Viitorul, august 1921 (Anul 15, nr. 4013-4038)

1921-08-01 / nr. 4013

b V«W . ----- J " 1 ■■■■■■■ 1 ■ 1 1 .1 ............ —.n-ii.1,1 1 ................................................... .—....ii. ....... ... 'ffiíMATATPí REDACȚIA ADMINISTRAȚIA j ANUNCUTRI COMERCIALE OT ■—TM, „.--••Jean . . . . Lei 240 STRADA EDGARD QUINET No. 2 CTRANA APANAMIPI .„ I Se primesc direct U Administrații» zhrab­î, *frif» ® k% IEIJ4l^l­­­­i Șase luni . . . » 120­­ Vis­h­ vu de Hotel Capsai alKADA ALAUfcMlfd­ »0 1/ » Academiei No. 17 ?i la fente AțeatUa da a îblbihit* M —-----­I i*iI^»IW Tu­lfi'i Tr­ iitll<­­i în miii I, paneles Direcția 51/231 Redacția și Administrația £ 9/21 și 3/11 " • Manuscriptele nepublicate se distrug HANGI ARE € a?8 vor fi umiliți reformelor u­nui ministru de finanțe Ministrul de finanțe, prin câteva discursuri electate ținute atât Came­rei de comerț cât și parlamentarilor, a înlăturat discuția legilor­ sale finan­ciare. Domnia sa a plecat de la pre­misa că Statul român are trebuință de contribuț lunile pe cari le impune și „necesitate este lege“; prin ur­mare orice discuție asupra oportunită­ții tuturor legilor propuse și asupra cotelor fixate este o pierdere de vre­me. In graba cea mare de a putea încasa cât de mult și de repede, a dat efect retroactiv legilor sale, îna­inte de a 8 votare. __ Modul de a prezenta legile consti­­tuie o abilitate politică, dar o greșea­lă gravă economică și practică. Domnia sa prezintă trei serii d­e legi: unele pentru impozitele pe ve­nturi, altele pentru cele asupra luxu­lui și în fine cele asupra capitalului. Mai întâi, aceste legi și in special cele din urmă, au fost ținute secrete până în ultimul moment;—­astfel că, cei interesați au fost executați, fără să-și poată spune cuvântul, să-și a­­pere drepturile și să releveze nedrap­­tatige nepotrivirile. Atari © roecketdeii legi trebuiau cunoscute cu câteiva l­uni înainte de votarea lor și discutate larg cat.. reprezentanții dife­itelor bresle­i de producători și chiar de con­sum­atori,­ iar nu tranșate printr’un­ discurs de o oră sau două al ministru­lui care le concepuse. Greșeala și mai gravă în presen­ter ca Io­r,­ a fost faptul că intenționat, s’au prezentat la un loc obiecte de­ natură cu totul deosebită, cu intenție de a se preda o atmosferă rea, în contra acelor cari ar combate impo­zitele Astfel se introduce în ace­laș proiect de legi: impozitul asupra îm­bogățiților de război, asupra averii funcționarilor abuzivi și asupra capita­­lului, excitându-se cei invidioși, sau cei interesați, în contra celor ce în­­tr’o viață întreagă de muncă au ago­­­nisit averea lor. In legmle impozitu­lui asupra luxului sa introdus și im­­­pozitul asupra curei afacerilor, ast­fel că, comercianții, industriașii au aerul să facă lux din aface­rie lor pro­fesionale. Procedeul poate fi dibacâu, dar nu este nici drept și nici real. Legile sunt presentate fiecare se­parat, fără să se col­a doneze la un loc rezultatele, astfel ca d. ministru să poată spune: „dar de ce strigă con­tribuabilul cutare, de vreme ce cota mea pentru categoria care-i privește , este mai mică ca cota din alte țări“.„ Când însă faci totalul tutelor im­i­pozitelor puse de ministrul de finan­­­țe, ajungi la cifre cari exped put­­ința­ de plată a contro­labilului, și dacă a­­daogi și cele de cari vom vorbi mai jos, ajungi la o catastrofă economi­că. Dacă s’ar aplica cu­­ măsură numai legile financiare ale ministru­lui unei finanțe într’o situație normală, con­­­tribuabilul restrângându-și trebuin­ț­țele la minimum, ar mai putea trăi­, d­ar sunt alte­­ elemente cari îi fac viaț­­a cu neputință­­ți de cari nu sus­țin cont Dacă ministrul de finanțe se preo­cupă să încaseze cât de mult deja contribuabili, ei nu se preocupă de­­ sporul cheltuelilor S­tatului, și nici de­ sporul continuu al scumpire­­traiu­lui. Ori, aceste trei chestiuni sunt strâns legate între dânsele, pentru ca sacrificiile cis se cer contribuabi­­­­lilor, să fie în raport cu trebuințele stri­ctis ale­ Statului, și­­ pentru ca con­tribuabilii să poată trăi cu ceea ce le mai rămâne din venit­ Scu­mperea traiul­ui a făcut ca gu­vernul să admită ca să se sporească , cu mai multe sute­ de milioane buge­­­­tul, prin mărirea salariilor. Acest spor­­ are ca efect imediat o nouă­­ creștere a prc­unpetei, astfel că funcționarii nu profită de salariile mai mari ce pri­mesc. Pe dn altă parte, impozitele mai mari plătite de producători și co­mercianți au­ acelaș efect asupra scumpirei traiului. Suntem închiși in­terem cerc vicios care înrăutățește situația, în loc să o amelioreze. Un om de stat, conștient de problema fi­nanciară de resolvat, trebuia să pri­mească în acelaș timp și ramura eco­nom­ică și să se lege împreună, dacă nu vrea să împingă țara la un dezas­tr economic. Dar statul­­ intervine și pe altă cale ca să scumpe asar-traiul, prin impo­zitele de consumicrie și prin cele in­directe pe care le-a sporit conside­rabil. Contribuabilii plătesc de la 5 la zece ori m­ai mult transporturile pe cale ferate, corespondența poștală, timbrele, articole­? monopolisate, ta­xele de consumație etc. etc. Primăriile urmează exemplul Sta­tului și sporesc în aceeași proporție impozitele, precu­m și încasările­ pen­tru servicii pe mari dl­‘ fapt nu te în­deplinesc, ca pentru apă, gunoiu sau pentru acelea la cari au participat ca: gaz, electricitate, tramvaie cortu­nate. Vom arăta într'un articol ulterior și inad­erența legislației ce s’a săvârr­și, în ultimul timp, efectul ei asupra greutăților de train, precum și nepu­tința pentru stat de a­ aplica în mod serios legile ,pe cari un guvern și ma­jorități nepreparate și incompetente le-au înfăptuit cu ușurință* ■....... ■ ■­­ y—.­■ [UNK] [UNK] .... ZI CU ZI „îndreptarea“ susține că actualele camere — adică parlamentul „Reși­­ței“ — pot înzestra țara cu o cons­tituantă, iar „Universul“, ziarul d-li Take Ionescu spoune că tara arere nevoe de constitute. Nu­ se poate spune că lipsește ac­tualului guvern spiritul d­e conduce­re și convingeri unitare­­ . La faptele diverse din Capitală ci­tim că un zarzavagiu a ripostat unui client, făcând gesturi obscene. El a fost dat jud­ecățeii ca atentator la bunele moravuri. S’a descoperit că zarzavagiul în orele lui libere, când nu era ocupat cu specula, frecventa ședințele Camerei. Puterea suggest­iun­ei și a imitației se dovedește încă odată cât este de mare ! í * Institutul meteorologic ne am­antă că n’a fost mai cald decât de obicei» în Capitală. Luam notă ca să ne fie răcoare, — și pentru­ ea, în a­celași timp, primăria să nu despere că­, n’are apă ! ! * , Leul scade mereu la Paris. D-nii­ Brutinel și ceilalți se răzbună cum pot pentru eșecurile lor; iar guver­nul e încântat de acest fapt care îi dă prilejul a spune opoziției: „Vrdeți ce rău faceți că nu n­e lăsați să lu­crăm, din cauza aceasta zeul scad!?!“ . Ziarul „îndreptarea“ desmiinte eși­­rea din cabinet a d-lui Titluescu, afi­r­mând că va sta pentru a aplica im­­pozitele­ Cum aplicarea impositelor este o chesti­e d­e natură insolubilă, d. Tite­le­scu s’a declarat astfel inamovibil la minister. Noroc că vorba: „Omul propune și Dumnezeu dispune“, este meree­n ș: pretutindeni -adevărată, — ....----------------------------------------------------------------------------------------- - SPANIA ȘI MAROCUL - I stoarigsii ocupatiei spaniole In Na­re»­. — Situata a &£iassi’gilor — Evenimentele tragice din turmă, au prânzăitori, m­ai bine slujiți de îm­aruncat o lumină dureroasă asupra luptelor seculare dintre Spania și ma­rocani. Orarte detecțiunn­ trupele«­ in­digene și »rație unui complot de mult pregătit, generalul Sylvestru, comandantul suprem al forțelor spa­niole din Maroc, cu tot statul său major s-a sinucis pentru a salva res­tul armatei și pentru a nu cădea în minele rebelilor. Actul generalului spaniol este demn de gloria m­ilitairă magnifică a Spaniei­­ și a provocat ad­mirația liniei întregi. Spaniolii, după prima surpriză și după înfrângere stern -retras spre Mdilla. Domnește mare excitare în toată peninsula și întă­ririle spre Ceuta și Melila sosesc me­reu-Publicăm cele de mai jos asupra stări dfi fapt a spaniolilor in­­ Maroc înainte de tragicele evenimente, pe cari le-am amintit. Spania trece prin grave încurcă­turi econom­ice în cari Franța se vede amestecată de aproape. S’ar putea totuși găsii fără o greutate o­­ aco­modare atunci când Franța își va fi rambursat datoria față de Spa­nia și când își va deschide frontie­ra vinurilor spaniole. Presa franceză însă, arată că chestiunea Marocului este mult mai dificilă pentru Spania. „La Demo­crație nouvelle“ afirmă că Marocul a fost totdeauna pentru Spania o rană învechită, adâncă și învenina­tă, care o înfrigurează, cu atât mai mult cu cât Spania știe că nici vo­ința, nici forțele sale n’o pot vin­deca, și că ea o ține într’o stare de veșnică irascibilitate, prejurări, și una, norocoși decât spa­niolii în Maroc. Chestiunea privită din­­ punct de vedere economic este aceea în care intră discuțiunea portului Tanger. De fapt, dacă nu de drept, Tanger este neutralizat și pus sub contro­lul unei comisiuni internaționale. Astfel „Societatea pentru desvol­­tarea Tangerului“ din 1914 atribuia Franței 30 %, Germaniei 20 % și Austriei 3%. Aceste ultime părți au fost atribuite de la război încoace sultanului. La 6 iunie însă, un Dahir al sul­tanului acordă concesiunea portu­lui Tanger unei companii franceze. .Acest fapt a produs în Spania o vie emoțiune. Ziarele germanofile și socialiste au acuzat Franța pen­tru imperialismul său nesăturat. Oficiosul „Epoca“ nu admite ca o concesiune să fie dată de sultan fără ca guvernele span­ol și englez să fi fost de acord. Tot astfel „El Debate“ francofob recunoscut, scrie că concesionarea Tangerului nu es­te numai o ironie sângeroasă prin care s’a violat actul de la Algesiras, dar că Franța urmărește să ane­xeze Tangerul­ui, nici mai mult nici mai puțin, să smulgă Spaniei nordul Marocului pe care aceasta îl ocupă încă de la 1893. Intorcâturile actuale Observând aceste întâmpinări a­­le opinienii și stării spirituale a Spaniei, presa franceză se întreabă care este temeiul acestei stări de spirit și de unde se alimentează a­­ceasta cpiciuru: „ Cu aerul­­ că este conciliatoare, presa franceză prin ziarul „La Dé­­mocratie nouvelle” afirmă că Fran­­ța nu urmărește să mărginească as­­pirațiunile unei țari vecine sau sa irite susceptibilitatea ei, dar ea nu poate să-și părăsească interesele proprii și legitime. Și ziarul adau­gă că mai ales într o chestiune atât de dificilă ca cea marocană, Spania ar trebui să aibă o politică și un guvern, cari deocamdată lipsesc. Ciait­a» venia spatio­­­li in K«roc nonarium Chestiunea marocană are un du­blu caracter:,poli­tic și economic. Privită din punct de vedere po­litic, trebue amintit ce însemnează Marocul pentru Spania. După bă­tălia de la Jerez (711) până la cuce­rirea Grenadei (1492) istoria țărei a fost o cruciadă în contra musul­manului (arab apoi maur) inamicul ereditar și național. Spania nu a fost satisfăcută să-l expulzeze de pe tă­râmul său, ceea ce de altfel a fost o ruină pentru agricultura și indus­tria ei, și a dorit din răzbunare să-l înfrângă în țara lui, spre a face să se plece astfel semiluna în fața cru­cii. Dar deși a pus piciorul in Ma­roc chiar din secolul XVI sub Ca­­­rol Q­u­­intui, care a cucerit Ceuta,', Melilla, Penon-Velez, etc.. Spania n’a cules de acolo decât mici avan­s­tagii pentru sângele și banii eh*'­* tulți, și a avut parte mai mult de înfrângeri decât de victorii. Astfel astăzi nici cu Beilin­gwer nici cu Syl­­vestre n’a înaintat decât câțiva ki­lometri și n’a putut să se asigure de Tetuan. Riful în Mediterana es­te una din țările cele m­­ai inacce­sibile din lume. Raissule bravează, dejoacă și respinge toate atacurile spanio­e. Astfel Marocul spaniol nu face decât sa mănânce bani și oa­meni, să suscite lupte necontenite. Dar, cu toate protestele ziarelor, fie ele conservatoare sau liberale, cu toate că ministrul de război, gene­ralul Eza, a promis că nu va de­păși cele 180 milioane cheltuite, Spania nu vrea să renunțe la acest calvar. Ea consideră „Los Marrue­­cos" ca un lucru al său, ca o po­sesiune rezervată numai Spaniei. Intre Spa­ni­e g? Franța „La Democrație nouvelle“ spune in această privință că Spania nu poate iertă și nu va iertă niciodată pe francezi de a fi fost mai între­ p ECOUR P­ roducția de cfirimne a Rubrului, pe luna Iunie, ■’» ridicat la aproape 8 milioane tone. L­a Florența va avea loc anul viitor un târg internațional de librărie, care, organizat peridic, e destinat să înlo­cuiască pe acel de la Lipsca, azi desființat. Sporterul unei gazete londoneze con­stată că cea mai veselă localitate din Anglia e Navestock, în comitatul Essex, fii azi să mai poată exulta oamenii în m­assă ?...U­n nou raid aarian urmează a fi efe­c­tuat zilele acestea D’asupra Londre spre a se provoca ploaia artificială cu ajutorul aerului lichid care are propri­­­­tatea d’a condensa norii —a»«— Ș­coala italiană de arh­eologie din Athen­­­iași misiunea științifică de la Rhodo­s au descoperit, in Anatolia, numeroa­­urme d’ale civilizației greco romane, car­e­ ar contribui apreciabil la rectificar;, istoriei antice. R U Legiuiri conflam­ate Am denunțat la vreme opiniei pu­blice felul cum a înțeles să legifereze parlamentul d-lui Averescu, imediat după ce a rămas fără cuvântul și con­trolul opoziției constituționale. Proectele de legi cele mai scanda­loase, prin care se puneau la cale a­­facerile cele mai veroase, se votau­ în prezența a 40—50 deputați sau senatori, în vreme ce din urne se sco­teau 120 până la 150 bile albe. Proectele care se puneau­ la vot nu erau adesea trecute prin secțiuni și după cum mărturisește chiar un mi­nistru, ele nu se aduceau nici chiar la cunoștința guvernului. Destăinuirea pe care ziarul guver­nului o face în jurul panamalei Cre­ditului silvic este cu adevărat sensa­­țională. Această mare afacere de pro­­cop seală, pornită din inițiativa­­ câ­torva deputați interesați, deși a fost votată de Parlament nu, va deveni­­ lege, căci așa ne asigură ministrul do­meniilor.­­ Dacă această panama a fost oprită la vreme, după cum a fost înlăturată și aceia a Reșiței, meritul nu este al guvernului ci, al celor care țin din scurt și denunță la vreme toate­­ nele­giuirile tutui Parlament corupt și ale unui guvern venal.­­ Mărturisirea d-lui Popescu-Cudal­­bu, dacă nu are nici o importanță în ce privește angajamentele pe care d-sa le ia, o are pe aceia că va putea­­servi în viitor ca bun motiv de emu­lare al tuturor legilor de chiverni­seală, votate sub actualul regim. Când d. ministru al domeniilor spune că panamaua Creditului silvic a fost adusă în Cameră din inițiativă parlamentară și fără știrea miniștri­lor, mărturisește că actualul Parla­ment a votat legi pe care nu le a­­­probă guvernul. Ori, toată lumea­ știe că actualele majorități au votat­­ și ele legi pe care le aproba guvernul dar nu le aprobau aceia care le vo­tau. O astfel de operă legislativă e de la sine condamnată. NOTE Tricentenarul lui La Fontaine In vremea aceasta când amintirile se întorc spre trecut — și așa se întâmplă totdeauna când prezentul este trist — s-a sărbătorit tri­centenarul lui La Fontaine, la Château-Thierry și cu ocazia aceasta, figura fabulistului a fost evocată în dis­cursuri, in articol­e savante, in impresii trecătoare din gazetă. Dar e curios cum în tot ceea ce­­ s'a spus cu ocazia aceasta despre La Fon­taine s’a uitat să se scoată in relief cele două mari calități ale celui mai ma­re poet epic al Franței, — căci fabulele lui sunt epopeia claselor sociale din Franța — și anume sinceritatea și bună­tatea. Sinceritatea o manifestă în însuși, faptul că trăind în vremea inegalităților de clasă și în timpul când regele era zeul descins din cer, el a avut curajul­ să biciuiască nedreptatea celor mari, injus­tiția de clasă și suferințele celor mici. Fabulele lui pe cari copiii le recită naiv, sunt satirele cele mai grave ce s'au adus unei societăți omenești întemeiate pe pri­­vilegii. Iar bunătatea lui o manifestă acest precursor al lui Fabre, prin­ dragostea de animale, de aceste ființe cari au și ele un suflet, doresc și simt durerea ca și noi. Și această umanitate era cu atât mai vrednică de lăudat cu cât venea in epo­ca aceea când marele Descartes făcea din animale mașini, și interpreta strigătul de durere al lor ca un simplu mecanism. Cu aceste calități La Fontaine merită să nu fie uitat și ca gloria lui să fie în­tărită nu numai pe o valoare literară, ne­contestată dar și prin meritele unui su­flet care a cunoscut splendida atitudine a bunătăței și a sincerităței. Intr’o epocă în care proștii sunt atât de răi, litera­tura lui La Fontaine este un izvor de via­ță nouă și pură. I'etremus Eragiöía familiei lui Nixolas al 2-lea Cum a fost omorât­­orul SI FAMILIA SA O carte — „Le tragique destin de Nicolas II et de la familie“, operă apărută re­cent la Paris, e o contribuție istori­că și un omagiu adus nenorocirilor omenești. D. Pierre Gilliard, autorul a fost atașat, ca preceptor pe lângă fa­milia imperială însă, cu începere din toamna anu­lui 1908. După câteva e­­zitațiuni, căci ideia de a rămâne în țara sa natală îl reținea,­­ dânsul a decis să se devoteze cu trup și suflet nouei cariere ce i s’a hără­­it. Astfel a predat lecțiuni de limba franceza marilor ducese, asumându-și mai târ­ziu și rolul d­e educator­ al lui Alexis Nicolaevici, până când a fost făcut prizonier de bolșevicî, odată cu su­veranii detronați, neîmpărtășind însă soarta lor, din motive lesne de în­țeles.­­ Primele capitole arată că Romano­­viî erau strâns legați între dânșii și că membrii familiei imperiale nu do­reau de­cât să fie fericiți, tratăriii­e țarului și realitatea Țarul lucra necontenit pentru bi­nele popoarelor supuse, și se găsea tihnit numai în intimitatea pe care i-o procurau toți ai săi, împărăteasa inteligentă și instruită, nu se stră­duia de­cât să-și îndeplinească corect datoriile ei de soție și mamă. Fiicele — 4 la număr — se mulțumeau cu o viață ordonată, lipsită chiar și de amuzamentele obicinuite. Ele mai nu­treau față de părinți o profundă a­­fecțiune. Această familie așa de bine închegată a mai sporit în timpurile din urmă cu un alt copil, fapt care a provocat pretutindeni, acolo, o i­­mensă bucurie. Lumea credea, prin urmare, că nicăeri nu poate fi mai mult senin și pace ca în jurul tronu­lui rusesc, dar ea se înșela cumplit.. Lipsa de voință a lui Nicolae al II-lea, in­strument al curtiza­ni­lor O dubla nenorocire atingea pe Romanovh. Una că Suveranul era fără voință, nu făcuse nimic pentru consolidarea dinastiei și fiindcă nu-și cunoștea poporul de­c­ât doar prin prizma curtezanilor săi. Iar alta se datora b­ npphiliei de care suferea Țareviciu­l, maladie hereditară și des­tul de redutabilă. Din această cauză împărăteasa a căzut în misticism, de­venind prada traumaturgilor. To­tuși, ea dobândi asupra soțului său, o influență covârșitoare, utilizând-o, evident, cât se poate de rău. Rolul împăratului în timpul războiului izbucnește marele război. Autorul descrie mai departe, sentimentele Ța­rului și Țarinei, cari indignați de a­­gresiunea lui Wilhelm, deciseseră să rămâne aliați până la capăt cu an­­glo-francezii. Dar ambii nu puteau în mod absolut, să remedieze imen­sa dezordine, administrativă, vicuria intendenței, corupția generală. Și a­­poi nici nu alergau după un remediu, de­oarece erau dominați de tradițiu­­nea monarhică : refuzau sprijinul u­­nei reprezentanțe naționale, a patrio­ților sinceri; împăratul voia să-și îndeplinească rolul și de aceia a luat comanda oș­tirea ; aceasta insă, nu era de natură a produce, neapărat, victoria, când guvernul se manifesta tot mai inca­pabil și germanii începuseră unelti­rile în Rusia. Pe de altă parte, Ța­­­rina sporea încă gravitatea situațiu­­nea prin disgrațierea Marelui Duce Nicolae, concesiunile făcute Dumei și prezența la Curte a lui Raspi­tin, un mizerabil de cea mai pură speță. Revoluția și detre­fțșjipațiffBrm­ ­area Revoluția se apropie.,, izbucnește. Țarul abdică prompt, fără ’’­­ remite, fiului său, tronul, ca să constate ime­diat că Rusia nu mai poate lupta pe nici un front. Și cine nu cunoaște regretele de atunci ale Țarului. La Tsarskoe Selo, familia impe­rială a fost făcută prizonieră , dar se bucura totuși, de unele privilegii, aș­teptând plecarea în Anglia.­­La To­bolsk, lucrurile se agravează; nu mai au nici o știre ex-suveraniî despre evenimente , sunt supuși la un re­gim sever. Umilințele și vexațiunile devin sistematice din partea acelora chemați să supravegheze pe deportați Apoi survine călătoria spre Ekateri­­nenburg întreprinsă întâi de către Țar și Țarină, iar ceva mai târziu­ și restul familiei e trimes într’a­­colo. începutul agoniei T'lll ■ ! ■»»»»»—r Din aceste momente, agonia înce­pe; Nicolae II trebue să se fi simțit pierdut. ’El era obiectul capriciilor sovietului local și pretinșii soldați ai gărzilor roșii trăiau veșnic beți, îm­preună cu captivii; spectrul morței își făcuse apariția. Numai credința religioasă mai susținea pe acești ne­norociți : cântau adesea versete bi­­, la lîce în fața paznicilor înmărmuriți... Și în noaptea de 1­­ P-17 Iulie sur­,­veni măcelul în casa Ipatiei, scenă reconstituită, grație unei anchete, pusă sub îngrijirea amiralului Kol­­ceag. Familia imperială fu ucisă a­­tunci cu baionetele și focuri de re­volver, iar cadavrele arse imediat. Țarul și Țarina,sunt însă mai cul­­pabili de­cât îî vede d. Gilliard, căci d nu-șî dă încă seama de toate con­secințele pe cari le-a produs politica lor nefastă. Nicolae II-lea a dispre­țuit totdeauna dezideratele Rusiei ju­dicioase. Slab, retrăgea de multe ori concesiunile făcute în clipe de primej­die. Personalitățile superioare îi ne­linișteau prin excelență. împărătea­sa Alexandra a fost cu deosebire ge­niul răului atât pentru regim cât și în ce privește activitatea soțului ei, înlăturând orice urmă de rațiune sau sfetnici, cari ar fi putut aduce fo­loase reale țării. Și faptul nu poate fi negat mai ales de istoria vre­murilor acelora, cue va condamna numai uciderea inocenților capi ai familiei Romanovilor. oa ] Singurul ziar din Ardeal care­­ poate fi folosit pentru recla­­­­me și anunț­uri de comercian­ții și industriașii din vechiul regat este ziarul liMATIREA «Sin O­a* U­­I Toate agențiile de publicitate din Uneg­­reții primesc anunțuri pent­ ț acest xur CETAȚUIA da­t» SIMICHISCSJ Prof. u­niv. Fiecare oraș mai de seamă are restaurarea ultimă, conform modei câte un turn de observație, un pisc de deal sau clopotnița unei biserici. Mai minunat punct înalt,,de unde se poate prinde cea mai frumoasă și în­treagă­­ r­rte ebște asupra bătuiasi capitale a Moldovei, cât și a împre­jurimilor ei molcomitoare, decât dea­lul Cetățuii, nu poate să fie închipuit. E ca un cin­ten ce desparte valea Nicolina de aceea a Bahlicului- A fost pe vre­mu­ri un loc strategic de o deosebită importanță iar pe vârful lui se înalță mănăstirea Cetățuia zi­dită în vea­cul al Vodă. De unde, se permise să fi­e înfăptuită de Le conte­­du­’N­ouy, turnurile mai masive de demult. O parte însemnată din isto­ria Moldovei, de la Duca-Vodă până la Mihai Racoviță, și chiar mai târ­ziu si­ desfășoară în jurul aceste­i ce­tăți; din ea s’au păstrat vechite zi­duiri cu ferestrele pentru finețe și­­ i­nferi, e dreptul însemnate cu un brâu gros de mușchiu presărat cu stropii florilor ce s’a­u alătărat până sus. Chiar sultanul Mahome­d al IV-lei s’a urca­t, cu mare aiau­t, ca să 17-lea de Duca­­ admire frumoasa mănăstire proaspăt întorci o zărești, clădită­ cu cele două turnuri ascuțite, Isa­j De sub zidul ei nordic, cel cu tur niște marnareturi, ce­ au înlocuit la­nul larg al curb­ei,­­privirea alunecă asupra orașului, întins alene pe poa­lele dealurilor Copouhii și Șorogari­­lor. Pentru ca surpriza panoramei fru­moase să fi­e mai mare, trebue de luat drumul ce înconjoară dealul pe partea lui sudică și care te scoate între două vii. E mai­ plin de farmec. Pălești domol ,prin o alee de nuci, de curând sădiți­ Sub ei, deoparte și de alta a drum­tuîuri, sunt așternute fâșii d­i pânze țesute cu floarea d­­eoare­, a tentei, presărate cu digra­­mele de arg­ăt, a puțurilor de păpă­die. Orașul e ascuns. Cel mult coaa­­da Tătărașilor pare ca im sat, pe va­lea Bahten­ului. In schimb, îndărăt, large la dealuri cu vii, se ridică în trepte până la Repedea, sub vârful căreia sclipește albira schitului Tă­­râță. Covoare de verdeață le aco­peră. Când verdele smaragdiu al vii­lor stropite, când cel argintiu al păpușoiului în spic, când închisa cu­loare a livezilor ori a pâlcurilor de pădure, rămășița codrilor Hliecei, încotro împingeau oștenii lui Raco­­v­iță că toateCte nemțești ale lu­i Peront. Ademenit de priveliștile ce se­­ lr­­pesc până spre dealurile Basarabiei încetate în miezul zilei din Cuptor, nici nu sfii când te afli în fața zidu­lui dinspre sud, cu clopotnița masivă, tura cu dispoziție feudală. In camera de sus clopotele turnate la Danțca (Dan­zig) și Brașov, chemau lumea spre rugă sau dădeau alarma. In ca­mera de jos erau așezate cele 2­­ tu­nuri de apărare. Pe fața clopotniței, azi încolțită de vreme, cu tencuiala căzută, este păstrată încă piatra în care e frumos cioplită stema Moldo­vei, capul de zimbru cu steaua între coarne și cu câte un cram nou deo­parte și alta, totul închis într’o ramă de împletitură frumoasă în piatră. Ce mândru trebui să fi strălucit ca­drul intrărei, unele medalioane ori­entale, variat cioplite, azi acoperite cu un gros strat de var. Pe poarta mare, atri în curtea împrejmuită de­ ziduri. Stau toate la locul Lor, în hai­na de primeneală ce li s’a­u dat de curând. Dar viața lipsește. E pustiu ca într’un cimitir. In mijloc, pe o înălțime, se înalță biserica au brâu­ împletit de piatră, întovărășit de două chenare fine­ ca de dantelă, cu șirurile de banițe dese deasupra, cu frumoasele pervazuri de la ferestre în Veiate prin bumbi de piatră cu sculptură orientală, fină. Doar toaca și Gocaim! de lemn, re­zemate de ușorul intrărei arată că măcar slujbele mari se mai fac, când glasurile călugărilor deșteaptă ecou în biserica goală de credincioși. La locul lor sunt păstrate curțile dom­nești și vestita sală gotică, c­ăiile egumenești, ce găzdu­­i,se azi pe con­valescenții, bolnavi de ochi, de la Frumoasa. Rar câte un călugăr ca o umbră, rătăcește prin curte, în locul călugărilor grași de care vorbește A. Russo într’o scrisoare către Ale­xandrie Izolată, în mijlocul gră­dini de zarzavat, se înalță ruinele •băi domnești acoperită de ierburi și în care se păstrează, drept curiozi­tate, careta lui Cuza-Vodă. Acolo unde mai înainte domina viața ostașilor, a curtenilor, a dom­nitorilor asediați ori­ veniți pentru recu­le­gere, se întinde liniștea mar­iei, deși, dacă ar fi fost oarecare gri­jă, în vechile clădiri ar fi putut re­învia măcar o tipografie bisericeas­că, cum a fost odată, așa de vestită încât cărțile tipărite în ea treceau granițele țării. Pășești mai departe. Evlavia tim­purilor de glorie e întunecată de ne­păsarea celor de azi. Abia cotești colțul zidului nordic, rămas din în­­ch­ie­tur­a cu al patrulea zid, surpat, dinspre apus, și priveliștea te învio­rează. La picioarele dealului, lașul doarme în aburul de zăduf al miezu­lui zilei de vară. Sclipesc clădirile mai răsărite, începând cu cazarma de la Copou­ și până la baroca restau­rare a Palatului domnesc, în repara­ție de aproape un sfert de veac, cel mai caracteristic exemplu al gospo­dăriei destrăbălate din tara în care milioanele se transformă voit în fum ș sorum. Sclipesc mai ales numeroa­sele biserici presărate în cartierele odinioară creștinești, înverzite de pomi; pe drumul Socolei o pata ce­nușie de case scunde, una lângă alta, a celor care nu simt, se pare, nevoita de aer, ori de umbra "Unui­­ pom. De­părtarea acopere ruinele- Orașul doarme, te mângâi că e liniștea pro­venită din căldura apăsătoare. Câ­teva ogeg­i înalte, câteva clădiri ma­sive, în cărămidă aparentă, sunt semnele unei vieți industriale, deși fumul ei iese din coșuri, iar sirene­le, afară d­e una, răgușite, de la ateiie­rele căilor ferate, nu anunță vremea mesei de amiază. Frumoasa, Galata, Cetățuia, împrejmuite cu ziduri, po­vestesc trecutul mai vijelios. Ruina nouă a Palatului domnesc amintește de forfota de odinioară. Pe locul ia­zului de la Nicolina, stăvîlat od­eta pentru petrecere domnească, sunt presărate căsuțele mizeriei. Cuprin­zând cu ochii întinsul­ oraș, numai luminoasa clădire a liceul­ui internat, cu ferestrele scânteind la bătaii soa­relui, aripa, în sfârșit acoperită, a facultății de medicină ori clădirea masivă, cam ascunsă între pomi a palatului­­ Universității, îți mai dau ceva încredere în viitor. Acolo ,e sal­varea bătrânului Iași, căci acolo e pregătirea generațiilor tinere, poate mai energiile, mas­ca durere de ruinee vechi și nouă, mai chib­zuite în gospodăria sănătoasă a țări, decât cea de­ azi. Tristețea te cu­prinde fără să vreai, înfățișândui-se în minte ce-a fost lângă ce este; ea e risipită însă repede, de îndată ce pri­virea alunecă peste casele îngrămă­dite, spre cadrul natural, veșnic în­viorător, al orașului adormit Zidul înalt al­ dealurilor dinspre sud, cu Re­pedea ca turn, închide câmpul larg al dealurilor măr­un­te, acoperite cu vii, livezi, ogoare or ima­șuri. Jocul umbrei norilor, pe fondul verde, stropit­ici și colo cu galbenul roșcat al lutărriilor,­­mărește farmecul­ , partea ce nu i se va lisa lașului, ce nu se­­ ruinează și care rămâne ma­re­le izvor al reculegerii, al liniștii adâncii, atmosfera propice pentru desăvârșita desvoltare a lașului cul­­tural, singura sperană ce pare că i-a mai rămas. Pentru a putea prinde lărgimea orizontului variat în care e așezat lașul, numai dealul Cetății 1 poate servi de minune. ----­

Next