Viitorul, iulie 1924 (Anul 17, nr. 4893-4919)

1924-07-01 / nr. 4893

Anul al jeapte»sspre»zecelea No« 4893 £ LEI EX. In TARA 4 LEE % in stremotste IN TARA I Un an-------------- 500 lei1 Șase luni — — — 250 • Trei ----------125 » N 7 In străinătate Un an--------- —1200 lei Șase luni---------- 600 » rel » — ------ 300 » REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STR. EDGĂRD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanetei Direcţia 51/23; Redacţia «1 Administraţia 19/23 «I 9/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Suite 1924­ ­ LEI EX. In TARA 4 LEI & In­sMfltote 23M. Continuarea în pag. 2­ a Us Iar«inelii de .p. Turmul Prof. Onto.­­ , Muzeul de antichităţi al Univer­sităţii din Iaşi posedă o bogată co­­lecţiune de mulare după statuele celebre ale Lu­vrul­ui, comandată şi adusă acum doi ani din Paris. D. dr. Angelescu, vizitând insti­­tuţiunea aceasta, a binevoit, în ur­ma intervenţiei noastre, să facă de­mersuri oficiale la Atena pentru ob­ţinerea unei serii de mulaje şi du­pă statuete, păstrate în muzeele gre­­ceşti. Guvernul grec, cu toate greutăţile situaţiunii, a răspuns cu un deose­bit avânt la această cerere şi a vot tat o sumă însemnată de bani pen­tru acest scop. D-nii Kurionidis şi Kastriotis di­rectorul şi subdirectorul Muzeului Naţional din Atena, savanţi cu re­sume mondial, a­u binevoit să su­pravegheze de aproape executarea acestor mulaje. D. Kurionidis a stat timp de mai bine de un an în corespondenţă con­tinuă cu mine, informându-mă, la intervale regulate, despre mersul lucrărilor. „ Acum o lună, d. Simionescu, dis­tinsul şi energicul însărcinat de a­­faceri la legaţiunea română din A­­tena, care s’a interesat foar­te mult de această chestiune, îmi vesti că copiile în ghips sunt terminate, îm­pachetate şi, în sfârşit, expediate pe unul din vapoarele serviciului nostru maritim, la Constanţa, cu destinaţia Iaşi. Graţie bunăvoinţei tuturor au-­ torităţilor noastre, mulajele au so­sit la Iaşi unde s’a făcut triajul ce-­ ior destinate Bucureştilor.­­ Darul Greciei este foarte generos, făcut mai ales în împrejurările ac­tuale. El este nepreţuit pentru cul­tura noastră şi va aduce foloase foarte mari învăţăimâmului arheo­logiei şi istoriei artei. Pânăi acum, studiul acestora se făcea bazându­­se pe­ fotografii sau figuri, publicate în cărţi ori albumuri. Astăzi, pro­fesorul are la îndemână copiile e­­xacte ale capodoperilor artei gre­ceşti şi-şi poate face cursul său cu mai mult temeri ca în trecut. Ti­neretul nostru poate studia şi înţe­lege cu mult mai bine arta celui mai cult popor din antichitate şi urmări toate fineţele meşteşugului maeştrilor neîntrecuţi ai Greciei. Toate secolele artei hellenice sunt bine reprezentate în această serie de copii. Din perioada arhaică, unde se văd Începuturile şi stângăciile scul­ptorilor greci din veacul al VII-lea şi al VHea, ni s’au trimis mai ales o serie de statui femenine, numite Core (Virgine), reprezentând preo­ţese sau alt­e personagii sacre gă­site în săpăturile de pe Acropole. Una din ele este în mărime natu­rală, şi de o conservaţ­ne deose­bită. Capul acestor statui este caracte­ristic. Figura este ovală iar părul îngrijit, frizat şi terminat la spate cu coadă lată, iar pe dinainte cu şease sau opt şuviţe, orânduite este­tic pe umeri şi pe piept. Tehnica cârlionţilor de pe frunte aminteşte pe cea orientală, mesopotamiană. Costumul acestor personagii este cât se poate de interesant. O haină lungă coboară până la glesne. Ea este prinsă, uneori, la stânga, dea­supra genunchiului, ceea ce dă naş­tere unor cute oblice, care se opun­­celor verticale şi dau o impresie plăcută de eleganţă şi de cochetă­rie. Partea superioară a hainei es­te plisată în zig-zaguri şi are în­făţişarea unei bluze moderne de lână tricotată.­­ Toate aceste Core au zâmbet par­ticular, care se constată şi la alte statui arhaice, de artă pelopone­­­­siacă şi pe care unii l-au denumit­ eginetic, căci­­se întâlneşte mai ales la statuele maeştrilor primitivi din Egina. Legea frontalităţii, formulată de arheologul danez I­ange, adică linia verticală, care, coborîtă din mijlo­cul frunţii, împarte o statuie ar­haică în două părţi egale, se obser­vă, fireşte, la toate aceste opere ale secolului al VI-lea. Tot din seria aceasta, face parte­ un Apolon de doi metri înălţime,­ găsit în insula Melos . Victoria re­­­­numită a lui Achertnos, luându-şi zborul; vre-o opt basoreliefuri •re­prezentând atleţi în diferite lupte­­• doi cai minunaţi, din nefericire mu­tilaţi în jumătatea posterioară a corpului şi, în sfârşit celebra stelă funerară a lui Aristion, înfăţişând pe un ostaş, îmbrăcat într-o tunică militară şi ţinându-şi lancea cu mâna stângă. Din epoca clasică şi anume din veacul al V-lea, clarul Greciei con­ţine un număr de statui şi de ba­soreliefuri, alese cu o­ deosebită­­Unie.­­ ■ I Din Cariatidele celebre ale tem­plului Acropolei, Erechteionul, fe­cioare învestmântate cu o haină lungă, ale cărei cute cad regulat şi­­ araiei cu o neîntrecută graţie, ni s’au trimis două. Ele sunt adevărate nodoabe ale muzeului nostru dela Iaşi şi stau ca nişte strajere de o parte şi alta a unei uşi, intr’o Încă­pere, care adăposteşte numai ca po­­rt’opere ale secolului al V-lea. Bazoreliefurile trimise sunt cele ipai inimoase. O deosebită menţiu­ne merită cele trei stele funerare. Cea găsită în albia fluviului Ate­nei. Vissos, reprezentând pe un tâ­năr robust, stând într’o poziţie na­turală în faţa bătrânului său tată, răzămat cu­ tristeţă pe toiagul său, este de o perfecţiune rară. E capo­­d­opera tuturor bazoreiefurilor fu-­ nerare şi ne arată ce înălţime au atins sculptorii atenieni ai veacului al V-lea.­­ Un al doilea bazorelief celebru este stela lui Dexileu, descoperită în necropola Atenei, în Ceramicos. Dexileu a fost unul din cei cinci că­lăreţi morţi la porţile Corintului într-o ciocnire, de la începutul seco­lului al IV-lea, dintre o trupă de atenieni şi armata sparţială năvă­litoare. Eroismul acestui tânăr, ca­re s’a jertfit acoperind retragerea camarazilor săi, a entusiasmat pe atenieni. Ei i-au înălţat această mi­nunată stelă, la un loc de cinste. Dexileu călăreşte un cal, în plin avânt de ata­c. Cu mâna stângă ţine frâul, iar cu cea dreaptă ridică ar­ma, gata să lovească pe adversarul său, doborât la pământ. Este o operă foarte frumoasă, în care calul, mai ales, este redat cu o mare rodestrie. Unii s’au gândit, că primii pictori creștini, s’ar fi pu­tut inspiră de această operă pentru crearea iconografiei Sfântului Ghe­­orghe. De sigur însă, că stela lui Dexileu, eră de mult ascunsă sub pământ, când arta creştină a înce­put să reprezinte pe sfinţii săi mi­litari călări. . . In privinţa lui Dexileu, să-mi fie îngăduit să amintesc o nuvelă pu­blicată de mine în „Scene din viaţa Dobrogeană“ în care se mai întâl­nesc şi alte nuvele cu subiect antic. O a treia stelă funerară este cea a prietenelor Hegeso, şi Proxeno. Moarta stă pe un jeţ şi primeşte din partea prietenii sale o cutie cu bijuterii. O infinită tristeţă se degajează din figurile aces­tor două personagii femenine. Arta greacă a ştiut să redea scena de despărţire cu o măestrie neîntre­­ cută. — ' • • Pe lângă aceste trei capodopere, ni s’au trimis şi alte multe bazo­­reliefuri, stele funerare sau repre­zentările de legende locale greceşti, toate lucrate cu multă fineţe şi cu 0 artă, stăpână pe tehnica ei. Trebue să menţionăm şi câteva sculpturi ornamentale de pe fai­mosul templu din Epidaur: capete de lei şi flori de acanthus de o de­licateţă de execuţie, cu adevărat minunate. Din arta secolului al IV-lea, da­rul Greciei conţine mai ales pe Her­­mes al lui Praxitele, care cu drept cuvânt stă în fruntea capodoperilor artei hellenice. După cum se ştie, zeul ţine în braţe pe Dionysos copil, pe care îl duce la doica sa. Artistul l-a înfă­ţişat, în momentul, când, obosit de­­ călătorie, Hermes se opreşte şi se rezemă de un copac, pe care şi-a aruncat mantia. Ca să liniştească­­ neastâmpărul micului său tovarăș, curierul zeilor îi arată un strugure, " care a dispărut iar Bacchus întinde '. nerăbdător mâinile spre acest fruct,­­ simbolul său.­­ Hermes al lui Praxitele, găsit și­­ păstrat în muzeul din Olimpia, este­­ una din rarele statui celebre, care­­ au ajuns până la noi în original. Ea este de o artă cu deosebire fină. DIN ANOMALIILE VREMEI „Omul zilei“ Omul care s’a strecurat cu abi­litate, noroc şi indulgenţă prin­tre articolele de lege, pentru a nu fi pus la zid, continuă să facă subiectul discuţiunilor politice, şi ca numele său să continue a fi purtat din gură în gură . E­­mul zilei, acela care a fost omul mor­fei idealului nostru national. Syoonotul din jurul numelui sau îl susţine evident nu impor­tanta ea morală—căci trădătorii nu pot fi subiecte de preocupare pentru oamenii serioşi şi cuminţi — ci faptul, că s’a găsit un par­­tid politic care să-l îmbrăţişeze şi care să facă din el, pivotul şi axa mişcarei sale. Pentru parti­dul d-lor Mihalache şi Lupu, nu­mele directorului „Luminei“ este simbolic; are o valoare sacerdo­tală, este începutul şi sfârşitul. A renunţa la directorul „Luminei“ apare în ochii conducătorilor ţă­rănişti un act de impietate, o fe­lonie, dar şi o trădare — cuvânt penibil! — o înşelare a conştiin­ţelor închinate unui zeu. „Trădătorul“ nu poate fi desli­­pit de tronul pe care l’au aşezat credincioşii, şi nu poate fi smuls _ _ ------------ __ —, din altarul unde sau rânduit ere­­tăm, ar fi să se contrazică legile •­giuni, de la nordul şi sudul Alba­­d­in­tele şi simpatiile partizanilor­­ logicei politice şi ale mobilelor ce,n,oi­să fie instrumentul altora străin în casa românească fanatici. Pentru observatorii superficiali ai evenimentelor politice de la noi, ca şi pentru aceia ce nu pot să descopere mobilele adevărate şi ascunse ale maşinăriei politice, faptul solidarizărei grupărei ţă­răniste cu omul ce a lucrat sub ordinele directe ale komandatu­rei germane, pare sau neînţeles Sunt iar la modă, „intrigile liberale”, sau explicabil numai prin aportul Fuziunea între ţărănişti şi naţionalişti electoral al trădătorului, care a­ reuşit să înşele pe unii moldo­veni de peste Prut. De fapt, solidarizarea, dintre directorul „Luminei“ Cu gruparea unesc pe oameni între ei INTRIGILE LIBERALE.. Din nou Albania preocupă diplo­maţia europeană. Revista l’Europe istorice, economice şi strategice. Cât despre Grecia,­ ea n’a putut obţine Epirul de nord pe care l’a ocupat şi dezastrul din Asia Mică a pus capăt politicei sale de exten­siune. Dar în vreme ce puterile limitro­fe erau­ prea ocupate de pretenţiile solda­ liberalilor, executând fidel ordi­n ale acestora. In ce ne priveşte oricât de proastă Criza actuală cidentul dintre Grecia şi Italia, ivit cu acest p­rilej, este în pe­­­ricol de­ a fi zădărnicită. Certurile in­terne în ambele aceste grupări, cu de­misii ce s-au produs sau urmează să se producă, tot graţie „liberalilor“ se pe­trec. In sfârşit ameninţările şi insultele cu­ cari se gratifică între ei fruntaşii de­ţărănistă este o necesitate, este vibgraţiei, ca şi contrazicerile şi ab­sur-' Nonville' spune că anarhia * internă, un fenomen firesc şi logic. Daca, ditaple lor, se datorase tot „liberalilor", este un nou pretext pentru compe­­fi altfel, adică dacă grupareaK­an astfel guverneazăi nu numai ţara, tiţiunile străine şi pentru realiza-}, detarca pe ediitor.|- ar dovedi că îşi reneagă însăşi la care ziarele de scandal expun pe in- , t p , , A^®S'ei’ ?oari° ar ao\­eai v . conştienţii frunta?i ai demola[ie,( aHr. a“ste motive wpen­mând că sunt victimile „intrigilor libe- , . . .'a a malul Mărei, Al­tale”. Şefi de partide, foşti miniştri, b“,.a interesează nu numa! pe ve-. oameni presupuşi a avea o voinţă pro- d­in Italia, Grecia şi Jugosla-, prig şi o concepţie politică hotărâtă, f1 maritimă a An­sunt prezentaţi ca simpli copii ce sc 8". 1 ^ interesele petrolifere ame­­îneaeră după bunul plac al unui alt par r'dane. Ud politic, făcându-i „interesele”, bine-­­ Starea anarhică de azi a Albaniei înţeles astfel cum pricepe anumita pre- este produsă nu numai de diversi­tatea credinţelor religioase, căci populaţiunea este ortodoxă, catolică şi musulmană, ci şi din pricina de­al ------------- . ţărănistă ar debarca pe trădător,­­ ar dovedi că îşi reneagă însăşi existenţa ei politică, şi îşi contra­zice fiinţa, ei cea adevărată. fii iată de ce­: Gruparea ţărănistă este prin însăşi origina şi doctrina ei, o tagmă politică dizolvanta, căci ea pleacă de la principiul luptei de clasă, lupta şi rivalita-' sa aceste interese. Mai mult, se pred ■ 0. __„co tsTo„. I zeală anumiţi fruntaşi între cari esti cea dintre sate şi^ oraşe, dar am fi chiar­­martorul Stere,cari sunt .î* burghezie. Pe când toate parti- --------­dele de ordine pun ca principiu armonia claselor, pentru ca ast­fel producţia internă să se des­­volte şi consolidarea Statului să fie cât mai puternică, gruparea ţărănistă se alipeşte la partidele disolvante. Dar în afară de această carac­teristică pe care am putea-o numi beral este foarte de doctrină, avem şi afiliaţia în fapt a acestei grupări la mişcă­rile anarhice din afară. Declara­ţia fruntaşului ei, d-rul Lupu din parlament, cu privire la raportu­rile guvernului sovietic cu parti­dul ţărănesc, pe tema stabilizărei cu totul in afară de‘sfera-i­­de "‘activi a Basarabiei, este caracteristică şi,tati­ ....... elocventă. Există, după însăşi de I. Ră'nâne deci stabilit că certurile ce , .. .­­. . . însoţesc pertractările fuziunei, sunt pri­dlaratia celor ce conduc rmsearea, ciwaf­t mmni dg amoraUtate.1 ?i fat?Fita_ ţărănismului, veleităţi de a lega tea. ce domneşte în ' ' fectuozităţei Constituţiei dela 19221 care n’a fixat clar nici regimul ţă-­­ rei, nici capitala. idee am avea de capacitatea şi patriotic- ! Un consiliu de regenţă de patru mii! fruntaşilor ţărănişti şi naţionalişti, ‘ membri, numit pe trei ani, guver­­niciodată nu-i vom acuza că sunt sim-­nează prin intermediul unui minis­­ple păpuşi în mâna altora. Dacă ar fi (ev. t astfel, partidul liberal ar imprima^ deşi- t Nemulțumirile s’au ivit mai ales iac'iSt0r .gru^!'i atitudini mai utile in partea de nord, de unde a pornit.' KMitaTea estinlă'alla. Partidul li-1m15Carea revoluţionară, puţin preocupat de „pertractările” fuziunei, şi aceasta cu atât mai mult cu cât ele se petrec într’o atmosferă ce poate fi resfirată numai de acei cari, în chestiuni de moralitate politică, nu mai au nimic de perdut. Apoi gravele preocupări de refacere şi reorganizare, iau tot timpul actualu­lui re­trim, intrigile politice rămânând Zilele trecute a avut loc la Pa­ris, ceremonia prădărei unei mt- Italia, stăpână a comunicaţiilor dalii de aur din partea parizii­­mavitiin­e şi a traficului comercial ,tilot d-lui general Le Rond, care­­ ira ten re ... , din Albania, a semnat cu acest stat in Ummul războiului a organizaţi­­,a. tea ce domneşte mn sonul partidelor cc. un tratat comercial şi de navigaţie „„ mişcarea internă politică de la voe.se s'o facă, fără să fie nevoie de .ja­ care-i asigură .preponderanta. ■ apărarea Lapicald­ franceze in po­li- triste* cuiva. «-Hrrllfifdi ijiu, In ce priveste Iugoslavia, ea are trtva bombardamentelor tunurilor noi, cu mişcările de peste gr­ani-^ tă, călcând şi din acest punct de; r- ««©ei Ipretenţiuni teritoriale la graniţa Al- germane de lung tiraj. băniei, punând înainte argumente ------------­Câtă vreme ordinea a domnit in Albania, statele limitrofe s’au ţinut în rezervă. Italia, deşi a recunoscut independenţa Albaniei, a păstrat totuşi insula Sasseno, care coman­dă rada portului Vallona şi canalul Otranto, pe care le consideră ca un punct de sprijin în Adriatica. Competiţiuni la streina In peninsula balcanică EVENIMENTELE — In vreme ce fara se zbate In anarhie, sta­■mwiMfMr»wwMwi)iifiiii«i im »■ ■■■»m i w tete limitrofe au pretenfiuni terStorîafe, iar din ALBANIA ---------------- I vedere, crezul tuturor partidelor de ordine cari au pornit de la principiul că nimeni nu are drept a se amesteca în afacerile inter­ne ale ţăre. Cu această origină, cu această doctrină, cu atari legături inter­naţionale, gruparea ţărănistă ne Albimia a fost proclamată stat­in. apare astfel ca o avant-gardă a.­dependent la 28 Noiembrie 1912, de anarhiei sau ca o anexă a mis.-­,congresul naţional ţinut la Valona cărei internaţionale care tinde la în timpul războiului turco-balcanic, dizolvarea Statului. I Conferinţa ambasadorilor ţinută la Si atunci înţelegem de ce între­gTM a­m cunoscut această iude­­, ,, j. T T jpenaentă şi a fixat graniţele nou­omul care a merat din ordinele s­at ,/ komandaturei germane, şi carej Albanezii, deşi nemulţumiţi cu a-' teritoriale, Marea­ Britanie, lăsând în toată acţiunea lui din timpul a ceste graniţe, le-au primit, totuşn'jla o parte Chestiunea insulei Sasse­­si după război, nu a făcut de cât­­ -Vlbania avea 28.000 km. patraţi, ca no pătrundea economiceşte în Al­tui o populație de 800.000 locuitori. I­ban­ia. In 1921 ea a obținut mono-In timpul războiului mondial Al-­ polul tutunului șira negociat pe a­­zi­bania a fost pustiită de armatele cela al chibriturilor. A obţinut apoi gruparea ţărănistă, cu tendinţe a­ tuturor beligeranţilor şi a suferit­ concesiunea exclusivă a materialu­­lui de pronunţat disolvante şi a­ grozăviile războiului deşi n’a lutu­riiî telefonic şi a elaborat proiecte narhice, trebue să existe juramin Part® la el­ de instalaţii hidroelectrice. „Arcy te de credinţă, solidarităţi intau-1 R8na5 ter6a aE&anezS­ÎeSe^ceÎceS bestia tere"' gibue, legaturi pe viaţa şi pe aBamBrnmemBsms agasa? moarte făcute peste pământul! la 1920 s-a întrupit un nou con­­­stant al Basarabiei noastre. J gros la Lu­snici, independenţa sta-Mai presus de combinaţii eliv­a­tului a fost din­ nou confirmată şi toraie, între omul trădător şi ca­ graniţele din 1913 admise. Italia şi menii anarhiei, stau legăturile de ■ i­ar,tol şi-au retras trupele din re afinitate naturală şi de tovărăşie {!®tr„8___ _ ........... indestructibilă. A fi altfel, rope- Grecii au continuat să ocupe* re­ cat*i spre Elbassan şi Kortiza­nurilor petrolifere? ‘ J ' ' Italia, s’a neliniştit,de această ex­pansiune economică care ameninţă politică sa proprie. Germania, doritoare şi acuma de linii ferate în Orient, sud îri Bal- care au administrat-o ’ răni a solicitat construirea liniei ani, pe când Sârbii şi Sculari-Durazzo-Vallona. cu ramifi­ca... L,-_ J I -■ Stateles­ linite au trimis pe Stan­­dărd-Oil şi Sintlair-Compan­y pen­­multe peripeţii, conferinţa, h’u a crea un pfui câmp anglo-sa­­ambasadorilor recunoscu din nou .Ton de concurenţă petroliferă, f­ran- Albani­a ca stat independent. Totuşi! ta­ spune in ironie ! Europe Nou­­dificultăţi s’au ivit, căci Sârbii nu i­velle, s’a mulţumit cu cercetări ar- I respectau graniţele noului stat şi­­henlogice. , ' consiliul Societăţei Naţiunilor con- ’ Să propune acuma, in faţa ace­­vocat, la Paris în 1923 a invitat p©i.Stor competiţiunii şi a anarhiei in-­­Sârbi să respecte aceste graniţe. • Iteme, intervenţia hotănta a Soeieta- In acelaş timp o comisiune corn-­ toi Naţiunior şi un guvern, provizo­­pusă din trei militari, un francez, frău cu consimţi mentul poporului al­un englez şi un italian, a fost­­mi-­­­banez, asemănător aceluia care o,­mită pentru a procedă la lucrările a reuşit la Dantzig şi mn regiunea de fixare a graniţei. Se cunoaşte in-1 Sarre. -0X0— In Franţa UN GINGIU AL PARISULUI GENERALUL LE ROND ZI CU ZI In urna, marelui succes obţi­nut dr. Lupu cu interpelarea sa asupra politicei externe, o mul­ţime de prieteni îi vor da­ un ban­chet. Cu această ocazie d-rul Lupu va dovedi cum poate um­bla cu capiul în jos şi picioarele in sus, după porunca lui C. Stere, şeful reali al ţărănismului anar­hie. EQTE ELOCVENŢA unei­­ trc­iecţii Minie Ai» stib ochi o carte — un anuar oficial — despre care regret că nu pot scrie mai uluit,­­pentru ca cifrele şi da­tele reci şi cu atât m­ai elocvente de a­­cord­, să poată fi răspândite in cercuri cât* mai ‘largi. Anuarul acesta este a­­cela al „activităţei casei şcoaleior şi­ a­­ culturii poporului pe anii 1922 şi 1923’’,­ alcătuit de directorul general din acea­ instituţie, j­-nu! N. Nicolescu.­­ Publicaţia­- aceasta ne spune mult şi,, multe. Aflăm astfel cum opera clădi-­­ rilor şcolare s’a înfiripat an după an,­­ pentru a­ ajunge in vara anului 1922— 1923,. 1&.. cifre aproape fantastice ca 4000 de localuri noi construite, cu peste 6000­ săli de clase. Pentru a se ajunge aci aflăm că, statul a dăruit din pădu­r­­ile «ale lemn, a cărui valoare trece de un miliard de lei. Casa Școalelor a înzestrat apoi loca­lurile cu material didactic şi a distri­buit mii de tablouri in câţiva ani nu­mai (12.600 tablourile Suveranilor, 6­200 tablouri religioase, 6000 harta­ Ro­mâniei, 1120 instrumente grafice, 2920 hărţi diferite, etc. etc.). S-a tipărit la Serviciul geografic, harta fisică şi poli­tică a României întregite în 20.000 e­­xempl­are, şi alte multe tablouri mu­rale­­ şi morale. Casa Şcoalelor a organizat cursuri de lucru manual, a creiat un cabinet fo­tografic, anexat laboratorului de fisidă, a elevilor secundari care în 1922—1923 a fost frecventată­­ de 16.852 elevi cari au­ cet­t 46.120 volume din care 28.747 în­ limba română şi 17­ 376 în limbi Străine. Ea­­are laboratorii de fizică, himie, de fotografie şi de biologie. Spri­jină, apoi cultura prin premii, prin con­ferinţe organizate în toate regiunile ţă­­rei, etc. Organizează in fie­care an „Cercuri culturale”, cumpără cărţi şi le împarte la sate pentru bibliotecile şco­lare şi populare, înfiinţând în anul 1923, 1000 de biblioteci şi în anul 1924, altă mie. Casa şeparelor are o „editură proprie’’­in­ care numai in anul 1923 a pus sub tipar 1.254.500 de exemplare, etc.­ etc.*. Ceece dăm aci, sunt cifre cari Ie des­prindem din altele multe pe care „A­­nuarul’’ Ie conţine, dorind numai ca să exem­plificăm şi să sugerăm convinge­rea în alţii a cee-ce s’a putut face prin­­tr’o centralizare cuminte, şi intr’un sis­tem de administraţie care poartă in­­tr’o largă măsură pecetia unei persona­lităţi, şi anume a lui Mihail Popescu, al cărui nume va fi legat pentru tot­deauna de­ rodnica activitate a Casei Şcoalelor. Anuarul de care ne ocupăm are, ast­fel,­ o valoare documentară, dar şi o la­tură sentimentală, paginele lui evocând figura destoinicului administrator ce a fost Mihail Popescu. PETRONIUS I -*!' Anchetele noastre prin JUDEŢUL BOTOŞANI ■ Construcţiile şcolare. -Improprietârirea. - Căile it comunicaţie. - Starea sanitara Buletinul fuziunei . Ea sa sfâr­şit cu bine, pentru că nu s’a fă­cut, dar se va face dat fiind că este definitiv terminată aşa că neînţelegerile o împiedecă cu de­săvârşire, deşi ea este fapt înde-’_ Judeţul Botoşani este — fără plinit. îndoială — unul din cele mai bo-Sunt situaţiuni de acestea d­a­ gate judeţe din ţară din punct de re pe care numai oamenii aleşi vedere fi comerţului şi industriei, ai­­ unui neam le pot concepe şi­­ de avuţie naţională făptuit _ ! Am avut zilele trecute fericitul prilej să străbat drumurile aces­tui judeţ şi am încercat clipe de a­­devărată mulţumire sufletească vă­zând pe ţăranii noştri harnici lu­crând de zor la munca câmpului şi lanurile bogate, din care va ieşi pâinea cea de toate zilele. Convorbire cu D. demostene vizanty Trecând la altă ordine de idei, d. prefect Vizanty mă informează că lucrările de împroprietărire au decurs în chip mulţumitor în tot judeţul. In toate­ satele s’au distribuit ti­tlurile de împroprietărire şi în mij­locul unui entuziasm fără fftargint, toţi au fost puşi în stăpânirea lotu­­rilor respective de împroprietărire. Toate categoriile de împroprietă­­riţi — până la contigentul 1919 au fost înzestrate cu pământ de cultură. „ Ţărănimea, stăpână acum pe pă­mântul ei, este adânc , necunoscă­ Activitatea comercială şi aceea,toate acelora ce au avut grijă de industrială este în plin progres la soarta ei. Partidul naţional liberal, Botoşani,­­care a avut totdeauna înscris în ______________ __ .­ După turneul făcut în judeţ, om Pro£ramul său, ^ printre­­ primele şi^a reuşit să confecţioneze sute şi sute.A sosit în oraşul Botoşani şi primul« Puncte» împroprietărirea ţăranilor, de diapositive. A răspândit din 1910! trţeu drum a fost acel făcut la d. ?1 care a înfăptuit acum, această până in 1923 peste 80.000 de diapositive, Demostene Vizanty, harnicul pre-­­mare operă socială, şi-a câştigat care reproduc vederi .privitoare la is-­fect al judeţului |Pe drept cuvânt un titlu de recit­ä vätsä n'pori,part din p a­dagogică^mult 'cercetată* și-o *Bibliot«ă crificat o jumătate de oră din tim^1^^ care trebuie cu deosebi­puî preţios ce avea şi s’a pus bu- relevat este ca ţarani au achitat curos la dispoziţia mea, dându-mi Parcă, acum 60 la sută din valoarea toate relaţîunile de cari aveam ne- Pământului, iar până în toamnă­­ vor achita cu sigurartţă cel puţin lîncă 20 la sută. voe. Construcţiile şcolare Drumurile Prima chestiune pe care am a- In ceeace i te drumurile( tins o a fost referitoare la mersul îmi spune pref^tul judetului Boto­construcţminilor şcolare. _ 'sâni, trebue să ţinem socoteală de . Aceasta mare °P"ra soîialfă - faptul că suntem abia câti­va ani începe a ne spune d prefect Vi­ d, ă războ­ j ^ ne ăsim în H. zanty — a cărei paternitate revi­­nă epocă de refacere. ţie d-dui. doctor C. Angele­seu, _mi- Apreciind aceste circumstanţe, nistrul instrucţiune:, a _ făcut şi m de si că nimeni va tea ^ judeţul Botoşani, ca şi pretutin-­iinde mai mult de cât omen^te dem man progrese şi mărturisesc posibil să se facă că sunt foarte mulţumit de rezul- Chestia aceasta a îndreptărei tatele obţinute pana in prezent in căilor de comunicatie în judetul judeţul pe care-l gospodăresc. Botoşani — continuă d. Demostene­­ata cateva date: . Vizanty ■— mă preocupă în mod . Anul trecut s au terminat şi pus d­eosebit. Totuşi obstacole de tot in funcţiune, prin satele judeţului soiul­ de care nu­­ acuza pe nr. Botoşani, 18 şcoli. N­meni, mi se ivesc în cale. Trecem Actualmente sunt in curs de con prin timpuri vitrege, fonduri subi­­strucţiune 26 şcoli. In campania de clente nu su­nt­ prestaţia a face a. acum a regimului silvic sa tăiat nevoie. Am convingerea însă că voi material lemnos şi s a transportat prin sate pentru un număr de 64­5“a„n, acesta se vor pune în lucru' COHtIMaria în par. 2­1 Prefectul judeţului i­n noi localuri. E un bilanţ din cele mai frumoase. Sătenii, spre cinstea lor, n’au e­­zitat a da tot sprijinul, fie în bani, fie cu munca braţelor, fie în ceea ce priveşte cărăuşia. E o dovadă că ţaranul nostru preţueşte binefa­cerile învăţăturei. Pentru zidirea localurilor şcola­re s’a cheltuit anul trecut în jude­ţul Botoşani, circa două milioane Iei, exclusiv din fondurile judeţu­lui, din contribuţiunile benevole ale sătenilor şi ale comercianţilor, iar pentru­ anul acesta s’a alocat aproa-* pe trei milioane lei, din execeden­­tul bugetului şi din bugetele aso­ciate ale comunelor. Judeţul a mai acordat roto.poo Ier pentru construirea externatului de fete.^ 100.000 lei pentru construc­ţ­uni şi reparaiţiuni de biserici şi diferite ajutoare pentru şcolile nor­male. Improprietărirea D­I D. VIZANTI Prefectul judeţului Botoşani

Next