Viitorul, februarie 1921 (Anul 15, nr. 3862-3885)
1921-02-26 / nr. 3883
Anul al treisprezecelea No. 43803 aibii.ii -«i Ilini'" niiwi ««■iigaiiirtiÉ *Qopx B\b›eca g'^s bani ABONAMENTE IN TARA: IN STREINATATR: l'n fin ... . Lei 120 || lin au . . . Lei 240 Șase luni ... » 00 11 Sase luai ...» 120 'íréi » _. . . > 30 11 Trei » . . . ’ > 60 REDÁCTI A STRADA JF.DSARD QÜINET No. (Vis-A-vis de Hotel Capsa) 1 el efoanel-e: ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI Ne 17 Direcția 61/23 ț Redacția 1ț_Administrația. 42/21 șl .yțl Parvenitul D-rul Toma Ionescu, reprezentantul României și al familiei Ionescu în Liga Națiunilor, a luat inițiativa unei expediții militare în Armenia, împotriva armatelor lui Kemal și a făgăduit concursul României. Iar d. Take Ionescu, gelos de a împărtăși gloria acestei propuneri, a spus in Cameră că el a sugerat fratelui său ideea aceasta pentru ca România să nu dea spectacolul unui „parvenit“ ,sau al unui „bădăran îmbogățit“ care face o politică lipsită de căldură și de generozitate. Intrebându-se cu ce mai poate păgubi țara după chestia Banatului, a căilor ferate și a coroanelor,— d. Take Ionescu și-a răspuns desigur că nu numai împotriva integrităței, independenței și economiei naționale poate păcătui, ci și împotriva vieței conaționalilor săi și pe deasupra tuturor, prin vorbe ca cele din Cameră împotriva respectului pe care toți il datoresc statului român. De aceea nesolicitat de nimeni a propus jertfa unor suflete românești în folosul unei politice de nețărmurit altruism internațional. Dar d. Take Ionescu atât de neastâmpărat în primejdioasa-i activitate, o comentează singur. Și temător ca nu cumva vreun naiv să creadă că proectele de acțiune militară in Armenia au provenit din vreo necesitate serioasă și ascunsă id. Take Ionescu prin explicațiile date, le arată ca pornite din schimbnul afectuos de telegrame intre cei doi frați. Astfel soarta țării o conduc dioscurii. In sgomotoasa și laborioasa sa carieră politică, d. Take Ionescu, pe vremuri adept servil al lui Kiderlen când politica lui Bismark păreai triumfătoare, cu același servilism uitător al intereselor românești vrea să se arate azi ca reprezentantul radical al ideilor internaționale. La d-sa insă impulsivitatea e în raport indirect cu priceperea faptelor politice. D-sa n’a putut încă până azi să-și dea seama că în dosul fiecărei declarații de principii generoase, Marile Puteri ișî rezervă întotdeauna apărarea tuturor intereselor lor naționale. D-sa nu vrea să vadă că felul de lucru al Consiliului Suprem și funcționarea Ligei Națiunilor sunt fațade uriașe în dosul cărora Marii Aliați nu lasă să se păgubească nici unul din interesele lor speciale. Primit au americană ca liga Națiunilor să aibă vre-un ames tec spre a asigura egalitatea raselor în Statele Unite? Primitau englezii ca Liga Națiunilor să garanteze claritatea religiunlor în fața legilor britanice? Pornita vreun regiment sau vre-o companie a Mnaritor Puteri în ajutorul Polonei când Varșovia era amenințată? Vă arta» oștirile noastre pe Nistru sau pe Tisa, contingente engleze sau americane arătândurși —a la Tomta Ionescu—generozitatea marilor seniori și venind să-și vierise sângele în contra bolșevicior ce ne atacau? E oare gest de parvenit al Elveției, care deși membru și joc de ebfcțime al Societăți Națiunilor, nu numai că ni-și propune sângele soldaților dar, când crede că nu-i în interesul ei îi permite măcar trupele trimise de Societate să-i străbată teritoriul? Pentru ce galerie și un altui folos își asumă frații Ionești rolul lor de mascar de în saloanele conferinței de la Geneva? Țara noastră, care are nevoie de toate puterile și resursele ei spre a se reface ar fi fost în ochii dlui Ta ehe lonescu o parvenită, dbeă dea n’ar fi propus, ceea ce voi mari și direct interesați mi îndrăzneam, o expediție în Armenia, iar frazele sale asupra parvenitismului asistăm parcă la tragicul unei confesiuni. D-l Ionescu e în măsură să cunoască psihologia parveniturii'.. l Aceasta e stăpânit de grija de a «ti-î »unde ceea ce este și își închipue că se așteaptă de la el anumite gesturi. ■în politică de pă, parvenitul oferă străinilor fie teritorii din țara loa, fie sconcesii din averea statului, fie sângele concetâreoilor. Râvnind la o oloare superioară onoarei pe o are, farvenitul poet«» jertfește în orice Jdipă nevoile adânci ale neamului sau, În folosul gesturilor spectaculoase de Don Qhiohstte ce nu are nici nici tcatr meritul de a fi dezinteresat-Diurna copioasă <trimisă de țară 4iTdui Toma Ionescu nu justifică suficient elanul d-sala de recunoștință sfarță de Oga NafthmMoff. -Ii fințelegemi «satisfacția dând primește onorarii »nari dar nu ințesem deformata prodestmală ce s’a produs în mo tea íd-saie când s’a creamt obligat să facă chirurgie și să verse sângele odlor care Tan plătit. Obișnuit cu transfomarea spectacolelor «aogttice în onorarii, eminentul nostru ■chirurg a încercat în politica țărei sale o îndrăzneață reversibilitate. Acest gest neprevăzut care ridică dezorientarea morală la rangul unei concepții politice e împărtășit de fratele său, europeanul atât de mare încât nu mai vede pe harta lumii mica Românie. Fapta apare și mai caracteristică dacă ne reamintim ca Take Ionescu a mărturisit acum un an că o viață întreagă a făcut compromisuri, dar că e hotărât să devie de acum intransigent. Această recentă intransigență față de averea statului și față de ispitele de tot soiul, d-sa a arătat-o când a făcut schimbul coroanelor. Și omul care întrunește într’însul o astfel de logică politică cu astfel de concepții morale, îndrăznește să afirme în Camera română , că dacii România n’ar trimete soldați in Armenia, atitudinea ei ar fi aceea a unui parvenit și"a unui bădăran îmbogățit . . Să afle d. lake Ionescu că Romania Mțtre e in întregime teritoriu românesc și că ea a fost făcută prin veacuri de români și cu jertfe românești. Parvenitul ajunge la situațiuni nemeritate, iar când e vorba de politică, caracterul lui se manifestă prin lipsa de putere îi a reprezenta demnitatea și interesele țărei sale. Bădăranul îmbogățit, fie el chiar cu coroane, n’are nici un punct de asemănare cu nobila țară care după veacuri de trudă și-a regăsit hotarele firești. După cum numai într’un suflet de aventurier, putea găsi o formulă, a J Ventura in Armenia, — de asemenea numai într’un suflet chinuit de preot cu parea de a nu părea parvenit, putea găsi țara noastră comparația cu parvenitul. După atâtea suferinți și în pragul vieții care abea începe, România nu merita să aibă în d. Take Ionescu nici ministrul care s’o conducă și nici ministrul care s’o califice, fiindcă nu e in stare s’o înțeleagă. — ...............——1 ZI CU ZI „Socialismul“ face un calcul cu deosebire de interesant. El ne arată că procesele marțiale și închisoarea celor condamnați a costat po stat șapte miliarde. Nu știm dacă cifra este exactă. Dar în orice caz ceea ce se poate spune c că cifra ar fi fost mult mai mică, dacă nu existau nici, trădători, nici vânduți la străini, nici instrumente anarhice. „Que Messieurs les assassins commencent !“ spune Alphonse Karr față de argumentele celor ce susțineau abolirea pedepsei cu moarte. Cam același lucru s’ar fi putut spune și față de numărul mare de învinuiți ca tulburători ai ordinei și siguranței statului. Un deputat din majoritate care a făcut politică turcească până acum câțiva ani crede că partidul liberal va muri.... ca junii turci ! Oamenii noi, chiar când sunt turci, fac dovadă că pot fi și chinezi în politica românească!v " Un ziar guvernamental ne aduce știrea că subsecretariatul refacerei va fi desființat. Elle vécu ce que vivent Ies roses L’espace d’un matin. In țara noastră rosa ar fi d. Jenică Atanasiu. Dar dacă subsecretariatul s’a desființat așa de grabă, ne arată că Refacerea, a fost o Prefacere, și că Reforma a fost o trecere la reformă pentru unii . Din frazele clasice pe care antologiile viitoare le vor culege pentru a preamări Pfio03. oratoriei- d-lui Zaanfirescu-Reșița, reținem: „Aceasta nu-i parlament". .Desigur dacă el are președinte pe cel ce l-a caracterizat! Ce anume lucrări «*ar ftutea executa S’ar putea, astfel, impune, imediat, Germaniei, ca compensațiuni in natură: construirea unui port comercial la gura Sennei, Loirei, pe Garonna, a unei rade adăpostite la Alger, etc. Pe de altă parte, ar fi nevoie și de amenajarea Rhônului, din trei puncte de privire: navigație, viagație și forță motrice. De asemenea, instalarea de uzine hidraulice pe tot teritoriul francez și a căror necesitate ori concesie s’a cerut. Dacă programul acesta vast ar putea fi realizat repede și pe cheltuiala Germaniei, ar rezulta, de aici, o sporire suficientă a industriei și activității agricole, sporire menită să ajute refacerea localităților dăunate de războiu. Rijiarafinaifce datorite 9?ternrila PLATA IN NATURA Cum ar trebui sa fie executate ca să folostească Franței Conferința din Paris — scrie d. Ferme in „l’Inforation” — a hotărât, după cum se știe, ca germanii să plătească despăgubirile in mărci-aur; totuși el caută cu persistenți să eludeze această dispozițiune și nu este exclus ca, la Londra, reprezentanții lor, să pună chestiunea reparațiunilor în natură. Faptul dacă se va produce, ar fi o, adevărată mană cerească pentru industriile de peste Rhini, însă acceptarea unei asemenea propuneri ar prejudicia in schimb considerabil viața economică a Franței. Dar să examinăm de aproape consecințele: când această imensă massă de mărfuri germane, sub formă de locuințe, mobilier, utilaje de tot felul etc. va fi fost predată și instalată acolo unde trebuie, ce va mai rămâne dintr’ânsa, nu mai departe decât peste câțiva ani ? Absolut nimic decât obiecte de infimă valoare, uzate, poate chiar inestetice și neoferind proprietarilor respectivi, nici o satisfacție, proprietari, cari, de altfel, vor redeveni tributarii Germaniei pentru piesele de înlocuit. Cu un cuvânt, deci, țara mi se va fi îmbogățit. Lucrările de Interes public Dar, dacă adversarii noștri insistă sâ ne plătească in natură, li s'ar putea da spre execuțiune lucrări de interes public, permanente, și constituind, în adevăr, o ameliorare apreciabilă a situației din Franța. Cari vor putea fi aceste lucrări? Dacă ținem seama că nu există in Franța nici un port maritim adaptat navigației moderne, nici un canal amenajat pentru circulația marilor șlepuri, nici un fluviu navigabil, nici chiar Senna, nici o stație de cale ferată atât pentru mărfuri CâsS și pentru calatori, urc !* »■; compare cu cele germane, ar fi foarte bine venită efectuarea tuturor acestora, grație căreia am avea in plus, câteva miliarde. p^nitfelsjrele-ar avea Franța Fără îndoială, se va obiecta, că executarea lucrărilor propuse ar prejudicia marile industrii franceze. După opiniiunea noastră, insă, faptul n’ar fi chiar așa. Mai întâi, ne este imposibil, în starea actuală a finanțelor, de a întreprinde o operă ca aceasta; prin urmare, industriile importante nu pot face nimic, acum, pentru susținerea lor, presupunând insă, că ameliorările ar fi efectuate, nu va profita, în primul rând, chiar industria noastră ? Iată de o pildă cazul cu amenajarea Rhônului: Câte uzine nouî nu s’ar putea instala pe țărmurile sale, câte plasamente sigure nu vor fi pentru urmerii noștri? Că se va ridica primejdia mâinei de lucru străină — e adevărat. Insă cu o regulamentare judicioasă și practică s’ar parveni la o soluție, anume: dându-se preferință naționalilor și asigurându-le un salariu minimal. In rezumat, noi voim să sugerăm ideia ca Germania ,să nu fie radmisă a se libera de obligațiunile sale prin mijloace mărunte, cum ar fi reparațiile din regiunile devastate,sarcina aceasta aparținând propriei noastre industrii. Ci, dacă nu are numerar să ne execute lucrări de mare utilitate națională, capabile să restabilească avuția Franței, adânc zdruncinată după războiu. NOTE Ca pe vremea lui Jferon! Istoria degenerărilor morale, axe în ultimii Cesari, în viața de destrálu a Alexannndriia/ adirfcnte, în legendara imoraliste a Sodomei, In IMiylonul fastusos și vicios,multe exemple de perversități, de a precocitati sensuale, de desfrâu, din care modernii, ca un Pienne Loicys au scos romane cu atmosferă ide si ojisutilism antic. Dar dintre toate perversitățile, cele mai antitaice sunt acelea in care se vorbește de desfrânarea copiilor, sau de dezvirginarea candoarei copiărești. Un I3aaibe-Bici faimosul Giles de R*ta, pe c«re vSrpans l’a evocat un „La bas“, est odios tocmai prin crimele care te-a produs asupra copilăritd. Și nu știm prin de ciudată asociere de idei: mintea ni s’a dus de la aceste alberțluni în care copilăria e despriejite fiă la o sală de concert din Capitală, la Aliambra, unde e drept că nu se comite nici o crimă, dar se redă pe scenă tai dans de fox troll,— știți de lasciv, ce pervers, ce îndea*nători la ofițiu e acest dans !— între copii. Suntem astfel în plină decadență. In fața unor spectatori veniți să petreacă se declâră spectacoleâ copilăriei desconsiderate, și se cheama sunete tinere la vița cafenelei cu cântece, în atmosfera de alcool și de fum ! Credem că un atare spectacol, oricât rentelbSJ ar fi trebuie să fie interzis ca toată rigoarea, de autoritățile noastre, iai a căror atribuție este și aceea de a nu tolera ultratoriul la bunele moravuri și mai ales ultragiul Copdorei nevinovate. Morala are nevoe și de poliie, cum religia medievală avea nevoe de brațul secuier al Regelui Petronius Abonați-vă la „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat !Cel mai răspândit I— ZIAR DI SEARA - ANUNCSImi COMERCIALE Se primesc direct la Ainitustrația ziarului, straina Academiei Nr. 17 și la tobe Áreafila de publukij50 Bail CONCEPȚII GREȘITE, SPECULAREA FOAMEI In două rânduri, d. I. Atanasiu locțiitor de ministru la agrigionar ri. A făcut in Canină, unele declarații ce dezuslit o ciudată mentalitate ei un nepermis spirit abuzvv. Mai întâi, domnima a afirmat că, acordând Toyome cu alimente deputaților ce interveneau. vutea bănui că aceștia se ocupă cu samsarldcurile" apoi, în ședința'de cri declară că a dat vagoanele .p pentru îndestularea populației în suferință". Pentru emirea Parlamentului considerăm aceasta a doua declarație a d-lui locțiitor de ministru ca aurul adecă''. Totuși o întrebare se lin purie, care este convenția ce o are conducătoaii aprovizionăreiaiției asupra conduceri acestui important serviciu. Căci, din ambele declasații reiese clar că serviciul de aprovizionaie tind 'disp PrUia intervențiilor un ioi deputațe, populația, pentru ale cărei nevoi d 1 odițțar de ministru veghează rămânând astfel la bunul plac sau la trecerea de care acești deputați se bucură.. Numele acestor deputati nu importă, după cum vin inportă de c v ®era culgarea ior pontică. Concepția în schtt este greșită si ajunge la rezultatul pe care d. I. Atanasiu îl cunoaște atât de bine: la abuz. Căci abuzurile ce s'au făcut au trecut maginile, răbdarii populației. Semndul de Aprovizionare s’a transformat în biroul de speculă a foametei,ultimei între meseje electorale de partidului poporul. Recentele alegeri au dovedit-o cu prisosință in politica electorală ce s’a făcut la aprovizionare denotă o gabilă mentalitate de vulgar politicianism. Guvernul, prin acest locțiitor de ministru a speculat foamea provocată de el făcând alegerile ■narmate pe aceste cinstite dace. Guvernul prin aceiași undiiță, a persecutat cooperativele refuzându-le alimentele , scăldând desființarea unui mișcări cu strălucite rezultate. Iată ..opera” cu care_ se poate mânâr dj locțiitor de ministru. Atanasiu care afirma e>"î în Cameră că ..nu face politică.’. afirmație adevărată căcd acest oribil politic ia respin’are nimic comun cu politica. A trimite petrol și sare la Iași, distribuindu-le în zilele alegerea nu înseamnă desigur să fuel politică după cum a trimite la Diciosanmartin candidate însoțiți, de nenumărate vagoane cu alimente, nu tuseam roit decât să înjosești moravurile putnice exploatând spaimea cauzată din vina și neîngrimp a aceluiași guvern. Iată deci rolul ce-l are aprovizionarea: Din această cauză regiunile țărei, cari n’au avut norocul unor alegeri parțiale sunt în cea nmi neagră svfisă, pârtea se scumniste, sarea e inexstentă si petrolul a ajuns un lux la sars. "Despre un rol de justă repartiie a produselor, un rol de combatere a sperculei și de asigurarea cantităților necesare consumului serviciul de aprovizionare al d-lui locțiitor 1. Atanadki nu știe nimic până azi. ..........■ — ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]— ECOURI Comisiunea căilor ferate din Rusia a comandat o acie de locomotive la uzinele suedeze urmând să facă o comandă similară și în Germania, unde prețurile sunt mult mai reduse și predarea promptă. De asemenea, o sumedenie de case britanice au încheiat contracte cu Moscova pentru fabricarea unei enorme cantități de material rulant. . Import cu sacrificiul pădurilor, apelor, mineralurilor și a celorlalte bogății ale solului, cum vor rușii, aferim! R Sâmbâț# 38 PROGRESUL BANCIIOR POPULARE -Aceste iftiî Hîilhiii au luat o nouă dezvoltara In anul 19B Una din insnutnții mari care incrufÄ si fie luată drepti^tidă în România Mare, si care combitue o parte însemnată din mișcarea economică finaninară și natiomală dim vechiul este desigur aceea, a băncilor populare. _ lW.XLluij.teze date de aceste instituliiuni oglindesc dinHmântul practic și de inițiativă al viceeclor poporului român E biatenu1 azi, de vreme ce ki proidiKiiile dawhite și Iu deosebi zu Ardeal.și Bucovinsa, băncile populare írd an putut lua dezvoltarea din vechiul Regat,din pricina condițiunilor politice, ale trecutului, uimită pildă de «vie vâuââtoare luai»! din vechiul Regat, să fie invuiatâ. De acea ai credem foarte util să priiepi sub ochii cititorilor câte va din aceste rezultate, luate, deji interesantul anuar publicat de C pm centrala băncilor populare, ci în care nu învederează sitiațipnea apertor instituțmni la sfârșitul anului 1919. AtiUitem atentiunea că in această lucrare nu se vorbește de cât de marea financiară a bîutcilor poopulare —, partea economicii, a obștiilor de diferite catosrorii și a cooperativelor de consum profunctie și desfacere făcând azi parte, din altă discetenție, care sperăm că au via întârzia, să publice și ea o lucrare similară. In această privință ar fi de dorit camu să împlinească un desiderat pe care llaan exprimat mai de mult, și anume ca Casa Centrală a Băncilor !»opuse«e să fie organizată im o bancă centrală a tuturor bine-ilor populare, și să se publice un «amănunt și bilanțul ei, — lucru care nu aim re îndestul în anuarul de care vorbim. Câteva date interesante La SS Devenistoria 1919 numărul total al băncilor populare din vechiul Regat era de 3I0 cu 078.061 nambri, din cari 615 443 plugari, 5500 învățători și 5683 preoți. Capitalul sumar era de 243.863.256 lei, cu un spor de 57.324.756 lei față de anul precedent. Depime- v.-ore feeii fiecare au atins suma de 100 milioane și un sfert, cu U13 plus de 40 milioane fata j de anul pui»owrkatt.. Fundul de resservă este 9.228 872 loi, ceea ce ni se pare puțin cam slab i pentru capitalul total Profitul net a fost de 17.429.220 lei, fisi diVidentdal în medie a fost cam de 6 la sută. Acest dividend care pare cam redus se explică prin faptul că se impune tuturor băncilor populare să mențină, o dobândă scăzută pentru împrumuturile făcute membrilor. Operațiunile federalelor O altă acțiune caracteristică este eceea ia federalelor. Toate băncile populare er au fedjeralizat, pentru a înlocui și dezvolta operatiunile lor. Pe de o parte strâng; disponibilitățile unoiw iintre bănci pentru a le da împrumut altora card au nevoie. * Federalele mai servesc si ca o institutane de compansație care da ageste dinponibiliităti dela cooperativele financiare pemtru a le da celor de producțiune și consum. Numărul lor s’a dezioitat de asemenea în ultimul timp. Ia sfârșitul lui 1919 erau 32 de federale județene, și 13 regionaile, federând 2834 «ooietațî cooperative, cu un capital de 14.418.739 și având dețineri de 59.916.578 lei. Infideratele au făcut împrumuturi ofioperativotei federate în sumă de 68.375.100 lei, au avut mărfuri în inventar de 11.956.823 lei. și au dat avansuri pe cereale în sumă de 24.876.279 lei. evoluția rusă, care a adus disparițiunea Sf. Sinod, însuflețește, la Vatican, speranța d’a se realiza contopirea Bisericilor catolice și ortodoxă-slavă așa cum încercase, odinioară, Papa Leon XIII. Convorbiri, în această privință, s’au și angajat in capitala Germaniei, cu anumite personalități sovietice. Din pricina tifosului, care ia proporții în Statele Unite, mai ales de când au început imigrările europenilor, președintele Wilson a decis să interzică, aceea ce privește Casa Centrală a jsu! pe teritoriul american, tuturor străini Bfincă<vr populareac^acerdat feilor din țările contamnate. derate]or în a anul 1919 împrumuturi în sumă de lup.994.927 lei. iar bănci Casa Centrală viata Keiwheft Etanșa n nn—ițim - rnrwiv.itatiM nm lor populare I.B48.796 lei. Ar fi de făcut observațiunea ca față de numărul mare al fecieratelor și al băncilor popul.aax*. rpl'ul Casei Centrale ar trebui s ă fie cevatum] activ decât îl arată ererde de mai Slab Negreșit că în viitoarea ei cupa Ptizare, această instituție dmtrală va avea să inlesneasca mai mult «a năară acum împrumuturile federatelor și ale băncilor. Mersul progresiv E interzisiut de văzut mereul progresiv al băncilor populare, printr-o comparație între eifreife dela 1908 și cete dela 1919. La 31 Decembrie 1907 erau în total 2223 de bănci populare cu 295.325 de membri, având în medie 133 fribechitori de Lecare bancă. 1jai 1919 in martir băncilor a sporit la 3114 iar acela al sporLțrilor la 678.06L — cu 2.17 sub scrvitori de fiecare bancă. Nu numai numărul băncilor a sporit dar considerabill, ci și adala al membrilor ficarei bănci. Aveaist lucru cu capitalul. Jot la 27.745.241 cât era capitalul lor total la 31 Decembrie 1907, el s-a ridicat la 1919 a 243.863.256. La 1907 fiecare subscriitor avea în mediu 93 lei 95 bani, pe când azi are 359 lei 50 bani ! Afipstea ’?wnt cifrele eori ínvfedifrează progresul coaistiant și neîncetat al acestor institut mai cari au copit Țruit în largă nipsuna la îmbunătățirea stărei economice și financiare a sătenilor. Cei cari au luptat, pentru înmulțirea și întărirea băncilor populare pot fi desigur mulțumiți de aceste rezultata PROGRXfi CASTORIFI — fiL. U. RR. Princi* pesa Efisshata cu Prin* cinele MoșîQrigsor al Greciei — ior^îo^varla la ORELE 9 SEARA" .Convrt sunfoni*, dat de către sou cietirea „I* îl armorinca“. Majestatale Lor și Famaiia Regalu vor fi primite în rotonda Atenenhil de Caisele Lor civile țj, ui»!, stare ei de comis total Soabtaiei .Fii«»»./» «Ioa“. Țimita, — Darii: Frac, cravată ți mânași albe, decorațiiuni. Mari Cruci fără cordon. Doamnele: Toaletă de seară cu pălărie Ofjteni. Ținuta de ceremonie in ghete, decorațiunii Mari Cruci fără cordon. VÎRari 25 Februarie LA ORELE 9 SEARA Primirea, delegați unilor din tartooirî oferă daruri Altețelor torte- Rare în prezenta Majesti^ilor ‘Lor si Pannaiei Regale Acopstă primire va avea loc la Palatul Regal di a București. Tumisa. — D-nil: Fine, cravate și mânuși albe, decoratiuni Mari Cruci fără cordon. Doamnele: Toaletă de oraș cu pălărie, . Ofițerii: Ținuta de ceremonie fa gilbte diíporathmi Mari Cruci fără. cordon. £ a ^b L4a 2.3 F^lsru^re immb————— is asas EZ** LA ORELE 5 a an. Primirea deputațiuniilor cari presantă felicitări Altețelor Lor Redate Costiitusrea h paj. 2-a sa. D. Aristide Briand, prin răspunsurile ce dedese deputatului Forgeot, își afirmase și mai neîndoelnic patriotismul său luminat, dar mai arătase, amenințător, pericolul ce ar rezulta dintr’o ruptură a actualei prietenii anglo-franceze. Eram încă sub impresia cuvântărea ce ascultasem în ședința de astă noapte a Camerei, și prin care Președintele Consiliului ne lăsase să înțelegem că, spre a obține executarea acordului din Paris, Franța trebue să caute ca prietenia cu Marea Britanie să dureze până la ultima anuitate, adică vreo patruzeci și ceva de ani. Cu alte cuvinte, pentru a sili pe germani să ploriască, france al trebui să cedeze tuturor capriciilor perfidiei englezești. D. Briand a obținut atât cât se putea obține, oricare altul, în locul d d-sale, nu ar fi dobândit mai mult,și votul de încredere al Camerei Deputaților aducând omagiul meritat simțîmrilor perfidiei englezești. D.Briand a veștejit, indirect, nesinceritatea brianică: îngrijorarea e, deci, explicabilă, lc cercurile politice de aici. Eșind deja Biblioteca Națională, pe la ceasurile unșsprezece, și luând ziarele, pe care nu avusesem încă timpul să le citesc, fără voe telegrama relatând declarațiunile ambasadorului englez din America a apropiat, în mintea mea, această manifestare nefericită, de temerile parlamentului francez. Sir Auckland Geddes declarând că raporturile între Anglia și Statele Unite sânt atât de încordate încât cele două țări se găsesc pe drumul războiului, ne-a dovedit, oricâte desmințiri ar mai veni, că Marea Britanie și America ajungând să se războiască, Franța se va vedea, foarte repede, părăsită de actuala ei prietenă insulară. Intr’adevăr, în lupta ce ar isbucni, luptă economică și navală, Anglia va avea nevoie de nouă aliați. Ori, ca aliată, gata de sacrificii, nu ar putea să aibă decât pe Germania. Aceasta văzând in alipirea ei la Anglia posibilitatea de-a nu-și executa îndatoririle față de Franța, marea Republică latină s’ar găsi izolată și nevoită să urmărească singură executarea tratatului din Versailles și a acordurilor ulterioare. De unde reiese temeinicia obiecțiunilor d-lor Lefèvre și Forgeot și avantagiile unei despăgubiri imediate, chiar și mai mici. Dar realizarea aceasta a sumei cuvenite ca indemnizații neputându-se dobândi, rămâne să fim „știr Ie qui vive“ și Să nu ne incredem în englezi. Ce apropiere plină de învățăminte între acordul din Paris, declarațiile de astă noapte ale d-lui Briand și telegrama care ne aduce vestea nenorocită a declarațiilor ambasadorului britanic la Washington * Continuându-mi drumul spre Palais-Royal, am fost oprit focului la î«tretăierix» străzilor Richelieu și Stellte-Champs de lumea care staționa iu fața unui perete scos în «fără șa pe care o librărie din apropiere ripune niște afișe. Erau proclamatiuni si deciziuni de ale autoritătilor nemtestî de ocupație. Cu toate că Românilor le-a fost dat să vadă ademenea ordine ț pe străzile Bucureștilor și ele comunelor din teritoriu î kindat, voi reproduce donă din afișele ce am citit azî și cari se referă la două fapte mai importante. Cel bântâiu este însemnat prin gravele pedepse pronunțate și prin numele lui Miss Cavel, cunoscuta ,institutoare omorâtă de noiutî, cel de al doilea prin lumina ce aruncă asupra felului de purtare al Ttomtilor. La noi, boșii au taiaat destul de rele amintiri: iau jefuit țara au schiurisit și omorît însă nelegiuirile lor în Bitlia și Franta, au întrecut cu mult pecete ce au săvârșit în România. La citirea acestor rânduri panică and pe venerebilul șef al, PTOgresiștilor © aclamând. ..C’est toujours moi qui au oblenu tous ces adoucinsaments**, după cum, cu o îngâmfare inconștientă, a doua zi duupă semnarea tratatului din București declara: în franțuzește pe calea Vistoriei: rJ’qi soluvé íes mottagnes, fai souvé Sinaia, fai obfenu, pour nos roarchandises, le droit de sortir de Roumanie par Constantsn". ..Mal cler, obținuse misiunea de a «epnta ciopârțirea României, dar era satisfăcut Un vitiiv.v care împroștea din tinerețe, a exelaanat, Tronic: .Alexandre s’est toujours contanté de peu dans touies las circonstances de sg via”. * Pentru ca cititorii să-șî dea seama de toată oroarea dominației nemtești în Nordul Franței .«] în Belgia, voiu reproduce în chiar textul francez și în întregime proclamatiunea prin care guvernatorul german id Iîruxelulii vesti a populației că Miss Cavei] fusese omorâtă. Iată textul în chestiune: „Proclamation. „Le tribunal du Conseil de Guerre Impérial Allemand sieg cont â Brir xeUés, a prononcé les coitdajnnations suivantes: ..ffnnt condamnés it mort Vaur trahison en bande orgamsée: „Edith CaveU. insHtutrice â Bruxelles; ..Philippe Banco, archilecte â Bruxelles; . -- Jeanne de Belleville, de Montig nies; jAtuiec flsfSfeB. prgfgpsmtr é Lile; „Louis Severin, pharmucien á Bru xell'k; filbert Sabie?, avocată Monsf. Vine după aceia o parte privitoare la medenie mai mici pentru a oftica și învtruirL Pedousote acostai sunt pronuntate in crn tra a zis4—" persoanje cari au fost condamnate la câte cincisprezece luni muncă silinie. Procă^Bigritunea mai mare că, în aceiași ședință, Consiliul de războiu a mai pronunțat aiferie condamnâri variând între doi ani și pri t ani de muncă etipică. La sfârșit o nouă mențiune pentru Miss Cavei: „En cs qui concerne Banca ei EddJi Cavei! Ie jugement a déjà recupleine execution După aceia guvernatorul von Bissimng care semnează proclamația adaugă: „Aduc aceste fapte la cunoștința sinblicului spre a-i servi de avertismentul. proclemația poartă data de 12 Detemvbrie 1915. Este de observat că, în pretinsa trădare a lui Miss Cavell se găresc condamnnate la moarte unei două femei. Printre condamnații la 15 ani muncă silnică sunt și trei femei. Germanii, după cât. vedem, se năpustraș cu o furie barbară asupra femeilor si copiilor, lovind în flintele stele, sperau să terorizeze ei în Sostineares în pagina 22 SC*<S?QI Oth 9 In jurul crimelor nemțești Pupa acordul din Paris. — Prietenia anato-germana. — Condamnarea fiul Edifi Cavei!