Viitorul, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 4142-4164)
1922-01-01 / nr. 4142
áfa *■*== ix țara «WBATm, . “ • SÄ- • • 4 «I S,tal. '/.f SJ 81 * STRADA ACAăîaUEI 17 S« prime. direct I, Ari,aüi,l,|h ,.i,rolul Uni, ^Él Bá3fi W .... ............. tZ“ O ___ m,e.|,a M/Min.41„ „ Administrația M,.B „ 3/U “-V “ ROMONSTit 5 Desigur ca una p lin preocupările de expetențe ale ^aric[rui guvern serios, este situația-3liea- financiarii <și economică a a^1 critică. Oricami ar *L »lua mijloacele de îndreptare a acestei situatiuni, un lucru este evident și anume că opera de consolidare economică și finan iară, după doi ani de neutralitate», după alți doi ani de războiu și în sfârșit după încă doi ani de politică greșită nu se poate îndeplini ■*’e azi pe mâine. Cei cari ar susține că se pot apuca în această roblemă a consolidării financiare soluțiuni cari să dea efecte gruL unice și radicale ar înșela opinia publică cu făgădueli ademenitoare dar Lrealizabile. Partidul liberal. Partid serios de guvernământ, *r*’a susținut nici odată că restabilizăm situatiunei 0eonomico și fino 11 <^iare a Romaniei se poate face fără să se ceară cetățenilor sacrificii drepte fată de ceea ce era înainte de război", și a adăugat "totdeauna că îndeplinirea acestei opere va cere timp. De ce este acces»*1’’ timpul? Presupunând pildă, că sar putea egaliza «fintr’n zi într’alta, moneda noastră ca francul s’ar prouce in intreaga viată financiarru și economică a țărei, ca și în * Ticasările Statului, un "resechilibr"KJ brusc, care ar paraliza orice activitate. Consolidarea monedei, suprimarea efectelor infuitiunei și restabilirea x* lartiionului trebis.*A gradat, printr’un, iiroRiani care să se aplie pjrți'nmi mulți pui consecutivi, *așa ca revenirea la starea sănătoasă și normală să *0 fiUia f“10 zgurduiri Războiul general a adus după sine o perturb@are atit de adîncă b -dori încât în^năt^i^v.itti# ăpeat <-n încetul."— TO- teema.* - «***'• ,lui orgailS1Ü I. n!_ jidare 1 nciara tmin nică nu se poate face apoi decât printr’o polițai paralela conomică, care să tinda la spo-uoa productiunei în sgenere la activirea exportului și, de a, bx .fiziÂtatirea schimbului. Or, penta aplicarea acestei politici și Pentru ca ea să dea roabele așteptate, se cere de asemenea timp. Și mai este în condițiune indispensabilă pentru ca opea de consolidare finan ciară și_ cmiomica Să se poată îndeplini: este continuitatea ei. I» do, ani toată liniște a putut vedea , efectele dezastruoase pe cai le-a avut lipsa de ex»«ceptie umbră m nolitca economică. Măsuri luate au erau a doua desființați pentru a fi înlocuite cu altele tot așa de răufăcătoare. Lipsa ceasta de continuitatest"< de primătie serioasă, de concepție unitaă și sănătoasă a agramat și mai mic răul, și de aceea am asistat I cintinue frământări, cari au usrtmat pagube incornsensurabili pentru economia generală a țirii. Dar într'un regim parlaiului, ca al nostru, cui» se poate unjura continuitatea guvernelor mțitioase, capabile de o sforțare ureodica, ordonată și continuă. Pentru îndreptarea unei situatiuni atât de critice. Se poate asigura aceasta confonuitate, dând tarei încrederea că într’adevăr partidul care primește Cu răspunderea grea a unei situațiuni critice, e destoinic să ducă la bun sfârșit aplicarea unui program împărțit pe o perioadă de mai multi ani, ca unitatea de concepție și coesiunea lui îi îngăduc să facă sforțarea continuă și tenace, fără de care măsurile bune pe cari le preconizează, nu pot da, roadele bine-facatoare pe cari țara le așteaptă. De aceea privirile ei se îndreaptă cu încredere către partidul național-liberal, singurul organism politic capabil să facă această sforțare. Cu acel bun sunt și cu acea percepțiune clară a necesităților vieței de Stat, opinia publică își dă seama că atâta vreme cât, prin fel de fel de combinațiuni și inovațiuni politice, nu se poate asigura durabilitatea unui guvern serios și capabil, nu poate fi vorba de începerea operei de consolidare financiară și economică a țarei, și că singurul partid serios care poate asigura României împlinirea acestei opere, prevăzută cu programul său de guvernământ, este partidul național-liberal. «...—....... »».C« i NOTE wmmmmmmmmm In Bulgaria si la noi ,i“Șu revistă de popularizare culturală găsim istorisirea a două cazuri cari au rostul și semnificația lor. linul e următorul: De mult, in Humulești, în satul nalta! al celui mai expresiv scriitor român, al celui mai legat de sufletul românesc primitiv. In satul lui Creangă, se află în ruină o casă care nu poate să adăpostească familia celui ce a murit, cum a trăit, în sărăcie deplina,m»! "" . Revista aceasta ne reamintește de hotărârea luată în Senat prin care aer naturii se obligau ca din diurnele lor Joc o zi să 30 strângă sumele necesare restaurărei omenești a căsuței marellui om. Dar pe cât de maijim a fost gestul, pe atâta a fost de ușor uitat. Al doilea caz. In jubileul poetului Bakaloff, Bulgaria mizeră cum este astăzi, ia făcut un dar bardului ei national de 80.000 franci și încă 100.000 pentru constituirea unui fond cultural care să-i poarte numele. N’a fost instituție culturală care să nu-i dea poetului ceva mai mult decât un discurs, adică un dar ajutător efectiv vieței. Credețim că o paralelă între aceste două cazuri ne duce la închieri puțin măgulitoare pentru noi, și ne dovedește că In Bulgaria, care cu mult dinainte de război, avea una din cele mai bogate colecții de folklore, are, astăzi, în mizeria ce se găsește, destulă putere de a recompensa pe oamenii ei mari înconjurați de întreaga afecțiune și recunoștință a poporului. Talia noi marilor scriitori de antologie nu le putem face biografia completă pentru că ar trebui la fiecare să notăm; mizeria îa care a trăit. Iar astăzi, chiar astăzi ne jucăm cu donațiile acordate postum familiei unui Creangă, și găsim destule subtilități pentru a nu înfăptui ceea ce o datorie de popor civilizat ne ar obliga să facem. Sunt comparații cari nu au nevoe de analize mai detailate. Ele păstrează causticitatea în chiar termenii ce le compun., PETRONIUS j CHISTIUWEfl oezaa HflBItQB franța treime sfi-si păstreze înarmările - Bacariggaar a lui Hoffmanni fostul tavan dawțalfuse iar șervana pe frontal rusesc . Generalul Hoffmann, fostul comandant al trupelor germane pe frontul rus, a declarat, ziarului „Le Matin“, următoarele : „Franta trebuie să-șîi păstreze înnarmările, nu din cauza pericolului german, ci pentru că amenințările rusești devin tflt mai îngrijitoare. Pericol»! »cvistalor ruseșt T., „... _____ 1 . 1 1 In adevăr, guvernul sovietelor susține, de câțiva ani, o vie ofensivă împotriva tuturor statelor europene prin propagandă și organizațiuni revoluționare, stabilite în sânul acelor state. Speranțele bolșevismului se reazămă mai ales pe faptul că guvernele occidentale sunt incapabile să găsească o soluție pentru refacerea Europei. Lenin a spus chiar că statele europene, grație diferendelor economice dintre ele, prepară popoarele pentru bolcevism. Cât ne privește pe noi, clasele uvbere au o profundă eroare de bolcevism , dar dacă mizeria va crește, disperarea ar putea arunca pe germani în brațele Moscovei. Pe de altă parte, n’ar fi imposibil ca Polonia, minată de dificultăți interne să sucombe, mai devreme sau mai târziu, sub presiunea unei noulefensive rusești. Complect dezarmată, Germania nu va putea atunci să se apere contra atacurilor bolșevice din afară și a agitațiunilor comuniste din lăuntru. Un regim al sovietelor la Berlin, după sugrumarea Poloniei, ar fi singurul guvern care s-ar arăta ostil Franței. In cazul bokevislres Germaniei Dacă, printre expedițiune militară, Franța ar încerca să împiedice forțiiiv ©- uluiî. .aratele roșii în Germania, bandele bicevice H‘itrui argial la o retragere grabnică, silind pe francezi să ocupe mare parte din teritoriul Reichului. Dar va fi posibil ca Franța să suporte o asemenea uriașă mobilizare de forțe. Tată de ce cred că guvernul d-lui Brianul trebuie să-și mențină vederile, respingând orice propunere care ar tinde la dezarmarea Franței. Mai mult, am convingerea că numai o expediție mari Utilitari ar fi în măsură să readapteze Rusia la economia mondială. Popoarele europene vor accepta această intervenție contra bolșevismului, căci vor înțelege că evanghelia lui Lenin nu are nimic comun cu adevăratul socialism, că lupta împotriva sovietelor va aduce eliberarea uvrienilor și țăranilor ruși. Pe d’asupra, popoarele vor vedea lămurit că bunul trai al lor atârnă de refacerea Rusiei. In special, Franța va recunoaște că numai această politică îi va garanta miliardele împrumutate. Trebuie să adaug. apoi, cu statul francez exploatând împreună cu Germania și Anglia bogățiile rusești, ar realiza așa de mari beneficii că pierderile războiului vor fi larg compensate. Această redeșteptare economică a Rusiei, pe urma geniului și mâniei de lucru a celorlalte state industriale, s-ar face și în interesul poporului rus, neputincios de a se ridica prin propriile sale mijloace. Exploatarea economică . După un proect al d-lui Arnold Rechberg, bogățiile rusești ar fi exploatate de către un consorțiu la care ar participa, în mod egal, puterile interesate. Prin această melodă de cooperare va înlătura conflictele asupra diviziunei sferelor de influență în Rusia, conflicte cari se vor produce, altminteri, foarte curând. Capitalul necesar va fi constituit pe sclava resurselor naturale ale fostului imperiu. Dacă Franța, Anglia și Germania, unite printr-o seioasă comunitate de vederi, ar întreprinde opera de refacere a Rusiei, această sarcină gigantică ar da așa de importante profituri, încât desentimentele între cele trei state ar dispărea fără urmă, înlăturând ideia unei revanșe germane contra Franței. Bine înțăles, vor trebui oferite garanții pentru ca guvernul Reichului să nu poată întrebuința trupele germane, de pe frontul sovietic, și detrimentul poporului francez. Aceste garanții ar consta în furnizarea materialului de război, numai prin intermediul industriei anglo-franceze și în al doilea rând, Franța ar păstra pe teritoriul său cea mai mare parte din armata națională. Astfel, comandamentul francez va putea, oricând, să-și trimeată oștile în interiorul Germaniei spre a face ca tripla alianță economică să fie respectată. Anglia, la rândul ei, ar avea latitudinea să aplice blocusul general, în fața căruia e greu să reziste cineva multă vreme. Pacificarea și refacerea economică a Rusiei, cu ajutorul mijloacelor expuse, ar deschide noui orizonturi umanității, vindecând multe din rănile războiului. De aceia — termină generalul Hoffmann — voi preconiza-o totdeauna, indiferent de felul gam vor îi primite opiniunile mele' ZI CU ZI -3U Leul nostru se&e în mod vertiginos, deși d. Titulescu afirma cu certitudine că l-a stabilizat la zece centime. Multă vreme va mai suferi țara glumele sinistre ale celor ce o duc de râpă ? ți D. N. Iorga care a fost unul din tovarășii cei mai buni ai țărăniștilor îi arată astfel: „De la început a fost un partid cu porție deschise. Un singur gest de pocăință democratica, și era primit oricine. Avea voie să-și aducă și bagajul, orice s-ar fi cuprins în el, numai să fie greu. Foști liberali, germanofilii patenți (d. d. Coandă, Antonescu), agenți conservatori ocupau locuri de frunte“. Cele ce scrie d. Liga despre țărăniști sunt la fel cu cele scrise de noi. Ne deosebim foar* în aceea că părerile noastre nu au avut nevoe să se schimbe așa de ușor ca ale d-lui Iorga. * D. Eftimid s-a besfectat de d. Ressu pentru a-șî menține o funcție în care singură demnitatea celui ce o grupă o poate face respectabilă. D. Eftimiu știe și se repede — dovadă cetățenia română în război— de lucrurile și oamenii ce nu-i pot fi de folos momenan. * ministerul La externe G. Derussi 1 Ministerul Tot... de râse.Quintus m [UNK]Hi ECOURI Academia științelor din Paris decernând un premiu de 50.000 franci savantului Georges Claude, acesta a renunțat la premiu in folosul savanților francezi săraci și pentru înzestrarea laboratorului de cercetări științifice de la Colegiul Franței. Statistica făcută la 15 Noembrie trecut la facultățile din Paris, arată că acestea numără 1110 studenți francezi mai mult și 330 studenți streini mai puțin decât anul trecut. Descreșterea numărului studenților streini se datorește fără îndoială schimbului valutar. Intr’o conferință ținuta la noadra, profesorul Irving Fisher a semnalat faptul, pe care-l cunoaște dintr’o lună de toată încrederea, că un chimist german este pe cale de a fabrica aur sintetic prin influența electricității asupra altor metale. Plata reparațiunilor în cazul acesta ar însemna o mare farsă, și Germania în los să sufere ar putea să beneficieze de o avuție enormă prin exploatarea acestei noile pietre filozofale. Se semnalează că în anul acesta până la Octombrie, Anglia a exportat mărfuri pentru 518 milioane livre Sterlinge și, a importat patru o valoare de 827 railiioane livre aterlinge. in jurul anul apei O UNIRE rau înțeleasa „Gazeta Transilvaniei“, organ al ■partidului national din Ardeal publică un apel frățesc la unirea tuturor românilor, „din Ardeal“. Suntem primii în a înțelege necesitatea unei uniri între toate elementele cinstite și de ordine în această țară. Înțelegem de asemenea necesitatea ca, in momentul când refacerea morală este una din primile ceruri ale vranei, toți oamenii de bine să-și dea mâna pentru susținerea unei cauze atât de mari. Un lucru însă rămâne neînțeles , întru cât există trebuința ca unirea să se facă numai între „românii din Ardeal“, ca și cum Carpatin ar mai fi o graniță ? De unde vine nevoia unei astfel de uniri regionale, și contra cui s’ar îndrepta ea r Ardealul a suferit mult în trecut din punct de vedere național. In totdeauna a găsit hisTi, la momentul potrivit sprijin moral în patriotismul luminat al vechiului regat. Intotdeauna și-a îndreptat gândurile spre unirea tuturor românilor, în care vedea garanția desvoltărei sote viitoare. Aiz, ca și în trecut, poporul românesc din Ardeal știe că singura garanție a desvoltărei neamului stă în strânsa colaborare a romănilor de pretutindeni și în ajutorul pe care necondiționat și-l vor da în orice împrejurare. ( Pentru aceasta credem că numai apelul frățesc la unirea românilor, de pretutindeni între hotarele Romăi nici întregite, poate avea răsunete la inimile românești din Ardeal. De altfel, pentru îndeplinirea scorului principal al acestui apel adică i ,APARAREA INTERESELOR SPECIFICE ALE ARDEALULUIt și a < Intereselor generale ale țăreii (am păstrat proporția caracterelor, tipo j grafice ale apelului), românii din Ardeal au o altă părere care s’ar exprima astfel: „APARAREA INTERESELOR GENERALE ALE , VAREI și intereselor specifice ale Ardealului“. Iar pentru realizareacestei domnii unirea românilor de pretutindeni este o categorică cefantă, peste care nu se poate trece fără a primejdui însăși existența ceamului. î Am suferit prea mult în trecut, c pentru a nu ne da seama azi că numai unirea tuturor românilor poate însigura consolidarea națiunei și, c pentru acei ce nu voesc să înțeleagă acest mare adevăr, amenințarea con 1tiind a străinilor din lăuntrul și din afara hotarelor se însărcinează să ț E-o amintească. ----------------....0......-------------- c d Inclinarea americanilor Exploatarea prejudecăților Interlocutorul oaspelui francez avea dreptate. Secta K. K. K. agită în prezent America de Nord și oferă unui psiholog un subiect interesant de observație. Ce este Ku- Klux-Klan? Aceste trei cuvinte netraductibile sunt denumirea unei societăți întemeiate în 1915 de d-rul William Simmons, pastor metodist și emerit profesor de colegiu. Statele Unite sunt, după cum se știe, paradisul profeților, messiilor,prestidigitatorilor spirituali și șarlatanilor gândirei. Un pământ pur care au înflorit succesiv un Young și un Dgindie este un Eldorado al retorilor iscusiți. Bizuindu-se în iz- ibanda iluștrilor săi strămoși, d-rul Simmons s-a hotărât în 1915 să exploateze prejudecățile compatrioților săi. In acest scop, el a întemeiat societatea Ku-Klux-Klan. Dar cum cunoștea bine puerilitatea, entuziasmul tineresc și caracterul afectiv al americanilor, s-a grăbit să dea acestei secte un aer mistic, spre a putea exalta imaginația mulțimii. K. K. K. a avut de obiect la origină să stimuleze ura în contra negrilor și să exalteze prejudecata rasei albe. In urmă, d-rul Simmons, care este un limbițios și care visează fără îndoi "«[lă succesele lui Luther sau Mario ] net, a lărgit câmpul de ură al sec ] ." Acesata a devenit focarul antisenofobiei. In Ș1 ,x?‘ , rea fobiilor, vicleanul Sîft»iPmuții' a creiat întâiul tțagerarhic. £ numit „Vrăjitor Imperial al societății K. K. K.“ și și-a citit evanghelia credincioșilor săi. Această evanarhelie se pronunță exclusiv contra evreilor, căci ei nu cred în religiunea creștină. Expulzează pe catolici pentru că ei sunt supuși unei autorități străine de guvernul Statelor Unite și înlătură în sfârșit pe negri și pe străini. După aceste directive, Vrăjitorul Imperial a hotărât o uniformă pentru adepții săi : o,obă și o glugă albă împodobită cu cruce și cu semne cabalistice. Apoi a redactat riturile nocturne cari in general se sfârșesc printr’o progresiune pe drumurile publice. Astfel în acest secol modern, în țara caselor cu zeci de caturi și a electricitații, se pot întâlni la miezul nopții în unele orașe din Middle West, ortegii evocatoare ale evului mes tiu și inchiziției, sectă Stramnul întârziat pe străzi va vedea fără veste trecând printre ilonă trava va vuri un grup de oameni cu glugi albe cari murmură cuvinte neînțelese. Unii de cruci aprinse cari ar ținea «teahiistul procesiunii lumini spectrale. Alții, mai moderniști, agită drapele americane. Cei cari vin mai în urmă poartă un catafalc, pe când ariergarda cântă chiar trâmbițe. Străinul «imit privași», trecând pe adepții sectei și se întreabă dacă treime să râdă sau și plângă in fața acestui spectacol în care fanatismul și ignoranța sunt amăgite de burlesc și de parodie. Cum își procură fonduri conducătorii asociației In cel dintâi an al existenței sale, secta o ducea foarte greu. Vrăjitorul imperial Simmons abia își acoperea cheltuelile. N’avea decât de discipoli, și eu 54 de adepți un Messin n’ar putea să se plimbe ca automobilul ! Dar în America, atunci când o specialitate farmaceutică sau o religie nouă e periclitată, ele sunt însuflețite de o publicitate bine înțeleasă. Astfel Vrăjitorul imperial a avut norocul să câștige pentru cauza sa pe d-na Tyler și d. Clarke, doi experți in publicitate, cari în câțiva ani multiplicată ers o sută de mii numărul credincioșilor. Contribuțiile partizanilor Povestitorul din „Le Journal“ recomandă tuturor industriașilor de pe pământ, maestria ca »*are cei doi protectori ai Vrasterniei imperial au făcut reclamă »cetei K. K. K. B au început prin a atrage pentru nedibtă cauză pe toți vânzători vânzătoarele din voagarigg. Cotizația îi fost fixaui dolari. Din acești IP dolari, intermediarul care știuse să facă noi adepți, păstra i dolari pentru comision și trimetea,li vrăjitorului local. Acesta la rândul său păstra câte un dolar de fiecare discipol și trimetea restul de 5 dolari tezaurului general al Sectei. Tot deodată fiecare membru din K. Kli* trebuind sa poarte roba și glug în timpul ceremoniilor era nî.lo și să mai depună câte 6 dolari pentr cheltueli de uniformă. Dar tocmai aci se poate vedea admirabilal simț pentru afaceri al Vrăjitorului imperial, care, în loc să cumpere uniformele de la detailiști, a avut ideia să întemeieze o uzină pentru glugi și sa fabrice el însuși costumele credincioșilor săi . Aceasta i-a permis să realizeze un beneficiu frumos, pohtistate și glugile ce le procura 1 dolar. îl costau numai cota Datorită acestei cifo, uite, K. K. K. posedă asiaLmina sute de mii de depți iar tezaurul sectei se ridică la mai mult de 5 milioane de dolari, adică aproape 7ă milioane franci. EXCENTRITATEA AMERICANILOR NOUA SECTA .RELIGIOASA sau ȘARLATANIE 7 — Cum sa pot exploata areia dată a poporului- pentru Clini procedează NOUĂ tot ce e fantastic explică ivirea în-------------------Statele Unite a unei noui societăți secrete cu un caracter mistic-religios, care a fost înființată în anul 1915. Un colaborator al lui „Le Journal“ vorbind de această societate, povestește, în modul următor, ce s’a întâmplat într’unul din apartamentele din New York. Luminile salonului s’au atins pe neașteptate și în penumbră a apărut o fantomă care ținea într’o axână o carabină Winchester. Ea era învestmântată în alb, purtând pe cap o glugă cu două găuri în dreptul ochilor și cu inițialele K. K. K. S’au reaprins apoi lămpile și fantoma și-a scos gluga. Era unul din oaspeții casei. El s’a întors spre mine râzând și mi-a zis: Mi-am permis această mascaradă în cinstea dv. Am vrut să vă dovedesc cum pot să conducă un mare popor, misticismul și ignoranța. Gluma neplăcută ce v’am făcut este una din manifestările ultimei secte politicereligioase din Statele Unite, și care se numește Ku Klux-Klan. ------------- f Protestul cetățenilor conștienți Firește că uimitoarea prosperitate a acestei secte a ridicat protestări, din partea acelor cetățeni americani cari nu poartă glugile fabricei Simmons et Collimited. Ei s’au ridicat de asemeni contra mijloace hair Continuarea în pagina 2-a Cronica dramatică de CORNELIU MOLDOVANU ■— TEATRUL REGII* MARIA și candriu“, trag^di^1]__cinci_acte de Grillparzer, traducere în versuri de H. G. Lecca. Vinul 23 Noembrie. A doua tragedie pusă pe afiș de impania Bulan«a in stagiunea a<asta, a avut mi puțin noroc. Intri © sală supra trălzit și, încât bieții spectatori abia greau respira cortis,a ridicat târul pentru a lăsa sa i se desfășoare în chii noștri tragica poveste de iubirii lui Hero și a lui Leandru. In fiecare capodoperă dramatică vom găsi o pasiune dominante, iar desnodământul va fi întotdeauna încununat de la morală. De pildă: Pasiunea de căsitenie în.Romeo și Julietta" e iubirea, iar sfârșitul tragic al celor doi imanți pe care păcatul nu i-a atins, de pare logic. Mai întâi, potența exagerată a pasiunei nu se poate împăca, după judecata medie, cu viața normală. Nu ne putem închipui pe Julietta și pe Romeo căsătoriți, având copii și fiind stânjeniți de griji casnice. Neînfrânata lor iubire era atât de puțin pământeană, încât nu putea avea altă dezlegare decât ln moarte. Intrucât privește ideea de unire a două suflete care stă în însăși germanele iubirii, ea nu poate triumfa niciodată, după concepția shakespeareană, tn vremelnicia vieții, ci numai te veșnicia morței. Aceiași concepție tragică stă la temelia tragediei „Faust“. In clipa când idila Încetează și Începe tragedia, țipete de fericire care țâșnește de pe buzele celor doi iubiți, in noaptea cu lună, poartă în el osânda neființei. Fericirea nu e pământeană, și cutezanța acestei năzuințe va fi pedepsită prin păcat, iar păcatul va fi răscumpărat cu moartea. Richard Wagner pune la fel problema în Tristan și Isolde, și pentru a așeza în evidență picătura de miraculos care Însuflețește iubirea, genialul autor al dramei muzicale o ascunde într-un filtru, care nu însemnează altceva decât oarba voință a fatalității antice, veșnic reîmprospătată. Autorii moderni au desrobit această pasiune de sub teroarea divinității, a hazardului sau a fatalității, — socotind-o o simțire pur simenească, in legătură strânsă cu voința, sau, în cel mai complicat caz, emanând din propria noastră personalitate, desfășurându-se sub contului nostru și in totdeauna paralel și răspunderea omenească. Nici o e,pe Armand Duval nu vede amesteul miraculosului sau răzbunarea diavolului, în avântul său pătimaș pentru „Dama cu Camelii". In teatrul uidern iubirea e o simțire pur omeneasă, care tinde de la suflet la suflet făr filtruri, farmece, blesteme sau spășiri. La autorii antici și in deosebit la tragicii greci, iubirea nu avea nime teatral în sine era o simțire porabilă de zei, simplă, firească, Încât nici nu merita atenția autorului dramatic. Grillparzer, în tragedia sa,urmează calea de mijloc. Ni o fatalitate deplină, nici liber arbitism întreg. Eroii săi sunt mai mult moderni decât antici, deși poartă cutumul de acum douăzeci de secole ș i se prosternă după ritul lui Appolo. Hero și Leandru, sunt tot atât de puțin antici, ca și Phedra lui Racing ori Cinna altei Corneille. Grillparzer e mai aproape de Goethe, decât de magicii francezi, și nu reprezintă nici o culminantă în evoluția poeziei universale. Legenda din care s’a inspirat poetul vienez e simplă. La Sestos, pe țărmul Helespontului frumoasa Hero a fost sfințită ca mare preoteasă a Aphroditei hându-și astfel rămas bun pentru totdeauna dela plăcerile lumii și ale vieții. Dar tânărul pescar Leandru apare, aducând cu el ispita, setea de viața adormită o clipă, și iubirea risipește repede toate vrăjile mistice ale credinței, asvârlind-o pe Hero în brațele iubitorului și iubitului. In fiecare noapte inimosul pescar din Abydos trece înot Helespontul, la Sestos, unde adorata il așteaptă în chilia ei. O luminiță aprinsă la fereastra din turn, călăuzește ca o stea, drumul peste ape a cetei așteptat. Apoi tânărul se cațără de stânci și sue sprinten zidul până la fereastra fermecată. Nopțile de iubire se perindă lacome de sărutări, străjuite de noroc. Și Hero își aduce aminte de cuvintele mamei sale care i-au prevestit fericirea în dragoste,și nu în religie. Marele potet al templului a prins de veste, și în noaptea următoare, pe când Hero dormea, stinge luminița de la fereastra turnului. Leandru răsfir cește cărarea printre valuri, și învins de furtună, își sdrobește trupul de stânci. In zorii zilei marea aruncă pe țărm cadavrul însângerat, în lamentările iubitei desnădăjduite. Destinul nu putea îngădui atâta iubire pe pământ. Dar moartea, mai îndurătoare, făgăduește continuarea acestui vis mărginit, pe culmile albastre ale Instelării. Tragedia tui Grillparzer e o operă lirică. E mai mult o înșirare de tirade pătimașe, ferbinți, brăzdate de o imaginație colorată și violentă, decât o desfășurare de energie dramatică. In privința aceasta se aseamănă cu dramele lirice ale literaturii engleze din veacul al XVIII și in deosebi cu opera lui Shelley sau Byron, fiind mult mai teatrală însă. Interpretarea a lăsat mult de dorit, atât ca ansamblu, cât și ca protagoniști. D-l Toni Bulandra, în Leandru, a suplinit pe fratele său bolnav, cu toată neîndemânarea suplinitorului. Nu știa rolul. D-ra Gina Sandru în Hero, a fost departe de succesul pe care l-a repurtat in „Cidul". Numai în ultimile scene axa recunoscut pe interpreta Chime cel Bățos, fără comunicativitate și oarecum nesigur de rol, astfel ne-a părut «1-1 ». Bulandra în marele preot, după cum d-l Băltäteanu nu a putut « un Naultleros care să merite toate laudele. Montarea, cu excepția statuelor zugrăvite prost din primul act, destul de frumoasă. IWMMMIHWWIIMMIIH [filialii țiM. Reclama este cel mai bun mijloc de a vă face cunoscute mărfurile și produele fabricate. Uzați de «0 în cea mai largă măsură In stăruți fi VIITORUL 1* care este cel mai răspândit dintre ziarele politice, are și tariful cel mai redus. 11