Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)
1929-01-01 / nr. 6264
Lit IX. IE TARA 6 LEI EX. Tn STREJIfBTfiTE IN TARA l'n an--------- 700 lei Sase luni--------- 350 , Trei ani---------2L0 , In strejnă este Un an — — ■- 1400 $ase luni — — 700 Trei luni — «1 400 REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. 2 STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele s Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 819/23 si 303/11 Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. in ŢARA 6 LN EX. în STREINIiTATE ARUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate O RECAPITULARE DUPĂ UN AN VEGHIU şi in preajma unui an nou Este un obiceiu, desigur, util, acela ca în preajma unui an ce vine, să se treacă în revistă principalele evenimente politice ale anului ce a trecut. Următori acestei tradiţii, vom recapitula în rândurile de mai jos, în linii generale, activitatea de folos obştesc desfăşurată în 1928. In anul ce se încheie, partidul naţional-liberal, aflat la cârma Statului, şi-a continuat opera constructivă de consolidare şi unificare a României Mari. In afară de o serie întreagă de legiuiri organice, — pe cari nu le mai enumărăm în amănunt — guvernul liberal a avut o preocupare de căpetenie: consolidarea financiară prin stabilizarea monetară și împrumutul extern. Cele mai a in+rtwAfin nl a Inn'i ciî ni A + Tt I vuuit/ amvyiuoo aio ya j. h tn uau tu.- ituror claselor producătoare sunt legate de realizarea celor două operaţiuni. Cu toate că opoziţia naţionalţărănistă neînţelegătoare a marilor interese generale în joc, a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să ştirbească creditul ţării în afară — credit la care România face apel pentru prima dată de la războiu încoace — după tratativele urmate — s’a ajuns la un rezultat concret: garantarea şi solidarizarea celor 14 principale bănci de emisiune din lumea întreagă la operaţiunea de stabilizare legală a monedei noastre. Se dovedea astfel că România nu a făcut în zadar sacrificiile din ultimii ani şi că, după discreditul din primii ani de la încheierea păcii, va intra din nou în rândul Statelor cari se bucură de creditul mondial. Tot activităţei rodnice a guvernului liberal se datoreşte şi încheierea convenţiei dintre România şi Germania, care, lichidând în mod mulţumitor pentru ambele părţi toate litigiile rămase de pe urma războiului, punea de-acum roluţiunile economice şi financiare dintre cele două ţări pe un teren curăţit de orice asperităţi şi susceptibil de a permite o largă desvoltare a acestor relaţiuni. Acţiunea de opoziţie violentă, anarhică şi ameninţătoare, demagogică înăuntru şi calomnioasă la adresa ţărei în afară, dusă între timp de partidul naţional ţărănesc, a provocat pe de o parte amânarea soluţiei definitive în chestia împrumutului şi a stabilizări, iar pe de alta schimbarea de guvern Respingând propunerea înţeleaptă, utilă pentru ţară, a unui guvern de solidarizare naţională a tuturor partidelor politice în vederea realizărei în cele mai bune condiţiuni posibile a împrumutului şi a stabilizărei, partidul naţional-ţărănist şi-a luat exclusiv asupra sa răspunderea situaţiei, declarând că are gata soluţii la problemele pe care le punea viaţa Statului, şi în special în ce priveşte consolidarea monetară. Se va vedea întrucât această afirmaţie este întemeiată. Venirea la guvern a partidului naţional-ţărănesc a risipit definitiv echivocul pe care acest partid l-a întreţinut în ceea ce priveşte ordinea constituţională Faptul că şeful guvernului şi miniştrii 2,a depus durâmântul legiuit în faţa membrilor înaltei Regente, constitue o recunoaştere formală de fapt şi de drept a Instituţiei careexercită prerogativele regale în timpul minoritarii Regelui Mihai I. După cum a declarat şi în Parlament partidul liberal înţelege să respecte Tronul în opoziţie ca şi la guvern, deoarece Coroana este, pe deasupra controverselor de partid, simbolul unităţei Patriei şi al aspiraţiunilor naţionale. De aceea consolidarea definitivă şi fără echivocuri a ordinei constituţionale nu poate decât să ne bucure. Noul an începe, din punct de vedere politic, cu un semn de întrebare. Greşelile repetate şi grave săvârşite în opoziţie de partidul naţional-ţărănesc, lipia, lui de experienţă şi pregătire, întreaga lui acţiune negativă şi destructivă de până acum, nu îndreptăţesc speranţe pentru o activitate constructivă la guvern. Totuşi, servind ţara în opoziţie, ca şi la guvern, partidul liberal aşteaptă să-l vadă la lucru. Dacă guvernul şi Parlamentul, rupând cu trecutul apropiat, vor dovedi că înţeleg să continue o operă constructivă de folos obştesc,partidul liberal nu-şi va precupeţi concursul la această operă. Dacă, dimpotrivă, activitatea guvernului naţional-ţărănesc va avea un caracter destructiv, de natură să primejduiască opera de consolidare internă şi externă, partidul liberal va şti — ca întotdeauna — să apere cu hotărâre şi energie interesele permanente şi superioare ale Statului, la a cărui întărire şi întregire a contribuit aşa de mult. Un fapt extrem de caracteristic şi totodată de umilitor, s-a petrecut în ajunul Crăciunului: deputaţii majoritari au fost siliţi să-şi prezinte demisiile d-lui Al. Vaida, ministru de interne, urmând ca acesta să uzeze de ele la momentul când guvernul va crede de cuviinţă, pentru a exercita o presiune asupra demisionarilor. Ideia de a frane Corpurile Legiuitoare la ordinul d-lui ministru de interne, este de esenţă pur „democratică“. In nici unul din parlamentele „oligarhice“, de la începutul vieţei constituţionale a ţării şi până astăzi, nu s-a cunoscut acest mijloc de constrângere şi de siluire a voinţei şi convingerilor aleşilor naţiunei. A trebuit să avem un guvern „democrat“ şi „alegeri libere“ pentru ca parlamentarii majoritari să fie siliţi să treacă în biroul d-lui ministru de interne sub furcile caudine ale unui guvern ce se laudă de a fi dat libertate întregei ţări. O ţară „liberă“, ai cărei aleşi sunt sclavii unui guvern care poate să-i demită oricând! O ţară liberă ai cărei aleşi nu sunt nici cetăţeni, nici cel puţin liberii, ci servii acelora pe cari, conform legii, sunt obligaţi să-i controleze şi să-i îndrumeze ! Dar dacă faptul în sine este o coborâre nepermisă a prestigiului Parlamentului şi un atentat la libertatea de conştiinţă ce trebuie s’o aibă, — modul cum s’a produs este atât de vulgar, încât e demn de d. Vaida, călăuzitorul bandelor de bătăuşi. In adevăr, demisiunea a fost pusă în legătură cu un interes material al noilor aleşi. „Dacă nu-mi încredinţaţi demisia, nu vă dau permisul gratuit pe căile ferate spre a vă duce acasă de sărbă-tori!“ Acesta a fost limbajul d-lui Vaida. Iar aleşii majoritari ai naţiunei suverane s’au supus, s’au supus de nevoie, vânzându-şi conştiinţa pentru praznicul ce-l aştepta acasă. „Dimineaţa“ ne anunţă că unul singur s’a opus, găsind procedeul silnic şi vulgar. Unul singur din câteva sute! E o ruşine nu numai pentru Parlament şi pentru partidul naţional-ţărănesc, dar pentru miile de alegători ce-au ales astfel de oameni. Din momentul în care majoritarii au depus in mâna d-lui ministru de interne demisiile lor, au încetat de a mai reprezenta ţara. Ei sunt uneltele servile ale guvernului şi nu pot fi reprezentaţi vreodată prin preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, ci numai prin ministrul care are în biroul său sancţiunea oricărei „indiscipline“ a nenorocitului diurnist ce face pe deputatul sau senatorul „democrat“. Prestigiul acestui Parlament a fost compromis mai înainte de a începe să funcţioneze, de către acei cari, astăzi se vede bine, n’au nevoie de colaboratori, ci de servi. Servii d-lui Vaida ! Ce situaţie jalnică! ECOURI Mareşalul Foch, Intrun elocvent apel adresat tuturor francezilor, cere fiecăruia să-şi dea obolul pentru a îngădui să se fizeze în marmoră sau în bronz trăsăturile generalului Mangin, care va trebui în viitor să rămână un exemplu.„Pretutindeni unde drapelul Franţei a fost dus, — scrie mareşalul Foch, — Indochina, Sudan, Maroc, în războiul mondial, — Mangin l’a dus tot înainte“. Cei cari vor subscrie cel puţin 100 franci vor primi un,portret al generalului Mangin, reproducere a unui tablou de pictorul I. F. Boucher. Deoarece o mare parte din populaţia Moscovei a făcut diferite pregătiri în vederea sărbătorilor de Crăciun, societatea libercugetătorilor a publicat un manifest împotrivaţinerii acestei sărbători, invitând pe locuitori să lucreze în aceste zile. Democraţie aplicata MAJORITĂŢILE a„ DEMISIONAT FORŢAT ........ m mJ.k-.rMm ÍQ5JSE5TKÍ fonii NADEJDE Unul din oamenii vechei generaţii, care a ilustrat-o printr’o cultură superioară şi un dor de muncă remarcabil a fost Ioan Nădejde.. Debutând în viaţa publică în rândurile mişcărei socialiste, care avea atunci toate calităţile curentelor sincere susţinute de idealişti, Ioan Nădejde a devenit unul din fruntaşii şi teoriticienii ei în ţară noastră pentru ca apoi să intre în partidul liberal, împreună cu V. Morţun, cu fraţii Radovici, cu Biamandy şi alţii, cari au contribuit atât de frumos la opera partidului, în munca lui positivă de consolidare sincer democratică a ţarei. Ioan Nădejde, cu calităţile lui de muncă, cu pregătirea culturală ce o avea, era chemat să joace un deosebit rol în viaţa noastră publică, şi de acea îl vedem în parlament, precum îl regăsim în coloanele „Voinţei Naţionale“, pe care a condus-o ca director o întreagă serie de ani, şi unde adânca lui cultură şi calităţile de polemist, se remarcă şi se pun mereu la contribuţie, spre folosul luminării opiniei publice. Ioan Nădejde a adus cu adevărat în presă, aportul unui om mare şi de variată cultură. s--a contribuit astfel la occidentalizarea presei noastre, într’un timp in care ea avea mai multă nevoie de o inteligentă transformare şi propăşire a ei. De altfel loan Nădejde va rămâne în publicistica românească, şi prin studiul său asupra chestiei agrare şi originei proprietatei la noi, precum numele sau nu va putea fi uitat pentru luminile ce le-a adus ca jurist, în comentarea dreptului rusesc, atât de necesară în Basarabia după unirea cea mare. Despre Iona Nădejde îşi vor aduce aminte toţi ce cari înţeleg golul ce’l lasă dispariţia unui om de cultură într’o ţară, precum un’l vor uita mai ales ziariştii, cari trebue să vadă în cel dispărut de apururi, pe un mare antemergător şi im model al profesiunei de luminători sinceri ai opiniei publice. Partidul liberal al cărui devotat luptător a fost, ca şi presa liberală în special, pentru al cărui prestigiu şi strălucire a luptat simte profund dureroasa pierdere și înconjoară mormântul lui Ioan Nădejde, luptătorului politic, și cărturarului, cu o smerită amintire recunoscătoare. Pela consiliul Societății natlunillor |^0Tg *.....11------------------------------------------------■-------—---77-1---------O oră de intimitate diplomatică la Lugano IslwSP&’sSf Wmmm mmmt D-niiBriand și Sftreseenann îmtre două şedinţe ale Gtms5Bibiliai Socieftatai Natmviilor. ANUL ECONOMIC — Realizări şi speranţa Un an de sforţări mari pentru întreaga viaţă economică a ţării se încheie astăzi iar orizonturile se întunecă tocmai atunci când norii se risipiseră, făcând loc multor speranţe. Industria, comerţul şi agricultura, au trecut în anul 1928 prin grele încercări. Cauza principală trebue căutată în criza ce s’a deslănţuit în urma anilor agricoli slabi. Căci dacă în acest an am avut o recoltă sub mediocră, nu trebue să se uite că şi în anii precedenţi, recolta n’a fost strălucită şi mult din surplusul unor regiuni, a servit altora, în loc să meargă la export. Am fost siliţi să consumăm astfel mai mult decât ne permitea situaţiunea rvoastră economică. S’a ivit în mod natural criza ce s’a răsfrânt asupra industriei şi comerţului, deoarece puterea de consum a populaţiei agricole a devenit din ce în ce mai redusă. La această cauză principală trebui să adăugăm altele foarte importante ca situaţiunea economică mondială cu concurenţa aprigă ce se face la principalele noastre produse de export, moneda încă nestabilizată legal ceia ce limitează creditul,dobânzile mari cari au împiedecat o desvoltare rapidă a afacerilor. Totuşi industriile noastre principale au învins aceste dificultăţi. Ele au fost ajutate de politica înţeleaptă a fostului guvern, care a ştiut să facă la timp, tot ce s’a putut face în situaţia actuală a ţării pentru ca producţia să nu scadă. Am dat într’un număr trecut al ziarului nostru o statistică ce dovedea că atât producţia cât şi exportul la principalele produse, adică petrol, lemnărie, vite, au crescut. In ce priveşte grânele, guvernul nu putea desigur să împiedice seceta astfel că fatal producţia este slabă. Să nu uităm că în tot cursul anului prin scăderea treptată a taxelor de export, prin creditul industrial şi Banca Naţională, guvernul a uşurat pe cât posibil viaţa economică, întreprinderile industriale au găsit un larg sprijin la Creditul Industrial, comerţul la Banca Naţională. Amintim în această ordine de idei şi lupta pe care a dus-o această instituţiune pentru stabilizarea de fapt a leului, pentru procurarea devizelor necesare comerţului la un curs fix, pentru scăderea dobânzilor şi pentru îndestularea cu numerar a pieţei, luptă încununată de succes în multe privinţi. Aşa dar, sub guvernul trecut s’a făcut tot ce se putea face în situaţiunea în care ne găseam. Acei cari promiteau mai mult, îndată ce au venit la cârmă, au pus noui impozite pe comerţ şi industrie, luându-le în acelaş timp speranţa într’o stabilizare apropiată şi în realizarea imediată a împrumutului.Ce va aduce în aceste condiţiuni anul care vine, se va vedea. Is Politica Externă i Offiar I i 1928 Se încheie azi un an de internă activitate de politică Internaţională, marcând în genere, mai ales din partea aliaţilor, o tendinţă pronunţată pentru asigurarea şi consolidarea păcei în lume, ameninţată făţiş deocamdată numai prin uneltirile revoluţionare ale Sovietelor. Cu această excepţie, care de altfel izolează tot mai mult Rusia de ansamblul statelor civilizate, politica de pace sub patronajul Genevei păşeşte spre realizări cari în anul 1920 vor putea însemna desigur cea dintâi aşezare solidă a păcii, în Europa, mai ales. Sforțările dela Geneva au dus la începutul de apropiere franco-german accentuată mai cu osebire în cursul anului care se încheie, — după hotărîrea celor „scare“ din Septembrie, — cu acordul dela Lugano concretizat în comunicatul dat odată cu inchiderea sesiunei consiliului Societăţei Naţiunilor. Din punctul de vedere al politicei generale de pace înfăptuirea apropierei dintre Franţa şi Germania, dacă, ea va reuşi, va însemna desigur câştigul cel mai important la care va fi contribuit fără îndoială, în largă măsură discuţiunile şi tratările din anul sfârşit astăzi. In ceea ce priveşte în special politica externă a României, politică pur defensivă, de pace şi de alianţe! ca a fost şi în cursul acestuian, cum a fost în ziua, de cri şi cum va, fi în cea de mâine, politică alături de aliaţii îrn tovărăşia cărora am, făcut războiul de întregirea neamului. Di anul 1928 prima noastră manifestare în domeniul extern a fost vizita la Roma a ministrului de afaceri străine român. Se aştepta dela contactul direct cu d. Mussolini o atitudine alta a Italiei şi în chestiunea contrabandei ungare dela St. Gothard şi în aceia aşa de mult desbătută a optanţilor. Trebue să recunoaştem că dacă din punct de vedere sentimental primirea dela Roma a ministrului român a fost din cele mai călduroase şi mai bine marcată ca semne exterioare, ea n’a dat, însă rezultatele practice la cari atâtea considerente dădeau dreptul să, ne aşteptăm. Manifestatiunile italomeghiare cari au urmat acestei vizite, trăda la şeful guvernului italian o încUnatiune mai accentuată spre Budapesta de cât spre Bucureşti. Este adevărat că la aceste manifestatiuni s’a răspuns cu o manifestăţiune hotărîtă de solidaritate a Micei înţelegeri şi în chestiunea contrabandei maghiare de la St. Gothard şi în aceia a revizuirei tratatelor de pace, pornită de la Budapesta şi susţinută pe rând cu aproape egală pornire de lordul Rothermere şi de reprezentanţii autorizaţi ai fascismului italian. De altfel campania de revizuire a tratatului de la Trianon, începută în cursul anului expirat, se încheie lamentabil odată cu sfârşitul acestui an prin atacurile presei maghiare împotriva chiar a lordului Rothermere, din care aceiaşi presă imigivitf făcuse acum câteva luni un fel de idol în faţa căruia se prosterna, cu smerenie şi recunoştinţă Ungaria oficială şi neoficială-In cursul anului expirat alianţa noastră cu Polonia s’a consolidat /tt/UOt' 16 OM/ X vvv*v~ vi - -şi mai mult prin manifestaţiuni doveditoare a reciprocităţei de sini Umilite între cele două popoare, cari găsesc pilde de asemenea apropieri şi în trecutul loi istoric. Alianţă defensivă ca şi Mica înţelegere, alianţa polono-română reprezintă o garanţie de pace mai mult nu numai pentru cele două state, dar şi pentru Europa însăşi apărată de bolşevism tocmai prin stăvilarul pe care această alianţă îl reprezintă din toate punctele de vedere. Tratatul de conciliaţiune şi ar Ibitraj încheiat cu Grecia complectează seria din anul espirat a politicei noastre de pace cu toate statele, făcând astfel în mod constant dovada contribuţiei importante cu care România înţelege să vină la aportul general în serviciul definitivei instalări a păcei în lume. In sfârşit tratativele directe în chestiunea, optanţilor, cu dovedirea unui spirit de largă conciliaţiune din partea voastră, învederează dorinţa de a trăi în pace chiar şi cu Ungaria mereu provocătoare de conflicte. Că încercările noastre de a înlesni mai bune raporturi cu Ungaria, nu vor servi în fond la nimic, aceasta este desigur un adevăr pe care faptele îl vor dovedi ca atare în viitorul cel mai apropiat şi îl vor dovedi mai ales pentru cei dela ,,Le Temps“ care se grăbesc să vadă o schimbare în politica agresivă a contelui Bethlen numai fiindcă tratativele dela Abazia în chestiunea optanţilor nu au fost încă rupte prin intransigenţa maghiară. Cu tratativele directe în această interminabilă problemă a optanţilor, despre care unii pretind a fi pe cale de soluţionare, se încheie activitatea politică externă a României în anul 1928 şi cu continuarea tratativelor în aceiaşi chestiune, se deschide anul nou care începe mâine. Complet nativisialis! îngermanie *' “ — I Ministerul public al celei dintâi Curţi de justiţie din Germania instrueşte acum cazul generalului prusian Reinhard, fost ministru de război care este acuzat de asociaţie ilegală şi tentativă de înaltă trădare. Ancheta făcută a stabilit că generalul Reinhard cu concursul unui mare număr al conducătorilor organizaţiilor din dreapta radicală, a înfiinţat o grupare, cu ramificaţiuni în întreg imperiul german care perfect pregătită milităreşte i-ar fi permis ca la un moment dat să institue o dictatură politică interioară bazată pe normele vechiului regim. Magearu Nu-mi daţi nici porc şi nici curcan de noul an Prefer mai bine să mă’ndop Cu ouăle lui Ghiţă Popp... Cadoul făcut de dărgetoianu d-lui Magaaru Cadoul gygarfuului IADUL COPIILOR In „Revue des Deux-Mondes“ O personalitate a vechei Rusii, care va fi avut şi ea păcatele ei, dar era incomparabil superioară, haosului de azi, contele Kokotof, povesteşte situaţia copiilor din timpul „raiului bolşevic“. „Cu toate desmintirile sovietelor — adaogă Şi „Le Temps“ — milioane de copii —şapte, opt, nouă—rătăcesc pe imense stepe, însă mergând de la nord la sud, după anotimpuri, ca păsările călătoare, trăind vara, în câmpii, iarna în oraşe, furând, jefuind asasinând, prostituindurăp şi formând, cum spunea un alt scriitor cunoscător al Rusiei de azi, „o grupare omenească specială, dincolode societate“ de legi, şi pentru care dacă ar trebui să-i găsim, un echivalent ar trebui să ne ducem la evul mediu, şi în epocile cari urmau crişelor de foamete şi de ciumă“. Sunt bande de „parnas inocenţi“, sunt turme omeneşti de copii cari au căzut în forma animalică, şi cari nu mai au familie, nu mai au îngrijire, nici educaţie, nici învăţătură de carte,nici igienă elementară, nici infiltrarea unor principii de morală. Haos moral, nihilism sufletesc, întoarcere la, animalitate. Şi această reîntoarcere este mai rea decât animalitatea însăşi unde instinctele de conservare îşi ■păstfează forţa lor, pe când la omele au fost înlocuite cu subtilităţi de suflet... Statisticele din Rusia de azi sunt apoi pe cât de vorbitoare, pe atât de spăimântătoare. In 1921, copii, părăsiţi, au comis 29.527 crime. Dintre cei 118 asasini, 20 au mai puţin ca 11 ani, şi 22 mai puţin ca zece ani. Fireşte, aprecierea situaţiei Rusiei de azi, poate să fie făcută oare cum deosebit, după temperamentul sau interesul — mai ales interesul — al celor ce descriu situaţia de Iacolo; dar ceea ce ese dincolo de sfera comentariilor, este că nici odată nu s’a batjocorit mai dureros copilăria, decât lutre sidelate în care câţiva ambiţioşi bolnavi, şi câţiva vizionari şi-au îngăduit să facă o lume după capul lor, ameţiţi de lecturi neasimilate şi de planuri de reformă integrală a omenirei. Copilăria la neamurile şi la ţările eşite din barbarie a fost totdeauna cea mai scumpă din rezervele viitorului. In ea, toţi oamenii cu minte au văzut nu numai gingăşia nevinovăţia fiinţelor cari fac farmecul vieţei, dar şi marea comoară a viitorului. Guvernanţii de azi ai Rusiei, însă fiii au văzut tot aşa. Ei au socotit că după cum o ţară poate trăi fără intelectuali, ei cari sunt sarea pământului, tot aşa ar putea să trăiască omorândui şi copiii. Sălbatecii omoară pe bătrâni. Sunt mai logici în cruzimea lor. Dar a omorî omenirea în faşe, este o aberaţie şi o monstruozitate fără precedent înîistoria triburilor sălbatece... PETRONIUS BILETE de plăcintă Salariile aur promise de guvern Vă rog aminte să luaţi (E vorba de salariaţi)! Ne mai fiind bani in tezaur Voi veţi plăti globalu'n aur. Revelltonul d-lui ■MHRSHBBBBBBEŞKn----- Eu îţi trimet de noul an Să ’mparţi cu ai matale Ceva, ce ştiu că-ţi place mult O ladă cu curmale. ŢăraBiLwjarijii votat roata Azi când punem biruri noi Un lucru vă pretindem. Cu roata am învins prin voi Pe ea să vă întindem. Guvernul a primit cadou Acum, de anul nou Ceva ce l-a satisfăcut : Opt oferte de ’mprumut. Desfâintarea autóm®* bilelor ©îi&aBe Eri erau otomobile cu şoferi Astăzi nu mai e ca eri In buget i-au încadrat Ca subsecretari de stat. OMICRQN