Viitorul, noiembrie 1920 (Anul 14, nr. 3788-3811)
1920-11-21 / nr. 3804
V ^: ^ ^*Skl €?fT^8M _______Duminecă 21 Noeja^H^J^ö___ £ nuf sf trei 4pre 2ScdM'1^^S^^ wp^pa ^jP ® ® *** Wk fj^ fill — "". .. " "* if pc re ar»T1 a it ANMIMISTRATIA tl ANIHVI FJIRI rftMNFRCIALE RESEUF^k ABONAMENTE IN TARA: IN STREINATATA: fin m. .. . Lei 120 || Dn an._. . . Lei 241 Șase luni. • • » 60 11 Șase luni ...» 12 Trei : 30 11 Trei »"...»__» SI Lei 240 1> 120 » 60 REDACȚIA STRADA EDSARD QUINET No. 2 (Vis-ä-vis de Hotel Capaa) Telefoanele: Direcția öl/23 f_I ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 a fl A d minlstrafto . 2!JJem ANUNCiURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agențile de publicitate :%|f| mmm strada /&■ JSÉ WkrxW míöíbíüH licita: • vi&tför Ua an . - Șase luni Trei » CONCESIA CAILOR FERATE Mărturisim că cu oarecare umi rarea rețelei principale a căilor feurtă— ca să nu zicem rușine—scrimbate. Aceasta politica a făcut de activ, rLMuri sub un atare titlu, înainte baza chiar a politicei d. li aceste raiuuri sub un “uuc, pentru a lua în apărare într un ziar românesc o chestie care interesează atât de aproape unu îiumai neatârna îva noastră de toate felurile, dar chiar apărarea națională statule român. Nu găsim altă scuză în conștiința noastră decât în îndrăzneaț, unor pretinși conducători ai intereselor publice de a găsi prileju ii niște greutăți trecătoare și cai cu siguranță pot fi înlăturate, pentru a face și de rândul acesta jocu poftelor de peste hotare de a întind și asupra României un regim d robire politică și economica. Pilii Ungariei învinse care prin concesionarea rețelei sale de căi ferate nădajduește sa își recapete din teritoriile perdute, treime sa fie un mi Ioc pentru România invingătoar de a* și îngriji propriile ei interese Căile ferate în viața internă a statului modern sunt: am putea zic principalul instrument al economi naționale. Ele asigură matrial și vine necesare pentru alimentați țărei, producțiunei agricole și industriale, schimbul în genere al pnduselor interne și eterne. Alesul de fapt regulatorul întrei vie economice și putem zice:, prin traseul călătorilor, și al celei sociale. E sunt apoi intrumentul de căpeten al apărărei naționale. Ultimul răzb a arătat acest rol și a silit unele stte care lăsase inițiativei private eploatarea rețelei de cai ferate ( Anglia și Statele Unite), să legi sub un regim de stat și chiar modifice pentru timpul de pace r gimul de până aci. Se recunoaște azi că nu este un loc mai puternic de îndemnare ramurelor de activitate economii __i._mia..., firn functiei nation; tești nu poate să nu aibă în mână ceastă pârghie principală de prețuire economică. El fiind reprezetantul acestei economii naționa trebue prin sacrificii făcute întreaga obște să creeze anume create de care sunt legate viteze politice și economice ale statului, înlesnească punerea în valoare a Căilor Ferate Ci. Duca, s a complectat răscumpărarea ultimei rețele a erei Burdujeni-Iași. Toată rețeaua e s’a construit in urmă, — și. a fost mai mult ca îndoita — sa făcut cu propriile mijloace ale statului român și prin corpul său tehnic. Iar, de patruzeci de ani statul a dus o politică hotărâtă în această privință. , Iar tocmai când sub pretext de libertatea transitului, de libertatea fluviilor internaționale, unele state] încearcă să reia politica reposatei Austro-Ungarii de care vorbeam mai sus, se găsesc oameni politici români și o presă pretinsă românească, care să propue concesionarea căilor ferate române. Să nu uităm în acelaș timp ca azi mai mult ca oricând statul român are nevoie de a ajuta consolidarea internă a României Mari. Și începutul îl facem prin concesionarea celui mai puternic mijloc de influență politică și de apărare națională, rețeaua care solidarizează pe toată suprafața țărei interesele conarea căilor ferate române ! Iată de ce este un semn al timpurilor, ca un ministru român sau chiar o presă scrisă în românește, să readucă în discuție în România iMare atari soluții. noi anume bogății. Această politică este cu atât mai indispensabilă într’un stat care își așează îndrumarea economică viitoare și care trebue să își asigure și consolidarea națională. Iată de ce în trecut Austro-Ungaria în politica de subjugare politică și economică a orientului, un „drang nach osten“ al germanismului, avea ca punct principal al politicei sale stăpânirea căilor ferate. Astfel și în primul rând imperiul dualist a căutat să pue mâna pe căile ferate ale Casei Orientale din Turcia și Serbia, și una din primele cauze care au adus conflictul general a fost tocmai rezistența Serbiei de a nu să supune la regimul de subjugare al căilor sale ferate. Și la noi, atunci când în 1875 Austro-Ungaria găsise un guvern român destul de inconștient de drepturile și interesele țărei, își făcea ur merit din iscălirea convenției vamale, care omora orice avânt economic al țărei, ea încerca să profite de greutățile ce ne dădea concesia Strasberg a cailor ferate pentru apune mâna pe întreaga noastră rețea, cum pusese și pe linia Burdu 1jeni-Roman-Iași. Mica Românie încă vasală Turciei, nu numai că a știut să se apere, dar trei ani în urmă, odată cu războiul ei de neatârnare politică, a dus pe acel de neatârnare economică, prin războiul vamal contra Austro-Ungariei și pentru rescumpă-------------obxoo------------ HOTE La mânii] lui Pisica fet SÎSifi 'ÎȘI Un Klei Pîlse în serviciul A lai eu a fost un precursor, pe vremea cându viața era în fașa și caiul jolyeii atolfii erau pieoții proprului lor aparat, și când cei căi île timide ai fraților Wright erau mea recente, Maieu a cercat pe aparatul său să «boare sus și să «boare via », a fost primul român care ,s’a avansat sub bolta azurie, peste creștetul, munților înzăpeziți. Ca și Clca vezimintele s’a răsbunat pe pasărea ce voia să întreacă vulturii ,și Aurel ylaicu a murit victimă g, temeraruliu D0r și nobilului său geist. Astăzi aeronautica a devenit aproapie un sport. Ea a eșut, din garajele militare, pentru a tionete apanatel e de a burat în curțile de poșta făcând prin văzduh călătorii poștale; astăzi cele șapte vămi ale văzduhului dumai au mistere pentru îndrăzneții navigatori pe undele de aer. Suntem departe chiar de iiemt, necum de Mongol fier, — si de aceea poate că aparatul lui Vlai- CU *A^re C antichitate de muzeu. Dar ceea ce trebue să rămână totdeauna nou în sufletul nostru este imagina acelui român, care a fost mecanic și poet, spirit practic dar și visător. Cu Vlaicu a murit un suflet, dar nu ideea însăși ce-l susținea, și de aceea, dacă mai puțin fericit decât alî aviatori nu a putut să moară pentru servirea țărei în război, ci a fost totuși campionul și profetul aventurilor și jertfelor de mai târziu. Sborul său peste Carpați nu l-a putut falsie, dar gândul că munții Carpați nu trebue să fie graniță, ci trecătoare, s’a întrupat. La mormântul lui Vlatcu comemorăm un erou, un profet și um simbol al umbei făcute prin jertfe! Petronius -------------00X00------------ >1 In virtutea stipulatiunilor tratatului da la Versailles și angajamnon. • tenor dela Spa cari prevăd sancțuni destul de zigudiate în caz de nee~ secjutare, Germania a fost obligată să -și reducă efectivele armadei «ale 1 la 100.000 de oameni, operațiunie care întâmpină multe piedici, trebuind să fie terminata într'un timp 11 «icuri fată de un, număr considerab bu de oameni a căr profesiune era milităria. t . . b Reducerea numărului ofițerilor . germani eatia ai proarpe terminata. Această sarcină a fost dată. generalul Inn von Seeckt și este pusă sub controlul direct al comisiunilor de control al Antantei. Evident că sarcina acestor comissiuni este foarte grea, s trebiind <sft lupte cu, nn. axivensar care Î11 ceea.sb*, chestiune pune multă rea credință. teiíMaríSSKftSscítiP'? ffiilossă Spiritul de tolerantă al aliaților a făcut sa renaiscă în Bavariia-„sub impulificanjea consiliiarului Escherich— organizațiunea Escherich (Orgeseh ! 1 -n piscurtare) i-stelar .1 1 .,n prescurtare a tr.stelor militu de locuitori. Preocuparea de căpetenie a acestei organiiatiuni era ura ■eonitra Franței si euistail ideii de revanșă. Ziarul VTrrwaertz relevă caracterul pay,germanist al acestei organizatiuni, ale cărei filiale, botezate Stahlhelm (căișci de oțel) au și fost descoperite în Saxonia, Chemnitz, Magdefburg, Brema și alte părți. Este sigur că ramificativ,uite ei se întind în, toată Germania. MiEltarfsssium et’a perii Stilnlheim-ul din Chemnitz, este o organizațiuune riguros militară, acărei șefi sunt foști ofițeri. Și după cum relevă „Vorwaertz“, ea, deși pretindea că nu se ocupă cu chestiunile militare, avea un plan de concentrare n^itară, fonduri de mobilizare, ordine de bănie, etc. Adesenii li,ger nationalists ocupau un loc de frunte în aceatMă, organizațiune. Locurile de concentrare, în caz de mobilizare, erau Frankenberg și Zeithaim, unde formațiunile Reichs j vwehr-ului trebuiau să urmeze și să re cropeze organizația. Comandamentul îl avea generalul Senft von Prisăcii. Această organizațiime era susținută bănuește de bturghezi ale pacrtidul conservator (deutsehuational) și de partidul conservator popular, al cărui secretar general avea o însărcinare specială în această organizațiune. . Guvernul saxon a intervenit de îndată ea a fost încunoștiintat și a luat măsuri pentru dizolvarea acestor organizațiuni. Totuși în mod clandestini, organizațiuiii le funcționează și desigur că într’o bună zii își vor afirma existența pe fată. Si îl îi conplexă GERMANIA DUPA RĂZBOI REll^TE ■asrwhasiga nairesilLffiS ( corecți j de la Versailles* la mzQ azi armata os aireasc i In virtutea stipulut iunilor trata flu-uí unui de la Versailles și angajamenta clor de la Sjui cari prevăd «ancțiuni Corespondentul :t din Germania al restul de riguroase în caz de nee- ziandui . Excelsior“ — care dă «rusinnare. Germania a fost obligată ca de; informatinni — tuumar,T ceu,a-și reducă efectivele aumanái «ale trebe unde aceste organizatiuni au a 300.000 de oameni, operciune ca și început <să,dan semne de viată, re întâmpină multe piedicii, trei . Astfel la Magdeburg, în Prusiei, mitul sa Vio terminată intrăm Asupun• l'sbrksunt ajutat de un fost' stricurs fată de un număr considerat gent-major a întemeiat o secțiune ai dl de oameni a căror profesiune e tafo Mîlîm-urii. La Brema s’a ținut ■o milităria. țo reuniune secretă: preparatorie pen Reducerea numărului ofterilor .tru îndr.uitarea unei asemenea sceserniuni, eate aproape terminată. Accțiuni. Pentru an« "•"•avoca conflicteastă sarcină a fost dată. generalul Jean Antanta hiar hotărârea ca lui von Seeckt și este pusă sub con- [toată noimonohihica militară ia ro-l rolul diî act al comisiunilor de c«.« 1 pmenfc batalion, ircompanie etc. «ătrol al Antantei. Evident că sarcina fie evitată și în locu-i să se întreacestor comnsimi este foarte grea,cu ii teze termene om: „drapelul tătrebuind să lupte cu, viu, adversarii“. ,drapelul fortemtiunei“, „drapelare în această chestiune pune muli iul secțioi“, cuvântul drapel- având tărea credința. în limba germană fostul ei înțeles de corp de trupă. Aceste noui eor- HaȘia?»18Uile gersi sassa -puri dispun de mult arme și nini- Stiî S3 C.E » £ R ta M B ST. If-8» as CB a ținuit și dacă reducerea efectivelor arj . . . matei germane întâmpină dificu]tăți enorme, o i&rtă chestiune sești.. .... . , di ..dică și trebue să preocupe pe aliați. ! Obiecții veto esentuilea:e Cnuli - soarta soldaților și ofițerilor demo- liöm-uliui, tilia ® QrgoRch, sunt,urmabilizați. In adevăr, aceștia, odată au toarele, așa cum au fost expuse furuncați pe drumuri, au alimentat pe această reuniune secret;. . löprumidiitează fsimoa&alt;diivizie de for'area oricărei lovituri de Stat venind lui von Golfe. Tot ci abia «știi din din stânga agripunc conto marii Reichswehr formau sub numee de scuiri de peste Lip, lupta ,conrea esEi;nveoli nervvelor (miilitia locuitori- gro’eov brostenigtîi # cea«tă reuniu1ne secretă, toprințaca oricărei lovituri de Stat venind ;!» stânga agresiuni-c constrei inaamului de peste Rip, lupta contra eî-șvvebi’ soi voii nervve]ir (mulațifi locuitori yni»r blestemați. •wehr (militia ietiíte- Cositáunea mobiliza iei lor), de Burgarwehr (miliția cetățenilor), de Landesschutz (protecția țării) de Grenzielnitz Ost (apărarea frontierei Onteaus’țî), de freshmche Nobilfe (ajutorul zeciime în caz de nevoe). do Polizeifelt (miliția polițistă) corpuri de trupă, care, sub aparenții lor multiformă și complexă și sub pretextul de a combate de cuiul de peste Kip, lupta coibi-aeri- vreilor blastemiatiste- ChoHitianca: momferei a fost și la ea aprins dezbătută, luându-se hotărarărea ca în caz de nevoe,să te puni blice iripte arătând locurile de- a-i înclinare si formațiunile de luptă. ini- Evident că aceste minfestatiuni jire !er,ntrarii spirituluî și literei trăta l mitului fie pace încleiat cu ‹German,rai, ate ’ sens de natură iihm pe gânduri pe . nu aliați, ele învedețând re-uia credul; 1—r„r„.rmun pe care m, I l’una franceză ; r... el o smotește p ^ aproape de spiritul înferbeptat al Germaniei învint.fi cere-o interven- 3i ti nne energică penăru a se curm,a ajCj; coste perpetui mi«:,națiuni nefaste [ Ui neutru pacea Europei și prejudi 1 (Diabito îna.iinte, der toate chiar Ger■ .j. maniei, întru cârefle ‘împiedică renașterea încrederei, care este elementul indispensăbil sar refacere! Eu „„ropei. Sl! -00300— Amicii literari ai lui Sally Prad’homme au desemnat ca laureat al premiului, purtând numele marelui poet, pe d. Emile Mocssat, profesor la liceul din Metz, pentru opera sa «Sub cerul Germaniei». “ La Morville-sur-Seilie (Meurths-et-Moselle) este un puț care, odată într’un moment de entirarism, fusese botezat «Puțul Clemenceau» Insă mai târziu bănuindu-se că apa dintr’însus ar fi de rea calmte, a fost dusă la un laborator de analiză, și acolo se constată în adevăr, că nu era posabilă. Astfel, pentru ca locuitorii să fie puși la adăpost se scrise dedesubtul cuvântului «Puț Clemenceaus «Apă forte rea» Și se pare că îniuji preotul localității a redactat acest text,, care după cum se vede, nu e lipsit de puțină ironie.. ZI CU ZI Directorul ,Neamului românesc“ vorbește într’un stil de specială elegantă de „țigăneasca desordine“ de la noi. Desigur, că miniterul susținut de "d-sa, pe vremea când prezida camera, nu intră în cauzele ,ioftneștei desordini“ ! De fapt, prdinele nu o pot face niciodată oamenii desordin el, și nici refacerea pe oricam teren nu se îndeplinește de către spiritele negative și confuze. D. Talke Jonoson în depozitul din fața curțior marțiale a afirmat că a stat de vorbi cu 1. Lloyd George O oră și 3 sferturi. Breens a stat de vorbă, însă o oră 3 sforum 7 minute și 21 de secunde. Rrscoi.iuueumnabite de orice ! Pentru a se vedea unde a ajuns duelul dintre d. Tăzlăuanu și d. Turdo Ionosan iată in ce chip combate , pe : „Universsu’“ ziarul takist prin excelentă. . .Ziarul fost popuar „Universul care a avut totdeauna, nenorocul sa fie condus de oameni cu totul istrămîn o presă cârc ? •& de presă căreia nu-i fac de foc oferire, își afirmă indepenidenta atacând re d. ministru Octavian Tăzlăoanu“, "T „ . . ... Așteptăm răspunsul „Universului i se Ziarul d-lui Tăzlăoanu persiflează pozitinea ,prin noi înșine“. Acest, ziar nu înt o’ee'e decât politia ..pentru mine în suni.“ no care titularul fio: pfi de la lierăr’le publice o numește și „inovație“. -------------00X00------- ECOURI Presa franneüa anunți că celebrul come,Iînn In IbinfTir ci fi 1’ O min'hll fl'o iniiinale Bargy este pe punctul d’a intra ca pensionar,la «Théatre frangais». Încă de la izbucnirea războiului mondial s’a semnalat pe diferitele piețe europene, o acută lipit de numerar. Cum a dispărut acesta mi s’a putut ști atunci. Zilele acestea însă, o statistică făcută în Statele Unite arată că acolo există argint pus în circulație, pentru o valoare de aproape 160 miliarde! -----------00x00----------- pâgít’niFSü îraluliî 0 SIMPLA OBSERVAȚIE In numărul din 6 no&mbrie ziarul In numărul din 6 Noembrie ziarul Vădean ,JRom<înul‘~ publică o dare de seamă asupra situației pieței — arătând o importantă scădere a prețurilor fată de ceea zee emu înainte de schimbul coroanelor. Această bruscă scădere nu poate fi atribuită decât micsjorării infrațiunei mone [UNK]tare pricinuită de unificare, prin reținerea cotei de 40 la sută. In dide-1 -- . - - -------rmrow, „nmiu sa se producă îndată ce s’au retras de pe piață sacii de maculatură ai băuților austro-ungare. Guvernul era însă dator ca prin măsurile sale să provoace o cât mai mare reducere a înfiați unei monetare spre a obține o mare scădere a preturilor, ce ar fi fost salvatoare și pentru stat și pentru particulari. Din nenorocire însă modul cum s’a făcut unificarea provoacă doar în mod frecător acest fenomen ce-ar fi trebuit să aibă urmări mult simțite. In adevăr a guvernul a dat dovada că înțelege să achite coroanele și rublele false și afară de a întrona o cotă de 10 la sută țțrici nu sint în curând o nouă inflat iurte ce va distruge aceste resultate, scumpind viata. Astfel, pe când măsuri de reducere a inflatiunei ar fi trebuit luate în toată tara prin reținerea unei cote si la biletele băncii generale si chiar la acele ale Băncii Nationale — fiind astfel nu numai o egalitate com pilată între diversele ținuturi dar o ■măsură sănătoasă și bogată în urmări, — ne când scăderea prețurilor ar trebui menținută prin orice mijloc — guvernul înțelege să prefacă reținerea cotei de 40 la sută într’o chestiune de pur favoritism. In această privință suntem informați că ceea ce se petrece la ministerul de fin,ante întrece marginele permise.Cota de 40 la sută a devenit un mijloc de satisfacere a diferiților partizani — refuzându-se unora și acordându-se altora, după preocupări de persoană și interese. Și când cele mai bune măsură de oftenire. a .traiului sunt neftenire. a .traiului sunt prefăcute : într'un mijloc de îmbogățire a. ca . ■tci'-ru. fas H’Ut — • credem că triver- 1 util nu mai pote vorbi de. grija, ce o are pentru cei mulți și săraci&at. 1 si pentru interesele?tat.uJ.ji. Jaf da ‘ că o face, — trebue să precizeze o măsură. —mia singură— care a luat-o pentru a ușura viața, producând mult așteptata ostenire. ■-------------ooxoo------------- 1 -M Duminecă 21 Noembrie 192d Sub titlul „Oamenii pe care i-am văzut“ d. Stephane Lausanne publică un volum în care povestește amintirile vieței sale de ziarist. „Le Matin“ extrage câtem pagini în care este redactată scena istorică de la Doulens, unde, mareșalului Foch i se dădu comanda unică a armateilor aliați, în ziua de 26 Martie 1918 Pe atunci, d. Cemenceau președintele guvernului francez se gândea influențat dsi părerile generalului Petain, la o eventuală evacuare a Parisului. Președintele Roi publicit, d. Poincaré rezista acestei imunnsiuni. In sfârșit, pentru a s,ț.ka o hotărâre definitivă avu loc o întrevedere la Douilens,pe care d. Lausanne o redă în termenii următori:Ce s*a petrecut la Douilens m sa KB sa KBttt&h;&ati SXE BSS gu&SS7&lmv=&****: & ** ■Mercuri 26 Martie d. Poincaré pică cu automobilul la Douilens. Când coborî din automobil fu anunțat că :mareșalul Douglas Haig conferea la Primărie cu comandantul de armate și că era prelabil să nu fie întrerupt. Pentru a înșela așteptarea și a se apăra contra vântului ascuțit care le biciuia obrajii, toți cei de față se plimbau în lung și’n lat, în nuca se plimbau în lung și-n lat, în nuca piață din fața Primăriei. Erau acomduți: Poincaré, Clemenceau, Loucheur și un gaserab îmbrăcat în haine cenușii, care agită, enervat, sub brațul stâng, un baston de poliu. Era Foch. Nu se știa bine cine îi chemase. Văzând pe președintele Republicii, se apropie, îl luă deoparte și-i spuse : -- Nu cunoașteți domniile președinde ce ordine au fost date . Președintele în adevăr că nu cunoștea aceste ordine. Ele erau grave, comportând replierea aproape com Pifecfiă a anchezei și aduceau în scurt timp evacuarea Parisuluid. Ele păreau că provoacă în învingătorul de la Fère—Champenoire ,O surescitare extremă. Cu vocea lui scurtă, nervoasă, sacadată, repeta: > — Parisul! Parisul nu-i amestecat aci, Parisul este departe... Roșii trebuesc opriți acolo unde s e găsesc acum... Roșii pot fi opriți; e de ajuns numai să se dea ordin... Haig și Petain sunt doi oameni cari țin închisă o ușă cu două canaturi, fiecare împingând câte unul. Ușa a fost forțată. Și ei se găsesc acolo, ambii, fiecare în dosul canalului său privind inamicul cum împinge și neștiind cum să închidă ușa și care din ei să înceapă întâi. — Dar, cum, o să-i opriți? întrebă d. Loucheur care se apropiase. — Hei! răspunse Podi, cunoașteți metoda mea... Hei! vișez o pâine colo, alta dincolo... Neamțul aproape că nu mai înaintează- Mai pui una dincolo. Și neamțul este fixat. Neamțul poate fi fixat totdeauna. Conferința anglo-franceza. Deodată pe peronul Primăriei se IX tul guvernului francez, d. Clemem ce au Ceva mai, departe, mareșali» Haig, generalii Foch și Petain. DLoudheur, stând la capătul mesei -făcea oficiul de secretar. D. Poincare era calul d. Clemenceau caustic, bră Milner i-scgtmatic, Fond nervos, Pc* t„iu impenetrabil. D-l Poincare expune w, SîiEa BES a 355 Sa S.‘13Bi situația profilară cele două siluete subțiri ale coasta mareșalului Haig, și lordului Milner. 0 Vort Conferința engleza era sfârșită; cf . feriri la anglo-fraiceză începea. Toată lumea se îndreptă spre Primărie, care f Se instalară într’o maps șaia stoailor, celor în jurul unei meie tinciii. Pe încârd'^u ere ora la mijloc, având la dreapta pe reprezentantul guvernului englez lord Milner, și în stânga pe reprezenta.In acea clipă lordul Milner se ridică și făcu semn d-lui Cremencea«. Un scurt dialog se încinge între •-1-Haig se ridică la rândul său și se apropie de ei. Figura acestui soldat este nobilă și frumoasă: încă din prima zi a acestei groaznice bătălii, a văzut adevărul: ca eseista sudură și câteodată nu exista nici înțelegere între cele doua armate aliate. Dacă sar continua astfel, rezumatul ar fi sigur: dezastru I în singur leac există, să fie pus deasupra lui Peitaiiii un șef unic căruia amibiî să-i fie subordonați. Ciut îl privește se va pune bucuros sufe, ordinele lui Foch. Sunt deja 48 ore de când a și telefonat acest lucru gniveritului său. Foch comandant șef D. Clemenceau se apropie de mass unde ceilalți continuau consfătuirea. Și, cu voce tare, propuse Iun Patai», să facă ca Haig și să i se pună sufe ordinele lui Foch- Apoi, d. ■Loucheiis luă o coală de hârtie și în timpul ședinței, redactează declarația, care mai târziu a și fost publicată, în bazal căreia „generalul Foch avea ca misiune să coordoneze eforturile celor două armate“. — Fiindcă ai o caligrafie frumoasă, spuse d. Clemenceau, scrie această declarație în două exemplare:: o vom semna imediat. Așa Va și făcut și hotărârea prin care un șef unic a fost pus în capii celor două armate a fost semnată cu credo SSE periö ¥ Qlsní& ond. per^ö ^fîî^pu-a * fyqL.ntăiar ce propara cere ao mareșalului Hah Conferința eng ferizi ta anglo-fraită samedie1 Indb haisub DOCUMENTELE RĂZBOIULUI Hornului Focii comandant m mmri fostelor alte i istorici ›etrecuți la Ooulieos _Scena istoriei^eĭ în sifoada 26 26 ■tie 1911 Li- D l Poincaré luă cuvintul. Cu aceea luciditate care, în clipele ode irm d. turburi, nnd părăsește, expune situalația. Și adaogă cu energie că, pentru fre el, nud,poate fi vorba de oprirea instalațiior decât acolo unde se găsesc ei — dă nu în altă parte. •Mareșalii Haig spune că, in ceea, ce-l privește, e gata să facă tot ce le poate și să apere Amfcrnsul. La acest cuvânt Fochsuri, lovi în masă și l. . strigă: n“ _ Nu, domnule mareșal, nu, n». . este vorba de Amens:- înainte de A* fe miens trebue să învingem; trebue să UT învingem acolo unde suntem. In câteva fra;.- tăiat;. metalic*;..a reîncepu demonstrația făcută iîn Squ,f:are, repetă vorbele pe care din 24 ore le spunea. Negreșit, ar fi fost mult , mai bine ca nemții să opriți pe J .° Sontine. Dar acum, nu mai este de m. ~ ales: trebuie să fie opriți acolo unde de sunt, trebue să fie opriți numai de la cât. Și pentru aceasta nu trebue decât sa se dea ordin, m- iată omul !..... 11- omul? -00x00- J. M. JACQUARD de 9. SIHIONISCU Prof. univ. Și viața acestui mare inventator, dovedește că scânteia talentului nu ajunge să devie lumină, de cât tot prin muncă, răbdare, atenție mereu încordată. Deșteptăcimea naturală nu el dă nici un folos, dacă nu e întovărășită de muncă și voință; aceste însușiri, care se capătă și prin educație, din potrivă, pot face folositor omenirii și pe un om mai puțin înzestrat de la natură. Jacquard se trage dintr’o familie țăran; d’Alembert un copil găsit. Ramus a păzit oile în copilăria sa iar Livingstone fu lucrător într’o fabrică de pânză. Burns, marele poet al Angliei, iui slugă într’o fermă, iar Cooper ciubotar. Vorba românului, „nici nu știi de unde scris epurele“ De aceia răspândirea culturii în mulțime, poate aduce la iveală genii care rămân să pasca vitele, dacă împrejurările nu-1 îndreaptă pe calea productivă. Născut din părinți săraci, sărăcia săracă de muncitori industriali. Tatăl îl învălui și pe Jacquard, de mic copiil, său era țesător la o fabrică din Lyon. Nu-i putea aștepta altă soartă decât anația sa de asemenea. F origina multot cariera de meșteșugar, începu cu tot oameni de samă. Laplace e fin de leritoria de cărți, ca și Faraday, de-i veni apoi ucenic la un cuțitar, pentru ca să ajungă tot țesător. Pis unde trecea însă, învăța, dacă avea cer Când cosea rădăcina colilor din cărți, privirea aluneca cu jind asupra rândurilor tipărite. Abea deprinsese a silabisi și-l prinse dorul de cetit. Un contabil bătrân al casei, gâcindu-i marea dorință, îi dădu lecții de aritmestică. Copilul pricepe, se silește, uimește. Fabriciele de țesut pe vremea a treia, Jacquard se născu la 1752—nu erau „cu războaie mecanice ca acum. Micul ucrenic care se învârtea printre războaiele primitive, avea să le înlocuiască. Probabil că cu munca migăloasă a celui de la stative, care transforma pe om în adevărat sclav al lucrului, îi dădu zor să aducă o schimbare în viața părinților săi, a tovarășilor și î de t carnă. Se iubea mereu de sărăcie ! Planuri avea, dar mijloacele de îndeplinire îi lipseau. Ca și Palissy -cărea își arde mobilele din casă și ^ușume*-. 1 lete.^numai să nu se stingă focul din cuptoarele unde se pregătea smalțul t pe care-1 găiuta o viață întreagă, așa și Jacquard, își vându mobilele apoi o căsuța, dar degeaba. Etes nădăjduit își părăsi nevasta, și ea împletitoare des ca să caute norodul aiurea. Sărăcia se tine de el ca scoiul de oaie. Isbucnește revoluția. Toate planurile îi cad în umbră, căci datoria către patrie se întrece pre toate. Luptă în războaiele de pe Rin. Grozăviile războiului, mai ales, că vede căzând lângă dânsul pe umiolul său copil, îl face să se întoarcă la Lyon. în mintea lui se i sbăteau planuri peste planuri, ca și valurile în furtună. Ce folos? Sărăția nu l lasa din gloare, pana când 10 pana azi , pre,a puține iperfecca și James Watt, găsește un patron ,. . . .. „ . , care-1 pricepe, tronari, funcționează in marele fat a cambrici de țesut bogatele stofe înflorite Lucrând ziua, noaptea o trece în săvârșirea planurilor sale. Stăpânul văzând ceit cine are a face, îi dă toate înlesnirile materiale. Isbânda începe. Una din invențiunile sale este premiată la expoziția din Paris cu o medalie de bronz, iar ministrul Carnot, vine anume la Lyon să-l viziteze, să-l îndemne. O altă invenție în ramura pescuitului, face atâta vâlvă, încât prefectul adresează un raport împăratului. Napoleon îl chiamă, stă de vorbă ceasuri întregi cu el, îi apreciază scânteierea, îi dă o pensie și locuință, la Conservatorul de arte și meserii, numai să lucreze. Watt când a fost pus să repare mașina lui Newcomen, fu îndrumat spre de mătasă, pentru îmbrăcatul mobilelor, pentru draperii etc. întors la Lyon, îl așteptau surprinse. Zvonul despre descoperirea unei mașini prin care se desființa munca j cetiloarei de desemnuri și lucrătoarea care prezintă frese colorate, străbătu la Lyon înainte de sosirea lui. Lucrătorii erau în fierbere; să temească vor rămânea m iubitori de foame prin suprimarea momeți lor. Jacquard fu socotit ca dușman al poporului, iar modelele sale erau să fie arse dacă noi interveneau mata. E veșnic luptă între progres și inerția pălării de pai*«, în mansarda mizeriei; înjghebarea mașinii cu abur. Jacqn trecutului aceeași la Jacquard ca și aicci, cercetând colecția de mașini de la Conservatorul de arte, dă peste un început de mașină de țesut a lui la Galileu, întâlnit pe un pod de pe Ron, era chiar să fie asvârlit în râu. N’a scăpat decât cu mare greutate. Vaucanson, un mare geniu inventa L Puir si muove . Mașinele lui ujtia.___ _________________, Jră una câte una de fanrici. Ii fura celor. Aceasta a fost îndemnul pentru concretizarea planurilor sale pe care le purta atâta vreme în cap. Aproape într-o lună, mașina sa de țesut fu gata, cu care țesu câțiva metri de stofă bogat înflorită pentru împărăteasa Josefina. E aceeași mașină, carute de la Londra,dar el, francezul cu dragoste pentru țară, nu le dădu, măcar că ai lui nu le primeau. La cele din urmă însă învinse. Atâta desvoltare ce luară fabricele de mătasă dea o mână de ajutor văduvii îi batea la ușă, aducându-și amute de vremurille când el singur batea din poartă în poartă, fără să găsească sprijin. In liniștea naturii, pe care o iubea mult, se stinse în vârstă de 82 de ani. O statue azi, pe una de piețele Lyonului, îi veșnicește numele, deși familia lui, fu silită să vândă medaliile primite de inventator, pentru Lyon, încât nu numai că nu au tru ca să nu moară de foame. El are rămas lucrători fără tutera dar arma ca ca un metier, ieșit din sărăcie, în-ta lor crescu, schimbându-și ei și condițiunile de muncă- Abia după atâtea lupte Jacquard cunoscute e liniștea și recunoștința. Lucrătorii îl sărbătoriră ca unul de ai lor; comuna Lyon îi făcu o pensie, iar bătrânul de 60 ani, se retrase la țară, intr’o modestă căsuță, unde își îngrijia de grăjdinița lui înflorită. El care dădu bolnie fabricanților și renume industrial orașului său, deci țării întregi, se mulțumea să trăiască departe de zgomotul, care îi aducea aminte greutățile care a trecut. Acolo, ca și mai târziu Fabre, primea oaspeții rari, de seamă, care veneau să viziteze pe bătrânul încă verde, înalt, cu fata blândă și luminoasă; acolo fu sărbătorit când i se aduse legiunea de onoare; tot acolo simțea marea , mulțuimire din mica lui pensie, să tors aproape la sărăcie, dădu în drumul său scurt înflorire unui oraș și pâne mai ușoară efor care emflimix breasla cu care își începuse și el viața l). 1). Dhitr’uin volum de biografii. -waâBeaiUi 11 imwimi imnip» «sgs^iscrissaaaB |^b ©?ia f i-¥ă la I JHTORJÎ ICeî mai bine scat iCel mai binie ifiform ICeî .mai răspândit I— ZIAR Di SEAVA II țit