Viitorul, februarie 1921 (Anul 15, nr. 3862-3885)

1921-02-25 / nr. 3882

CINSTIREA lui Tudor d­oMreira In cărând urării serbări vor come­mora o viată de erou, trecută in ie­­r gendu, și care simfodi csează isi înțereg avânt aii fsrei noastră românești. Tudor Vlad­imirescu va fi evocat, astflel spre cin­stea noastră care nu i’am uitat. Ln senbă­ri cui turație, cari sperăm că vor fi des­tul de cuprinsă­­totare pentru a așeza în cadrul ei alde ‘­varat figura Pandurulir!. Este datoria istoricilor a scoate ,l«n colbul documientelor, amănuntete faip­­­­telor, viata curioasa a Viadansi«®«*­­Hn, apogeul ei atât de scurt, prin stăr­­ pârtir­ ia orașului București și apusul ei dureros ca în mărite tracadii an­­­­t­­ice, și care apropie sfârșit»**] d­eștep­­tatoanJin conștiinței naționale de al', 'profeticului erou <la Turda. Două­­ vis­uri cari a« m­ecnit meteoric ,pe co­­­­rul României, dăr cari au scris pur sângele lor calfe mari afe vrescei nea­­­­julului nostru! Doua sunt aspectate,— marile aise­­­­rîte și măritei­­ rrturi­­ ale vietței lui Tudor Vladimirnescu prin care ei și-a­u înscris mumele denasturirii îîn cartea neat­u­lui. V 1 Un merit este acela de a fi trifilos într’o vreme în care erediarea era întinsă, și Intifan­tar ®) în care o bu­nă parte din pătura sacră superi­­oară­­ era înstrăinată ,prin alipirea ei de Fanarioți că poporul român n’itre­n,mâc eta câștigat alipiindu-se la truș­­ca­rea greciar contra turcilor, și că drumul spre o viață noua room­âneas­­­­că, stă în trezirea conștiinței națio­n­ade. Pentru acest puternic sentiment de­ independent, pentru această­ m­ane­ș­tere în­­i personar­itatea rasei1 noastre* • psentru fecunda credință că prin noi înșine putem să ne crezemi viața în­­­tre stanițete țării Domnul Tudor, este cu adevărat o figură profe­tică, intru­cât a văzut imat mrai departe — ca toți aileșii și eroi umei t rase — decât timpul în care a trat Dar al doilea merit a­l lui Tudor Vladimirescu este­ că a știut să im­­­prima m­­ișcăriei lui revoluți­onare,­­ caracterul cel mai desăvârșit al um­ei mișcări de dreptate socială. Din a­­cest punct de vedere nevoluția lui Tu­dor, nu are caracterul allanhsc­,, cum îl au revoluț­iile ,pornite din lu­mea slavă din timpu­l nostru. Pentru mintea clară și simțul echi­­­­librat al lui Tudor, revoluția nu se putea întinde decât pentru întărirea neamului nostru, iar nu pentru aser­virea lui­­ străini, și ea nu are alt sens decât pedepsirea proprietarilor­­ răi. In acest sens revendicările mișcă­­rei lui Tudor iau aspectul unei revol­te contra nedreptăților, și nici de cum contra ordinei de stat, ori contra pro­­­­prietăței. Și cea mai bună dovadă a­­ acestui caracter național și de ordine,­­ a mișcărei lui Tudor o avem în pro­­­clamația sa din București în care se și destăinuește legăturile ce existau in­ i­tre Pandur și o parte din boerii mari: „Găsind în București—spune pro­clamația — mulți patrioți boeri intru­­ asemenea bune cugetări cu ale noro­­­­dului* asemănate, am hotărât ca un­­ voitor de dreptăți să recunosc vreme!­Ș, uica stăpânire a țărei, spuindu-se toți cei ce au încins armele la legile și­ j>ăn­ănie:;zile obiceiuri ce li se vor a­răta de cătră stăpânire prin mine. d­acă voi cunoaște că sunt într’adevăr folositoare patriei și de mare trebu­ință obștei norodului". De altfel 56 de boeri din cei mai însemnați așteptau în liniște la Bucu­rești, venirea armatelor lui Tudor, ceea ce n'ar fi făcut-o dacă nu exista o înțelegere între Pandur și ei. Și notăm, apoi, pedepsele cu moar­te ce ce le da acelora dintre Pandurii săi cari făceau acte de prădăciune, ceea ce dovedește spiritul de ordine și gândul curat cu care Tudor pornise la luptă, pentru întărirea neamului și restabilirea dreptăței sociale în Ro­mânia. Cu aceste caractere și in acest ca­dru, era natural ca făuritorii renaște­­rei României, ca primii luptători pen­tru cucerirea liberalismului în țara noastră să vadă în figura lui Tudor pe aceea a unui înaintaș. Pentru acești creatori de drepturi și pentru acești credincioși ai conș­tiinței naționale, Tudor Vladimirescu era un,erou cu mari și puternice legă­turi cu însuși idealul lor politic și so­­ cial.7ToTh Ziarul care a tranținut pe d. Take Ionoson în t­ot timpul când acesta la Paris slăbea trantastinîe ce le du­ceam la conjrunsul Pac«!, prin atitu­dinea eu, de pone ofTiuni. ’susține. atomi­că ,.UD cover ® libteml­e­­g sup.posati­­i­­litate externă", politica dusă de li­berali­­ar la identiică — politica fi­­lopermană a [Ului MaatgLi]mTv­an. Ziarul „Ei pooar wutm­p aceas­tă. e. numita fie, crezând că un euverai,oa­re «astme intorosfeU> tstre» este un guvern... vândut! Di­n fericire țara are mult mai mult bun simț. de­cât cei ce se erau­ dosit­ur de deștepți pentru a-și lua rolul de fruntași politiei! * . Epoca*" «vede că ..liberalii posedă acua legendară „iarba fiarelor" care t- ana reduc să vină la putere ori și când și ori și cum". Ori de la ..Epoc»­ în disperare de parază au căzut în halul babelor ce cred în vrăji ! . Până și imponson­ul și in­de periferiscul „Universul“ se ridică contra m­ulte- sori subsecretariate, care agreviaiză bugetul. Ziarul relevă, apoi, că răs­punsul d-lu­i Arget­oi­an« că „ceea ce se face în subsecretariate e treaba noastră“ este un­­ răspuns cana răs­toarnă toate priincipile constituțio­nale ș­i întreg drept <de control al parlamentului. * Sd­entiuriea care s’a făcut în sânul part­idul socialist, prin despărțțarea t­lem­entor comuniste de cete socia­liste proprii« zi se­ dă ocazie „Socie- Bsmoslud“ â »arte următoarele: „Part­irul va eș» întărit și cu ade­vărat arafeat, căci în dirumis­i d­e transformare d se va fi dezbărat d­e elementele imtu­ite, dar își va fi asi­­mlat în sch­im­ib tot opeaces­s revolu­ționar în sânsul proletariatilui din România“. Cum damjemtele a te desordine și de ciescom­p."Ui­fe­re sunt în minoritate în această țară anii^ik^ctmvi de ce bucuria zarul­ui comunist este cu totul d­e­­plasată! - -------------—QOXOO------ — PUPA IN­FHĂINGIRI 3a dhgsHuitsa Concordatului | ! D' Tache fondsat, căniic­ disatfiile , în chestiunea Concordatului îi sunt cu­­ atât m­­ai neplăcute cu cât sunt mai­­ luminoase, are un argument „con­­s­vingâ/or" pentru a le închide. ,Sunt !­.grefiți acei cari fac vrajbă între r­o~­­­mâni pe chestiunea religioasă" —de­clari solem­n domnia sa... > S'ar părea astfel că intoleranța re­ligioasă în România și vrajba între Biserici a ajuns sa­ facă imposibilă o discuție de principii fără ca sentimen­­­­tul național să­­ nu sufere. Ori lucrul *1 e tocmai contrar, un larg spirit de­­ toleranță, o libertate absolută a tutu­­­ror religiilor, un spirit de pace și In­s f­­rățire a domnit totdeauna la noi în de­­­cursul veacurilor și stăpânește asi­gu­­rt­ că sufletele. 1 I E adevărat insă că cineva a făcut o­­ greșeală. Acesta este însuși d. Take I Ionescu care a pus chestiunea Com­­­cor­datului într’un mod nechibzuit,­­­ precipitând lucrurile fără ca vre-o ne-, 1 ,vee urgentă s’o ceară. Căci nimeni în România nu se opune stabilirii unui­­ regim na­tural al Bisericii catolice și ’* chiar la indicerea unui Concordat.. . Chestiunea care se pune este însă­­ alta: e aceia a modului și timpului în'­­ care să se îndeplinească acest act.­­ Căci, cu toate că toți suntem pentru e libertatea culturilor,—nimeni nu poa­­­­te admite ca un Concordat să se în­­­­­cheie înainte de­ a avea țara o Consti­­­­tuție. Iar prin modul nechibzuit în * care d. Take Ionescu a pus această chestiune ar urma ca Concordatul să fixeze cadrul Constituției în loc ca Constituția să fix­eze cadrul Concor­datului, cum e normal și logic. Situatiii financiara sama ofi umum — înainte si buna război — GRESALA Situația financiară pcumană­ ră­­mâne înfășurată în întâlnim­e și­ ne­­sieruzanță. I Ea se moilifică. neîncetat și ajun­­s «re adesea că cifrele C0nu­mite iîn do­­i cui­ripn tete oficiale, nu corespusul realitătii. Pi­ poetul de duget pe anul în care Aprilie 1928—Mart i o 1921 a­­ trebuit să fie modificat de maii m­ul­­­te ori deși anul finiad­ei ar e aproape p nins, iar bugetul tot nu e definitiv t fixat. ! De puțin tiamp în urma protestăr­i­­­lor presei. .J ReiebsanzeUrer“ a ince­­put sa­ dea in mod periodii. Bu­se a-­­ rea financiară, slu Bja datoriei pu­blice și veniturile impozitelor. Spre a putea­ explica aceasută stare de lnelare dăm mai la viate preciz­iu­­țiile luate diin articolul d-lui Pierre. Gwhba.nl. care arată transformări­le bug­etare d­e la­­ 1914 până, atdtel. Bugetele Germaniei pe timpul războiului? Ca punct de plecare nu dau două ci­fre­: aceea a datoriei pu­ riive a im­periului din ajunul războiului care era de.VWQ iulipauo mărea â­ aceea a bustonului v cutat pe axercițiul 1914 —191â de tlăftO milU>auo Tș41rcî, «Pwor­re­on prindea și cheltudile ordinare si pe cele extraordinara N11 Li’cbue pierdut din vedere că fi­nan­trca imperiului, nu serpmu de­cât o parte, din sistemul financiar german. Știutele confederate aveau bugete, cari ne ridicau de 2 ori mai­­ iu­bit «a «fi «Au. Datoriile lor atin­geau in ajunul războiului căra ÎS mi­liardo de mărci. Inonpâml de la 1 August 1914 situa­tia ft’u­nionÜMiii, Imperiul care avea jrrija între ti­­nerii armatei si a marinei, face orie maii mari oridtudi. Bugetul pe 1914 915 ne dă urmă­toarele cifre: " Cin ordinar 1953 milioana mărci, cel extraordinar "000 milioane mărci. Veniturile trapositelor și al exploa­tărilor 2350 mil. mfccpî. Deficitul e de 6800 milioane mărci. I Bugetul pe 1917—1918 ne dă urmă­toarele :Cifre: 1 Cel ordinar: 6893 milioane mărci ori extraordinari 45.121 mil. mărci, i Venitul ram­poaitelor și al încuțturilor de exploatare 7830 mii­ mărci. Deff­. cu­ 44.200 milioane mărci Bukrenul fie 1919—1920 uo dă ur­mătoarele cifre: Cel ordinar 14.724 mii. mărci, ori estraordintar 59.681 milioane mărci.­­Venitul imposi­telor și al veniturilor de exploatare: 8833 mii. mărci. Oe­fj­eit: 65.600 r­iljoaillio mărci.­­ Pe tot timpul războiului, aproape toate exploatările au dat deficite, ixqpolitice au crescut costeideramL gratie măsurilior fiscale și în «pe când­ impozitul asupra bonefililor de 1*8 boi a dat suma de 8.400 mili mărcî. Notițe împosite în ul­­ ­ tim ti buget 1 ■■imani H ’ Războiul a făcut ca atât impozi­­tele directe cât și case indirecte să fie foarte mult ridicate i Aisa, pentru cel­e indirecte: i S’a ridicat prețul tutunului, e’a iau pus un impozit as­upra cărbunelui care a adus 1350 .mtilioane mărci ar­supra üaneportului pe căile ferate.­­ Aisupra cifrei afacerilor etc.­­­­mpozutrie directe care înaintea răzb­­oiului erau rezarvaite statelor particulare de la 1919 s­au perceput în profitul Reichului. în cea mai­ mare­ parte. . Ad»te impozte directe cuprind: Un impozit general asupra venifia­­riler, un impozit asupra caeiLfrututei capitalului, un impozit asupra socie­tăților, o preluare anuală­­asupra a­­verii (Reichsnotopfer), impozitul a­­supra proprietatii. și impozitul asu­­­pra pipeficuirilor.­­ Anul financiar 1920—21 este o 0­ ,­rientatae nouă în politica­ bugetară­­ a Germaniei. Fată de aptesarea noi­lor reforme fiscale hupsă din German­niei pe anul acesta se prezintă ast­fel: Burretul ordinar venituri 39.800 mii. mărci d­elfineli 39.891 milioane ■ [ mărci. . I Baretul extraordinar: venituri 1 152.579 mii. m­ăsâ, melbueli 521179 mil* l i'j do 'observat că la cifra venitu­­rilor de 521w9 uțiMoame mărci, 50.29­1 milioane trebuesc acoperite prin­­tr’un împrumut. In ceea ce privește r­irituelite, es­­timația lor, în parte a fost făcută posterior. Cifrele care au figurat în procetul definitiv urau cu mult infe­rioare celor arătate ai­cii. Au trebuit s ă fie modificate pe­­ măsură ce se manifeste m­ai efistenta lor. Datoria actuală a Ger­­maniei însănătoșirea­­ fin antelor germane nu va fi posibilă, decât*dacă in mod enem­ic, va opri ehcttuel­e. Căci elfi­­ in loc si scadă, crfl.se. mărind da­toria publică. I­a 80 iunie 1914 datoria imperiu­lui se ridica la 5400 ursi, mărci din care 4960 mii.­ datoria con­­n­dată și 500 milioane. di^torie flotantă. De atunci această datorie a crescut pro­ Erectiv, așa că la 30 Noembrie 1920. era Sșn.990 joiniusne mărci datorie consolidată, 147.500 milioane mărci Tolyjrî țăzajir semn­­tate si 18463 mi­­l­ioane bonuri «i trate remise pentru plată sari In parantie. Gavitauia Pe timpul ostilităților a recurs la mijloacele trezorerii, pen­tru a-șî procura antspisele necesare­­ acoperirii «hoituri­ilor. Guvernul IMHnnota bonuri pe 3 luni la Reich­s­­bank și aceasta la rândul său, ceda o parte băncilor private și particu­larilor. Surplusul ne­acoperit ne a­­cumula în portofoliul său. Datoria flotanta, astfel formată era periodic redusă prin înrprismu­tul de consolidare <jc„«e erupreau de 2 ori pe an. Această politic de trezorerie fon­dată aproape numai ne­sprijimii băncel de emisiune și ne luxul în che­ltuoli. a »m­âm­at vii protestări «i în public ru în ziare. I. D BARZAN ——......­ ’ NOTE Tom psȚfimiafiior In­t­oarinatin ponnbtrg totdeauna a fost Iggutrt Paradisul, lumea .E­sct si Fericirea terestră cu adierile par­­fumate, Zoftruri îmbătătoare trei ca fitrele de tore ale norocului prin poveștile orientului, und­e fumuri parfumate și sclipiri, de piotre nesti­mate pun pooiia în cadrul unui lase­rem în «salonul pavateu porfir di Kn­­grá fânt&Etele ce picură rouă în basc­­ixurii de atehaatn­... Se pare că noi Românii suntem foarte apropiați de ritualul fericire­ conceput de arl­ateli, pentru că in­­tr’o fiară unde ne cultivă cu deabr­ă amatoare la «uța ceapa si usturoiul, am adus în timpuri comunâe can­ti­­tăți enormo­­ Je parfumuri variate, dozate transformate în felurite , a­­pe de toaletă",­­tunetul­ și boiele ... Intriuu singur an dinainte de război e’au împartat 12.826 kgr. — «tatistica e .O știință evidten­t prozaică, dar si­gură­­ — de par­fumuri de flori; 1076 kirr . de parfumuri chimisce; apa de Ooioaxia 9363 k­ írr.; paarfumuri pen­tru batistă 3L648 kir. etc Arco&arca era în­ainte de rázi­a. Du­­­pă Potop adică în 1919, în timp de șase luni numai, am inundntat 38.853 kgr. de articole de toaletă, din care 7329 kgrr. parfwimirî popt.ru­butkată­ Dacă ținem seamă de scumpar­ea actuală a produselor de lux, ne dăm seama de câti bani s’au aruncat­, pen­tru mirosuri îmbătătoare. Si cine a asv­ârlit acești bani ! Nu numai ferurile boamte care prin edu­­ca­tie rafinată pretuosc, evid­ent cură­­țenia corpului­ Uvin jbăi des« ci mal­țimea da fote ciai atol tere. «i fete din popor cari cred­ că parfumul capitol poate ameți .mai curând pe cavale­rul cu «arc dansează un mainuntă­­resc fox-tcott.­­într’o sală de bal «ră­­­­uit cu fiftii d» hârtie și înotătoare ! în praf ! !­« Pete «nins lată deci care e greșeala d-lui Take Ionescu și persistând în ea nu face de­cât să complice o chestiune care in si­ne era simpli, fn­ această greșeală nu ne miră căci cu toate că ministrul de externe a fost totdeauna oportunist— a nici­odată iușt n‘a știut te înseamnă >. un moment oportun. n ! * s­ •% | n­­___ a .­ECOURI L­a Bruxelles, s'a inaugurat o Academie pentru limba și literatura franceiă,­­ care, după declarațiile d-lui Jules Des­­­tine, ministrul Artelor­­ belgiene, are de scop­­ și prilejuiască și o apropiere culturală în­tre popoarele latine. —­••«•te • ¿, tedecenta logodnă a prințului moștenitor­­ n nipon cu o prințesă, aparținând famni­­; ** n­ei domnitoare, dă o nouă lovitură a instituțiunilor tradiționaliste din Japonia, « Altfel, gintea t­euros», care avusese,­­ până acum, rolul de a furniza pe viitoarele S tmpărăitese e amenințată, grație inovațiu­­n­nei să-și piardă prestigiul. Din această­­ cauză mareșalul Yamagata, șeful exenios-­­ilor, a demisionat chiar de la preșidenția­­ Consiliului privat, demisiune urmată și de­­ acelea ale unui mare număr de funcționari. î­­n /Ocultiștii afirmau necontenit că ființele­­r omenești emană, în jurul lor, o nonă­­ v luminoasă ca un­ fel de aureala invi­­­­zibi­l—«health aura»—cum o numește sa­­r­vanta d-na Annie Besant. Or, de curând, d. Walter Eilner, membru al colegiului de­­ fizicieni din Londra, a izbutit să facă per­­­­ceptibilâ această radiațiune cu ajutorul u­­nei substanțe chimice care dă retinei o­­ sensibilitate viztuală extremă. 1 D. Daniel Berthelot, eminentul academi­­s­cian francez, fiind Întrebat asupra chesti­unei, a răspuns că totul se datorează acti­­­­­vită­ții celulelor, și că ar putea fi aici, o­­ lonal­ogie cu parfumul ori fosforescența 3 . plantelor deși misterul rămâne încă de­­ nepătruns... | -------­ I Reorganizarea parti^lui ^aji­ns liberal CONGRESUL ORGAN­ZĂREI iHUlottBl HlieRtle din lat Muscel — Deschiderea Contrasului.­­ Cuvântarea d-lui Const. I. C. Britianu.- filosofia diferitelor co-­­­mitete — In ziua de Duminică 13 Februarie st. n. a avut loc la Câmpu­ Lung congresul județian al partidului național liberal. Numeroasele delegațiuni ale comun­i­­lor rurale, in frunte cu in rezidenții comi­tetelor d le la sate, oraș și mahalale, au început a sosi încă de Sâmbătă in Câm­pu­ Lung, astfel că in zilele de 12 și 13 Februarie curen­t orașul luase un as­pect in totul deosebit. Congresul s'a deschis la orele 2 și ju­mătate p. m. in sala Culea. Încă de la orele 1 sala era neîncăpă­toare pentru mulțimea imensă, orășeni și țărani­, bătrâni și tineri, cari veneau ne­contenit l­a orele 2 sala era o mare de capet. Trebue să remarcăm, că alte sute de țărani delegați, au rămas prin gările județului, nejuntând veni la Câ­m­pu­ Lung, deoarece printr'o curioasă coincidență, se suprimase tocmai în ajun trenul mixt, care trebuia să sosească la Câm­pu Lung la ora 1 p. m. Deschiderea Congresului Aparí­iunea în sală a domnului CONST. I. C. BRATIANU, șeful par­­tidului și a fruntașilor a fost salutată in salve de aplauze prelungite și stri­găte : trăiască­­ Brătiannu, trăiască partidul național liberal ! Entusiasmul era indescriptibil Cu greu se făcu liniște in sală iar d. CONST. I. C. BRATIANU, luind priet­­dența congresului, conform statutelor, reaminti tuturor că astăzi nu se ține o întrunire publică, ci un congres al tu­turor organizațiilor liberale din județ și oraș, care va reorganiza partidul liberal pe bazele largi democratice, cerute de votul universal, pe care tot partidul nos­tru l’a dat poporului, —­ și st­trebând de­­legațiunile, cine dorește să ia curumul, vorbi cel dintâi în sală săteanul DANIIL. IONESCU din locul Contești, bă­tând un scurt istoric al partidului liberal și faptelor lui mărețe, oratorul arabă, că în urma înșelătoriilor și gre­șelilor partidelor țărănist și averescan, țara a ajuns săracă, și împovărată de mari greutăți, îndeamnă pe toți „sătenii, să ajute partidul liberal, singurul capa­bil să indrepteze reaua situație a țărei (aplauze). D. I. NEDELCEANU, bătrân învă­țător, și fruntaș din Pucheni, vorbește de programul partidului național liberal și-l laudă ca fiind cel mai democratic pentru muncitorii de la sate și orașe. In jurul acestui adevărat partid al țârâni­­mei, trebuie să vie, pentru mântuirea ei, toată pătura țărănească din România Mare ! (vis aplauze). D. C. NICULESCU-GODENI, arată in cuvinte simțite, cum in zise critice, l’a putut aduce alimente pentru sătenii din comuna lui decât grație sprijinului d-lui Const I. C. Brătianu ! (aplauze, stri­găte, trăiască d. Brătianu !) D. LAN­CU CHRISTESCU, fost pi­chor din Berevoești, laudă opera politi­că a partidului liberal prin a cărui ac­tune diploma, că am putut ajun­ge în unirea tuturor românilor. In acest par­tid trebuie să ne punem toate nădejdile noastre de îndreptarea situației nenoro­cite, in care este țara și spune, că săte­nii ajutând acum partidul liberal se a­­jută pe ei înșiși ! (vii aplauze). D. L P. ȘERBANESCU, învățător înaintat din satul Lei­cești, primit cu a­­plauze vorbește cu însuflețire de ultimele­ alegeri parțiale, cari au dovedit, că par­tidul liberal n’are numai priceperea de a conduce țara, dar astăzi el se bucură și de încrederea poporului redeșteptat din amăgirile celorlalte partide ! Sătenii au înțeles azi pretutindeni, că partidul liberal, care le-a dat școlile, reforma t­x­­proprierea, și votul universal, tot el tre­­bue chemat azi la cârma țărei pentru lărgirea reformelor și îndreptarea stărei de lucruri intolerabile. Adresându­-se com­i­tetelor comunale, se spune că de aci îna­inte, nu alegătorii de colegiul I, ci ele vor avea cuvânt hotărâtor, pentru orice chestiuni locale și îmbunătățirile de a­­d­us comunelor, astfel că de azi iristinte partidul național liberal se confundă­­ cu însuși poporul I (vii aplauze). PĂRINTELE ILIE CERCEL din Priboeni, primit cu aplauze spune , că partidul rațional liberal este tare prin trecutul său, care se confundă cu toate »­,«7 nln m­indit’s nad­ritia­c. Pe când țărăniștii se sprijină pe ba­­­ia străinilor, iar averescanii neau scos lira la mezat, partidul liberal este singurul care dorește întărirea și refa­cerea țărei numai prin munca și banul romanesc. El are încredere in isvoarelee de energie ale poporului român, și.I­n l­iamă înaintea hrihonului, ce adăpos­­tește azi Nuanța streină unită cu ura­șe clase pentru a dărâma zidurile lui blestemate! Poporul e dator să asculte d­asul salvatorilor săi ! D. I. GHILENCEA, învățător din B­rănești, salută în congresiști pe luptă­­orii din războiu și-i chiamă la o nouă aptă cetățenească pentru a scoate de astă dată din tranșeele puterii pe toți aceia cari, au jefuit și sărăcit țara, atât ab țărăniști cât și sub averescanî. Azi robite să formați o armată nouă, pen­­ru vindecarea suferințelor satelor noa­­stre, iar conducerea acesteia nu o putem ncredința decât aceluia care pe care di­­ilomatici a infăptu­it această Românie Mare, pentru care am luptat cu toții, marelui bărbat de stat, d-lui Ion I. C. UnUiant­ f '. " [»«ofltarea cf­ îul l. din?» Mie»cu Bine­cuvântată să fie clipa ce mi-a ost dat să văd în această măreață in­­im­­i­re prin perspectiva­ depărtată a is­­oriei — imaginea înălțătoarelor adunări ale Divanului Ad-hoc, cari puneau odi­­nioară temelia primei uniri a celor două arl-surori, iar astăzi ne întrunește po­aită pe toți bunii romani, ca să punem piatra fundamentală a unei Românii Mari care să fie numai a Românilor ! Referindu-se la alegerile trecute, ora­­,ora­ spune, că nu a căzut nici un Brâ­nd­­ou, Br­ăi­senii nu cad nici odată. Ungă oratorul, nu­mele lor a trecut în irmunile Istoriei, prin marile eveni­­mente istorice pe cari le-au prezidat. A ideat insă Muscelul (aplauze furtunoa­se) din simbolul de înțelepciune politi­­că și demnitate cetățenească ce-i intă­­rșa, in fața țăreii (aplauze). . . .<■ [UNK] [UNK] Să știe insă țara intreagi, 1 că am a­­vut atunci și avem și acum împotriva noastră nu numai partidul pretins țără­­nesc al lupului îmbrăcat »»1 piele de pat lin Tg. Circinov, dar și rămășițele vlă­­descane ale partidului conservator nau­­ragiat după războiu­, dintre cari unii au recut la țărăniști iar a­lții la­ averescani, ajutân­du-se unii pr alții in alegeri și ootând­ uniți con­trr­a partidului național iberal­­ (voci, așa c). Partidul lărg iMișț. mai bi­me zja par­tidul înf­șprătorilor­­,f­ațiilor. sg văd >i ts& vedă în a­oeastă sală, cine etste adevăratul. Partid al tărfian­anei, as­­ăzi, când județul de unde a Jofnit sotuagiul in trórnsa la Noem­­jri<> 1919, este aoui in­trate, ca să dea litres«! târî, solfltâitul de redestop­­are și reînălțare sufíiórea an JL în lo­­•ul conducători­lor partid t­Ud­ natio­­naJi liber«J. care tai mai rtite azi nn tgrtid a­plific, ci­­ Mirtidul m­ântuireii âreî si poporului român ! ■ D' dn acest timp uâti-va .tirent­ (âra­­listi, introduci în loji, voinnd sEL facă' «andaL sunt apostrofat­ de rrabti­, ml (Ilin sală, care îi scoate afară, bin luindu-l. Lumea strigă apoi: Trăia* >1 d. tftălhmu M d (iturculencu). Oratorul continuă­ spunând, că azi, tipia poli­tîcă îmbracă un caracter rational, căci stau față ip­răită nar­­­id­ut noitar TÁ-Elba <d­. care e acuUdul omanesc și partidul Federației, car­­ee partidul va" in­slu­la cauzei c­­.­vreiești și străine. Oratorul arată cu cifre că numărul vtL­urilor obținute de d V­inti ÎS Brătianm în secțiunele de vot din București, a fost ca opul covărșitor,­ acolo unde elementele românești creștine erau in majoritate șî­­ a candidatul federației nu a reușit decât­­ u voturile comuniștilor și evreilor. D-sa citește proclam­ația teârjti de d-nal. Dobrescu, candidatul secerei, către evrei, ii arată că această proclamație a fost im­­primată și în limba ebraică, în numele «raidului țărănist. Oratorul întreabă cum Continuarea în papa 2-a Pericalul analfabetismalal­IN ROMANIA _________Ce P. CARBOVICSANU — O mare priksma a t&viță&hta’ai priavar — In urma războiului mondial și prin, s’ar fi formulat , anumite măsuri în d­ 'jertfele noastre a celor din vechiul Re-,din toamna anului 1913 în urma caro­­gat uimitor de mari In raport cu po­­l panici din Bulgaria, trebuia să aibă ur­­puia­ta și cu mijloacele, am făcut Uni­­i­mări de dreptate in interior in intere­­rea aproape cu toți frații din Dacra­­­sul tuturor claselor sociale și în deosebi Traiană. Suntem acum la­olaltă, fără al muncitorilor dela țara și dela orașe, hotare, în acelaș stat, sub aceiași condu­­s De aceea s’au făcut cele două man­k ere sub acelaș steag! Slavă și recht-- reforme prin care s’a dat întregului noșt­ință celor aproape 800.000 de frați: popor vot obștesc, secret, egal și obli căzuți pe front și înapoia­ frontului în ■­gator, cum și pământ țăranilor, luptă cu dușmanii, cu boalele de tot fe­­­ S’a dat vot obștesc poporului, fiindci hil cu mizeria! • c-țgr^trept, ca fiecare cetățean major s! Dacă n’ar fi fost jertfa lor fie sânge, ia parte cu votul său la alegerea ace­ea interesul superior al neamului, nu sora, cari fac legi și dispun de soarti »tim, dacă și, Unirea nu mare, așa cum, Iur și să nu se mai zică ca pană acum s’i făcut n’ar fi rămas tot un vis lui­ 1 că numai unii fac legi despre noi, iar, f’os 1 ’ 5 noi. De acum înainte întregul popor v; • 1 dispune de soarta lui și de a țării l«d BA«,boiul acesta grozav: «Itiar, dacă nu S'a dat pământ țăranului muncitei Marea proprietate, latifundiile aproape 1 , S’au desființat. S'au dus sper, Și ves­t­tiții arendași,­ veniți în număr mare în­ țara noastră din toate părțile lumii., aduși de bogăția unui pământ bine­cu­­vântat și cari au săcătuit decenii pă­­­­mântul și munca țăranului român.­ Pentru ca țăranul român insă, să scoată din pământul muncii tot ce trebuie, în­­ condițiile impuse de știință ș­i de experienț*­­ altor popoare, și pentru ca producția țării , să nu scadă, căci aceasta ar însemna­­ sărăcie națională, se cere de asemenea lu­minarea minții prin școală. Să se lumi­­­­neze muncitorul agricol și asupra felului­­, de a munci pământul, asupra rotației să­­­­mănătorilor, asupra <jrepteri] și îngrijirii [ animalelor de muncă, asupra importanții­­ uneltelor perfecționate și in sfârșit asu­­­­pra folosului sindic al s­ărilor agricole.­­ Aplicarea cu folos numai a acestor două mari reforme cere imperios o minte luminată prin școală și o conștiință cetă­țenească și națională, dar când se vor în­­l­­ăptui și alte reforme ceru­te de spiritul vremurilor și de nevoile cetățenilor și ale­­ Țării, cine ar putea să afirme, că toate [ s’ar îndruma in rânduială și cumințenie,­­ fără călăuza cărții, fără sprijinul acestei puteri] miraculoase T—­i­ j ♦ X j Dar nu i­amai atât. Odată cu unirea a­­­­proape a tuturor românilor la daltă, im» I­portanța școalei e și mai mare. Frații ,­ noștri din provinciile alipite la Vechiul 5] Regat au trăit veacuri întregi sub diferite ii regimuri. « . II Unii sub muscali, alții sub austriaci Și alții sub unguri. Conștteța «aperiuril­e «cam și de rassa nu e unitară și sunt nasse de rom­âni, unde ea are un carac­­er aproape instinctiv și de multe ori chiar îngust. In Basarabia, în toiul revo­­lțieî rusești, chiar unii dintre învățătorii reali, adunați in congres in Chișinău nu vteau s 4 înțeleagă, că moldovenii sunt at­ena cu românii și că graiul moldove­­n­esc se poate exprima in scris cu literile a­lfabetului latin. Mai mult încă , prin pătrunderi nume­­oase de elemente streine, prin putere a­dministrativi,­ jwin școala, sute de m­­ie frați au­­ pierdut grai­,*­ neutru și nu se mai simt de­cât foarte slab solidari sufie­­ește cu noi. Fenomenul acesta dureros se poate ob­­erva mai cu seamă în ținutul Hotinului , în târgurile și orașele Basarabiei , la ăzeșii români dintre Prut și Nistru în Bucovina s­ust Săcuime, în Maramureș, In fi harța și în Sălcia. Datoria noastră norsiS și naționalii ne impune ca acești rați, Vlaahi sau OUbl cum se numesc unii dintre ei, sa fie câștigați pentru grâ­ul nostru, fiindcă sânt sânge din sângele nostru și glasul sângelui strigă puternic după ajutor. „­­ . Numărul copii^f m rărită pe școala a sate, era de octa.203, iar la orașe de 19.3513 sau un total de 1.029.596. Din aceștia au fost înscriși in școli la ate 5SO,OIO, iar la orașe 86.104 sau un oral de 636.114. . Au rămas așa­dar neinsenși in școala 193.482 copii, sau un process de 38.335 din toată populația «școlară, iar numai la a te 39.6%. Adaug însă că din populația opritor în vârstă de ș coală de sate, no­ir­ai 415073 au urmat regulat școala, la orașe 67.882 sau un total de 483­ 555­ Prin urmare mai mult de jumătate din numărul copiilor obligați de lege să frec­venteze școala primară, nu frecventau a­­ceastă școală. .­­ . _ Și noi mai aveam nevoie de vocă eooo de învățători.­­1 ♦ Cu începutul anului școlar 1914-1915 aveam pentru formarea învățătorilor și institutorilor 15 Școli normale de băeți și 4 de fete, sau un total de 19 școli nor­male. Cu începutul an­ului școlar 1919- 1920 , dr. Anghelescu a ridicat rwmb­ul școalelor normale de băeți iz­b ®­­tor al ce­lor de fete la 19 și a înființat și două școli normale pentru pregătirea conducă­toarelor gradinelor de copii, așa că astăzi în Vechiul Regat avem 53 școli normale. Dacă ne ducem acum cu gândul m provincile alipite vom constata și acolo crülte și felurite heatopsuri. In Basarabia total e de creat pe tere­­­nul școlar. Până în anul 1917 anul revo­luției, nu­ exista pe tot intinsul acestei provincii nici o singură școală primară românească. • Moldovenii, cari urmau școala rusească in mare parte se rusificau cu cugetare și simțire, iar acei cari nu urmau nici­ o școală aveau o slabâ conștiință națională. Din întreaga populație moldovenească din Basarabia numai 12* sunt știutori de carte. Aici »I G&g Șuțil, populația creș­tină ori limbă turcdabă stau­ mai bine ca M­oldo­venii. Ei au 23^8 Știutori de carte. Din întreaga pogwatie moldove­­ne peste a milioane sau ete V3S% sunt analfabeți. Regretatul profesor Hasnaș intr'o lu­crare a sa spune următoarele : „dacă am avea o hartă a culturii românești.. .Basa­rabia ar trebui să fie reprezentată prin­­tr’o mare pată neagră, aproape fără nici un ochiu mai senin­*. . S’a început naționalizarea școalelor ru­­­­sești și înființarea altora, însă cu invăța­­tori rusificați și din toate neamurile, a­­proape fără nici- o pregătire specială. Dacă se poate vorbi undeva de încurca­rea limbilor la Turnul Babilonului, a­­tu­nci­ in copie, numai aici se poate găsi. Localuri proprii pentru școli in satele Basarabiei sunt aproape inexistente. Greutatea mare pentru cultura romă­­nească în Basarabia rezultă și din faptul, că Biserica ortodoxă, care a fost și a stă­­pânitorilor ruși și a elementului ucrain­­an e aproape cu totul rusificată. Nu cred să se gâsiască in întreaga Basarabie 20% dintre preoțimea ortodoxă cu suflet și conștință românească. Preoții s’au bucurat aici de sprijinul și toate priv­egiile stăpânirii muscălești, iar ei au fost auxiliarii cei mai prepoși ai susținerii și a întăririi acestei stăpâniri. In Bucovina, după receriSâi­sântul din 1910 ar fi o populație de aproape 800.000 suflete, din care 2?3­ 254 români și 3«5 101 rutei». Restul 102.912 evrei, apoi germa­ni, poloni, unguri și alții. Din numărul de 53» de școli primare numai 179 sunt curat românești. Numă­rul copiilor români, cari urmează școala primară e de 35-135- Numărul analfabeți­lor în întreaga Bucovină e de 54Ä, ur I mimai ai Românilor de 60.4%. ■ 1 In această frumoasă bucată de pământ 1 c­irat și sfânt românesc, colț de ram­ ■! după expresiunea lui V. Alexandri, admi­­­nistrația austriacă in timp de aproape 150 i de luni a făcut totul ca elementul'­n m­âne și să slăbiască și chiar să dispară, nu atât­­ în favorul germanismului, cât mai ales a­­ slavismului. * In Transilvania, Banat și părțile tin­e gurene' situația școlară primară e urmă­­­toarea: Românii ortodoxi, după statistici­­ din 1914 aveau 1536 de școli primari ,­ confesionale, iar românii uniți aveau 1 un I sau un total de 2655 de școli primare I: ■; o populațiune după statisticele românești­­, de peste 3 jurii, milioane. ■­ Numărul copiilor lui vârstă de școal­i era de 455 397, din care urmau la o școală­­ confesională românească 101.690; ia o școală de stat ungurească sau comunali­i . tot ungurească 97-13 °, iar 1­58.445 nu ur­­­­mau la nici o școală. Prin urmare aproa­­­­­pe loc.ooo de copii români erau căști­­­­gați pentru o cultură in graiul unguresc. • iar 40% din numărul total al copiilor !« ■^vârstă de școală rămâneau analfabeți. A­­­daug, că in teritoriil­e locuite de români­­ existau în 1914 și 1114 grădini de copii,­­ aziluri permanente și aziluri de vară cu scopul de a introduce pe copii „în cunoaș­­­­terea suijb­ei maghiare Ca limbă de stat și de a trezi și dezvolta în sufletul lor sen­i Cost­irea îs p­ 2-a­r '■­i­li

Next