Viitorul, ianuarie 1921 (Anul 15, nr. 3839-3860)

1921-01-13 / nr. 3847

Anul al trei­spre­zecelea -Nor* Iași . ___ . . . » 60 11 íjasil luai . . l­ Trei » . __­ 30 || Trei » Lei 240 . * 120 . > 60 REDACȚIA STRADA EDőARD QÜ1NET No. 2 (Via-A-vis de Hotel Capsa) administrația ,V,«.V„ STRADA ACADEMIEI Na >7 TetefoantUs Direcția 01/23; Redacția *1 Administrația 49IH2 șl tStll ANUNCIURl COMERCIALE Se primesc direct la Administrații» ziarului, strada Academiei No. 17 si ia toate Agenții­ de publicitate REGIMUL STRAMTORILOR S’au facut, după doi ani du­pa Îji­­direerea am­pistițiului, tot fetul de în­cercări de a soluționa chestiunea Turuie­ șî a jagim­ului strâm­­­ toxitor. Din toate ac­este încărcări nereușite pdna azi, un fapt a a­cesH în evidență și animit că „con­c,ortul european“. R­epresen­tat adumei prin Antantă­, d­e fapt nu exista, de vr«ace ce fie­care din cftîts trei mari puteri, Au­siia, Franța și Italia, au o altă­ politica în această chestiune. Nngroșit, România e direct­ intere­­sată la stabiliirea viitorului regam­, al Strâm­­torilor și al Constan­tir«opo­u- Its, căci de îbertatea nmvigațiimei prin Strâmtori depind» însa­și des­­v­on­­tarea vieței sale economice vii­­toare. Bosforul și Dardanolde nu sunt numai un punct izolat, un canal sau o simplă strâm­tioare, cum­­ ar 0­tic pi­dă druimitorul,— ele cuprind un întreg teritoriu, pe un mal și pr­ cel­lalt al Mărci de Marmara și al­ Bos­forului, și de stăpânirea efetivă a acestui teritoriu irEivife garanta­­rea luKTtatoi navigat­ori­ei. Este in­­­con­testabil că numai un așezământ internațional poate da garanția aces­tei libertăți. De aceea, atât teritoriile de m­­­amnäbele maluri ale Strâm­tori­­lor, cât și orașul Constaritinopol, de o populaț­iune ca­m de 2 anal­ioan­e de locuitori, treime să intri­­ în sfera de atribuțiuni a acestui regim interna­tional. Re­gim­ul international treime să aibe însă la dispoziție și forța nece­sară pentru apărarea libertatei navi­­gațiunei, spen­tau ca ea să nu fie su­pusă vexațiunilor sau nuf­ Urtitelor u­­nor anume interese singuratice. S’a crezut că se poate menține o Turcă specială la Constantinopol, gonind pu Sultan în Asia­ Mică, iar la Constantinopol comandanții naili Ziarul „Socialismul“ ne arată că băile comunale se repară tocmai în zilele când lucrătorii fiind­ liberi ar putea să i profite de ele. Și ziarul a­­cesta adaiugă: „la primărie conduc picioarele nu capetele“. E una din tairi, francezi, englezi sau italieni să rărite opinii ale „Socialism­ului“ cu arbe de fapt forță arobată proprie în care suntcn­ de -Știri»*J. dispoziții ©. Cum Insă fiecare Stat ca­re ar dispune de o asemenea forță armată, comandata de un național, ar putea fi aplecat să pună această forță la dispoziția exclusivă a pro­priilor infamse alle Statului respec­tiv, iar nu în serviciul cauzei gene­­­rale internaționale, regimul acesta nu­ este desigur cel­­ ideal. Astăzi, după cât s­e pare, chestiu­nea aceasta se dăjnă b­ețțe. Toată lumea se pune de acord a­­supra unui principiu: că trebuie să­ fie la Constantinopol un regim inter­național­ Dar tocmai pentru că este acolo um Stat slab, se credea că se poate împăca existența acestui re­gim internațional cu principiul men­ținerii suveranității turcești. Soluțiunea pe care azi o preconi­zează francezii era cea normală, la care trebuiau să se gândească de la început. Tocmai pentru ca Strâmmto­­rile și Constantinopolul să nu cadă sub influența corectă a vre­unei­­ pu­teri care și-ar fi apărat mai întâi inte­resele proprii, soluțiunea era menținerea Turciei, dar sub contro­lul intermațional,— așa cum s’a făcut cu comisiunea europeană a Dunărei, cu sediul la Ga­lați,­­— care și-a men­ținut competința de a asigura liber­tatea navigațiunei,—i dar n nefoiTa să-și găsească forța, la nevoie, în forța te­ritorială a­­ erei respective. Sau­s­e va lua această solutium.­, sau atunci trebue să ne așteptăm că Strain­, to­rile și Constantinopolul vor scădea sub­ influența de acttan a u­nei singure puteri ti­n cuie mai di­rect interesata ca să se creeze, — su­b pavăza regim­ului internațional,­­­un­ regim, favorabil propriilor sale inter­esti. Negreșit că pentru­­ România inte­resul e da să se realizeze interna­ționalizarea Strâmtorilor și a Cons­t­luiriinopub­icB, cu garantarea reală,­ iar nu numai de formă, a acestei ki­ 1 tarnațion­alizări. România are desi­­­gur tincipiul și datoria să participe­ sub toate formele la stabilire­a aces­­­tui regim, cu egalitate perfectă de drepturi și datorii, dar nu sub for­mă de jumătăți de voturi sau să fie tratată pe­spător­iie inferioritate față de statele mari, nici că contribuțiu­­nea forțelor ș i la Strâm­tori sau­ Cons­tantinopol să fie legată de alte expe­­dițiuni teritoriale ce n’au nimic co­mun cat regimul de acolo, singurul care o interesează. Rentax că tihostiunea e la ordinea­­ zilei și a ajuns, fie pare, în faza rea­lizărilor, am­ limit sa reamintim a­­ceste câteva puncte ale politicei pe care interesele vitale ale cărei o dis­­p­ută. ----------­-ooxoo---------­ZI CU ZI­ D. Toma Ionescu în declarațiuniile ce se face cu privire la ajutorul că România l-a oferit—prin glasul d-șa­ie—Armeniei, spune că nu era vorba decât numai d­e 450 de soldați și a­­ceștia toți voluntari. Ar fi curios de știut de undei era sigur d. Tomia Ionescu — sau francul său ce i inspirase această idee -- că se vor găsi 400 de soldați români gatta a se expune pentru cauza Asiei Mici, a Armeniei, ori mâine a Tur­­­cestanului? Dar noi credem că indiferent de număr, scoace nu se­­ putea toliera nici într’im dhip wa ca soldații ro­mâni să se transforme în jandarmiăi unei cauze străine. Acest l kie nu unul pr­icepte nici d-l Tom­a Ionescu, nici d­. Take Ionescu­. Telegramele disperate pa cale d4 Take Ionescu se trimite în străină­­tate cu privire la pericolul de la Nis­trul, ori­­ la cea de pe Tisa na do­vedește că d. Take Ionescu se află iar într’o criză de a­pel ca teroice, în care fuga îi apari­ ca singura scă­pare. Ziarul „îndreptarea“ are cuvinte tari pentru acribi cari arată situația de pe Mistru ca periculoasă Țineta sa remarcăm­d că acest apel la cumințeniei și acest blam adus a­­larmi­știlo­r vizează u­irect pe d- Take Ionescu. —----------00X00--------— UNGARIA FAȚA IUI VECINII SAU DECLAR­AȚIU­NILE CONTELUI TELEKY — P­ 18^­® î^m­inistru co­respond entullui unui *iar eagrex, cari sunt Primul ministru al Ungariei", con­tele Teleki, după ce a prezintat noul cabinet Adunării Nationale, a da­t co­­resipon­daniuliui lui .„Mianchetster Gu­ardian“, din 29 i Decamb­rie, următoa­­rel­e desilarațiuni asupra relațiinnîlor Ungariei cu statele vecine: , Relatiunile cu vecinii „Guvernul ungar, a d­ecl­arat pri­mul m­inistru, are intenția să neata­­b­il­ească relațiuniile coart dale și po­­ltice cu statuie veci­nei Ihî­tiâfî se poate mai repede. Ungaria a început negocierea în acest sens, chiar de­­ pe timpul existati­rii guvernului alb t con­tru-repolution­ar de la Seghedin, pe frontei­eagimului comunist roșu. Redul guvern, numit guvernul din Seghedin, al căru­i ministru pentru afa­cerile streine a fost contele Tüe­­ki, a Incercat să intre Sn tra­tat în In această privință, cu Serbia și cu girvwnnul provizoriu român din Tran­sivania. De facto acest gin vom a­­vea un reprezentant la Belgrad, dar cu guvernul român nu putut lega nici uni­­i 'de raporturi, d­e­oarece prima Condițiune a guverrubi un­gar de atunci era încetarea persecu­ției­­ Maghiarilor. (Acuși guver­n un­gar era o improvizație ridicolă care s’a refugiat la noi, curând protecția comandam­entului supean din Tran­silvania așa că afirmația d-lin conte că un asemenea guvern care era cât P’act să fiel pus ân­tr’ui lagăr de in­­­ternare de format nu ne putea pui»", condițiini Nota Red.). gajproriuriisa cu România : „Guvernul următor, după ce Ro­mânii au­­ ocupat ma­re parte din Un­garia și Budapesta, a căutat să li­­ge raporturi de recondiiene econoi­­«irijă și com­erciala. ..P regretabil că ocupația româ­nească și redrastr­ia armatei române au îngreuiat și mai mult situația. „După ce Românii s’au retras din Ungaria după ce s’a ales Adunarea Națională, după ce s’a incheiat pacea și semnat, guvernul ungar, în carta; guvern contele Teleki a fost ministru de externe, a făcut tot posibilul și a căutat cu toate mijloacele sa reia relatiimile diiplom­aticte cu Serbia și cu România. „După un lung interval Serbia a trimis un distins diplomat la Bu­dapesta, dar Legația R­omânească nu s’a deschis încă și personalul ro­mânesc va sosi peste câte­va zile. Ungaria a a­vut în continuu un re­prezentant la Belgrad și într’un timp, - a rechemat pe reprezentan­tul său, cu toate că guvernul iugo­slav, întrerupsese relațiunile cu dansul. „Cu Cehoslovacia stăm mai bine și de mult avem relațiuni diploma­tice cu această țară. Pe stabilirea relațiunilor diplomatice cu Ungaria MWTTTir i­ ¥ lîmn~irmnTi­ iwn vinilin awcgW „Restabilirea relațiunilor diplo­m­atice între diversele state dunăre­ne este de c­el mai mare interes pen­tr­u Ungaria. Dar și țările victori­oase nu aedeași interese. Locuitori din teritoriul ce au trecut la statele vecine prin tratatul de la Trianon se resimt­­ legați de Ungaria și Un­garia de dânșiii!) „Dedai —„accentuiazâ primul ministru contele Teleki — după cum am afirmat­ in adunarea Na­țională că Ungaria are intenția să reia numai de­cât relațiunile comer­ciale cu țările vecine. Dacă relațiu­­nile nu s'au r­uinat până acum nu este vina Ungariei. Tratativele eco­nomice cu Austria au dat bune re­zultate. -----—ooxxoo---------­ M Hsosaljpaatlnr In loc de ordine și ecc» «n. - -rriTrt .-TTfení i «Miiil nomie, — derordâne și risipă Chestiunea situației fin­anciare a țării devine din zi in z­ mnai scriou­­să. Faptul ca Ue aproape un an de este zi'are un ministru de finanțe răs­punzător, că n’a­vem un buget de ve­nituri ți d­u­ltueli, că guvernul nu­ are nici o patrice financiară, nici­ o ordine în d­ed­udi, faar ca haosul financiar al tarei să fie com­plect și destrăbălarea in finanțele statului fără de precedent, nn. guvern­­ui se vede nici cea mai mică preocupa­re pentru această si­tuaț­ie precară a finanțelor publice, care până în cele din urmă va ajun­gă să paralizeze mersul treburilor publice. Funcționarii din ț oră nu sunt plătiți unii de luni de zile, sol­dele soldaților de asemenea nu sunt plătite de mai multe stem, iar la Ca­sieria centrală din București se re­fuză achiUarea mandatelor pentru simplul motiv că nu există numerar în tezaurul public. Și cum să nu fie așa când o des­­organizar­e complectă domnește în ceea ce privește încasările ? Pe lângă destrăbălarea și dezor­dinea în cheltueU, nici măcar înca­sările nui se fac. Ministerul de finan­țe- care în trecut era departamentul care reacționa, chiar când un gu­vern nu-și făcea datoria, azi nu mai reacționează. O dezorientare com­plectă și o părăsire a tutur­or tradi­țiilor hurie domnește acum și la a­­cest departament. Șefii de serviciu din ministerul de finanțe s’au pătruns de ideia că , sing­urul mijloc pentru îndestularea nevoilor Statului este tipărirea ne­contenită de bilele de bancă. Astfel , ei susțin că nu suferim de inflațiu­­­­ne monetară și că Statul trebue să­­ trăiască din emisiuni din ce în ce­­ mai sporite. In vremea aceasta țări ca Franța , caută prin toate mijloacele să-și re­­­­ducă infratiunea monetară, mult mul­t mică decât la noi. Astfel Banca Fran­ței reduce circulațiunea de la 27 la­­ 24 miliar­de, deși, păstrând pro­por­­ț­­iile, această circulație pentru o ța­ră ca Franța e de 2—3 ori mai mică decât a noastră. La noi, nu numai că nu se ia nici o măsură în această privință, dar înfiaț­iunea e sporită prin noi emisiuni. Iar țara continuă să nu aibe mini­stru de finanțe !... ------------00X00------------­m ECOURI din­orul Oficial francez publică o dia­­pozțiu­ne prin care, potrivit legei din Mai­trocul, artiștii au dreptul să per­ceapă 20 la sil IA asupra vânzărilor publi­ce ale opurilor de­ artă. G­u­vernul bolșevic armean a abolit pro­prietatea privată, declarând nule Ina­­tu­­ da­torii­le contractate față de reîe­ Ș» alte state ca și obligațiunile pa cari le-au asumat regimurile preceden­te. O fur Ui i)3 Udr­ un... pahar cu apă!... IcoFjfo» Sintth, proprietar de ferm­e tn­l Colorado, a ßcul guvernului acestui stat propunerea ca muncitorii agrico­li si practica bigamia, din­oare­ce numai așa sar evita —spun« dânsul — criza de brațe, care se resimte acolo Cât de jalnică trebuie «A ha situația ac­tuală, pretutindeni, daci «e preconizează asemenea năzbâtii! actorul Cohert Woods, profesor de li­­ ft, sjkmmm peru in viD ‘zică la Baltimore, a inventat o serie de aparate care permit emisiunea și perceperea razelor invizibile, cunoscute până acum, sub numele de raze ultra­ vio­lete. I’artea cea mai interesantă a unuia din aceste aparate e așa zisul cochin ch­i­­mic», un fel de telescop prin care se ză­resc ch­iar, razele de care vorbim. T­he New­ Yor­k­ Times­ scrie că există, intr'un orășel din Statele­ Unite, o fa­­­­brica de mumii egiptene cari se vini­ insă, numai la.. Cairo­ptiu negustori a­­nuniți instruiți ! G”­uvernul sovietic a ch­iar o școală d­e propagandă comunistă pentru strei­nătate-Ar­tash­ școală, instalată la Petrograd, se compune din secțiuni de: franceză, en­gleză, germană, daneză, si­edeză, m­orve­­giană, italiană, cehă, ungară, română, po­loneză, sârbă și bulgară, toate cu scopul de a forma propagandiști, cari să cunoască limbile țârilor unde vor fi­­ trimiși de că­tre biuroul Internaționalei a 3-a L i a Havana (Cuba) s’a interzis reprezen­tarea filmului cu Miss Cavell, infir­miera asasinată pe vremea războiului în împrejurările cunoscute, di­n cauza in­­tervențiunei ministrului german de molo.­ndustria cinematografică americană su­feră, acum, o nouă orientare. Publicul din Statele­ Unite plângându-se de me­diocritatea tihnelor, s-a hotărât ca produc­­țiunea Im să fie diminuată pentru a se putea îngriji scenariul ■Și datorită acestui fapt, U) de m­ii de persoane au rămas fără lucru. ------------00 X ft O--------- — NOTE Moartea unea Dintre pseudonimele literare cele mai bine cunoscute în cercurile amatorilor «le lectură ușoară, Daniel l­esneur era pre­­tutindeni, și vitrinele libErTOor popula­­i­za­se numele autoarei. Dar Lesneur nu a fost o figură repre­zentativă, un nume care să dovedească adversarilor—firește, bărbaților că fe­meile au talent superior. L­esneur, nu a fost ce-a fost Rosa Bonheur in pictură,ceea ce e­ste d-na Curie in științele fisice, ceea ce este Marcell­e Tinayre în noua literatură franceză," pentru a nu mai vorbi de Geor­ge Sand, trecută de mult in antologiile universale. Lesneur a confecționat roma­ne, după calapodul unui Ohnet, plus ceva intrigă miraculoasă gen Feuill­et. Și de aceea Lesneur a putut să fie com­parată cu Johanna Schopenhauer, care de­sigur s-ar fi putut mândri mai mult cu fiul ei Arthur de­cât cu romanele ei scri­­sationale. Dar in literatură sunt două drumuri . Unul duce la populariate efină, la re­putațiile cari se cifrează,— și altul care urcă suișul din vremelnica actualitate spre ceea ce nu piere, își alege un scriitor un drum sau altul, nu prin liberul său arbitru, ci prin putin­ța de­ a fi scriitor sensațional, sau scriitor m­obilat prin cele eterne. Fiecare își alege drumul unde‘i chiamă propriile lui înclinări. Dar odată fixat drumul, nu este posibil ca critica literară ce trăește dincolo de personalitatea artistului să nu recunoască, de exemplu, că Daniel Lesueur nu a fost figura aceea care să dea alarma că femi­nismul este capabil de orice, chiar și de­ a fi adăpostul genialității! Alte nume vorbesc in aces sens. Ajung ca să câștige o cauză, care are cu ea far­mecul 1 ------------00X00-----------­Petronius Joi 13 ianuarie 1931 Am arătat în Iramul din n­umorii'­'' noastre trecute cum» fosta ad­minis­­tr­ațîe comunală liberală a soluționat cererea Societăței de Gaz­de a tra­ns­forma actuala­ concesiune într’o re­gie cointeresată, și anum­e, acecJ con­siliu consunai ținând seama die ra­poartele serviciilor come­niale și Ju­nii cât consiliul nu s+ar putea pro­nunța definitiv, fără a cunoaște în amănunt condițiunile“, a admis nu­mai principiul cointeresării și a numit o conăsiune din directorii serurilor comunale respective, ciare împreună ai primarul și delegații lui să studii­e­se citestiuje­a­, pentru a se stabili condițiunea în cum s’ar putea rea­liza, cât mai în folosul comunei, pro­punerea Societate.. Și această procedare a Consiliului Comunal d. Katz o caracteriza prin­­tru­­n articol din „IndreiptareaY ca o învârteală la câștig. Clan triebute caraccteriza­tă in acest caz, ceea ce a făcut apititu actuala C­o­misiune Inte­­­rn­îteirăi, ejare feră a consulta senticiile comunale, fără a ține seama măcar de cicea ce se făcuse, ci numai în ur­ma „unor lungi și laborioase tratati­ve“, urmate între d. Katz singur, la Paris și aci, cu Loc. de Gaz, cum spune d-l Katz în raportul său, sau, în „urma diferitelor convorbiri avute cu d-l Katz“, citim­i spune Societatea în propunerea lui, a hotărât ,pur­ și simplu înstrânarea către societa­te a întreg avu­tul­ui Comiunei, fără a se cunoaște de cineva, condiția uita­, fă­ră ca măcar să le fi făcut cunoscute comisiuniei interimare? Darul făcut societăței de gaz și electricitate In adevăr iată ce a făcu­­t actuala administrație, ca Primi­re a acelor lungi și laborioa­se­­ tratări ate d-lii Katz. In ziua de 16 Decembrie 1920, a dat în dar Societăței d­e Gaz, o avere a comunei de câteva zeci de mili­oane, prin următoarea decahare: „Având la votiere raportul și ex­­punerea detailată făcută fie d-l J. Katz“. „Având în vedere enormele avan­­tagă tehnice și economice ce rezultă din conlucrarea uzinelor societății cu cele ale Primavăriei“, „Considerând că această conlucra­re pe lângă ușurarea bugetelor vii­toare ale comunei de o chesltuialla de circa 5 miloane anual, rezolvă ime­diat nevoia de skim­ b­ăiat a orașului printr’o utilizare rațională a mașine­­lor“. „Pentru toate aerisite motiva comi­­siunea interimară cu o majoritate d­e 26 voturi din 27 membri prezenți, a aprobat fuzionarea“... Se înțelege ușor, pe spinat că cui se face această coniliuorae, pe enor­me avantaigii ard Comuna în urma la­borioaselor tratative ale dlui Kaltz, iar din ce­ea ce privește „eunorme avan­­tagii „tecuide și econom­icefe. ale co­munei și o utilizau“ ra­i­onala a m­ași­­ni alor“, ele se vor afla când socie­tat­ea va lua în primire avutul co­munei. Cât de rational știe societatea sa întrebuin tezainii amintile, creden­ că­ toți București ei îitt­au cunoștință, după ce văd că se întâmplă acu­m­, când ră­mân pe untunerec, sau­­ rebate să um­ble noaptea pe strofele cu lanterne, pentru a nu da prin gropile presă­rate pe trotuare și strada. De economie se face Comunei Intriunul din considerente, d Katz vorbește de o economie de circa 5 milioane d­in bugetele viitoare. D. Katz vede totul în mare. In fiecăt?­­une vorbește zi? 5 masoaj­e, " în uă­­timul său răspun­s din „Îndreptarea" vorbește d­e 6—7 m­asoan­e și de­si­gur ía dacă ar­ mai­­ la vre-im răs­puns ar aijunge în 10 milioane, etc Este om­ul ,­are vede totul în mane, numai inte­reselie comunei, nu se prea­ wide. Vom arăta noi -insă ce este adevărat și cu economia aceasta bu­getară. Pentru un moment putem spune că chieri­ti. Katz a prevăzuții in acelaș buget un venit d­e 3.500.000 lei din exploatarea uzinelor comunei, pe lângă că coam­na avea curentul gratis jiKitru apă, s­entru­ facrrcnaitul stradelor V0 cari ca­re Uamblează, forța motrice și lumii­natul pentru di­­feritele e­i,st­tetțtimi și servicii, etc. Dacă deci ti­il Kan tz face economia în bugetele viitoarei a celor 5 maicane (în realitate nu e atât, nan pierit ei în­să toate Veniturâe pe cari le are din această exploatare? Concesiunea nu este încă aprobată Noul act însă, nr prea i’a purtat noroci­­i­ lui Katz, căci dacă în cel vechiu, a putut obține­­ cu atâta ușu­rință votul comisiei interim­ar și când a fost vorba însă ca acest vot să fie aprobat de ministrul interne, l­Mtrur­ile s’au încwcat, căci matis*­trul de inter­ne a vă­z­ut ușor înstre­­inarea avutului Comunei, însă, zeci până ateutm, n’a putut întrevedea mă­car, din acele considerente ale de­­cizii uzei, cari sunt avanttaigerie cocota­­ned, din tiara cauză a cereț­ să i se aducă și actul prin care se stablesc condițiiante cointeresării. -----------005X00----------­ COINTERESARE LA PAGUBA mmmmmmmșammmmmmammm ——— INSTREINAREA UZINELOR F.I.Er,TRIf.F. COMUNALE SERBAREA DE LA Familia de CIVI Unitate —Conducătorii împreună cu lu­crătorii au sărbătorit cu fră­țească insuf­ețire sărbătoarea Nașterei Domnului. După cum se știe, acum câtăva vreme, un vânt de dezordine se abătuse asupra fabrici­lor Regiei Monopolurilor Statu­lui. O parte a lucrătorilor acestor fabrici, inspirați de cei ce se aflau în serviciul dușmanilor țărci, alunecase pe panta a­­tiarhiei, înțelepciunea conducătorilor fabricelor insă­și a Direcțiunii generale a acestei vaste administrațiuni, ajutați de o mână de lucrători conștienți de menirea lor și cu dor de țară, au putut întoarce pe cei rătăciți de pe drumul pierzării și astăzi cea mai deplină liniște domnește în fabri­cile Regiei Monopolurilor iar harnicii lu­crători treziți din visul­­ cel rău, muncesc cu râvnă și ascultă cu sfințenie sfatul conducătorilor, cari nu se străduesc nu­mai pentru binele țări­i dar și pentru a a­­sigura o soartă­ m­ai bună administrațilei lor. După norul și furtuna care a ținut o clipă razele binefăcătoare ale rațiunei pla­nează iarăși în fabricile R. M. S. O fabrică in sarbabara Pentru a răsplăti intoarcerea spre bine și spre munca rodnică a lucrătorilor fa­­bricii­o­e chibrituri, harnicul director al acestei fabrici d­e inginer I. Theodori a aranj­at o serbare la fabrică a doua zi de Crăciun, Sâmbătă 8 Ianuarie la ora 16 dimineața. Unul dintre vastele ateliere ale fabricii, a fost transformat in sală de serbare. în fundul satei frumos ornată cu brad verde și drapele naționale s'a aranjat o mică peoetweooooeepz&ig&ci&itcn Continuarea în pag. 2-a In ace­st loc, și după un interval de aproximativ doua Luni, sunt dator, ea sßr fi rezerve sa exprima­ istumirea­ și satisfacția pe care traduc s’o avem pentru gradul de perfecțiune în care maestrul Georgesc­u a dus orchestra societății „Filarmonica“. In cronica de tr­eschiiere aan ridi­cat unele obiectivați referitoare la organizație, cari și azi mai p­ot fi dis­cutate dar cari rămân sunlpte obser­vation­ personale și incapabile da a întuneca arta și munca fără preget desfășurate de d. George Georgescu. Nu prin cele câteva rânduri scrise aci si mai pu­tin prin aplanizeri sau ova­lute mutuimiei cari se perinda la manifestările artistice se stabilește în chip definitiv rolul pe care o anu­nțe activitate­ H .atici în evolu­ția ar­tistică a unui popor. Nu m’am îndoit niciodată de rezul­tate satisfăcătoare, când la bază, se găsește talent, muncă, cinste, știință și perseverență. Am convingerea, că pentru însoiți și mai ales pentru cei interesați, voi face drept un inconsequent, drept un om­ ore datorită unei simple im­presii momentane face o schimbare de front Nu, lucrul nu este așa și am da­toria să mă explic. Aceea ce ură face să pun înainte o asemenea bănuială este faptul, că cu­Ecao mictunații de bina felul cum majoritatea publicului judecă arta și mai ales pe artiști. Simpatiile per­sonale sau atmnosfera care se face unuia dintre ei are foarte multe șanse de reușită înt aprileierile mul­­tiuiel. Layilă, alături de eL un artist ți vei fi apreciat și tu ca un bun cu­noscător și imparțial critic. Atacă, și vei primi, fără să fi soli­­cittat, un certificat de incapacitate, de nec­este la care se adaogă un cortegiu întreg de calificat­­e în care se oglindește limpede persoana și faptele celui care se ascunde co­mod sub un anonimat —și oare dacă cumva n’a stat și pe la Văcărești, atonei în orice caz este dintre acei dări nu au curajul să-și spună nu­mele de teama unui nefericit dezno­dământ. L’am încercat câțiva nechemați și foarte prost inspir­ați să atragă sau să amestece arta cu politica. Și-au imaginat bieții oameni că Beetho­ven sau muzica lui când este descri­să în coloanele „Viitorului“ este li­berală, când este în „îndreptarea“ este averescană, în „Steagul“ conser­vatoare etc.... și de asemenea, că o instituție de cultură dacă are în fruntea ei o persoană care face po­litică, implicit iarastituția trebue să facă politică. St au mai gândit săr­manii, că „ăia“ eaai fac mauzică sunt niște naivi cari pot servi drept­ ins­trumente sau platformă apucături­lor și intentaațiilor murdare — de multe ori impo­sibil de calificat, sau în ori­ce caz «­a spus — ale acestior pescuitori, cărora le convine «le mi­nțne o apă cât mai turbure.» S’au înșelat și ee ioșală acești pa­raziți ai vieții noastre sociale. Să afle, că apanai ce in aparență este atrăgător pană a ei, in realitate este o prăpastie și să facă bine să rămână la indeletnicirile lor pre­­mer­gătoare mișcării noastre m­uzi­­cale, îndeletniciri inevitabile de cele mai multe ori. Datoria conștiinței m’a așezat a­­desea ’în situațiuni grele față de prie­teni și cunoscuți și nu am ezitat niciodată în alegere în fața drep­tății. Nu e o lipsă de modestie, ci o sim­plă mărturisire de credință. Aa­ lăsat comcertele „FBaianonicei“ de câtvat timp în păisterie, în ceea ce privește cronicile, urmărindu-le ac­tivitatea însă, în deaproasine. Maestrul Georgescu kni dă azi un material im­ens de studiat. Activita­tea lui are mai multe laturi și trep­tat voi căuta să mă ocup de fiecare din ele. Pentru foiletonul de azi voi ră­­mâne la generalități, lăsând unor ta­mere viitoare rostul și rolul di­verselor categorii de concerte cari se succed în o atât de mare abun­dență. Orchestra de azi, complect unifica­tă, este opera, este creațiunea d-lui George Georgescu. In felul ei de a se prezintă, de a executa se găsește juriului maestru­lui care i-a dat omogenitatea de azi, viața de azi.. Așa cum se prezin­tau aceiași oa­meni lai primele concerte, nu formau o adevărată­ falangă. Elementele disparate care o con­­­tituiau nu se cunoșteau, nu se înțe­legeau. Le trebuia veriga care să le apro­pie să le lege sau să le închege în chip definitiv. Puterea de muncă și de însufleți­re a neobositului maestru a dus în bun sfârșit opera începută. Cercetătorii sunt mul­ți și avizi iar rodul este abundent și de bună ca­litate. Maestrul Georgescu mai are un nou și mare merit fața de predece­sorii noștri, meritul de a nu fi e­­gotet Vom vedea curând noui mae­ștri la pupitru, căci a crede că nea­mul nostru este Lipsit de asemenea oameni este o copilărie. Am fost lip­siți până azi, tocmai din egoismul feroce și de neînțeles al bătrânilor — să se zicem bătrâni — cărora Li se rupea din osnie în ziua când se făcea vre-o tentativă la bagheta lor de neatins. Unde este școala și unde este omul care s’a preocupat de acest fel de muzicanți? Nu este suficient să a­­răți anii de existență a unei insti­tuții pentru a dovedi roadele. Am dori să vedem numărul puilor pe care cloșca i-a scos în acei ani! Acesta este un punct esențial și re­vine în mare grad și maestrului Ge­­orgescu pe lângă Enescu. Poate că se merge la exagerare, cu încre­dințarea baghetei, dar e un mo­tiv mai mult să constatăm gestul față de dorințele înțelese ale tineri­lor colegi, ale căror dorinți altădată estii­u ca și irealizabile. Față de compoziția românească șeful de orchestră Georgescu, a dat dovezi, că este tot atât de bine­voi­tor și prea mult îngăduitor. De fiecare din aceste gesturi va trebui să ne ocupăm pe larg și să reliefăm atât părțile lor bune cât și rele. Interpretările ating adeseori mo­­mente de sublim și de înălțare su­fletească, pe cari nu ne este dat să le gustăm decât arare ori m viață. Cele ce am scris până noi nu sunt de­cât unele impresii generale asu­pra activității m­aiestrului Georges­­cu, activitate care merită mult mai mare atenție și care însemnează un punct de mare importanță în istori­cul și evoluția muzicală a neamului românesc. MARCEL BOTEZ CRONICA MUZICALA CONCERTELE S9C. „FILARHON­ICA” Dacă vroiți să fi­i bine infor­mați asupra tot ceea ce se pe­trece în Ardeal CEÎIȚI ZIARUL ÎNFRĂȚIRE, ea?© apara ia €?ssi și c­are se găsește de vânzare la­ toate chioșcurile de ziare din Capitală.

Next