Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)

1920-09-16 / nr. 3748

IMPOLITE și RISIPA Lunga stagnare a producției în tim­pul războiului și cheltuelile necesi­tate de ei, au produs în toată Europa o perturbare, care se traduce din punct de vedere financiar ,printr-o depre­ciere monetară, care ea însăși devine o causa de scumpete și din punct de vedere economic, printr’o micșorare de producție și îngreunare de trans­­port. Dacă în toată lu­mea a­cest feno­men se întâlnește, la noi, în România, scum­petea și perturbarea financiară sunt mai accentuate, pentru că nouă ne-a lipsit acele rezerve mari acu­mulate, acel fond de economie, reali­zate prin munca disciplinată, și în fine acea educație economică, ce ca­racteriza statele vechi, cu tradiții și cu bogății acum­ulate. Perturbarea războiului, deci, în statele tinere a fost și mai adânc sim­țită. Oamenii de guvern din țara noas­tră le incumbă sarcina de-a fi și mai cu grije restabilirea economică, de îndreptarea finanțelor, precum­ au obligația de­ a face o politică de cum­pătare, de economic și de bună gos­podărie, pentru ca pericolul dezas­trului financiar să fie pe cât posibil înlăturat. „ Dar cu o ignorantă, cu adevărat surrprinătoare, a nevoilor actuale și cu o lipsă de prevedere incompati­bilă cu concepția ce ne-o facem de om­ul­ de stat, guvernul actual, venit după guvernul d-lui Vaida — care ne-a dat exemplul tuturor slăbiciuni­lor, toturor inieo­rerențelor și tu­tuilor nepriceperilor — a început și a con­tinuat, o politică fără busolă în eco­nomia țarei, dar mai ales fără frâu și măsuri în cheltueli. Printr’o sfidtare a realității și printr’un dispreț al ne­voilor unanime simțite, guvernul ac­tual a îngăduit ministrului de finanțe de-a face burgetul cu­­ to stimu­tat­e de miliard deficit în dare hjtil și nu se vedea nici o grije de-a micșora chel­­tuelil­e statului. Din potrivă crearea nouilor ministere și înmulțirea exce­sivă, nejusti­ficată până la absurd a fu­ncțion­arilor ne face să credem că grija guvernului a fost d­e-a pre­silita lumei spectacolul unei­ tari, cari soli­cită prin gesturile de umilință ale min­istruiluii de finanțe, credite ca să se facă fată nevoilor presante, și în același timp aceiași tară dă exemplu­ băncei ministeriale compuse din 21 de miniștrii, atâta cât statele ce-și dispută stăpânirea globului pămân­tesc, mu au. Nemulțumit esti atâta risipă, m­inis­­trul de finanțe, pentru a dovedi gene­rației tinere ca supranumele de autor al bugetelor sălbatice nu a fost­­ sur­pat pe nedrept, face combinația schim­­­bului de coroane, plătite de stat pe un curs ce nu corespundea cursului de piață. Această măsurată aruncă asupra ța­rei o sarcină de 4 sau 5 miliarde, pe care generația de astăzi și cea de mâine, oamenii cinstiți, muncitori cari cu idreutate am bucata de pîiaia zilnică, le vor plăti sub formă de impozite a­­meroase, istovitoare și prelungite, zeci și zeci de ani de acum încolo. Dar jer­tfele au un scop. Ele se fac, nu pentru mulțumirea celor în­vrăjbiți cu pudoarea, cu­ simțul mo­ral, și cu însăși articolele codului pe­nal, ci pentru înfăptuirea unui vis de frumusețe morală, sau unui ideal de­ dreptate. Generațiile pot să se jertfească,­­cum s’au jertfit de fapt pentru ca prin război,­ să se înfăptuiască un i­­de­al al co­ns­țin­telo­r, d­ar este absurd și este imoral, ca un neam­ întreg să suporte — și va trebui să suporte în mod fatal — seria iimpositelor fără sfârșit, și aceasta pentru ca o sumă de partizani politici să poată ocupa functii inutile în ministere de ope­retă, și pentru ca cohorta impudici­lor contrabandiști de monedă, specu­lanților cari au ascultat la ușile mi­niștrilor, sa se îmbogățească­. Dacă risipa banului ,public în orice vreme este o faptă pe cât de blama­bilă din punct de vedere financiar, pe atât de condamnabilă din punct de vedere moral, — astăzi când sun­tem în pragul celei mai grele faze fi­nanciare, prin care a trecut vre­o­­dată țara noastră, risipa inconsol­­eptă devine o adevărată crimă. Să nu simtă oare povara răspun­derilor aceia ce-o comit ? Sfătuitorul Prins în vârtejul unor probleme deosebit de complexe, pentru solu­ționarea căroria îî lipsea pregătirea necesară, d-l Aver­sen a fost silit să acorde depline și nelimitate puteri ministrului său de externe.­­ Atitudinea Președintelui de Con­­­­sil­iu a fost credincios urmată de toți membrii guvernului. De altfel d-l Văleanu ca și dl Mocsony și Ni­­ță nu au avut niciodată intenția să se amestece în astfel de chestiuni de­­­licate, cât despre d-l Argeto­amu și­­ Tăzlăoanu erau ocupați cu proble­me de altă natură. Modul cum era să întrebuințeze d­ l Tache Ionescu libertatea nespe­rată ce i se acorda, era ușor de pre­văzut. Antecedentele de la Londra la Caracal, o rechemare și mai mul­te interviewuri o arătau cu priso­sință­—luînd d-lui Averescu scuza neștiinței. E adevărat însă că ni­­meni nu se aștepta la iuțeala verti­ginoasă cu care și-a executat d-l Tache Ionescu programul. La Bel­grad și Praga, la Aisses-Bains și Londra promisiunile și concesiunile s-au revărsa ca­pilul de altă dată. Rămăseseră însă două manifes­tări în care nu se simțise încă mâ­na d-lui Take Ionescu: protestul d-lui Titulescu la Spa și contra­­proectul delegației române la con­­ferința Dunărei. Din nenorocire d-l Tache Ionescu a crezut necesar să uzeze până un abuz de polița semna­tă în alb de d-l Averescu. Părăsind sistemul telegramelor, despărțindu­­se de scumpul Minister de Finanțe, tocmai în momentul când se schim­bau­ rublele, — pleacă la Aix-­es- Bains unde, are o primă întrevedere cu delegația română de ka Confe­rința Dunărei, chemată urgent în acest scop la Aix. Instrucțiile ce le-a căpătat delega­­ția dunăreană se pot ușor bănui. Noi ne vom mulțumi să amintim că da­că ziarul „Oeuvres', J.Tribune’’ și „Le Journal" găsesc că „nimeni nu e mai potrivit de a consolida autori­­t­­a­tea franceză ca d-nl Tache Ionescu“ nici unul însă nu vorbește de c­uto­,­ra românească... După ce o vară întreagă popula­ți­unea a fost la c­ex omul negustori­lor de zarzavaturi care a­u speculat-o în mod nerușinat cu prețuri pe ca­­re nici un fel de împrejurare nu le-a îndreptățit, ne găsim în toamnă, când trebuinețle multiple ale gospo­dăriilor reclamă­ anumite pregătiri în vederea iernei, și tot la discreția speculanților suntem, ba ch­iar ame­nințați să ducem lipsuri pe care în special cei nevoi’iași vor avea să te simtă mai puternic. Prezenteîn speculanților Până acum, zarzavagii invocând diferite pretexte, și netemând­u-se de administrațiunea comunală, care 11’a îndrăznit să ia vr-o măsură împo­­tri­vă­ le,­­au menținut pipțu­rile de speculă și le-au sporit după pofte. Ba că sunt trufandule, ba că n’a plouat, ba că a plouat prea mult, ei au a­­vut totd­eauna argumente ca să men­ț’nu m­ereu urez prețul pieței. Za­darnic a strigat publicul zadarnic au fost protestările presei, adminis­­trațiunea comunală, 11’a adus nici o atenuare cerbiciei speculanților.­Nu vom arunca exclusiv asupra Pri­măriei vina totală; ea, după­ cum în repetate rânduri a spus-o de pri­mar, se găsește redusă la neputință di n pricina refuzului guvernului și a căilor ferate de a-i da concursul cerut. Evident că fără­ acest con­curs, fără a avea la dispoziție mij­loacele de transport necesare, ‘Pri­măria se găsea legată de mâini. To­tuși ar fi putut să supravegheze în de­aproape piața și să ia­ măsurile în limitele puterilor ce î­i dă legea. In pragul iernei Dacă deci până acum n’a făcut­­ a­­cest lucru, cel puțin astăzi s’o în­cerce. Ne găsim aproape în pragul iernior. Gospodăriile au nevoie d­e cartofi, ceapă, varză, bullion, lemne, mălai etc., și nu le găsesc. Prețurile acestora sunt inabordabile pentru pungile șubrezite de nevoi și ferici­ții care le pot procura sunt numai acei pe care afacerile veroase i-au îmbogățit într’o noapte sau acei ca­re, strânși iu crește, sacrifică și ul­­timiele economii, ca să facă față ne­voilor. Primăria să-și aducă aminte că are datoria să vină în ajutorul ce­tățenilor.­ Este timpul, să se treacă dela promisiuni la fapte. Nu tăgă­­­diuește nimieni bunele intențiiuni ale celor din fruntea administrațiunei comunale dar nu le poate tolera ne­păsarea. Când­ biogramiul de pătlă­gele roșii costă 4 lei, când o varză costa 2—3—4 lei, cân­d cartofii se vând cu 3 lei kgr., când lemnele se vând cu 400 lei mia, când ceapa nu se găseștis, e de datoria Primăriei să facă toate sforțările posibile, să facă chi­ar imposibilul și să le pro­cure populațiunei pe prețuri conve­nabile. Greutățile traiului Cine nu-șî dă­ seama că um func­ționar, muncitor pensionar, al căror buget lunar trebue echilibrat în j­u­­rul unor sume extrem de modeste, nu poate trăi, in epoca aceasta de scumpete crescândă. Grădinele de zai*zavatu­ri din ju­rul Bucureștilor sunt încărcate. R­e­­colta a fost abundentă. Producătorii de cea­pă din jude­țul Ilfov sunt încântati de recoltă ca și acei de varză, cari așteaptă mo­mentul prielnic s-o arunce pe piață pis­trețuri mari. Și fiindcă, în a­­fara­ de aviditatea negustorilor, ceea ce ridică prețul marfei este chiria transporturilor, soluționarea acestei din urmă chestii din partea celor­­ obligați a o face—vorbim de Primă­rii — se impune cât mai repede. Propuneri Propuneri rechiziționarea produ­selor grădinilor de zarzavaturi și desfacerea lor pe piață, pe prețuri în care să se socotească tei ea talé profit pentru producător, echivalen­tă, echitabil a­ l­inincei cle prosp. Să se aducă toate zarzavaturile de care popul­ațiunea are nevoe pentru iarnă. Să­ se aducă lemne fără întâr­ziere. Cel puțin, în ciud­a celorlalte lip­suri, lumea­ nevoiașe să aibă cele strict necesare. E timpul să se treacă la fapte Sacri­fiul ce se cere nu este prea mari. Când după cum a afirmat-o însuși domnul pij­­ar, se obțin va­goane 00 duiftmul de e’.ne peftește, n’ar fi greu «ă »3 pue câteva tre­nuri la dispoziția Primăriei, și cu aceste trenuri sa se autocă pro­viz­i pentru Capitală. Nu mai merge cu promisiuni. Să se facă inter­vențiuni energice înainte ca lipsurile să fie prea sim­țite, când evident că eu greu vor putea fi remediate «an ci dar nu vor putea fi. Astfel, lăsate la voia în­­tâmplărei, pe mâna speculanților cari au dat dovada unei lipse totale de omenie, gospodăriile vor duce ia­răși lipsurile pis care ierni d­e la rân­­dul le-au­ simțit De dată aceasta în­să, lipsa nu mai poate fi explicată ca efect al războiului. Cântecul i s’a învechit Astăzi se va ști că lipsa se datorește «xetaa’a nepăsărei ace­lora cari puși h fruntea comunei, nu au știut să-ți facă datoria. LIPSURILE GOSPODĂRIILOR IN AJUNUL IERNEI Populatiunea ISsafi ia cheremul apei«* lanMor.—sa sa ia »râsuri pentru înlesni­rea aprovizionarei gospodlrilor NOTE Contrarevoluțiile O veste din lAtsia care ăsre nevoe să fie confirmată, ne vorbea despre o contra­revoluție cu omorârea co­misarilor poporului. Dacă știrea nu e adevărată as­tăzi, va fi adevărată mâine, pentru că istoria lumei se supune legei ca­re mișcă aporie ocearaț­iilor, și pro­duce fenomenul fluxului, și al reflu­xului. Această lege de creștere și descreșter­e, o ridică Herbert Spen­cer la rian­gul de lege fundamentală a universu­lui făcând din ritm — ca și Vasile Conta, al nostru prin ale­s ale „Ondulatiun­­i“ ultima esență explicativă a viaței universale. Revoluțiile nu sunt decât spuma de saltă pe apă. Mai currând sau maii târziu e­le trebuia să se poto­lească, dar cele cu caracter social ajung de obiceiu tocmai la rezulta­te contrare acelora urm finite. După o revoluție care tinde la a­­boolirea unei monar­hii, urmează ti­raniile, după cum­ în urmna Revolu­ției de egalizare cetățenească de la finele secolului al 18-lea în Franța, urmează regimul Napoleonian. Im Rusia revoluția a durat prea mu­lt. Și după tirania com­iisarilo­r­ poporului, — ea însăși o dovadă că în sânul revoluției stă germenul de distrugere al ei — va trebui fatal să izbucnească contrra-reacțiune, și res­tabilirea unior­ forme de guvern con­trare celor sovietice. Lumea nu face salturi. Si gratie ariastei fat­ale curaințenii !» Nature!, istoria nu este o aberațiune, ci un­ lanț evolutiv spre un „Excelsior“ idei' Petronius zi HI 71 CONFLICTUL D. dr. Lupu scrie în „Țara Nouă” un articol incendiar, în care se a­­rătă totul putred și totul venat în această țară. Probabil că numai vântul cinstei venit din țara lui Le­nin ne-ar putea salva î­n D. Gr. Filiipeecu a fost sărbătorit pentru succesul campaniei sale in contra d-lui Tăzlăoanu. D-l. Matei Canttacuizino a lipsit de la­­ această sărbătoare de triumf ! Dar în acest timp d-l Tăizlăoanu stă mai tare ca ori­când pe banca sa... care nu e cea de acuzație ! * „Adevărul“ recunoaște în numă­rul său ultim că d-l Aristide Blank a fost acela care l-a cumpărat, cu mașini, localuri și redactori. Cu mo­dul acesta s’a făcut, dovada că noi am fost simpli calomniatori 1 D­ ECOURS la Lomita se anunță lui «Journal» că un nou portret al reginei Isabella a Spaniei, datorit lui Velasquez, a fost descoperit în împrejurări curioise. Acest portret fu dăruit de regină unei mănăstiri unde avea de gând să se retragă, cea ce nu-i reuși, de altfel din cauza opu­­nerei Papei, dar maicele, cari, în închi­puirea lor, vedeau aere, parcă, pe Regină că făcând parte din ordinul lor și cari do­reau să păstreze ca amintire această inten­­țiune a reginei de a se călugări, avură idea de a Înlocui portretul original, rochia de gală a reginei cu o rochie de lână, a­­dăugând pe deasupra și diverse obiecte accesorii, dintre cari, o biblie și un cru­­tifix. Acum câți­va ani, un anticar din Barce­lona descoperi tabloul într-un șopron al mănăstirei și o­ cumpăra pentru unul din clienții săi care dorea un portret al sântei Tereze, d­ar când tabloul fu curățat la L­odra— operația a fost terminată nu de­mult — s-a remarcat că el prezintă două picturi suprapuse și prima, foarte gingaș, detașată, a revelat opera lui Velasquez.­ată că se mai anunță din Hamburg des­coperirea unui manuscris inedit a lui Goethe. Actualul deținător al acestui manuscris este profesorul Paul Piper din Altona. Manuscrisul, o copie dictată de Glauwer care locuia în casa lui Goethe, poartă multe corectări autografe de a lui Goe­the. Această lucrare, intitulată «Iosif», cu­prinde cinci părți și se străduiește o ur­ma de aproape fazele povestei biblice. Z­iarele italiene publică regulamentul a­­fișat în unele uzine, mulțumită con­siliului muncitoresc al fabricelor; a­­cest regulament prevede judecata și pe­­deapsa pentru ori­ce membru care nu-și va îndeplini îndatoririle, făcând propa­gandă împotriva intereselor comunității și a camarazilor, sau pricinuind stricăciuni mașinelor, sau neglijând întreținerea lor, sau furând material sau risipindu-le, și se mai prevăd pedepse pentru toți aceia cari nu vor arăta destulă bunăvoință în înde­plinirea datoriei lor. Acel ce nu se va­ găsi la postul său la darea semnalului de muncă sau va pleca înainte de timp își va pierde salariul pe o zi. Tot burghezii sunt mai cum­se­cade, căci ce-ar fi fost să fi venit un fabricant cu a­semenea procedee! Internaționala a treia g’ar fi zguduit din temelii. I Abonati-vă la „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DI SEARA - LITUANOmON — Utyat­gefiii aliați ai belstvklof. — 1 ’H"inRmTTi­ n~TTiTnmrTT-------mTirin»la Tn­TTii­rTTT-im­r­r *‘~TTn"­nnMMiini«n«i Scopul ofensivei lituanien -Cauzele «Conflictului Polonezi mai sau de susținut de cât­va timp un nanț con­­flic­te cu Lituaaida. Se cunosc împre­jurările, în câini a isbucnit acest con­flict care a avut ca rezultat m­ai ata­rva lituanilor pe teritoriul­­ polon și decursul © elan atacați la instanța supremă a popoarelor disciplinate, la Liga Națiunilor. Rezultă cu siguranță din infor­mațiile ce s’au dat din sursă polo­nă­­ că agresiunea li­tlitală cond­nua Po­loniei are mai mult cairachiarul unei deriziuni militare decât a unui aer politic. Acest atac nu constituie de­­câ un episod al campaniei armatei iașii contra Poooniei. Sunt dovezi că guvernul­ din Kovno a încheiat cu Moscova a to 11 ren­ți­une milita­ră. Dui, acum mai mult ca oricând bolșevicii am avut nevoe de un con­curs militar. Se știe că comand­amen­tul ara­atei bolșevice procedează ac­tualmente la regruparea unităților care au scăpat di­strugerea și le com­bină cu noule trupe din Minsk. Prin urmare acest comandament avea tot interesul de a opri înaintarea po­lonilor, serviindu­-i se de Lituania, ca de un tampon. De altfel faptul că a­­gresiunea Lituaniei era produs toc­mai în momentul când trebuia să­ înceapă în Galiția o ofensivă polo­neză importantă menită a libera a­­ceastă regiune, cere extrem­ de sem­nificativ. Mâna bolșevicilor în atașt conflict Guvernul litulan a răspuns la ul­tima notă a guvernului polon dec­larând că el nu recunoaște diferite­­le linii de frontieră, la © ari se refe­ră guvernul, paion, anume linia ma­reșalului Fach, și nici pe acea din 8 Decembrie 1919, aisupusa căreia gu­­vrnul lituan nu fusese consul­tat­ In răspunsul său guvernul li­tuan, mai caută să impună trupel­or polo­neze toată răspunderea incidentelor din Augustowo și din Suwalki. Dar, în acel­aș timp, guvernul lituan se m­ai declară gata de a înceta ostili­­tățile și de a începe negocierile pen­tru stabilirea unei linii de frontieră între trupele celor două țări. De­ a­ltfel cercurile oficioase polo­neze par însuflețite de spiritul cel mai generos și vor să evite ori­ce vărsare de sânge­­rea bolșevicilor cu arme și muniții din Prusia Orientală. Ofensiva lituaniană n’a avut alt scop de­cât a ceasta, și doar acest fapt verifică presumția poloni­acă există o alianță militară formală între guvernul din Kowiio și cel din Moscova. S^’N’Fvenila Lisei D­a­ur­ir wi Tii­ini Tiiiiiiiiwii Kiiiiiii iiiiiiiiiii­m fiunilor pawniwma ac Intervenția lege! Națiunilor în conflictul­ l­ituano-ipp­on nu credem că va avea succes. Probabil că nu­mai situația militară va intărâ și în această chestiune. Ce urmăresc lituanienii Ultimele știri, arată că prințul Sapieha se va duce pe­rsonal la Ma­­rianopol pentru a discuta i pacea cu Lituania. Ar fi o greșeală să se creadă că această țară baltică ar fi cu totul neimportantă. Dimpotrivă Sinauia are ceai mai bună armată din toate țăril e baltica, anuală dis­ciplinată, bine utilată, condusă de ofițeri germani. Lituanienii au atacat cu cinci di­vizii proaspete slaba perdea de a­­vantiposturi polon. Armatele guver­nului din Kowno au atins linia G­­o_­jcwo-Biak»stok care are o impor­­­tanță capiilală pentru aproviziona­ UM INTERVIEW al Ini Inieinri IMHWa—B———— Acum câte­va zile o radiogramă din Lyon ne dăduse un rezumat al unui interview al mareșalului Hin­­denburg. Iată această convorbire: „Evening Standard“ publică un' inter­view acordat de Hindemburg u­­nui corespondent al agenției „Inter­national News“, interview privite la Germania. Iată interviuuwul: „Este inutil te a vorb­î As posibi­litatea pentru Gemmania de a între­prinde un nou război­u. N’avem­ mă­car destule trupe pentru menținerea ordinai înăuntrul țării. Iatr'adevă­r JKM5 pare est­e­eî aAI*ți t­n« vroi o«­ noî să putem menține ordinea.. Aminti­ți-vă cât de greu a fost pentru A­me­rica d­e a înjgheba o «om­ată de un milion­ de oameni și erau­ doară pro­tej­ați de Ocean, în timp ce pregă­teau­ artiler­ia, munițire și chiar un tonalul aerian. „Germania nu e despărțită de Duș­manii săi priin Doesul ca să-și poată prepara artileria grea, armamentul aviația, din contră, adversarii noș­tri s’au stabilit ferm pe teritoriul ger­man. Ar trebui luni de zile pen­tru pregătrea tmrifc nou războiu și între timp, m­edeți că francezii ar sta cu mâinile încrucișate? Cu­ toate acestea, Germania are nevoe de o armată, în cu­râni Rusia va ajunge la granița noastră de Ir răsăii’it Nimî «parfane să ghicesc inten­ția nele de la Moscova, da­r cred că, în ori­ce caz, e bine și pentru Fran­ța și pentru noi înși­ile să fim pre­­gătiți în­ vederea oricărei eventua­lități. Este posibil ca asigurările de neu­­tralitate strictă ale guvernului so­vietic să fie si­neer ©, dar dacă acest guvern ar reuși să slăbească in Ger­mania aceeași formă de guvernă­mânt Pe care o are Rusia, bolșevis­mul s-ar întinde imediat și în Franța“. Deși a refuzat să facă i de el ai rețiuni asupra politicei interne a Germa­niei, mareșialul și-a­ exprimat convin­gerea că anumite el­ive muncin­oaști germiane, precum și organizațiile mi­li­tare secrete, lucrează în scopul de a răsturna guvernul radtua­l­­ pein­­tru a- l înlocui cu regimul bolșe­­vist. Cronica literară Critica literară și im­portanța ei. Este ea o oneră de artă? ‘­­ ainte-Reuvo scria acu­m vre-o îătate /le veac și- mai mne.".,ori­­.­ prin el însuși nu face nimic și poate nimic. Critica cea bună nu te să-șî desfășoare ’acțiunea de­in înțelegere cu putin cul — a­­ape în colaborare cu acest public. 1) Prefața din volumul care va a­­pare în curând a fost titlul: Studii, Portrete și Medali literare, sem­a I-a: Mihail Eminescu, Gr­gore Ale­­xandrescu, George Coșbuc, Titu Ma­­iorescu Ion L. Caragiale, D. Bolin­­tineanu, Ion Creangă, D. Anghel, N. Gane și Oreste Aș spune de critic că e secretarul publicului! dar un secretar care nu a­­șteaptă, ca alții i să-l dicteze, ci ghi­cește el însuși, descurcă și cuprinde în film caree dimineață gândul tutu­ror“. Dar descurcând și cuprinzând gân­dul tuturor nu faci opera celor mai mari scriitor­i? Și cât spirit, câtă fineță, ce bogăție su­fletească n’a îm­prăștiat Sainte-Beuve în scrierile v­ale ! Ce comori de psihologia pro­fundă, d­e cugetări puternice nu ne dezvă­lue critica sa almgira epocilor literare și a artiștilor pe cari îi­­ studiază ? A­stfe­l numai critica, a atins înaltele domenii ale artei. Sainte Beuv­e, însă, e mai subiec­tiv, judecă, mai luminos individua­litățile artistice, pe când Taine este u­n istoric, Brunetiere un cercetător al «limitelor, al evoluției genurilor literare, Lemaître, un voluptuos un, herborizator ,si bari­ al sentimen­telor ori al ideilor ce se cuprind în cărți. Pentru Taine orice produci­e a spiritului este condiționată de o anumită epocă și de o anumită­­ at­mosferă. Deci, opera de artă va fi judecată ca orice eveniment sau în­tâmplare a istoriei : voi Înv. în con­siderare rar­«­,­ climatul, epoca și mă voi perspa mai purii d­e predis­pozițiile­ și calitățile particulare, ca și de evenimentele din viața artiști­lor , pe cari le voi aminti ca epi­soade. De aci cri­tici­le literare­­ ale lui Taine vor rămâne ca operă de istorie. Considerațiunile asupra epo­­cei,­­influența vreunei căpătă o atât de covârșitoare întâetate că artistul analizat, la Taine ne apare ca inci­dent, luat ca model spre a explora tendința oratorică­ a veacului al XVII-lea în tragediile lui Racine, învălmășeala romantică a secolului trecut, mereu în căutare de senza­ții noi și nepotnite, ridicându-se dea­supra tuturor prejudecăților cari au murit și de-asupra tradițiilor cari au fost dărâmată: adorarea Mamonului modern, banul—în Bal­zac, etc. Dar ceea ce Sainte-Beuve retușea­ză, în psihologia individuală. Taine explică, în ordin filozofic, obiectivi­tatea cazuluii social. Unul complec­­tează pe celălalt. Adevărul este că ori­cum aș privi viața, orice conceptiune m’-aș face asupra spiritului omenesc și a pro­­ducțiunilor sale in calitate de cri­tic, mă pui în­ evidență pe mine. In cea mai obiectivă operă de artă, ca­ută pe artist. Intor,de scriem­, dacă vroim să rămâneți artiști facem pro­pria biografie a bufletului nostru. Nu putem eși din noi­, din micro­­eazinul nostru, și o clipă, «le neam identifica cu cea­­ ce simte sau vede, un animal oarecare, miop­zmul ar dispare, am vedea, in alte culori lu­mea, am fi, poate mai obictivi. Ast­fel ne-ar pieri narile noastre mi­zerii: amorul propriu, vanitatea și, mai presus de toate, iluzia de a ne crede ceea ce nu suntem, d­e a fi cisea­­ce în realitate suntem, o­dată ființă ca ori­care alta, — în acest nemăr­ginit univers —bine­înțeles, cu o istorie, cu o evoluție a noastră, cu o constituție apar­te, care ne permi­te, probabil, să fim ceea ce nu surit alte viețuitoare 1). Artistul ca și criticul, nu pot potr­ii aceste nume de­cât ca individua­lități constituite. In special criticu­lui îi se cere o pregătire­­ uriașe. Cri­tica este cel din urmă din produse­le literaturii. Au trebuit trei­ secole de product­une literară fără pere­che in literatură franceză ca să a­­pară un Taine, un Sainte­ Beuve, un Jules Lemaître, nn un Brunetiere. A­­­ceștia, în afară de talen­tul lor mare, au avut o cultură științifică extra­ordinară. Așa se explică neprețuita valoare a operei lui Taine sau S­a­­inte. Bețive cari au făcut­­ Enciclo­­pedia secolului trecut un rezumat de tot cea ce ne-a frământat,de to­t ce am simțit, de­ tot ce-am concepuți ca ideal într’una din cele mai fecunde și mai strălucitoare epoci ale spiritului u­­man. După întemeetorii ei, critica este o operă de artă. Da,­r să pricepem bi­ne un secol, o operă de artă, va trei­­­bui să studiem bine acel secol, mo­ravurile, viața individuală ca și cea socială­­ a artiștilor. Pe urmă va trebui să admitem1 —■ 1) Compară cu prefața din La vie littéraire a lui Anatole France ca să fim drepți — punctul de ve­dere al artistului, concepționea lui asupra artei, mijloacele de limbă, de cari, dispunea pe acele vremuri­, însfârșit făcând psihologia indivi­­duală și cea socială să comparăm valoarea operei sau a personalității artistului, în scara valorilor univer­sale, și cu producțiuiilaa literară a timpului în care scriem. Privită astfel critica­ția propor­­țiuni, pe cari numai anumite spiri­te largi și comprehensive pot să le întrevadă. Nu umerii ori șa cui pot să poarte sarcina ce tre­cere la stu­diul unei literaturi întregi sau a u­­nui mare artist. Un criteriul estetic care ar feti la baza ori­cărei judecăți juste ar fi simpatia criticului pentru toate producțiunile de artă. Dar aci nu iz­bim de o mare greutate, dar ceea- Gi 3-mi place mie saui nu-mi place mic este criteriul adevărului ? Dacă adevărul, așa cum îl definește Hen­ri Polas caré consistă în intuiția im­e­­diată a realului, ea nu pot ști că ju­decata mea este dreaptă sau falsă pe baza unei emoțimi dulci sau li­niare al cărei efect poate să pro­vie din altă cauză de­cât idiin opera de artă însuși ? Având anumită cultură, adâpân­­du-ne la modelele eterne ale f­rum­o­sului, cultivând și exersând veșnic spiritul nostru, mânui așa ne putem apropia de părerea cea mai dreaptă. Așa că, tot în noi, în valoa­rea­ noa­stră individuală, elfi și criteriul u­­nei judecăți drepte. O constatare, o nobilă operă de artă este produsul unui suflet nobil, spune unde­va Goethe. Mulți n­’au putut să dea, din diferite" ««uri și împrejurărî, cena ce marea tetioni­­mă și strălucita ter minte ar fi’pu­tut, să dea. Spiritele Vor însă, ca­ niș­te electroni, încarcă atmosfera tim­pului lor, se încuiba în su­flrte și o­pera ce-aii fi putut lumina, creată de ei, slujește la îngrășăminte, pre­gătește terenul și dă materialele pen­tru capodoperite omenirid. Nimic nu se pierde în natură, totul se creansă, in lumea morală, din rooțetii]ji din conflictul, d­ar contopirea spiritilor. Spiritul izolat de poeletatelar fli­șee și pustii, ca și deșertu­l Baltares. Opera de artă, ca și­­ vntica, nu poate fi de­cât opera tróei î­nscina­­lități. Nici o cana’­ie, în istoria lite­raturi­lor, n’a fost în stare să scrie un rând ,sau un vers frumos. Un ultim cuvânt­ vom avea­ oa ftl­­eheere această admirabilă defirațiă î C minusăria în pagini I«®

Next