Viitorul, octombrie 1920 (Anul 14, nr. 3774-3787)
1920-10-25 / nr. 3782
CONSTATARI SI ÎNVĂȚĂMINTE . Din încercarea neisbutita de grevă generală politică, pusă la cale de Cei câțiva conducători maximaliști ai muncitorimii, — in solda și sub inspirația directă a comuniștilor ruși, —rees câteva constatări și învățăminte. S’a constatat în primul rând încă odată și in mod neîndoios, că încercarea de dezorganizare a mecanismului vieței de Stat și sociale, nu a fost izvorâtă din conștiința masselor muncitoare, și nici măcar din voința conducătorilor mișcărei, ci a fost o manifestație anarhică impusă de maximaliștii ruși. în adevăr, se știe că, prin intermediul delegației plecată să ia parte la congresul comunist din Moscova, conducătorii maximaliști ai socialiștilor români au primit din partea lui Lenin și Rakovsky aspre mustrări și imputări pentru modul cum conduc mișcarea. Imputările și nemulțumirile comuniștilor din Moscova au mers chiar până la a refuza acceptarea afilierei mișcărei românești la internaționala alT a, sub cuvânt că conducătorii mișcărei române nu dovedesc prin nimic că se inspiră și pun în practică principiile anarhice violente ale comunismului rus. . Sub presiunea lui Lenin și Rakovsky, pentru a dovedi că sunt demni de a fi primiți în internaționala III-a, conducătorii mișcărei sindicaliste au hotărât deci, in grabă, să încerce dezorganizarea vieței Statului român printr-o grevă generala. Așa se explică cum, in mod brusc, forțând lucrurile, s’a alcătuit acel manifest-ultimatum adresat guvernului, care trebuia să deslănțuiască, de pe o zi pe alta, greva generală. De cât, prea influențați de presiunea celor de la Moscova, conducătorii clubului din str. Sf. Ionică au pierdut din vedere elementul esențial, fără de care încercarea de îi deslănțui anarhia nu putea izbuti. Dacă aveau cu dânșii îndemnul și ordinele de la Moscova, semănătorii anarhiei Și ai dezordinii sociale 11’au avut asentimentul majorităței clasei muncitoare, întemeiați pe unele succese ale unor greve cu caracter profesional, acești conducători s’au bizuit prea mult pe docilitatea unei clase, care, intr’adevăr i-a urmat, când a fost vorba de cucerirea unor revendicări economice, sporuri de salarii sau imbunătățirea condițiilor de muncă, s Spiritul practic, bunul simț înnăscut și un rost de simțământ patriotic al majorităței muncitorimei române, au împiedicat-o însă să adere la o mișcare distructivă pusă la cale evident de peste granițe, cu un scop pur politic, acela de a distruge organizația actuală a Statului. Și astfel, fără sprijinul și voința ’majorităței masșelor muncitoare, încercarea de grevă generală nu putea, să dea decât rezultatul pe care l’a dat , un complect fiasco. S’a dovedit deci încă odată că muncitorimea română știe să facă deosebire între manifestările colective cari au de scop cucerirea unor revendicări economice, și între greva politică, care, — departe de a tinde la îmbunătățirea soartei sale, — nu face decât să dezorganizeze viața Statului, și să îngreuneze și mai mult condițiunile generale de traiu, de pe urma căreia cea dintâi, care sufere e însăși clasa muncitoare. Pilda celor petrecute în Rusia e prea edificatoare, pentru ca în spiritul muncitorimei să mai rămână vre-o îndoială în această privință. . Constatarea e desigur îmbucurătoare, și insuccesul grevei generale de-acum va avea consecințele ei asupra orientărei viitoare a mișcărei noastre socialiste. Dar evenimentele la cari asistăm Cuprind și un învățământ pentru guvernanți. S’a dovedit încă odată, cu prilejul încercărei neisbutite de grevă generală, că sindicatele naționale de muncitori, atât cele din Industrii cât și cele din instituțiile de Stat, sunt un element de ordine, cari, cu toate nemulțumirile lor de ordin profesional, au prea înrădăcinată conștiința îndatoririlor lor față de interesele generale ale Statului, pentru a se face politele anarhiei. Nicăeri Sindicatele naționale n’au făcut cauză comună cu adepții lui Rakowsky, ci, dimpotrivvă, au contribuit la insuccesul ten*tativei de grevă generală. Nu aprobăm, desigur, greva mecanicilor și fochiștilor de la căile ferate. A fost din partea lor o rătăcire condamnabilă ca, pentru revendicări de ordin profesional, să înceteze lucrul la o instituție de Stat de Însemnătatea căilor ferate, tocmai în momentul când conducătorii Sindicatelor roșii încercau gre jia generală politică. Dacă acești muncitori au crezut că au astfel la îndemână un mijloc de presiune mai mult, asupra guvernului, au greșit, căci sub nici un cuvânt nu trebuiau să dea nici aparența unei solidarizări cu sindicatele roșii. Dacă atitudinea lor este condamnabilă, din punctul de vedere al nu socotirei intereselor generale , nu mai puțin vinovată este și atitudinea pe care organele conducăoare de Stat au avut-o în ultimul timp față de sindicatele naționale n general. Guvernul nu a avut o politică de solicitudine, de atenție binevoitoare față de aceste sindicate, ci, din potrivă, le-a descurcat, dând de multe ori impresiunea că favorizează pe cele roșii, în confictele dintre cele două feluri de organizații muncitorești. De aceea credem că, cel puțin pentru viitor, guvernul, trebue să ragă un învățământ din cele inâmplate , să ocrotească prin toate mijloacele, sindicatele naționale, să acă tot ce îi stă prin putință spre a împlini revendicările juste pe carile le formulează, să întărească înr’un cuvânt prin întreaga sa poltică aceste asociațiuni pur profesionale, cari trebue să constituie o pauză împotriva tendințelor anarhice și internaționale ale celorlalte. Numai astfel viața Statului va putea fi ferită pe viitor de conculsiuni ca acelea prin cari trecem. ! ---------- OOTXOO ■ » ZI CU ZI D. N. Iorga e de părere că un singur andarm ungur adus din armata lui Horty, ar fi făcut același serviciu cât guvernă Avereseu ! Se vede că d. N. Iorga jude că astfel: „Dacă un singur om, amicul meu Lupu, ca trimis al lui Lenin, a putut săpăci țara, de ce n’am chema un singur jandarm ungur să ne potolească !“ Nu putem să trecem, însă, repede asura naționalismului d-lui N. Iorga care rede când la Ruși, când la Unguri, salvarea ! . .. Unul din ziarele casei Blank, care mai puțin fericit decât alt frate mai mare are n’a fost consurat scrie: „Protestăm împotriva stării de fapt generale pe care a instituit-o guvernul și pe care nu o justifică În nici o măsură greva iduală. Izbutită ori neizbutită, greva aceasta nu are, nu poate avea un caracter evolutionar“. Am dori să știm, însă, care e Caracterul unei greve, care nu cere nici o ameliorare la salar, nici o‘îmbunătățire a condițiilor profesionale, ci pur și simplu dă somațicii guvernului, pentru opera lui de conducre a țării . Suntem, astfel, în fața’unei greve care iu de la știrbirea autorităței statului. Evident c Seensurami poate conveni în acest caz, ziarelor bolșeviste. * Un cetitor ne atrage atențiunea asupra faptului următor: „D. N. Iorga este nu Mimail profesor universitar, dar și profesor la școala militară. Ce fel de educație militară poate da omul care se face apărătorul anarhiei, laudă grevele politice, înseamnă la sabotaj? Nu este aceasta o gravă contrazicere?“ * D. N. Iorga a cerut audiență la Rege, pentru a scoate din închisoare pe d. Ilie Moscovici. Cât de departe e acel„tacmnoi!“, al articolelor de polemică ale „marelui istoric“ de prieteniile de astăzi 1 . „Neamul românesc" a fost pus în aceași categorie de ziar censurat cu ..Chemarea“, „Luptătorul“ și cu „Mântuirea“. Pentru un ziar pretins naționalist a fi sortit drept tot atât de periculos țărei ca ;i „Chemarea“ d-lui N. Cocea, iată o peribilă sancțiune dată unui om care făcea din istoria patriei un cult și-o profesiune! * Trinitatea dr. Lupu, N. Iorga, I Mihaacle se vor prezenta Regelui pentru a protesta contra arestărei bolșevicilor. Erau desigur cei mai indicați printr-un întreg trecut de îndemnuri la lupta de c lasă: *=*— -------00XQ0---------—> I 1 im sErou 111 CMISTIUMETi PIZARMUW IN FRANȚA — Necesitatea perfecționarei armamei AMtal — Ziarul „Le Matin" publică un judicios ]articol datorit generalului Duval asupra : .unei însemnate probleme, discutată prestutindeni, acela a reducerei duratei serviiciului militar. Trebuințele economice cer din ce în ce mai multe brațe, armata care imobilizea , y.k pentru o anumită durată atâtea forțe, va trebui să fie seama de nevoile actuale, reținând sub arme cât mai puțin timp posibil acele brațe, căutând în alte direcțiuni un echivalent. Armata ar putea rămâne tot atâta de puternică și alături cu ea, ca personificare a ordinei, dezvoltarea socială și-ar urma călea, încurajând chiar prin câteva modificări de organizație viața economică atât de zdruncinată. Iată articolul ziarului „Le Matin" : , Fractal : „Franța are obligațiuni militare: foarte grele, i io.ooo oameni pe Rin și in Germania; 188.000 în Algeria, Tunisia și Maroc; 92.000 în Orient și în Levant; 50.000 in Colonii; 378.000 in Franța, un total de , 827.000 de oameni. ( Pentru realizarea acestui efectiv, chiar făcând apel într’o largă măsură la indigeni, chiar obținând maximul de angajați voluntari și de reangajați, două contingente sunt desigur minimum, adică , doi ani de serviciu. Aici este secretul, educația fizică n’are aici nimic de a face. Sunt industriași cari din cauza prea marilor cheltueli generale, nu cunosc alte mijloace de a le reduce decât de a comprima salariile și a reduce la minimum , posibil cheltuelile de întreținere. Alții mai bine inițiați, perfecționează instrumentele și uneltele, mărind astfel puterea de producție și micșorind personalul. E mai greu dar e mai bine. Statul militar francez e pentru mijloacele ușoare. Personal nenumărat. salarii proaste, armament mediocru și vechi, el are toate caracterele unui industriaș inferior. Micșorarea daratel ser viciului militar Gându se vorbește de procese de recrutare și de organizație militară te intrebi numaidecât despre durata serviciului. Micșorarea serviciului militar este strîns legată de chestiunea efectivelor și în starea actuală a lucrurilor această micșorare nu este cu putință decât nnn modernizarea metodelor de luptă, adică prin progresul tehnic, prin superioritatea armamentului. Se va face sau nu educație fizică, aceasta are o mare însemnătate pentru viitorul rasei noastre, dar astăzi n’are nici o importanță militară. Soluția acestei probleme aparține de alți minieri ministerului instrucțiune. Dacă Universitatea ar vrea să fie seamă și de educațiunea fizică, poate că armata la rîndul ei ar putea tinde către, intelectuali jzare. Ea ar înțelege atunci că construirea' unui avion, a unui tun "sau a unei arme noi are mai mare valoare pentru apărarea patriei decât recordul a 1500 metri sau a unor sărituri. Perfecționarea armamentuai e care fortificau IV.L,L.Mâ*fchile , i construiau drumuri spre a permite un acces rapid trupelor centrale către puntele amenințate. , Această metodă își are și azi valoarea. ,, Stabilirea unui comandament nu mai arestăzi formidabilele lucrări a căror urme mai subsistă pe alocurea. O rețea de sârmă, flancată de mitralie e cuirasată, e mai de netrecut ziua ca o ‘răpastie și noaptea e de ajuns un proccor electric pena a evita orice surpriză.e altfel ce surprinderi sunt de temut, înd avioanele, pot supraveghea și fotografia pe intinderi de câte 100 de km. de urmări, de a le bombarda chiar in lunetele cele mai apărate? Prin telegrafia fără fir legăturile sunt sgure, inviolabile; rezervele sunt aduse cu automobilele în mai puțin de o zi de 1 a. distanțe de sute de kilometri. Economia de oare ani se înțelege din această scurtă privire , e economic de oameni s’ar realiza, penru ocuparea unui mare teritoriu in cazul unei organizați militare raționale și uternice ? E drept că pentru a construi ramuri practicabile, pentru a întreține și epara automobile și avioane, pentru a servi o importantă rețea de radiotelegrafie, pentru a avea atelierele necesare unei bune funcționări, trebue o organizație unitară pregătită și revenim astfel, în afar și înlăuntrul Franței la necesitatea de eși din cadrul legilor din naintea războiului, incapabile de a ne da altceva de ât o armată compusă din oameni și din ai. Sau vom consfinți prin noi legi această capacitate ? Țara 11’ar îngădui-o". Ea ar mai înțelege că numărul oamenilor n’are nici o importanța în fața câtorva care de asalt sau a avioanelor blindate armate cu mitraliere și tunuri, cînd aceștia ar fi armați numai cu puști. Compania de infanterie număra la 1914 250 oameni, la 1918 numai 180 și nimic nu contestă tăria celei din urmă. Acest adevăr se observă în toate timpurile și în toate țările. Să încetăm de a rămânea în încăpățânarea noastră contra progresului de a susține că războiul colonial ar fi cu totul deosebit de războiul european, sau că procedeele unuia ar fi inutilizabile celuilalt, Românii stăpâneau Galia cu mai puțini soldați decât avem noi in Maroc sau în , .Syria. Ei ocupau puncte importante cu tabere j 1 ------------OCXOC------------- NOTE WÎEFI&METAUR T11 vremea dind omenirea nu cunoscuse a acuma feluritele probleme ale vieței, în care atncurile lor, se credea de către oți „oamenii practici“ că chestiunile de educație sunt din domeniul,filosofiei teore-ide, — dacă nu al idealismului exagerat . Războiul, însă, și perioada grea care a urmat după el, ne-a pus în lumină adevărul că oamenii se conduc mai mult de puterea din năuntrul lor, decât din cea din , fără. Dacă omul n’ar fi avut în el,puteea de a fi erou, nu exista puterea care a-1 constrângă "a muri ,pentru țară. Și tot.semeni, acum, dacă toți cetățenii nu seor convinge de faptul că trebuie să plătească impozite, să fie ascultători ordinilor primite, să fie cetățeni disciplinați,rau dacă nu imposibil va fi ca puterea externă să-l obige de a fi ceea ce trebuieă fie. Înăuntrul omului se mistue flacăra puernică a voinței. Și după cum un om este mai bine educat cu atâta el va fi mai bun militar, mai bun lucrător, mai bun medic, așa mai departe. Bolcevismul, această boală a vremei, ese o consecință a unei slăbiciuni interne aifiriești. O demență provizorie* și, desgur, trecătoarei Dacă sufletele ar fi tot atâta de stăpâne pe ele cum erau înainte, Iesigur că anarhia teoretică ce o găseam n cărțile lui Kropotkine, ori Max Stirner, nu s’ar fi răspândit în lume ! Și atunci se vede perfect de bine că șcela nu este o perfecționare de lux a sufleului omenesc, ei însăși condiția ca socieățile să trăiască, fără de cultvă, nu vom avea soldați cari să răspundă repede la :chemarea sub drapel, contribuabili cari să-și plătească dările către stat, cetățeni ascultători de ordinele celor mari ! Cheltuala pentru școală, — începând de la umni ja școală de cătun, până la Universitate— :ste din acelea care e mai productivă decât exportul grâului. . Prin școală noi putem fi altfel, sufleește, și sufletul s’a dovedit că e cel mai bun jandarm p. care statul îl poate avea a dispoziția sa.Un jandarm care nu cumaște nici abuzul, nici lenea, nici neglijența î Mcrenius 1 GALERIA AGITATORILOR ieste Iorga Deși dl Argetoianu a crezut necesar să esc „Beamul Românesc" între „Chemna" și „Mântuirea" noi nu putem sa pum pe d-l Iorga între Eufrosina Cotor șirul Smeilich. Și aceasta pentru buni!otiv că istoricul Iorga poate face deobirea între anarhie bolșevism și sodaon, lucru care nu se poate cere dela sustații agitatori arestați erî de Curtea Marilă. De asemenea nici între doiu l Ilie Moscovici și Cristescu nunite fi, așezat d-l Iorga, cuci prin sunt bolșevici pe tapă, conștienți de pta ce o duc și de scopul ei, pe când rmnia sa este victima unei regretabile infuzii. Pentru aceasta d-l Neculai Iorga este agitator sui generis, at atât mai perilos cu cât e mai inconștientă lupta ce oice, cu atât mai dăunător cu cât această italie, e îmbrăcată în haina strălucită a lui trecut de naționalism și democrație. Și acum, pentru edificarea opiniei pitice să trecem la fapte, astfel cum te cent în dorul casei Blank căruia d-l Ior 7 sa grăbit sa-i dea un interview, aprei’rrbt-l.. —cu o rară consecvență— cu cel ai românesc ziar... Sa cităm deci: „Bol•vismul roș nu se înfrânează prin bolșesand alb, iar restabilirea legnlUăței nu face asasinându-se legea". „Eu cred că aiul rear fi fost înjosit printr’o cedare a misterului ii nu cedezi unui om ci epiJ[ei umane. Și un părinte poate ceda și mai mic dintre copiii săi ba poate dar să-i ceară și ertare“. „Procedându-sefel cum a Procedat guvernul în soleonarea chestiei muncitorești este firesc întâmpini sabotajul“. Prin aceste declarații d-l Iorga recunoște că greva e a „bolșevismului roș" ir caracterizează totuși fsasmile de urne ale guvernului drept „bolșevism alb" ..asasinare a legei" cerând ca statul sa edeze“ acestui bolșevism ruș ca „un punte celui mai mic dintre copii" ba chiară ceară și ertare"!!... Dar dacă d-l Iorga dă această bună soție a diferendului, dă pe de altă parte un sfat muncitorilor. Acest sfat, deperde a fi de liniște, constă într’un înmii la sabotaj mascat în acel „este fisc să întâmpini sabotajul“, pe care-l afcă ca pe un chibrit în butoiul cu praf • Pușcă. Mai departe profesorul istoric vorbește •■••’'*» de cuceritori și cuceriți de certări istorice etc., pentru a sfârși carieriiând lupta contra tulburărilor bolșevicte azi drept „o imensă comedie a prostii uniune". Acel însă cari au cetit declarațiile d-lui irga și observațiile redactorului ziarului Isei Blank cum că era „senin și calm, mai es calm" caracterizează atitudinea de azi a ■sale, drept o imensă inconștiență fiu care desprinde pe deoparte nemăsurata necunaștere a oamenilor și lucrurilor, pe de la, îndemnuri la sabotaj, atunci când ajoritatea luniei muncitoare s'a pronunț contra „încrucișarei brațelor" ordonade salariații Moscovei. Dar d-l Neculai Iorga e prea „afundat lucrările d-sale istorice" cum,ne spune doctorul ziarului casei Blank, pentru și putea da seama de consecvențele unei chei de atitudini.a -----------oexxco----------ECOURIa curtea cu jurați din Palais de Saintes, portarul a pus pe banca avocaților o plancarda cu următorul coniut: Este interzis de a scuipa pe parchet! Riguros autentică, « Odeon s’a reluat drama în versuri a lui Louis Bouilhet, «La Conjuration “* d’Amboise«. Opera acestui admirabil poet a învelit citarea și de sigur că nepăsarea geneziei actuale nu e îndreptățită. Din fericire bouillet avea în viață sasfacția unei prietenii ilustre, aceia a lui Baubert, care i-a împărtășit cea mai cală amiciție. Intre acești doi tineri de rasă flamandăi formă o legătură atât de puternică iși semănau ca doi frați. Se și spunea: — Bouilhet, este un Flaubert limfatic. — Flaubert, e un Bouilhet congestionat. -------------00X00------------ immmKamamiichinmmmmamamamămaaaeammm De îndată ce Cardinalul Amette a 111- a bis ochii*, discuțiunik s’au pornit cu primire la urmașul lui. .Și tot felul de amintii au fost dezgropate din vremea, femei ă pentru biserică, in care Combes nu obținuse încă separațiunea. Se știe că dioxa Parisului este cea dintia din Franța. Dar tronul biseristei Notre-Damme nu trebuie numai decât să fie ocupat de un Cardinal. Ln episcop din provincie este ridicat la rangul de Arhiepiscop al Parisului, când chiar coadjutorul fostului Arhiepiscop nu este chemat să-i urmeze. Arhiepiscopul Boomului brighează, de licein, scaunul cel dintâiu al bisericei în Franța. Cardinalul Annette a fost unul din cei rari au contribuit mai mult la revenirea oficialității franceze spre reluarea legăturilor cu Vaticanul. Lui i se datorește intervenția celebră, blamată pe ascuns de cercurile papale, atuncea când Papa Benedict, lăsându-se prins de intrigile nemțești, a trimis clerului francez o rugăciune„detailistă“. Cardinalul Annette, cu de a sine putere, a intercalat un cuvânt care a salvat viitoarele raporturi prietenești .Între Marea Republică latină și șeful lunci spirituale. Guvernul francez, participând așa cum a făcut-o, la funeraliile L’archardului, a voit să aducă un omagiu nmitat serviciilor, pe care înaltul Prelat l-a adus Franței, in vremea războiului. Nu ne oprim la persoana Cardinalului Dubois succesorul lui Annette, ci amintim că un fapt este cert, un episcopat devenit vacant. La rangul de episcop va fi idicat, poate un simplu preot, care nu poate da în primire noua sarcină, până ce nu i se pregătește spiritualmente. Reculegerea viitorului episcop. Pentru a se putea pronunța dacă primește sau nu, să fie numit episcop, preot desemnat de autoritatea superioară bisericească nu rămâne la reședința sa. Ll are nevoe de reculegere sufletească. De aida se retrage pentru opt zile într’o nânăstire din cele care au un regulament mai riguros. De obiceiu, aceste „retraites de recueillement“ se fac la trapiști sau•„Chartreux“. Acolo viitorul episcop lounește într’o simplă celulă, ca toți ceilalți călugări. Zilnic el are întrevederi cu Părintele superior al mânăstirei, și deseori din aceste întrețineri spirituale, s’a întâmplat ca sa vedem pe candidat refuzând episcopatul. Superiorul mănăstirii, mai tot scaun c a un preot care a ocupat mai înainte vreun post înalt administrativ, arăta episcopului in spe toată răspunderea ce-i neunună dacă primește noua însărcinare. Înspăimântați de responsabilitățile ce le vor apăsa conștiința, mulți se mulțumesc să-și păstreze modesta lor sarcină de până atunci. Un actual episcop povestește, în detail, felul cum și-a petrecut săptămâna de rnculegere la trapiști. Dimineața, la ceasurile cinci se deștepta, se îmbrăca și începea meditațiunile până la șase, când lua parte la slujbă. La noapte, citia din Evanghelie până la opt, când urma examenul de conștiința. Laidă ciasuri prima întrevedere cu superiorul mănăstirii. Timp de o oră asculta sfaturile acestui ascet, iar la zece se ruga in biserică. La unsprezece dejunul, și la douăsprezece plimbarea. Până la două se odihnea, și apoi, timp , de o oră, studia scrisorile și adresele urgente ce-i erau trimise de la noua dioceză. La trei urma o nouă meditațiune ; la părți...consacra un ceas recapitulării regitelor de drept canonic privitoare la disciplina eclesiastică. A doua convorbire cu superiorul ținea dela cinci până la șcafe, când se făcea vizitarea sfântului sacranct. La șoapte, un nou examen de conștiință, după care venea masa, la opt citri din Părinții bisericii, și la opt jumătate culcarea. Slujbele de noapte , regatul acesta, unul din cei mai însemnați episcopi francezi, încă în funcțiune, termină astfel destăinuiri. sale: „Cea mai mare parte din restul timpului o consacram slujbelor de noapte, la care asistam și care sunt de o măreție fără seamăn în simplicitatea lor. Părăsind pe călugării aceștia, duceam cu mine ceva din sfințenia existenței lor, și această mică parte ce-mi apropiam avea să mi conducă pașii în viața nouă pe care voiam s’o duc. Și nu de puține ori am regretat zilele prea scurte ale acestei retrageri de reculegere“. Cei cari, neștiutori, judecă cu ușurință viața, admirabilă de curățenie sufletească, a mănăstirilor cred că traiul în aceste lăcașuri, este mai ușor decât acela al laicilor cari sunt nenorociți când nu-și pot satisface plăcerile. Dar, odată întors de la mănăstire, viitorul episcop im scapă de griji. . Cheltuelîle de instalare .......... IAU Dacă primește, pivotul cere dela Roma să i se trimeată numirea. Ori „hurete pîipale“ nu se trimet decât în schimbul a 3325 de franci plus 455 franci pentru așa numitele cheltueli „d’information canonique“. Vin apoi banii necesari pentru cumpărarea unui toiag episcopal, a două mitre, a unei cruci și a unui inel de aur cu o frumoasă ametistă. De cele mai multe ori, aceste atribute păstorești sunt oferite de enoriași sau de prieteni. Prețul lor variază după bogăția podoabelor. Nu toți episcopii au aceleași feluri de odăjdii, de unde se vede că nici aici egalitatea nu e perfectă. Dar noul episcop mai trebue să-și înnoiască întreaga lui garderobă. De la culoarea caracteristică episcopardiiî s'a luat denumirea de „évêque” pentru culoarea Klînebie. Noul prelat trebue să-și cumpere două sutane liliachii, să înlocuiască ca nasturi, de asemenea liliachii, toți nasturii de la sutanele sale negre. Apoi mai are nevoe și de câteva cordoane de moartot violet, de ciorapi violeți și de o pălărie cu ciucuri de aur. Toate aceste mici detalii de îmbrăcăminte își au însemnătatea lor. Se întâmplă uneori ca noul episcop să fie prea sărac și să nu poată suporta cheltuelili, așa zise de învestitura. Dacă, bineînțeles, preotul nu are cu nici un preț putința de-a le plăti, Vaticanul ii scutește de obiceiu, însă, episcopii consideră ca o dezonoare să nu poată suporta aceste cheltueli. Mai mult, majoritatea lor fac și câte o donațiune bănească. De aceia vedem pe mulți preoți catolici făcând economii, al căror rost nu-i putem pricepe. Ei se pregătesc, inșii, și vederea episcopatului și se gândesc m cheluielile de învestitură și la acelea rteîamate de cumpărarea atributelor păstorești și a noilor vestminte. Paris 2 Oct. 1920. N. A. L. scrisori mmims Cardinalnint fimetti — Isicerurile prin care trece în preot piaișiîa d€«3 f§ wyrnlt tsieSIi© meilor epfscepl — infeoaatf^ă Sa „VIITORUL“ |Cel mai bine scris |Cel mai bine informat |Cel mai răspândit !— ZIAR DE SEARA — Asistența publică de prof. dr. SION — .K ® SLC3lm ®»«ESK»«5 — rAA ..Ti — j. ..!1 n /■/> ffoAi în a«« S /voi* i.vm «iOfO/la olt. » * fel, eu sunt om bun, iți dau un sfat prietenesc. Fii precaut, când 1 este vorba de aceste consilii consultative tehnice, compuse din specialiști. Ele sunt foarte utile ; dar tot ele te pot băga platcă, când nici cu gândul nu gândești. Un general șef de stat major, flancat de un consiliu de generali pricepuți este o fericită combinație , dar cu o condiție : ca șeful de stat major să fie el însuși un general și jumătate. Dar dacă în tocul acestuia vei pune pe artelnicul șef al diviziei, știți ce se va întâmpla ! domnule Ministru ? Când unii vor pomeni de punerea bateriilor în po 1iție, înțelegând prin aceasta știu tele formații de artilerie, celălalt va înțelege ca să iasă oamenii cutingirile la sport,și bătălia e cornii Domnule Ministru, deși lumea. Adevărurile ce susțin eu sânt dintre acele ce cad sub bunul simț comun. Implicit valoarea lor e recunoscută de chiar d. ministru Trancu. Implicit d-sa recunoaște că nu se poate organiza opera de asistență sanitară decât de către medici și prin medici, I D-sa, în organizarea d-sale, a prevăzut un consiliu al asistenței. Las la o parte, că chiar alcătuirea acestui consiliu, în totalitatea lui luat, denotă incompetența d-sale , dar așa cum e, a dat, în el, un loc însemnat medicilor. De ce ? De ce medici, și nu diplomați în științele agricole ? Și dacă e nevoie de competența medicilor, de ce a apărut ] Traneu acolo, în fruntea lor ? Să primească sfaturi dela ei ? Și apoi ■să le execute ? Promisă. — Așa-i omul pricepe fiecare cu mintea cât i-a dat’o Dumnzeu și în felul cum și-a format’o prin educație. Aceste consilii tehhnice de speciaaliști au ciudătul obiceiu de a vorbi 1 de limba lor ; și d-ta, d-le ministru, i’ai s’o pricepi, pentru că nu ești înregătit pentru a o pricepe ; și a să faci boroboaie. Ori va fi cometent în materie. Consiliul d-taie,ici nu va fi. De va fi competent, se aprinde de d-ta, din competența lui, câtă apă pe gâscă ; de nu va fi, incompetența lui și cu a d- tale .; nu va putea de cât mări incompetența, căci zero și cu zero, de când lumea, n’a însumat nici măcar .1inul. I . Și apoi acestor consilii trebuie să’je dhip.“mi să le ceri soluții. In cazul întâlniți pot fi foarte utile prin caturile lor ; în cazul al doilea, se fierde timp la vorbărie goală.. Și tu zău, ce soluții să dai în materie, d -ta, ori altul ca d-ta ? Am promis tă-ți dau un sfat : nu te amesteca ’ unde nu te pricepi, d-te ministru.] ( îât d-ta se pricepe ori care din cei 14 milioane de români, și unii,poate stai mult. Când ei s’ar hotărî să ceară o îndrumare dela organizarea s t ie stat, ori când statul s’ar hotărî că se impună ana, trebuie să li se ofere altceva decât ceea ce poți da a ta. #Din toate câte am zis se conchide sine ; . 1. In societatea modernă se simte tvoia unei largi asistențe publice, ea cu caracter sanitar, ori cât de depărtat, ori, cât ar costa bănește, poate da cu folos sigur pentru scietate, grație progreselor medinei și igienei. 2. Toate instituțiile de asistență uitară, cari au deja caracterul de stituție de stat, ca organizările unitare și medicale ale căilor fete, poștelor și telegrafelor, 111 al facturilor statului etc. etc., trece să fie unificate și concentrate d-o singură administrație comitentă. Acelaș drum trebuie să meze instituțiile de asistență,,ri, prin organizarea lor actuală a căpătat caracterul quasi de stat: forța spitalelor din București, Epiopia Sf. Spiridon din Iași, Epiopia Doamna • Bălașa din Bucești, Epitropiile Madona Dudu din •’alova, Epitropiile spitalicești din Asini, Fălticeni și orice fel de amenea, instituții, ce s’ar găsi fiinnd în cuprinsul regatului — epropiile cu toate averile lor. — Piețele de natură juridică ce se pu■au înainte la aceasta, s’au eterai i aproape prin reforma expropriei . 3. Nevoile de asistență cu caracter sanitar sânt așa de mari în sobrietate încât inițiativele și mijloacele de stat nu ajung. Pentru a sualinii la această insuficiență, inițiatvele private ale cetățenilor și soldaților de cetățeni, mai cu seamă cinei, sunt foarte bine venite. Cartarea publică este instrumentul oi propriu de acțiune. Caritatea bublică este un bun de mare preț comun. De aceea statul trebuie sa intervină, ca, fără a atinge elanul și independența acestui fel de ințiative private, să sistematizeze, să ordoneze, să consilieze, să controleze acțiunea lor. 4. Organul din stat potrivit pentru concentrarea instituțiilor vizate la punctul 2 și pentru coordonarea celor dela punctul 3 nu trebuie să fie altul decât organizarea deja ei listentă a igienei publice, denumită la noi, încă deja înființare, cu cupprinzătorul titlu de serviciul sanitar, care deja este cel mai mare orfan de asistență prin cele mai bine !le 200 spitale ce administrează, nu, ’ nai in vechiul regat. Ori ce altă combinație însamnă ‘ isapă de forțe umane și de bani. Afară de asta, numai acolo se poate găsi priceperea necesară pentru o bună organizare și o bună conducere. In cele linomnui toate operile de asistență pe cari le vizez aici au de scop și de rezultat final o mai bună stare sanitară. Acestui organ din stat, după ce s'ar lua orice măsuri s’ar crede bine pentru temeinica lui organizare, trebuie să i se deie toată autoritatea în stat („minister al sănătăței publice“ dn Înseamnă autoritate. Pare că d. Tăziăoanu nu-i mi* rtistrtr !). Am zis „să i se deie autoritate". —M’a luat condeiul pe dinainte. — Autoritatea este unul dintre acele lucruri bune p*? care ■ degeaba ți-i dă cineva, dacă nu ești în stare să-i păstrezi ! Este rarul dintre acele lucruri bunice care se ia, mi se dă. Prin urmare , era la cârmă, care să fie în stare, prin competența și caracterul lui, a cuceri cel mai mare grad de autoritate, din care și ai fos de transmis la toată filarea ce colaborează cu el. Dacă vei scrie numai în legile de organizare o autoritate, cu care vei căuta să îmbrac pe o secătură ,fie și ministru s a’ai făcut nimic. In aceste condiții se va da țării o buna și solidă «igratizare igienici ]i sanitară, fie prin Seiative de asistență de stat fie prin cele private. • Dr. Sîofi (