Viitorul, august 1921 (Anul 15, nr. 4013-4038)
1921-08-01 / nr. 4013
b V«W . ----- J " 1 ■■■■■■■ 1 ■ 1 1 .1 ............ —.n-ii.1,1 1 ................................................... .—....ii. ....... ... 'ffiíMATATPí REDACȚIA ADMINISTRAȚIA j ANUNCUTRI COMERCIALE OT ■—TM, „.--••Jean . . . . Lei 240 STRADA EDGARD QUINET No. 2 CTRANA APANAMIPI .„ I Se primesc direct U Administrații» zhrabî, *frif» ® k% IEIJ4l^li Șase luni . . . » 120 Vish vu de Hotel Capsai alKADA ALAUfcMlfd »0 1/ » Academiei No. 17 ?i la fente AțeatUa da a îblbihit* M —-----I i*iI^»IW Tulfi'i Tr iitll<i în miii I, paneles Direcția 51/231 Redacția și Administrația £ 9/21 și 3/11 " • Manuscriptele nepublicate se distrug HANGI ARE € a?8 vor fi umiliți reformelor unui ministru de finanțe Ministrul de finanțe, prin câteva discursuri electate ținute atât Camerei de comerț cât și parlamentarilor, a înlăturat discuția legilor sale financiare. Domnia sa a plecat de la premisa că Statul român are trebuință de contribuț lunile pe cari le impune și „necesitate este lege“; prin urmare orice discuție asupra oportunității tuturor legilor propuse și asupra cotelor fixate este o pierdere de vreme. In graba cea mare de a putea încasa cât de mult și de repede, a dat efect retroactiv legilor sale, înainte de a 8 votare. __ Modul de a prezenta legile constituie o abilitate politică, dar o greșeală gravă economică și practică. Domnia sa prezintă trei serii de legi: unele pentru impozitele pe venturi, altele pentru cele asupra luxului și în fine cele asupra capitalului. Mai întâi, aceste legi și in special cele din urmă, au fost ținute secrete până în ultimul moment;—astfel că, cei interesați au fost executați, fără să-și poată spune cuvântul, să-și apere drepturile și să releveze nedraptatige nepotrivirile. Atari © roecketdeii legi trebuiau cunoscute cu câteiva luni înainte de votarea lor și discutate larg cat.. reprezentanții difeitelor breslei de producători și chiar de consumatori, iar nu tranșate printr’un discurs de o oră sau două al ministrului care le concepuse. Greșeala și mai gravă în presenter ca Ior, a fost faptul că intenționat, s’au prezentat la un loc obiecte de natură cu totul deosebită, cu intenție de a se preda o atmosferă rea, în contra acelor cari ar combate impozitele Astfel se introduce în acelaș proiect de legi: impozitul asupra îmbogățiților de război, asupra averii funcționarilor abuzivi și asupra capitalului, excitându-se cei invidioși, sau cei interesați, în contra celor ce într’o viață întreagă de muncă au agonisit averea lor. In legmle impozitului asupra luxului sa introdus și impozitul asupra curei afacerilor, astfel că, comercianții, industriașii au aerul să facă lux din afacerie lor profesionale. Procedeul poate fi dibacâu, dar nu este nici drept și nici real. Legile sunt presentate fiecare separat, fără să se cola doneze la un loc rezultatele, astfel ca d. ministru să poată spune: „dar de ce strigă contribuabilul cutare, de vreme ce cota mea pentru categoria care-i privește , este mai mică ca cota din alte țări“.„ Când însă faci totalul tutelor imipozitelor puse de ministrul de finanțe, ajungi la cifre cari exped putința de plată a controlabilului, și dacă adaogi și cele de cari vom vorbi mai jos, ajungi la o catastrofă economică. Dacă s’ar aplica cu măsură numai legile financiare ale ministrului unei finanțe într’o situație normală, contribuabilul restrângându-și trebuințțele la minimum, ar mai putea trăi, dar sunt alte elemente cari îi fac viața cu neputințăți de cari nu susțin cont Dacă ministrul de finanțe se preocupă să încaseze cât de mult deja contribuabili, ei nu se preocupă de sporul cheltuelilor Statului, și nici de sporul continuu al scumpiretraiului. Ori, aceste trei chestiuni sunt strâns legate între dânsele, pentru ca sacrificiile cis se cer contribuabililor, să fie în raport cu trebuințele strictis ale Statului, și pentru ca contribuabilii să poată trăi cu ceea ce le mai rămâne din venit Scumperea traiului a făcut ca guvernul să admită ca să se sporească , cu mai multe sute de milioane bugetul, prin mărirea salariilor. Acest spor are ca efect imediat o nouă creștere a prcunpetei, astfel că funcționarii nu profită de salariile mai mari ce primesc. Pe dn altă parte, impozitele mai mari plătite de producători și comercianți au acelaș efect asupra scumpirei traiului. Suntem închiși interem cerc vicios care înrăutățește situația, în loc să o amelioreze. Un om de stat, conștient de problema financiară de resolvat, trebuia să primească în acelaș timp și ramura economică și să se lege împreună, dacă nu vrea să împingă țara la un dezastr economic. Dar statul intervine și pe altă cale ca să scumpe asar-traiul, prin impozitele de consumicrie și prin cele indirecte pe care le-a sporit considerabil. Contribuabilii plătesc de la 5 la zece ori mai mult transporturile pe cale ferate, corespondența poștală, timbrele, articole? monopolisate, taxele de consumație etc. etc. Primăriile urmează exemplul Statului și sporesc în aceeași proporție impozitele, precum și încasările pentru servicii pe mari dl‘ fapt nu te îndeplinesc, ca pentru apă, gunoiu sau pentru acelea la cari au participat ca: gaz, electricitate, tramvaie cortunate. Vom arăta într'un articol ulterior și inaderența legislației ce s’a săvârrși, în ultimul timp, efectul ei asupra greutăților de train, precum și neputința pentru stat de a aplica în mod serios legile ,pe cari un guvern și majorități nepreparate și incompetente le-au înfăptuit cu ușurință* ■....... ■ ■ y—.■ [UNK] [UNK] .... ZI CU ZI „îndreptarea“ susține că actualele camere — adică parlamentul „Reșiței“ — pot înzestra țara cu o constituantă, iar „Universul“, ziarul d-li Take Ionescu spoune că tara arere nevoe de constitute. Nu se poate spune că lipsește actualului guvern spiritul de conducere și convingeri unitare . La faptele diverse din Capitală citim că un zarzavagiu a ripostat unui client, făcând gesturi obscene. El a fost dat judecățeii ca atentator la bunele moravuri. S’a descoperit că zarzavagiul în orele lui libere, când nu era ocupat cu specula, frecventa ședințele Camerei. Puterea suggestiunei și a imitației se dovedește încă odată cât este de mare ! í * Institutul meteorologic ne amantă că n’a fost mai cald decât de obicei» în Capitală. Luam notă ca să ne fie răcoare, — și pentru ea, în același timp, primăria să nu despere că, n’are apă ! ! * , Leul scade mereu la Paris. D-nii Brutinel și ceilalți se răzbună cum pot pentru eșecurile lor; iar guvernul e încântat de acest fapt care îi dă prilejul a spune opoziției: „Vrdeți ce rău faceți că nu ne lăsați să lucrăm, din cauza aceasta zeul scad!?!“ . Ziarul „îndreptarea“ desmiinte eșirea din cabinet a d-lui Titluescu, afirmând că va sta pentru a aplica impozitele Cum aplicarea impositelor este o chestie de natură insolubilă, d. Titelescu s’a declarat astfel inamovibil la minister. Noroc că vorba: „Omul propune și Dumnezeu dispune“, este mereen ș: pretutindeni -adevărată, — ....----------------------------------------------------------------------------------------- - SPANIA ȘI MAROCUL - I stoarigsii ocupatiei spaniole In Nare». — Situata a &£iassi’gilor — Evenimentele tragice din turmă, au prânzăitori, mai bine slujiți de îmaruncat o lumină dureroasă asupra luptelor seculare dintre Spania și marocani. Orarte detecțiunn trupele« indigene și »rație unui complot de mult pregătit, generalul Sylvestru, comandantul suprem al forțelor spaniole din Maroc, cu tot statul său major s-a sinucis pentru a salva restul armatei și pentru a nu cădea în minele rebelilor. Actul generalului spaniol este demn de gloria militairă magnifică a Spaniei și a provocat admirația liniei întregi. Spaniolii, după prima surpriză și după înfrângere stern -retras spre Mdilla. Domnește mare excitare în toată peninsula și întăririle spre Ceuta și Melila sosesc mereu-Publicăm cele de mai jos asupra stări dfi fapt a spaniolilor in Maroc înainte de tragicele evenimente, pe cari le-am amintit. Spania trece prin grave încurcături economice în cari Franța se vede amestecată de aproape. S’ar putea totuși găsii fără o greutate o acomodare atunci când Franța își va fi rambursat datoria față de Spania și când își va deschide frontiera vinurilor spaniole. Presa franceză însă, arată că chestiunea Marocului este mult mai dificilă pentru Spania. „La Democrație nouvelle“ afirmă că Marocul a fost totdeauna pentru Spania o rană învechită, adâncă și înveninată, care o înfrigurează, cu atât mai mult cu cât Spania știe că nici voința, nici forțele sale n’o pot vindeca, și că ea o ține într’o stare de veșnică irascibilitate, prejurări, și una, norocoși decât spaniolii în Maroc. Chestiunea privită din punct de vedere economic este aceea în care intră discuțiunea portului Tanger. De fapt, dacă nu de drept, Tanger este neutralizat și pus sub controlul unei comisiuni internaționale. Astfel „Societatea pentru desvoltarea Tangerului“ din 1914 atribuia Franței 30 %, Germaniei 20 % și Austriei 3%. Aceste ultime părți au fost atribuite de la război încoace sultanului. La 6 iunie însă, un Dahir al sultanului acordă concesiunea portului Tanger unei companii franceze. .Acest fapt a produs în Spania o vie emoțiune. Ziarele germanofile și socialiste au acuzat Franța pentru imperialismul său nesăturat. Oficiosul „Epoca“ nu admite ca o concesiune să fie dată de sultan fără ca guvernele spanol și englez să fi fost de acord. Tot astfel „El Debate“ francofob recunoscut, scrie că concesionarea Tangerului nu este numai o ironie sângeroasă prin care s’a violat actul de la Algesiras, dar că Franța urmărește să anexeze Tangerului, nici mai mult nici mai puțin, să smulgă Spaniei nordul Marocului pe care aceasta îl ocupă încă de la 1893. Intorcâturile actuale Observând aceste întâmpinări ale opinienii și stării spirituale a Spaniei, presa franceză se întreabă care este temeiul acestei stări de spirit și de unde se alimentează aceasta cpiciuru: „ Cu aerul că este conciliatoare, presa franceză prin ziarul „La Démocratie nouvelle” afirmă că Franța nu urmărește să mărginească aspirațiunile unei țari vecine sau sa irite susceptibilitatea ei, dar ea nu poate să-și părăsească interesele proprii și legitime. Și ziarul adaugă că mai ales într o chestiune atât de dificilă ca cea marocană, Spania ar trebui să aibă o politică și un guvern, cari deocamdată lipsesc. Ciaita» venia spatioli in K«roc nonarium Chestiunea marocană are un dublu caracter:,politic și economic. Privită din punct de vedere politic, trebue amintit ce însemnează Marocul pentru Spania. După bătălia de la Jerez (711) până la cucerirea Grenadei (1492) istoria țărei a fost o cruciadă în contra musulmanului (arab apoi maur) inamicul ereditar și național. Spania nu a fost satisfăcută să-l expulzeze de pe tărâmul său, ceea ce de altfel a fost o ruină pentru agricultura și industria ei, și a dorit din răzbunare să-l înfrângă în țara lui, spre a face să se plece astfel semiluna în fața crucii. Dar deși a pus piciorul in Maroc chiar din secolul XVI sub Carol Quintui, care a cucerit Ceuta,', Melilla, Penon-Velez, etc.. Spania n’a cules de acolo decât mici avanstagii pentru sângele și banii eh*'* tulți, și a avut parte mai mult de înfrângeri decât de victorii. Astfel astăzi nici cu Beilingwer nici cu Sylvestre n’a înaintat decât câțiva kilometri și n’a putut să se asigure de Tetuan. Riful în Mediterana este una din țările cele mai inaccesibile din lume. Raissule bravează, dejoacă și respinge toate atacurile spanioe. Astfel Marocul spaniol nu face decât sa mănânce bani și oameni, să suscite lupte necontenite. Dar, cu toate protestele ziarelor, fie ele conservatoare sau liberale, cu toate că ministrul de război, generalul Eza, a promis că nu va depăși cele 180 milioane cheltuite, Spania nu vrea să renunțe la acest calvar. Ea consideră „Los Marruecos" ca un lucru al său, ca o posesiune rezervată numai Spaniei. Intre Spanie g? Franța „La Democrație nouvelle“ spune in această privință că Spania nu poate iertă și nu va iertă niciodată pe francezi de a fi fost mai între p ECOUR P roducția de cfirimne a Rubrului, pe luna Iunie, ■’» ridicat la aproape 8 milioane tone. La Florența va avea loc anul viitor un târg internațional de librărie, care, organizat peridic, e destinat să înlocuiască pe acel de la Lipsca, azi desființat. Sporterul unei gazete londoneze constată că cea mai veselă localitate din Anglia e Navestock, în comitatul Essex, fii azi să mai poată exulta oamenii în massă ?...Un nou raid aarian urmează a fi efectuat zilele acestea D’asupra Londre spre a se provoca ploaia artificială cu ajutorul aerului lichid care are propritatea d’a condensa norii —a»«— Școala italiană de arheologie din Atheniași misiunea științifică de la Rhodos au descoperit, in Anatolia, numeroaurme d’ale civilizației greco romane, care ar contribui apreciabil la rectificar;, istoriei antice. R U Legiuiri conflamate Am denunțat la vreme opiniei publice felul cum a înțeles să legifereze parlamentul d-lui Averescu, imediat după ce a rămas fără cuvântul și controlul opoziției constituționale. Proectele de legi cele mai scandaloase, prin care se puneau la cale afacerile cele mai veroase, se votau în prezența a 40—50 deputați sau senatori, în vreme ce din urne se scoteau 120 până la 150 bile albe. Proectele care se puneau la vot nu erau adesea trecute prin secțiuni și după cum mărturisește chiar un ministru, ele nu se aduceau nici chiar la cunoștința guvernului. Destăinuirea pe care ziarul guvernului o face în jurul panamalei Creditului silvic este cu adevărat sensațională. Această mare afacere de procop seală, pornită din inițiativa câtorva deputați interesați, deși a fost votată de Parlament nu, va deveni lege, căci așa ne asigură ministrul domeniilor. Dacă această panama a fost oprită la vreme, după cum a fost înlăturată și aceia a Reșiței, meritul nu este al guvernului ci, al celor care țin din scurt și denunță la vreme toate nelegiuirile tutui Parlament corupt și ale unui guvern venal. Mărturisirea d-lui Popescu-Cudalbu, dacă nu are nici o importanță în ce privește angajamentele pe care d-sa le ia, o are pe aceia că va puteaservi în viitor ca bun motiv de emulare al tuturor legilor de chiverniseală, votate sub actualul regim. Când d. ministru al domeniilor spune că panamaua Creditului silvic a fost adusă în Cameră din inițiativă parlamentară și fără știrea miniștrilor, mărturisește că actualul Parlament a votat legi pe care nu le aprobă guvernul. Ori, toată lumea știe că actualele majorități au votat și ele legi pe care le aproba guvernul dar nu le aprobau aceia care le votau. O astfel de operă legislativă e de la sine condamnată. NOTE Tricentenarul lui La Fontaine In vremea aceasta când amintirile se întorc spre trecut — și așa se întâmplă totdeauna când prezentul este trist — s-a sărbătorit tricentenarul lui La Fontaine, la Château-Thierry și cu ocazia aceasta, figura fabulistului a fost evocată în discursuri, in articole savante, in impresii trecătoare din gazetă. Dar e curios cum în tot ceea ce s'a spus cu ocazia aceasta despre La Fontaine s’a uitat să se scoată in relief cele două mari calități ale celui mai mare poet epic al Franței, — căci fabulele lui sunt epopeia claselor sociale din Franța — și anume sinceritatea și bunătatea. Sinceritatea o manifestă în însuși, faptul că trăind în vremea inegalităților de clasă și în timpul când regele era zeul descins din cer, el a avut curajul să biciuiască nedreptatea celor mari, injustiția de clasă și suferințele celor mici. Fabulele lui pe cari copiii le recită naiv, sunt satirele cele mai grave ce s'au adus unei societăți omenești întemeiate pe privilegii. Iar bunătatea lui o manifestă acest precursor al lui Fabre, prin dragostea de animale, de aceste ființe cari au și ele un suflet, doresc și simt durerea ca și noi. Și această umanitate era cu atât mai vrednică de lăudat cu cât venea in epoca aceea când marele Descartes făcea din animale mașini, și interpreta strigătul de durere al lor ca un simplu mecanism. Cu aceste calități La Fontaine merită să nu fie uitat și ca gloria lui să fie întărită nu numai pe o valoare literară, necontestată dar și prin meritele unui suflet care a cunoscut splendida atitudine a bunătăței și a sincerităței. Intr’o epocă în care proștii sunt atât de răi, literatura lui La Fontaine este un izvor de viață nouă și pură. I'etremus Eragiöía familiei lui Nixolas al 2-lea Cum a fost omorâtorul SI FAMILIA SA O carte — „Le tragique destin de Nicolas II et de la familie“, operă apărută recent la Paris, e o contribuție istorică și un omagiu adus nenorocirilor omenești. D. Pierre Gilliard, autorul a fost atașat, ca preceptor pe lângă familia imperială însă, cu începere din toamna anului 1908. După câteva ezitațiuni, căci ideia de a rămâne în țara sa natală îl reținea, dânsul a decis să se devoteze cu trup și suflet nouei cariere ce i s’a hărăit. Astfel a predat lecțiuni de limba franceza marilor ducese, asumându-și mai târziu și rolul de educator al lui Alexis Nicolaevici, până când a fost făcut prizonier de bolșevicî, odată cu suveranii detronați, neîmpărtășind însă soarta lor, din motive lesne de înțeles. Primele capitole arată că Romanoviî erau strâns legați între dânșii și că membrii familiei imperiale nu doreau decât să fie fericiți, tratăriiie țarului și realitatea Țarul lucra necontenit pentru binele popoarelor supuse, și se găsea tihnit numai în intimitatea pe care i-o procurau toți ai săi, împărăteasa inteligentă și instruită, nu se străduia decât să-și îndeplinească corect datoriile ei de soție și mamă. Fiicele — 4 la număr — se mulțumeau cu o viață ordonată, lipsită chiar și de amuzamentele obicinuite. Ele mai nutreau față de părinți o profundă afecțiune. Această familie așa de bine închegată a mai sporit în timpurile din urmă cu un alt copil, fapt care a provocat pretutindeni, acolo, o imensă bucurie. Lumea credea, prin urmare, că nicăeri nu poate fi mai mult senin și pace ca în jurul tronului rusesc, dar ea se înșela cumplit.. Lipsa de voință a lui Nicolae al II-lea, instrument al curtizanilor O dubla nenorocire atingea pe Romanovh. Una că Suveranul era fără voință, nu făcuse nimic pentru consolidarea dinastiei și fiindcă nu-și cunoștea poporul decât doar prin prizma curtezanilor săi. Iar alta se datora b npphiliei de care suferea Țareviciul, maladie hereditară și destul de redutabilă. Din această cauză împărăteasa a căzut în misticism, devenind prada traumaturgilor. Totuși, ea dobândi asupra soțului său, o influență covârșitoare, utilizând-o, evident, cât se poate de rău. Rolul împăratului în timpul războiului izbucnește marele război. Autorul descrie mai departe, sentimentele Țarului și Țarinei, cari indignați de agresiunea lui Wilhelm, deciseseră să rămâne aliați până la capăt cu anglo-francezii. Dar ambii nu puteau în mod absolut, să remedieze imensa dezordine, administrativă, vicuria intendenței, corupția generală. Și apoi nici nu alergau după un remediu, deoarece erau dominați de tradițiunea monarhică : refuzau sprijinul unei reprezentanțe naționale, a patrioților sinceri; împăratul voia să-și îndeplinească rolul și de aceia a luat comanda oștirea ; aceasta insă, nu era de natură a produce, neapărat, victoria, când guvernul se manifesta tot mai incapabil și germanii începuseră uneltirile în Rusia. Pe de altă parte, Țarina sporea încă gravitatea situațiunea prin disgrațierea Marelui Duce Nicolae, concesiunile făcute Dumei și prezența la Curte a lui Raspitin, un mizerabil de cea mai pură speță. Revoluția și detrefțșjipațiffBrm area Revoluția se apropie.,, izbucnește. Țarul abdică prompt, fără ’’ remite, fiului său, tronul, ca să constate imediat că Rusia nu mai poate lupta pe nici un front. Și cine nu cunoaște regretele de atunci ale Țarului. La Tsarskoe Selo, familia imperială a fost făcută prizonieră , dar se bucura totuși, de unele privilegii, așteptând plecarea în Anglia.La Tobolsk, lucrurile se agravează; nu mai au nici o știre ex-suveraniî despre evenimente , sunt supuși la un regim sever. Umilințele și vexațiunile devin sistematice din partea acelora chemați să supravegheze pe deportați Apoi survine călătoria spre Ekaterinenburg întreprinsă întâi de către Țar și Țarină, iar ceva mai târziu și restul familiei e trimes într’acolo. începutul agoniei T'lll ■ ! ■»»»»»—r Din aceste momente, agonia începe; Nicolae II trebue să se fi simțit pierdut. ’El era obiectul capriciilor sovietului local și pretinșii soldați ai gărzilor roșii trăiau veșnic beți, împreună cu captivii; spectrul morței își făcuse apariția. Numai credința religioasă mai susținea pe acești nenorociți : cântau adesea versete bi, la lîce în fața paznicilor înmărmuriți... Și în noaptea de 1 P-17 Iulie sur,veni măcelul în casa Ipatiei, scenă reconstituită, grație unei anchete, pusă sub îngrijirea amiralului Kolceag. Familia imperială fu ucisă atunci cu baionetele și focuri de revolver, iar cadavrele arse imediat. Țarul și Țarina,sunt însă mai culpabili decât îî vede d. Gilliard, căci d nu-șî dă încă seama de toate consecințele pe cari le-a produs politica lor nefastă. Nicolae II-lea a disprețuit totdeauna dezideratele Rusiei judicioase. Slab, retrăgea de multe ori concesiunile făcute în clipe de primejdie. Personalitățile superioare îi nelinișteau prin excelență. împărăteasa Alexandra a fost cu deosebire geniul răului atât pentru regim cât și în ce privește activitatea soțului ei, înlăturând orice urmă de rațiune sau sfetnici, cari ar fi putut aduce foloase reale țării. Și faptul nu poate fi negat mai ales de istoria vremurilor acelora, cue va condamna numai uciderea inocenților capi ai familiei Romanovilor. oa ] Singurul ziar din Ardeal care poate fi folosit pentru reclame și anunțuri de comercianții și industriașii din vechiul regat este ziarul liMATIREA «Sin Oa* UI Toate agențiile de publicitate din Unegreții primesc anunțuri pent ț acest xur CETAȚUIA dat» SIMICHISCSJ Prof. univ. Fiecare oraș mai de seamă are restaurarea ultimă, conform modei câte un turn de observație, un pisc de deal sau clopotnița unei biserici. Mai minunat punct înalt,,de unde se poate prinde cea mai frumoasă și întreagă rrte ebște asupra bătuiasi capitale a Moldovei, cât și a împrejurimilor ei molcomitoare, decât dealul Cetățuii, nu poate să fie închipuit. E ca un cinten ce desparte valea Nicolina de aceea a Bahlicului- A fost pe vremuri un loc strategic de o deosebită importanță iar pe vârful lui se înalță mănăstirea Cetățuia zidită în veacul al Vodă. De unde, se permise să fie înfăptuită de Le contedu’Nouy, turnurile mai masive de demult. O parte însemnată din istoria Moldovei, de la Duca-Vodă până la Mihai Racoviță, și chiar mai târziu si desfășoară în jurul acestei cetăți; din ea s’au păstrat vechite ziduiri cu ferestrele pentru finețe și inferi, e dreptul însemnate cu un brâu gros de mușchiu presărat cu stropii florilor ce s’au alătărat până sus. Chiar sultanul Mahomed al IV-lei s’a urcat, cu mare aiaut, ca să 17-lea de Duca admire frumoasa mănăstire proaspăt întorci o zărești, clădită cu cele două turnuri ascuțite, Isaj De sub zidul ei nordic, cel cu tur niște marnareturi, ce au înlocuit lanul larg al curbei,privirea alunecă asupra orașului, întins alene pe poalele dealurilor Copouhii și Șorogarilor. Pentru ca surpriza panoramei frumoase să fie mai mare, trebue de luat drumul ce înconjoară dealul pe partea lui sudică și care te scoate între două vii. E mai plin de farmec. Pălești domol ,prin o alee de nuci, de curând sădiți Sub ei, deoparte și de alta a drumtuîuri, sunt așternute fâșii di pânze țesute cu floarea deoare, a tentei, presărate cu digramele de argăt, a puțurilor de păpădie. Orașul e ascuns. Cel mult coaada Tătărașilor pare ca im sat, pe valea Bahtenului. In schimb, îndărăt, large la dealuri cu vii, se ridică în trepte până la Repedea, sub vârful căreia sclipește albira schitului Tărâță. Covoare de verdeață le acoperă. Când verdele smaragdiu al viilor stropite, când cel argintiu al păpușoiului în spic, când închisa culoare a livezilor ori a pâlcurilor de pădure, rămășița codrilor Hliecei, încotro împingeau oștenii lui Racoviță că toateCte nemțești ale lui Peront. Ademenit de priveliștile ce se lrpesc până spre dealurile Basarabiei încetate în miezul zilei din Cuptor, nici nu sfii când te afli în fața zidului dinspre sud, cu clopotnița masivă, tura cu dispoziție feudală. In camera de sus clopotele turnate la Danțca (Danzig) și Brașov, chemau lumea spre rugă sau dădeau alarma. In camera de jos erau așezate cele 2 tunuri de apărare. Pe fața clopotniței, azi încolțită de vreme, cu tencuiala căzută, este păstrată încă piatra în care e frumos cioplită stema Moldovei, capul de zimbru cu steaua între coarne și cu câte un cram nou deoparte și alta, totul închis într’o ramă de împletitură frumoasă în piatră. Ce mândru trebui să fi strălucit cadrul intrărei, unele medalioane orientale, variat cioplite, azi acoperite cu un gros strat de var. Pe poarta mare, atri în curtea împrejmuită de ziduri. Stau toate la locul Lor, în haina de primeneală ce li s’au dat de curând. Dar viața lipsește. E pustiu ca într’un cimitir. In mijloc, pe o înălțime, se înalță biserica au brâu împletit de piatră, întovărășit de două chenare fine ca de dantelă, cu șirurile de banițe dese deasupra, cu frumoasele pervazuri de la ferestre în Veiate prin bumbi de piatră cu sculptură orientală, fină. Doar toaca și Gocaim! de lemn, rezemate de ușorul intrărei arată că măcar slujbele mari se mai fac, când glasurile călugărilor deșteaptă ecou în biserica goală de credincioși. La locul lor sunt păstrate curțile domnești și vestita sală gotică, căiile egumenești, ce găzdui,se azi pe convalescenții, bolnavi de ochi, de la Frumoasa. Rar câte un călugăr ca o umbră, rătăcește prin curte, în locul călugărilor grași de care vorbește A. Russo într’o scrisoare către Alexandrie Izolată, în mijlocul grădini de zarzavat, se înalță ruinele •băi domnești acoperită de ierburi și în care se păstrează, drept curiozitate, careta lui Cuza-Vodă. Acolo unde mai înainte domina viața ostașilor, a curtenilor, a domnitorilor asediați ori veniți pentru reculegere, se întinde liniștea mariei, deși, dacă ar fi fost oarecare grijă, în vechile clădiri ar fi putut reînvia măcar o tipografie bisericească, cum a fost odată, așa de vestită încât cărțile tipărite în ea treceau granițele țării. Pășești mai departe. Evlavia timpurilor de glorie e întunecată de nepăsarea celor de azi. Abia cotești colțul zidului nordic, rămas din închietura cu al patrulea zid, surpat, dinspre apus, și priveliștea te înviorează. La picioarele dealului, lașul doarme în aburul de zăduf al miezului zilei de vară. Sclipesc clădirile mai răsărite, începând cu cazarma de la Copou și până la baroca restaurare a Palatului domnesc, în reparație de aproape un sfert de veac, cel mai caracteristic exemplu al gospodăriei destrăbălate din tara în care milioanele se transformă voit în fum ș sorum. Sclipesc mai ales numeroasele biserici presărate în cartierele odinioară creștinești, înverzite de pomi; pe drumul Socolei o pata cenușie de case scunde, una lângă alta, a celor care nu simt, se pare, nevoita de aer, ori de umbra "Unui pom. Depărtarea acopere ruinele- Orașul doarme, te mângâi că e liniștea provenită din căldura apăsătoare. Câteva ogegi înalte, câteva clădiri masive, în cărămidă aparentă, sunt semnele unei vieți industriale, deși fumul ei iese din coșuri, iar sirenele, afară de una, răgușite, de la ateiierele căilor ferate, nu anunță vremea mesei de amiază. Frumoasa, Galata, Cetățuia, împrejmuite cu ziduri, povestesc trecutul mai vijelios. Ruina nouă a Palatului domnesc amintește de forfota de odinioară. Pe locul iazului de la Nicolina, stăvîlat odeta pentru petrecere domnească, sunt presărate căsuțele mizeriei. Cuprinzând cu ochii întinsul oraș, numai luminoasa clădire a liceului internat, cu ferestrele scânteind la bătaii soarelui, aripa, în sfârșit acoperită, a facultății de medicină ori clădirea masivă, cam ascunsă între pomi a palatului Universității, îți mai dau ceva încredere în viitor. Acolo ,e salvarea bătrânului Iași, căci acolo e pregătirea generațiilor tinere, poate mai energiile, masca durere de ruinee vechi și nouă, mai chibzuite în gospodăria sănătoasă a țări, decât cea de azi. Tristețea te cuprinde fără să vreai, înfățișândui-se în minte ce-a fost lângă ce este; ea e risipită însă repede, de îndată ce privirea alunecă peste casele îngrămădite, spre cadrul natural, veșnic înviorător, al orașului adormit Zidul înalt al dealurilor dinspre sud, cu Repedea ca turn, închide câmpul larg al dealurilor mărunte, acoperite cu vii, livezi, ogoare or imașuri. Jocul umbrei norilor, pe fondul verde, stropitici și colo cu galbenul roșcat al lutărriilor,mărește farmecul , partea ce nu i se va lisa lașului, ce nu se ruinează și care rămâne marele izvor al reculegerii, al liniștii adâncii, atmosfera propice pentru desăvârșita desvoltare a lașului cultural, singura sperană ce pare că i-a mai rămas. Pentru a putea prinde lărgimea orizontului variat în care e așezat lașul, numai dealul Cetății 1 poate servi de minune. ----