incidentul se închide. D. DR. COSTUR continuă, arăt­­ând că cu actualul procnt se pro­cedează la fel ca și cu legea agrară. Această lege a­re aspectul de lege polițienească, pe care noi nu o pu­tem­ admite. .Trebue să înceteze sis­temul că avem aerul, că uumaitee profilă admitem revendicările mun­citorești. Vorbitorul termină prin a face cu­­noscut că nu va vota legea. D. TAKE IONESCU ministru de externe și ad-intern­u la finanțe» roagă adunarea să admită interver­­tirea ou clinei de zi.. pentru a se tre­ce 5 proecte de legi aduse de d-sa, cari prezintă mai multă urgență și anume: 1) Autorizarea Băncii Naționale, de a emită suma de 175 milioane în bilete a 5, 2 și 1 leu. 2) Retragerea din ciirculație a coroanelor și ruble­lor. 3) înființarea unei secțiuni la tribunalul Vlașca. 4) Modificarea unor articole din legea de organi­zare a ministerului de externe, etc. Adunarea admițând d. vice­preșe­dinte Păr. Imbroane face cunoscist că după amiază este ședință în sec­țiuni de la orele 6—L iar ședința pu­­blistă astă seară la orele 9 jam. Ședința se ridică la ore © I și B mituite d. a.­­ooxxoo l­­S I III iE ISSE 1 produselor petrolifere la Interiorul­­ Stei — O greșită politică econos­tici și Rațională 1 Pte ziua de 25 Iune s’au, sporit din­ nou, prețurile de vânzare a produse­lor petrolifere în interiorul țarei. Această sporire reprezintă o dife­rență de peste o jumătate miliard de lei anual, contribuția indirectă pu­­să pe consumatorii țarei în folosul­­ industriei­ noastre petrol­fere. Cu prețurile de vânzare de până astăzi, ind­ustria petroliferă nu putea în ad­evăr să facă sforțările necesare spre a spori producția actuală a ță­­riei. Aceste prețuri fusese sporite deja în luna Martie anul acesta în așa fel încât dacă ele acopereau spe­zele de extracțiune a petrolului din sondele deja în funcțiune precum și celelalte speze de rafinare și al­tele, lăsau totuși industriei petro­lifere un câștig prea mic pentru a putea să suporte cheltuelele enorme ce necesită astăzi punerea de noi sonde sau destmparea sondelor dis­truse în timpul războiului. Din această cauză producția noas­tră de petrol nu numai că nu poate crește, dar se simte din contra de cât­va timp o scădere a acestei pro­ducții. Sacrificiul ce se cere deci astăzi consumatorilor români este bine mo­tivat , vom conveni cu toții că tre­­bui să facem astăzi acest sacrifi­ciu în speranța că mâine când son­dele se vor înmulți, producția va crește, și ni se va reduce la normal prețurile de consumație internă. Am fi preferat de­sigur ca aceste surplusuri de beneficii de care­­ are astăzi nevoe industria petroliferă spre a progresa, să nu fie luate de la noi consumatorii tarei, ci să fie aduse din afară, prin exportul cu prețurile mari de astăzi o parte din produsele noastre petrolifere. Știm însă că grație contractelor dezaistroase încheiate anul trecut cu „Standard C­eil“ și cu colonel Boyle mult timp încă trebue să exportăm petrolul nostru cu preț de zece ori mai mic decât cel ce se plătește as­tăzi în­­ afară și că deci consumato­rul român trebue să facă singur sa­­crif­ul ce se impune spre a mări producția țarei și a fi astfel în stare a satisface și contractele cu „Stan­­dard Ceill" și colonel Boyle. Dar dacă ni se cere să facem acest sacri­f­ ei­u­lte sute de milioane anu­al, trebue cred să ne întrebăm dacă forma sub care acești bani sunt a­­dunațî și distribuiți industriei de extracțiune a petrolului, ne poate ia­și­gura că scopul urmărit se va rea­liza și nu se va ajunge din contră la rezultate dezastroase economice și naționale. Prin sporirea prețului de vânza­re — în interiorul țării, diferența de peste o jumătate de miliarde de lei anual ce trebuesc să servească la creări de nouă sonde sau desfun­dări de sonde astupate, nu întră direct în mâna industriei de extrac­­ți­une­­ a petrolului, ci este încasată în primul rând de o altă ramură a industriei petrolifere, de rafinăriile de petrol ce vând în țară aceste pro­duse distilate și numai indirect prin­­ sporul de preț ce va rezulta desigur și asupra țiței un­ui brat extras din pământ și cumpărat,de im­i­narii, o parte numai din contribuția 09 ni se cere nouă va intra în mâinele in­dustriei de­­ extracțiune singura ce luptă cu di­ficultățile actuale și pen­tru care singură înțelegem să fa­cem sacri­fi­ciile eterate.“* Avem rosiuten­i.carii cu capacitate sufi­ciența de duete pentru o spori­re mare în vi­tor;­a producției noas­tre petroli­fere și’»u­­lces voi­tarea a­­cestor rafinării niște astăzi preocu­parea principală jsi .motivul pentru care se cere aceste sute de milioane de lei. .. Dar să vedem ce rezultat va da asupra sporirei sondelor productive chiar­ această parte din contribuția noastră pe care rafinăriile interme­diare o­­ vor lăsa să intre în mâinele celor ce voesc­­ să-și înmulțească sond­ele lor productive. Aproape 70 la sută din sondele a­zi productive aparțin celor trei mari societăți petrolifere cu capi­tal străin: Stema, Astra și Româno. Americană. Deci 70 la sută din­ această parte a contribuției noastre va spori be­neficiile acestor societăți, cam­ grație și marilor capitaluri ce au și relațiilor lor cu străinătatea ce ne furnizează tuburile și instrumen­tele necesare noilor sondaje, vor a­­junge curând să-și dubleze și tri­pleze sondele lor productive spre mulțumirea tuturora. Ele și până astăzi au lupta­t continuu cu cap­i­talurile lor și au sporit zilnic cu sute de­ metri în­ adâncime noile sonde ce nu au­ încetat de a pune. Restul de circa 60 la sută din par­te din contribuția noastră, rafină­riile intermediare o vor da celor ce posedă restul de 30 la sută din son­­il" astăzi în funcțiune adică celor mul­ti, societăților mai mici, parti­cularilor în majoritate toți cu ca­pital românesc și aceasta după cum am arătat sub formă de un plus de preț,, de una sau două mii lei de vagonul de țiței ce ele vor vinde rafinăriilor (cari în treacăt fie spus, aparțin în majoritate tot ma­rilor societăți sus arătate). Acest particular sau societate mică ce po­sedă astăzi una, două sau cinci sonde ce produc petrol, celelalte fi­ind­u-i distruse de război, nu poate vinde lunar decât câte­va vagoane și deci incasa câte­va zeci de mii de lei lunar din diferența de preț, sau ,câte­va sute de mii de lei anual sumă ce se știe că este cu totul in­suficientă fată cu prețurile enorme de azi a materialului necesar facerii sau desfundărei unei so­mie. Rezultatul practic va fi că un astfel de industriaș își va spori cu câte­va mii de lei beneficiul său lu­nar dar că nu va­ fi in stare să-și refacă industria lui pe câtă vreme marile societăți străine primesc de la noi o adevărată încurajare in­dustrială, spre a se reface și spre a fi ori­când gata să cumpere pe mi­cul industriaș câ nu se poate re­­fa­ce, întrebăm deci pe acei ce au găsit acesti mijloc de a ajuta refa­cerea industriei noastre petrolifere, cum a ajutat să se­­ refacă im indus­tria, a cărui toa­e sondele i-au fost distruse în timpul războiului și pa­re ,delei astăzi, nu poate vinde ulei un vagon de țiței rafinăriilor spre a beneficia de un spor de preț! In­­trebam dacă politica economică și națională ce s’a urmărit; prin aceas­tă măsură a fost aceea de a se da industriei petrolifere străină de la noi din țară, obolul nostru consu­matori spre a o întări în lup­ta ce duce contra capitalului român din industria petroliferă, întrebăm de ce nu s’a aplicat și în adaperea industriei petrolifere Principiul aplicat în refacerea spre exemplu a gospodăriilor agricole distruse, unde s’a venit mai întâi în ajutorul celor m­iei și maarit& la țăranilor, cărora li s’au dat semănțuri, materiale de construc­­ții, parte din despăgubirile de «to­­boi, iar marilor proprietari li­ s’a cerut sacrificiul de a aștepta vre­muri mai bune, înțelegând că ei ar putea singuri să suporte a­stăzi par­te ch­iar spezele de refacere. In industria de petrol, echiva­liat­tul marilor proprietari agricoli Ro­mâni, sunt cele câte­va societăți d­e petrol străina Să fie aceasta m­oti­­vul pentru care s’a aplicat un prin­­cipiu contrar în ajutorul de refa­ce­r­e a industriei­­ petrolifere! S’au dat mici ajutoare de refacere și celorlalte industrii din țară în a­­fară de industria pet­roliferă, sudb forma din imateriale, mașini, parte din despăgubiri de răz­boi și aceasta mai ales m­icilo­r indiferm. Ca și în refacerile agricole acesta ajutoare se vor acade fiecăruia din despăgu­­biriile de război în caii au dat Qofcor. In indust­ria petroliferii Incroh ® pe dos. pr­in sporirea prețurilor“ de vânzare, cele peste jumătate mi­ î-Cor­ t­nuarea la pagina 2-s

Next