Viitorul, mai 1922 (Anul 16, nr. 4241-4261)
1922-05-04 / nr. 4241
Î Anul a patra sprezecelea Ivo. 4241 |a N ABONAMENTE ADMINIICTRATIá ANUNCiufti (p$£|$$VLE «g8X« ÎB ÎOM 11 ILa ° RaKIAR^LEATEI Dn <^3. STR. EDGARD^QUINET No. 2 —— Se primesc dim* lat^SSfriaralui »trad. 1 IPIJ BX« în fOFB SIM A I . .. NI LVL. 4cn ' Uninț.VrUgo . r\\ (Vis-a-vis de Hotel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Academiei No. 17 ?i la tortențiile de publicitate * «II* IU IUSU l 1611 ex« 1 SÎfEÎÎÎ UlGie II l’rei luni ‘ . 50 > j 45^8^^,^ *1] Telefoanele. Direcția 51/23; Redacția 91 Administrația 49/23 fl 3/11 11 Manuscriptele nepublicate se distrug zici oin »mik Deschanel și Românu Cu moartea care a închis o viață extraordinar de fericită până la un anumit timp, când Parcele "ele au curmat-o brusc, cu moartea lui Paul Deschanel,dispare din seria, redusă ca număr, a marilor europeni ce ne iubesc sincer, unul din cei mai calzi susținători ai idealurilor noastre naționale și a unuia din cei ce ne cunoșteau și apreciau mai just. Deschanel a fost pentru țara lui unul din acei bărbați politici, cari își întemeiază faima și autoritatea personală, printr’o ascendența ilustră, ca și prin merite culturale deosebite. Fiu de literat și mare literat el însuși, Deschanel a adus în politică atmosfera de seninătate, calmul omului de studiu, înălțimea de judecată a academicianului și talentul literar care singularizează un discurs și caracterizează un articol. _ . Cu atât mai prețios deci am fost sprijinul pe care o personalitate atât de fericit înzestrată, și cu o autoritate atât de inflexibilă chiar înaintea adversarilor politici,cum a fost Paul Deschanel, a dat-o țării noastre în momentele acelea când chiar unii dintre români pierduseră speranța triumfului dreptăței. Și în analele istoriei noastre, în cronica zilelor de jertfă și de vitejie premergătoare apoteozei mântuitoare, vor trebui să stea la locul de cinste, cuvintele prin care Deschanel în 1917 — adică în faza sfâșietoare a dramei războiului nostru — de pe înălțimea catedrei de la Sorbonna, în fața președintelui de atunci al Republici, d. Raymond Poincaré ni se adresa: „Revăd in palatul de la Cotroceni, din București, pe Prințul moștenitor simplu, amabil, pe Prințesa plină de o grație strălucită și de milă, cât și pe copiii lor mândri, în care parcă se împreună frumusețea măreață anglo-saxonă, cu eleganța fină a Orientului latin. Ce dramă sfâșietoare avea să tulbure mai pe urmă aceste suflete ! Bătrânul rege, muri în adevăr din cauza nobilelor sale scrupule. Tânărul Rege, la rândul Său a suferit mult. El a făcut în public confesiunea Sa dureroasă și mândră, suportând în sufletul Său lupta grea prin care a învățat să se domine, reprezentând victoria treptată a unui om cinstit asupra simpatiilor Sale de familie și a amintirilor afectuoase din copilărie, prin care se distinge vocația regală, pierderea tragică a prieteniilor Sale, căci generalii germani cari i-au invadat teritoriul au fost colegii Săi de școală, camarazii Săi, linii încercând a-l despărți în mod perfid de poporul Său, celalt vorbind despre dânșii cu mărinimie. .Nu știu dânșii, exclama el, că datoriile formează o erarhie pe care nimeni dintre noi n’o alege și că aceia ce mi se impunea era să apăr România, asigurându-i independența în prezent și mărirea în viitor.. Germanii spun: „Germania mai presus de tot“. Eu am spus: „Datoria mea mai presus de tot“. România va merge până la capăt alături de scumpii ei aliați. Sunt sigur că i-am arătat marea cale a destinelor ei istorice“. „Astfel toate piedicile care stătuse la început în calea intervenției României au cedat în fața acestei forțe supreme: vocea sângelui, strigătul fraților subjugați, glasul străbunilor ce odihnesc peste munți, cauza sfântă a libertatii, a dreptului uman pentru care s’au ridicat, în cele două lumi, popoarele democratice și liberale contra forțelor de vicleșug, de cucerire și opresiune. Isvor de glorie nepieritor pentru familia noastră din Orient. Din primee momente ale războiului, hotărârea d-lui I. Brătianu era luată In Sept. 1914 d-sa trata cu Rusia“. Și mai departe: „Popoarele se cunosc în momente de restriște, nici Regele, nici guvernul, nici poporul nu a avut vreun moment de slăbiciune, mizeria era oribilă, toate comunicațiile erau tăiate, epidemiile se țineau lanț, se părea că Europa întreagă se depărtează și totuși nimeni nu se plângea. ” La 27 Decembrie 1916, la Iași, d. Brătianu exclamă: Oricum ar fi suferințele noastre și chiar dacă n aș avea credință în victoria definitivă, credință pe care o păstrez intactă, încă aș avea convingerea că,sacrificiile noastre nu sunt sterile, căci prin ele am introdus dreptul românilor în conștiința Europei“. Și discursul lui Deschanel se termină în glorificarea noastră: „Am impresia că în acest moment decizia pentru istoria Dv. și a noastră, întreg trecutul Dv. glorios ca și toată nenorocirea sublimă pe care o suportați de optsprezece veacuri se înalță în fața noastră; toți eroii D-voastră căzuți nu numai pentru libertatea lor, ci și pentru libertatea noastră a tuturor, se ridică achemând în armata română refăcută, patria D-voastră încununată de nouă fapte de arme strălucite, iar în armata noastră —armata de la Marna, de la Yser și de la Verdun — Franța nemuritoare, Franța de la Poitiers, de la Bouvines, de la Reims și de la Valmy. De aci din vechea și scumpa noastră Sorbonna, de pe muntele sfânt, de pe cupola științei și artelor de unde geniul francez secole întregi, a împrăștiat dreptatea asupra lumei, simțim, o Românie, avânturile inimei tale generoase, în care curge acelaș sânge ca și al nostru“. Evocarea acestor nobile îndemnuri rostite de acela care va rămâne în istoria țărei sale, dar și în a noastră, capătă, în apropierea mormântului încă deschis, valoarea cuvintelor ce depășesc cadrul unui timp și rămân ca sentințe nemuritoare pentru un popor. Astăzi când se uită cu atâta înlesnire momentele tragice prin cari a trecut neamul românesc, pentru a ajunge la realizarea aspirațiilor sale seculare, figura lei Deschanel, îndemnătorul, și încurajatorul nostru, apare ca un simbol de reculegere și de pioasă aducere aminte a jertfelor făcute pentru unitatea națională. **" * "«*,»9‘^<9«»Oi—■ [UNK] [UNK] ■ [UNK] [UNK]. .. Gr. T. ECOURI Le Journal ne spune ca regele si regina Spaniei obișnuesc in fiecare an, cu prilejul unei sărbători sfinte, să primească în palatul lor 12 cerșetori cărora le spală picioarele, imitând astfel pe Mântuitorul lumii. Bineînțeles însă că acești cerșetori sunt aleși dintre cei mai curați și mai bine îngrijiți. Cariera lor de cerșetori se sfârșește de altfel în ziua aceea, deoarece după ceremonie regele le dăruește veștminte și bani. O revistă tehnică americană Înregistrează pentru posteri trap cea dintâi sărutare transmisă prin telefonia fără fir unei tinere fete din Brooklyn de către logodnicul său care se afla pe vasul America, la, o depărtare de 300 kilometri în largul Atlanticului. După ultimele recensăminte, cel mai mare oraș din lume este New York a cărui populațiune este de 7.820.076 de locuitori. Londra care era altă dată cel mai mare oraș, a rămas puțin în urmă, numărând astăzi 7.476.168 de locuitori. Un decret sovietist hotărăște ca rublele din noua emisiune de bancnote să corespundă la 10 mii de ruble din emisiunea veche ................................................. Cauzele ridicării proȘst- In ce privește diferența de preț de acum șase luni până azi, vicepreședintele Camerei de comerț o explică astfel : toate stocurile de mărfuri acumulate de negustori, în decurs de doi ani, pe bază de credite, s-au oftenit forțat în cursul anului 1921 din cauza scaderea prețurilor la materiile prime și fabricate în străinătate. Apoi, negustorii sperând într’o recoltă bună și așteptând îmbunătățirea valutei, au căutat să-șî diminueze stocurile enorme de mărfuri, desfăcându-le sub cursul valutelor străine. Văzânduse însă de o parte recolta slabă iar fluc.națiunile valutei cu tendințe de scădere, și pe de altă parte Anchetele noastra Două morale Hw» a^1 TRAIUL SCUMP — guverHe W ca presecintelui Camerei__deci meșter« Buisareit» — Scumpirea traiului, la noi ca și aiurea, este un subiect de preocupare generală. In toate țările se aruncă răspunderea acestui fenomen in sarcina guvernului respectiv. Altfel însă stau lucrurile la noi, căci guvernul actual nu trage azi decât consecințele fostului regim care a adus țara în cea mai grea situație economică pe care a cunoscut-o vreodată. Vina acestei stări de lucruri revine deci trecutei guvernări, care prin politica-i de jaf și dezordine financiară ne-a discreditat în străinătate și ne-a adus în situația valutară de azi. Crezând însă că la scumpetea de azi s’au mai adăugat și alte cauze, am căutat să cunoaștem părerile unei persoane în cunoștință de cauză și în acest scop ne-am adresat vice-președintelui Camerei de comerț din București d. Th. V. Orghidian. Ce spane VNggteftresedintele Cameral de Comerț din București tozifzsaa BB SBssPlasssiia.. a» Adresându-ne d-lui Orghidan i-am amintit în primul rând de campania pentru libertatea comerțului, întreprinsă de toate organizațiile comerciale din țară, cari își luase angajamentul ca în schimbul acestei libertăți să ostenească traiul ; și apoi de faptul că deși valuta se menține aceiași ca acum șease luni totuși mărfurile s’au scumpit într’o măsură îngrijitoare. D. Th. V. Orghidan mi-a răspuns următoarele : — Cernelile de comerț Și organizațiile comerciale au cerut libertatea comerțului și o cer și azi, însă, această libertate nu poate fi mai mare ca. înainte de război când comuna, județul și chiar guvernele tarifau anumite articole alimentare ca : pâinea, carnea, zahărul, etc. Libertatea comerțului la aceste produse — continuă interlocutorul, meu — nu poate fi acordată decât cu anume restricțiuni, cari de altfel se obișnuesc în toate țările occidentale. De asemenea — spune d-sa — o libertate complectă a importului, nu poate fi admisibilă, căci în ultimii doi ani și luni, s’a importat de cinci ori mai mult decât s’a exportat, deci cu produsele exportate nu s’au putut plăti cele importate iar diferența s’a plătit cu hârtie monedă. De aici rezultă des roeierea monedei naționale , și scumpirea de azi a mărfurilor, discreditul țărei în străinătate, din cauza politicei economice a fostului guvern, optimismul comerciantului , s-a spulberat și o calculare mimuțioasă a prețurilor a ridicat mărfurile la cursul real al costului, iar nu la cel de speculă. Comerțul cu mărfurile importate este legat numai de valută iar nu de alte consecințe interioare. Publicul consumator, prudent de scumpirea acestor mărfuri și sperând în ostenirea lor, stă în rezervă cumpărând numai atât cât necesitățile il forțează. Acest fapt a determinat de altfel reducerea importului, negustorii aprovizionându-se cu foarte mici cantități. Atrăgând atenția reprezentantului Camerei de comerț și de scumpirea excesivă a articolelor alimentare d-sa mi-a răspuns că în ce privește aceste produse, cari se cer însă și la export, ele nu se pot esteui în interior decât obligând pe exportator ca in schimbul cantității exportabile să dea anumite cote ce ar fi socotite suficiente pentru asigurarea consumului intern, pe un preț cât mai redus. Exportând în mod rațional, termină convorbitorul meu, în toate genurile de producțiune a tot ce este surplus peste consumul intern, este singura măsură de a esteni traiul, măsură care stă însă strâns legată de chestiunea transporturilor, a căror ameliorare a început să se resimtă și prin ușurarea circulațiunilor bunurilor, prețurile se vor micșora de la sine prin libera concurență. _ 6— ■ — ...... 1 •—.......—. ZI CU ZI Printre cheltuelile făcute de fostul parlament pentru buna lui îndestulare, se citează și o sumă enormă pentru cumpărarea în cantități ■ mari a Apei de Colonie. Noi credem că alarma în jurul acestei cumpărături este cu totul nejustificată, căci un parlament in care se tratau afacerile d-lui Tăzlăoanu, și se puneau la cale „Reșițele“ avea nevoe de mult parfum pentru a ascunde mirosul cel rău. Ziarele care secapă de călătoriile d-lui Mihalache ne spun că a fost și la Craiova. Desigur aceasta pentru a schimba titlul de orașul Banilor, iu acela al Bădăranilor Ziarul „Le Temps" vorbește de hotărârea guvernului sovietic ca să admită în Rusia principiul separațiunei Bisericei de stat. E cu atât mai ușor de realizat această idee, ori cât averea bisericilor a fost confiscată... ca un tezaur român ! * Figuri Parcam © ratare Ion Mihalache Să flecărească are danii. Și să conducă țara ar vrea. Dar mult mai bine îi ședea, în mână, cu abecedarul. QUINTUS * . Uni articol de fond al „Patriei“ ’este consacrat apărărei unui partizan care,în urma concluziunilor unei comisiuni de anchetă a fost înlăturat din fruntea unei instituțiuni unde se întâmplaseră fraude de milioane. Articolul vorbește de Napoleon, de Frederic cel mare, de Ludovic XIV-lea, Perlele, Matei Uorj vinul și alte figuri istorice, — nepomenind însă nimic despre Inspectoratul general sanitar din Cluj unde fraude de milioane au îmbogățit pe câțiva favorită în dauna statului și a bolnavilor. Ancheta a stabilit grave nereguli în gestiunea acestei instituțiuni. S‘a destituit șeful contabil, șeful serviciului personalului și alți funcționari superiori. Ei bine „Patria“ care n‘are cuvinte destul de tari pentru condamnarea „necinstei rergățene“ la apărarea aceluia care a ■ prezidat toate aceste fapte, a inspectorului general care avea datoria să controleze ce se petrece în instituțiunea ce-o conducea. Pentru organul partidului național totul nu e decât „o înscenare“; se ferește bineînțeles a arăta însă cum s-au „înscenat“ lipsurile de milioane și pentru aceasta face apel la mărturia lui Matei Corvinul, Periele și ceilalți iluștri dispăruți ce n'au desigur nici o legătură cu inspectoratul general sanitar al Ardealului. [ Această curioasă mentalitate a caracterizat totdeauna „Patria“ și partidul național. Severi cu alții, au fost foarte îngăduitori cu ei înșiși după cum au dovedit-o în toate ocaziile începând de la Consiliul Dirigent până azi. Moraliști intransigenți pentru patul din ochiul vecinului, bârna din ochiul partizanului a fost totdeauna „o însăcenare“. Rând pe rând în organele partidului național și a făcut apologia tuturor celor ce erau prinși cu acte necorecte, învinuindu-se „vechiul regat“ de ură pentru că voia să aplice tuturor o lege pe care partidul național o concepe numai pentru unii. In această solidarizare cu faptele incorecte ale partizanilor, „Patria“ a ajuns astfel o altă ediție a „Indreptărei“. Ar fi trist ca ■ I Partidul national să urmeze soarta acelui averescan, nevoind să înceapă purificarea morală în propriile-i i cadre, atât de amestecate azi. Guvernul, care destitue la București un director general pentru că printr'un referat a indus în eroare pe un ministru, — nu poate avea două morale, îngăduind păcate mai mari pentru simplul motiv ■ că făptașii sunt membri influenți ■ ai partidului național. » ' <099—99999999999999«» ' Moli si Ifictiosi Reclama este cel mai bun mijloc de a vă face cunoscute mărfurile și produsele fabricate Uzați de ea in cea mai largă măsură în ziarul „VIITORUL“ care este cel mai răspândit dintre ziarele poli,e, are și tariful cel mai redus. MOEBKaSBBSKM» PP joi 4 Mai 1022 « a Oficiul I. O. V. trecând de la ministerul de Războiu la ministerul Sănătăței publice, muncei și ocrotirilor sociale după cum fusese stabilit încă de la înființarea lui,— s-a instituit o comisiune prezidată de I. P. S. La mitropolitul Primat Dr. Miron Cristea, care a întocmit un nou regulament menit să-i asigure o mai bună funcționare. Analizând referatul pe care d. ministru Gh. Mârzescu, la făcut cu acest prilej, către Consiliul de Miniștri, găsim principiile fundamentale ale nouei organizări, ce va corespunde desigur scopului pentru care a fost creiată această importantă instituțiune. Trecerea oficiului I. O. V la ministerul muncei și ocrotirilor sociale I XIYM încă de la înființarea oficiului I. O. V. se stabilise că,—îndată ce ministerul Muncei și Ocrotirilor sociale va fi pe deplin organizat, — el va trece sub autoritatea acestui minister, funcționând până la acea dată ,în mod provizor pe lângă ministerul I de Războiu. Acest lucru se menționase de altfel și în expunerea de motive a proectului de înființare a ofiiciului și în vederea transferării lot gea cuprindea o serie de dispozițiuni cari îl angrenează în organizarea ministerului Muncei. Or, în asemenea condițiuni o îndrumare și supraveghere unitară se impunea ca o grabnică și imperioasă necesitate. Statul si inițiativa privată Dar in afară de această problemă, se pune o alta, cu tot atâta putere, anume coordonarea sforțărilor statuilui cu acele private, pentru obținerea unui rezultat cât mai eficace. Solidaritatea națională care face în timpul războiului ca toate devotamentele și energiile să se grupeze în asociațiuni particulare, pentru a ajuta acțiunea Statului atât de împovărată, o obligă în urmă în mod firesc la aceleași asociațiuni pentru protecțiunea invalizilor, văduvelor și orfanilor din războiu. Nu poate fi clar chestiune de a distruge sau de a diminua asistența privată ci numai de a o coordona cu asistența publică pentru a o face cât mai rodnică în patrioticul scop ce servește. Ori, această coordonare se poate face în condițiunile cele mai prielnice numai , sub o îndrumare și supraveghere sunitară. In timpul războiului când s’a pus problema asistenții invalizilor văduvelor și orfanilor din războiu, trei soluțiuni se prezentau: asistența de start, asistența privată și asistența mixtă, întemeiată pe colaborarea între Stat și inițiativa privată. Guvernul de atunci a adoptat această ultimă soluțiune, și tot astfel au făcut toate guvernele ce s’au succedat de atunci până azi. Inițiativa privată prin ea însăși nu poate subveni la toate necesitățile; ea aduce sufletul dar nu poate asigura acțiunei mijloacele financiare. Statul poate asigura, în măsura posibilităților bugetare, aceste mijloace dar, fără colaborarea inițiativei private n’ar putea organiza aparatul necesar de asistență. Pentru a se realiza însă pe de-o parte strânsa colaborare a factorilor competenți ai Statului cu acțiunea privată, iar pe de altă parte controlul necesar al autorităței publice asupra administrațiunei fondurilor și a asistenței, s’a impus societăților obligațiuniea de a-și adapte organizările noului regulament al Oficiului și a asigura, pe lângă reprezentarea Statului în comitete ș, un sistem de alegere sau de desemnare a membrilor cari să ofere[ toate y—wannM.i»uiMi ai»BniMgMÍKRa——MM— legalitate și muncă efectivă. Acest dispozițiuni au fost acceptate si unanimitate de reprezentanții tuturor societăților. In acest chip colaborarea între Stat și inițiativa privată, sub înaltul patronaj al M. S. Regina și A. S. R. Principale Moștenitor, dă operei caracterul național , ce i se cuvine. De alminteri,, pentru a se învedera cât de necesar este de a se hrtări această colaborare și de a se coordona acțiunea de asistență publică cu cea privată, este suficient de a compara rezultatele obținute în decurs de doi ani de acțiunea, testat prin Oficiul National I. O. V. , și de acțiunea privată prin societățile delegata, cu protecțiunea invalizilor, văduvelor și orfanilor din razboiu. j Activitatea Oficiului națîonal I Dela înființarea s a. în Septembrie 1920 și până azi acest oficiu avea datoria să facă recensământul și să întocmească statistica invalizilor, văduvelor și orfanilor din războiu. Acest recensământ nu s-a făcut încât datele ce le avem sunt aproximative. Oficiul avea in atribuția sa regularea pensiunilor militare. Or 50 la sută din invalizi, 60 la sută din orfani și 40 la sută, din văduve sunt încă azi în suferință. In vederea obținerei înlesnirilor speciale acordate prin legea din 24 August 1920, Oficiul Național avea îndatorirea să elibereze certificate individuale constatând calitatea de invalidă văduvă sau orfani Oficiul p'a îndeplinit această obligațiune, în lipsa recensământului și, față de 700.000 inși în aceste categorii, cifra certificatelor eliberate în doi ani este de aproape 500. Tot astfel s’a lucrat cu ajutoarele in.bani,, un credit la Casa Oficiului, și în natură, ele fiind absolut ridicule față de ei normele necesități. Oficiul național CTgraț. dat asamenea nici un..centru de reeducație profesională' pentru invalizi și nici un așezământ de asistență pentru văduve și orfani In schimb, din ordinul fostului ministru de războiu, s’a cumpărat pentru localul Oficiului imobilul deja sosea cu 3.500.000 lei care nu poate fi utilizat până în 1915... Mimiarsa în pagina 2-a OSPEȚE SOCIALE NOUA ORGANIZARE A ASISTENTEI nationale : — Hșlgr © wfa invalizilor, sS orffai»iior eglw razbeln — — Noul regulament al oficiului g. O. w. _ mim ■sum;. ■ Acțiunea inițiativei private iaim In fața acțiunei de stat a Oficiului stă acțiunea inițiativei private, susținută de subvențiile ce Oficiul îl acordă. In fruntea acestei acțiuni stau cele două societăți că era legea Oficiului dela 24 August 1920 le-a conferit calitatea de societăți delegate: Societatea „Invalizii din Războiu” și societatea „Ocrotirea Orfanilor din Război“, ambele înființate la Iași în timpul războiului în 1917. Societatea „Invalizii din Război" este organizată în toate județele din vechiul regat, și în trei județe din Basarabia: Chișinău, Tighten și Bălți. Este singurul organ de asistență în țară care are centre de reeducare profesională și o asistență organizată. Societatea „Invalizii din Război” întreține în total 21 așezăminte Utabugetul ei de 9.000.000 lei prezintă 539.345 lei cheltueli de administrație față de 4.000.000 cari reprezentau cheltuelile de administrație ale oficiului. . Societatea „Ocrotirea Orfanilor din Război” are o organizare completă pe întreg cuprinsul țării, atât în vechiul regat cât și în teritoriile alipite. Ea este împărțită în 9 regiuni de asistență cu 9 comitete regionale de Lipsa IfftMinîali [Bilali Cn, - , , - , - . > ; n . -— PisSa «Bîtpîlgas] de corespundantul Corespondent al particular din Washington al ziarului „Le Temps sorbind de atitudinea guvernuluimerican față de conferința dellenova, scrie că refuzul Statelor Unite de a participa la această conerință, și care a surprins pe earo ieni, se datorește sentimentelor traiționale și circumstanțiale ale Americei, după o pace de patru an tât de fecundă în peripeții și surprize. Atitudinea Statelor Unite saț de Europa este inspirată de un principiu Ladinorial care se dictează să evite de a fi legați politicește de Europa. Administrațiunea lor mai știutoare decât publicul, deș trebue în orice clipă în Americt să pipăe pulsul opiniunii, este totuși convinsă, fără să împărtășească prejudecățile naționale, că interesul Statelor Unite este să rămână pentru moment de o parte față de sforțările făcute de europeni pentru însănătoșirea situațiunii lor Politica americană se rezumă astfel: să rămână în afară de proble pure europene în așteptarea deciziunilor Europei, spre a le da la uui sfârșit o soluție. Dacă s’ar exami câțiva pozițiunea Statelor Unite față care de Europa s’ar ajunge la convinge- chesirea că este greu ca ele să procede putere altfel. Iată de pildă chestiunea sens datoriilor, asupra căreia se cunoașt rmnțte opiniunea administrațiunei și a poli publicului american. Dacă Statele-pur! Unite ar participa la conferință, am înc fi aproape imposibil să se evite ca • ° Ph acest subiect să nu ajungă numai Eca decât în primul plan al discuțiunii. j Pari Astfel Statele Unite ar fi silite să trcu la o parte importantă și să aibă boli o responsabilitate activă, la înțelegeri,gerile privitoare la reparațiuni, vede cari constitue o problemă vitală orc pentru Franța și pentru Europa și astfele cari depinde reorganizarea feco- guonomică și consolidarea păcii în Eur înropa. Ori, unanimitatea populară aro americană vede că nu există nicitire un mijloc pentru America de a-și ar asuma o răspundere în convențiv .valorile destinate să asigure reparația franile, fără să nu fie înlănțuită de un curentele politice ale țărilor din stat Europa. Chiar dacă guvernul ame-sterican ar avea o altă viziune decât din aceea a majorității națiunii (și este ( evident că guvernul are vederi mai nen puțin simpliste și mai variate decât nici majoritatea cetățenilor), el nu poate este deocamdată să adopte o altă atiui Mine, trebuind să urmeze vicciunea dată de un sentiment înre americanii n’au fost niciodată spărțiți. Acestea sunt motivele tehnice care au dictat în acelașii și nota d-lui Harding: confeza de la Genova are un caracter utic absolut european; opiniunea blică americană refuză să intre discuțiunile politicei europene ; uniunea publică și guvernul amean nu pot să vadă Statele Unite sticipând la. o conferință în mitul căreia a luat loc și guvernul sevic, așa cum este încă astăzi istituit. Din acest ultim punct de lege, guvernul american urmează politică neschimbată. El se opune azi, ca și eli, la recunoașterea verbului sovietelor până în ziua care un alt guvern rus, oricare fi, va putea da asigurări pazie și garanții de respect absolut drepturilor de proprietate prima, și care, afară de aceasta, își reduce enorma armată, al cărei măr și forță sunt uni dublu abscol atât restabilirii economice a islai cât și stabilității păcii în iropa. Corespundentul ziarului „Legps” semnalează un pasaj semnicativ al raportului d-lui Noor către înalta comisiunie a comen- Imi interameri cani, și care tratează despre armamentele europene. ]< Asupra acestor chestiuni externe’ ] cari interesează direct condițiunile economice ale Europei, d. Hoover» aduce câteva păreri apăsătoare pentru determinările guvernului american. 1 Corespondentul scrie mai departe că nu este nici o divergență de opinii în America în privința plății re-parațiunilor datorite de Germania. Toată lumea gândește că Germania trebue să plătească până la marginea posibilităților sale.^ Din nenorocire nu există nici o întdegere precisă asupra acestei limite. Nu atât propagandiștii germani au putut să creieze in Statele Unite impresia că Germania nu este în stare să plătească ce datorește, cât au produs acest efect cărțile d-lui Keynes și altor scriitori englezi asupra aceluiaș subiect și concepute în acelaș spirit. Influența acestor scrieri în America nu poate fi negată. Statele Unite împărtășesc părerea că Germania trebue să fie pusă în picioare din punct de vedere economic, și că nu trebue strivită împiedicând-o astfel de a produce. Această apreciere, totuși, rămâne lipsită de cunoașterea amănunțită a situațiunii. Ea este confuză, fără să fie sprijinită de faptele, cari ar cristaliza-o. Firește că necunoașterea acestor fapte se datorește și izolări politice pe care și-au impus-o americanii. " Este evident însă că, în cele din urmă,Statele Unite vor trebui să ajunga la închierea unei conventiuni cu Europa, pentru restabilirea echilibrului economic al lumii, atât de primejduit astăzi. Președintele a recunoscut virtual acest fapt, când în nota sa asupra Genevei, și-a exprimat speranța că se va face un mare pas spre o desbatere și o înțelegere definitivă asupra chestiunilor economice și financiare fundamentale privitoare la restaurarea Europei. Deocamdată, guvernul american și-a impus atitudinea politică de a aștepta mai iritar ca guvernele europene, după ce vor face toate sforțările, să găsească singure o soluțiune a acestor dificultăți economice. Mai curând, sau mai târziu, Statele Unite vor lua parte la o conferință economică, dar guvernul lor de acord cu cele mai numeroase și mai influente elemente, ale publicului american. Ju crede că a sunat încă ceasuL