Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)

1929-01-01 / nr. 6264

Lit IX. IE TARA 6 LE­I EX. Tn STREJIfBTfiTE IN TARA l'n an--------- 700 lei Sase luni--------- 350 , Trei ani---------2L0 , In strejnă este Un an — — ■- 1400 $ase luni — — 700 Trei luni — «1 400 REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. 2­­ STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele s Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 819/23 si 303/11 Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. in ŢARA 6 LN­ EX. în STREINIiTATE ARUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate O RECAPITULARE DUPĂ UN AN VEGHIU şi in preajma unui an nou Este un obiceiu, desigur, util, acela ca în preajma unui an ce vine, să se treacă în revistă prin­cipalele evenimente politice ale anului ce a trecut. Următori a­­cestei tradiţii, vom recapitula în rândurile de mai jos, în linii ge­nerale, activitatea de folos ob­ştesc desfăşurată în 1928. In anul ce se încheie, partidul naţional-liberal, aflat la cârma Statului, şi-a continuat opera constructivă de consolidare şi u­­nificare a României­ Mari. In afa­ră de o serie întreagă de legiuiri organice, — pe cari nu le mai e­­numărăm în amănunt — guver­nul liberal a avut o preocupare de căpetenie: consolidarea finan­ciară prin stabilizarea monetară și împrumutul extern. Cele mai a in+rtwAfin nl a Inn'i ciî ni A + Tt I v­­­uuit/ amvyiuoo aio ya j. h tn uau tu.- i­turor claselor producătoare sunt legate de realizarea celor două operaţiuni. Cu toate că opoziţia naţional­­ţărănistă neînţelegătoare a mari­lor interese generale în joc, a fă­cut tot ce i-a stat în putinţă ca să ştirbească creditul ţării în a­­fară — credit la care România face apel pentru prima dată de la războiu încoace — după trata­tivele urmate — s’a ajuns la un rezultat concret: garantarea şi solidarizarea celor 14 principale bănci de emisiune din lumea în­treagă la operaţiunea de stabili­zare legală a monedei noastre. Se dovedea astfel că România nu a făcut în zadar sacrificiile din ul­timii ani şi că, după discreditul din primii ani de la încheierea păcii, va intra din nou în rândul Statelor cari se bucură de credi­tul mondial. Tot activităţei rodnice a gu­vernului liberal se datoreşte şi încheierea convenţiei dintre Ro­mânia­ şi Germania, care, lichi­dând în mod mulţumitor pentru ambele părţi toate litigiile­ răma­­se de pe urma războiului, punea de-acum rolu­ţiunile economice şi financiare dintre cele două ţări pe un teren curăţit de orice as­perităţi şi susceptibil de a permi­te o largă desvoltare a acestor relaţi­uni. Acţiunea de opoziţie violentă, anarhică şi ameninţătoare, dema­gogică înăuntru şi calomnioasă la adresa ţărei în afară, dusă în­tre timp de partidul naţional ţă­rănesc, a provocat pe de o parte amânarea soluţiei definitive în chestia împrumutului şi a stabi­lizări, iar pe de alta schimbarea de guvern Respingând propunerea înţe­leaptă, utilă pentru ţară, a unui guvern de solidarizare naţională a tuturor partidelor politice în vederea realizărei în cele mai bune co­ndiţ­iuni posibile a împru­mutului şi a stabilizărei, parti­dul naţional-ţărănist şi-a luat ex­clusiv asupra­ sa răspunderea si­tuaţiei, declarând că are gata so­luţii la problemele pe care le pu­nea viaţa Statului, şi în special în ce priveşte consolidarea mo­netară. Se va vedea întru­cât­ a­ceastă afirmaţie este întemeiată. Venirea la guvern a partidului naţional-ţărănesc a risipit defi­nitiv echivocul pe care acest par­tid l-a întreţinut în ceea ce pri­veşte ordinea constituţională Faptul că şeful guvernului şi mi­ni­­­şt­r­ii 2,a depus d­urâm­ântul le­giuit în faţa membrilor­ înaltei Regente, constitue o recunoaşte­re formală de fapt şi de drept a Instituţiei care­­exercită preroga­tivele regale în timpul minorita­rii Regelui Mihai I. După cum a declarat şi în Par­lament partidul liberal înţelege să respecte Tronul în opoziţie ca şi la guvern, deoarece Coroana este, pe deasupra controverselor de partid, simbolul unităţei Pa­triei şi al aspiraţiunilor naţionale. De aceea consolidarea definitivă şi fără echivocuri a ordinei con­stituţionale nu poate decât să ne bucure. Noul an începe, din punct de vedere politic, cu un semn de în­trebare. Greşelile repetate şi gra­ve săvârşite în opoziţie de parti­dul naţional-ţărănesc, lipia, lui de experienţă şi pregătire, în­treaga lui acţiune negativă şi destructivă de până acum, nu în­dreptăţesc speranţe pentru o ac­tivitate constructivă la guvern. Totuşi, servind ţara în opoziţie, ca şi la guvern, partidul liberal aşteaptă să-l vadă la lucru. Dacă guvernul şi Parlamentul, rupând cu trecutul apropiat, vor dovedi că înţeleg să continue o operă­­ constructivă de folos obştesc,­­partidul liberal nu-şi va precupe­ţi concursul la această operă. Dacă, dimpotrivă, activitatea gu­vernului naţional-ţărănesc va a­­vea un caracter destructiv, de natură să primejduiască opera de consolidare internă şi externă, partidul liberal va şti — ca întot­dea­una — să apere cu hotărâre şi energie interesele permanente şi superioare ale Statului, la a că­rui întărire şi întregire a contri­buit aşa de mult. Un fapt extrem de caracteristic şi totodată de umilitor, s-a petre­cut în ajunul Crăciunului: depu­taţii majoritari au fost siliţi să-şi prezinte demisiile d-lui Al. Vaida, ministru de interne, urmând ca a­­cesta să uzeze de ele la momentul când guvernul va crede de cu­viinţă, pentru a exercita o pre­siune asupra demisionarilor. Ideia de a frane Corpurile Le­giuitoare la ordinul d-lui ministru de interne, este de esenţă pur „de­mocratică“. In nici unul din par­lamentele „oligarhice“, de la înce­putul vieţei constituţionale a ţă­rii şi până astăzi, nu s-a cunoscut acest mijloc de constrângere şi de siluire a voinţei şi convinge­rilor aleşilor naţiunei. A trebuit să avem un guvern „democrat“ şi „alegeri libere“ pentru ca parla­mentarii majoritari să fie siliţi să treacă în biroul d-lui ministru de interne sub furcile caudine ale u­­nui guvern ce se laudă de a fi dat libertate întregei ţări. O ţară „liberă“, ai cărei aleşi sunt sclavii unui guvern care poa­te să-i demită oricând! O ţară li­beră ai cărei aleşi nu sunt nici ce­tăţeni, nici cel puţin­­ liberii, ci servii acelora pe cari, conform legii, sunt obligaţi să-i controleze şi să-i îndrumeze ! Dar dacă faptul în sine este o coborâre nepermisă a prestigiului Parlamentului şi un atentat la li­bertatea de conştiinţă ce trebuie s’o­ aibă, — modul cum s’a produs este atât de vulgar, încât e demn­­ de d. Vaida, călăuzitorul bande­lor de bătăuşi. In adevăr, demisiunea a fost pu­să în legătură cu un interes ma­terial al noilor aleşi. „Dacă nu-mi încredinţaţi demisia, nu vă dau permisul gratuit pe căile ferate spre a vă duce acasă de sărbă-­­­tori!“ Acesta a fost limbajul d-lui Vaida. Iar aleşii majoritari ai na­­­­ţiunei suverane s’au supus, s’au supus de nevoie, vânzându-şi con­ştiinţa pentru praznicul ce-l aştep­ta acasă. „Dimineaţa“ ne anunţă că unul singur s’a opus, găsind procedeul silnic şi vulgar. Unul singur din câteva sute! E o ruşine nu nu­mai pentru Parlament şi pentru partidul naţional-ţărănesc, dar pen­tru miile de alegători ce-au ales astfel de oameni. Din momentul în care majorita­rii au depus in mâna d-lui mini­stru de interne demisiile lor,­­ au încetat de a mai reprezenta ţara. Ei sunt uneltele servile ale guver­nului şi nu pot fi reprezentaţi vreo­dată prin preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, ci numai prin minis­trul care are în biroul său sanc­ţiunea oricărei „indiscipline“ a nenorocitului diurnist ce face pe deputatul sau senatorul „demo­crat“. Prestigiul acestui Parlament a fost compromis mai înainte de a începe să funcţioneze, de către a­­cei cari, astăzi se vede bine, n’au nevoie de colaboratori, ci de servi. Servii d-lui Vaida ! Ce situaţie jalnică! ECOURI M­areşalul Foch, Intrun elocvent apel adresat tuturor francezi­lor, cere fiecăruia să-şi dea obolul pentru a îngădui să se fize­­ze în marmoră sau în bronz trăsă­turile generalului Mangin, care va trebui în viitor să rămână un exem­plu.„Pretutindeni unde drapelul Fr­an­ţei a fost dus, — scrie mareşalul Foch, — Indochina, Sudan, Maroc, în războiul mondial, — Mangin l’a dus tot înainte“. Cei cari vor subscrie cel puţin 100 franci vor primi un,portret al gene­ralului Mangin, reproducere a unui tablou de pictorul I. F. Boucher. D­eoarece o mare parte din po­pulaţia Moscovei a făcut dife­rite­ pregătiri în vederea săr­bătorilor de Crăciun, societatea li­­bercugetătorilor a publicat un ma­nifest împotriva­­ţinerii acestei săr­bători, invitând pe locuitori să lu­creze în aceste zile. Democraţie aplicata MAJORITĂŢILE a„ DEMISIONAT FORŢAT ........ m mJ.k-.rMm ÍQ5JSE5TKÍ fonii NADEJDE Unul din oa­menii vechei ge­neraţii, care a i­­lustrat-o printr’o cultură superi­oară şi un dor de muncă remar­cabil a fost Ioan Nădejde.. Debutând în viaţa publică în rândurile m­işcă­­rei socialiste, ca­re avea atunci toate calităţile curentelor since­re susţinute de idealişti, Ioan Nădejde a devenit unul din fruntaşii şi teoriticienii ei în ţară noastră pentru ca apoi să intre în partidul liberal, împreună cu V. Morţun, cu fraţii Radovici, cu Biamandy şi alţii, cari au contri­buit atât de frumos la opera par­tidului, în munca lui positivă de consolidare sincer democratică a ţarei. Ioan Nădejde, cu calităţile lui de muncă, cu pregătirea culturală ce o avea, era chemat să joace un deosebit rol în viaţa noastră pu­blică, şi de acea îl vedem în parla­ment, precum îl regăsim în coloa­nele „Voinţei Naţionale“, pe care a condus-o ca director o întreagă se­rie de ani, şi unde adânca lui cul­tură şi calităţile de polemist, se remarcă şi se pun mereu la con­tribuţie, spre folosul luminării o­­piniei publice. Ioan Nădejde a adus cu adevărat în presă, aportul unui om mare şi de variată cultură. s--a contribuit astfel la occiden­talizarea presei noa­stre, într’un timp in care ea avea mai multă nevoie de o inteligentă transformare şi propăşire a ei. De altfel loan Nădejde va rămâne în publicistica românească, şi prin studiul său asupra chestiei agrare şi originei proprietatei la noi, precum numele sau nu va putea fi uitat pentru luminile ce le-a a­­dus ca jurist, în comentarea drep­­tului rusesc, atât de necesară în Basarabia după unirea cea mare. Despre Iona Nădejde îşi vor a­­duce aminte toţi ce cari înţe­leg golul ce’l lasă dispariţia unui om de cultură într’o ţară, precum un’l vor uita mai ales ziariştii, cari trebue să vadă în cel dispărut de­ apururi, pe un mare antemer­­gător şi­ im model al profesiunei de luminători sinceri ai opiniei publice. Partidul liberal al cărui devo­tat luptător a fost, ca şi presa li­berală în special, pentru­ al cărui prestigiu şi strălucire a luptat simte profund dureroasa pierdere și înconjoară mormântul lui Ioan Nădejde, luptătorului politic,­­ și cărturarului, cu o smerită amin­tire recunoscătoare. Pela consiliul Societății natlunillor |^0Tg *.....11------------------------------------------------■-------—---77-1---------­O oră de intimitate diplomatică la Lugano IslwSP&’sSf Wmmm mmm­t D-niiBriand și Sftreseenann îmtre două şedinţe ale Gtms5Bibiliai Socieftatai Natmviilor. ANUL ECONOMIC — Realizări şi speranţa Un an de sforţări mari pentru întreaga viaţă economică a ţării se încheie astăzi iar orizonturile se întunecă tocmai atunci când no­rii se risipiseră, făcând loc multor speranţe. Industria, comerţul şi agricul­tura, au trecut în anul 1928 prin grele încercări. Cauza principală trebue căutată în criza ce s’a des­­lănţuit în urma anilor agricoli slabi. Căci dacă în acest an am avut o recoltă sub mediocră, nu trebue să se uite că şi în anii prece­denţi, recolta n’a fost strălucită şi mult din surplusul unor regiuni, a servit altora, în loc să meargă la export. Am fost siliţi să consu­măm astfel mai mult decât ne per­mitea situaţiunea rvoastră econo­mică. S’a ivit în mod natural cri­za ce s’a răsfrânt asupra indus­triei şi comerţului, deoarece pute­rea de consum a populaţiei agri­cole a devenit din ce în ce mai re­dusă. La această cauză principală tre­­bui să adăugăm altele foarte im­portante ca situaţiunea economi­că mondială cu concurenţa apri­gă ce se face la principalele noas­tre produse de export, moneda încă nestabilizată legal ceia ce li­mitează creditul,­­dobânzile mari cari au împiedecat o desvoltare rapidă a afacerilor. Totuşi industriile noastre prin­cipale au învins aceste dificultăţi. Ele au fost ajutate de politica în­ţeleaptă a fostului guvern, care a ştiut să facă la timp, tot ce s’a pu­tut face în situaţia actuală a ţării pentru ca producţia să nu scadă. Am dat într’un număr trecut al ziarului nostru o statistică ce do­vedea că atât producţia cât şi ex­portul la principalele produse, a­­dică petrol, lemnărie, vite, au cres­cut. In ce priveşte grânele, guver­nul nu putea desigur să împie­dice seceta astfel că fatal produc­ţia este slabă. Să nu uităm că în tot cursul a­­nului prin scăderea treptată a ta­xelor de export, prin creditul in­dustrial şi Banca Naţională, gu­vernul a uşurat pe cât posibil viaţa economică, întreprinderile industriale au găsit un larg spri­jin la Creditul Industrial, comer­ţul la Banca Naţională. Amintim în această ordine de idei şi lupta pe care a dus-o această instituţiu­­ne pentru stabilizarea de fapt a leului, pentru procurarea devize­lor necesare comerţului la un curs fix, pentru scăderea dobânzi­lor şi pentru îndestularea cu nu­merar a pieţei, luptă încununată de succes în multe privinţi. Aşa dar, sub guvernul trecut s’a făcut tot ce se putea face în situa­ţiunea în care ne găseam. Acei cari promiteau mai mult, îndată ce au venit la cârmă, au pus noui impozite pe comerţ şi industrie, luându-le în acelaş timp speranţa într’o stabilizare apropiată şi în realizarea imediată a împrumutu­lui.Ce va aduce în aceste condiţiuni anul care vine, se va vedea. Is Politica Externă i Offiar I i 1928 Se încheie azi un an de internă activitate de politică Internaţiona­­lă, marcând în genere, mai ales din partea aliaţilor, o tendinţă pro­nunţată pentru asigurarea şi con­solidarea păcei în lume, ameninţa­tă făţiş de­ocamdată numai prin uneltirile revoluţionare ale Sovie­telor. Cu această excepţie, care de altfel izolează tot mai mult Rusia de ansamblul statelor civilizate, po­litica de pace sub patronajul Ge­nevei păşeşte spre realizări cari în anul 1920 vor putea însemna desi­gur cea dintâi aşezare solidă a pă­­cii, în Europa, mai ales. Sforțările dela Geneva au dus la începutul de apropiere franco-german accentua­tă mai cu osebire în cursul anului care se încheie, — după hotărîrea celor „scar­e“ din­ Septembrie, — cu acordul dela Lugano concreti­zat în comuni­catul dat odată cu inchiderea sesiunei consiliului So­­cietăţei Naţiunilor. Din punctul de vedere al politicei generale de pace înfăptuirea apropierei dintr­e Fran­ţa şi Germania, dacă, ea va reuşi, va însemna desigur câştigul cel mai important la care va fi contri­buit fără îndoială, în largă măsu­ră discuţiun­ile şi tratările din anul sfârşit astăzi. In ceea ce priveşte în special po­litica externă a României, politică pur defensivă, de pace şi de alianţe! ca a­ fost şi în cursul acestui­­­an­, cum a fost în ziua, de cri şi cum va, fi în cea­ de mâine, politică alături de aliaţii îrn tovărăşia că­rora am, făcut războiul de între­girea neamului. Di anul 1928 pri­ma noastră manifestare în dome­niul extern a fost vizita la Roma a ministrului de afaceri străine ro­mân. Se aştepta dela contactul di­rect cu d. Mussolini o atitudine alta a Italiei şi în chestiunea contra­bandei­ ungare dela St. Gothard şi în aceia aşa de mult desbătută a optanţilor. Trebue să recunoaştem că dacă din punct de vedere sen­timental primirea dela Roma a mi­nistrului român a­ fost din cele mai călduroase şi mai bine marcată ca semne exterioare, ea n’a dat, însă rezultatele practice la cari atâtea considerente dădeau dreptul să, ne aşteptăm. Manifestatiunile italo­me­ghiare cari au urmat acestei vi­zite, trăda la şeful guvernului ita­lian o încUnatiune mai accentuată spre Budapesta de cât spre Bucu­reşti. Este adevărat că la aceste manifestatiuni s’a­ răspuns cu o manifestăţ­iune hotărîtă de solida­ritate a Micei înţelegeri şi în ches­tiunea contrabandei maghiare de la St. Gothard şi în aceia a revi­­zuirei tratatelor de pace, pornită de la Budapesta şi susţinută pe rând cu aproape egală pornire de lordul Rothermere şi de reprezen­tanţii autorizaţi ai fascismului ita­lian. De altfel campania de revi­zuire a tratatului de la Trianon, în­cepută în­ cursul anului expirat, se încheie lamentabil odată cu sfâr­şitul acestui an prin atacurile pre­sei maghiare împotriva chiar a lordului Rothermere, din care ace­­iaşi presă imigivitf făcuse acum câteva luni un fel de idol în faţa căruia se prosterna, cu smerenie şi recunoştinţă Ungaria oficială şi neoficială-In cursul anului expirat alianţa noastră cu Polonia s’a consolidat /t­t/UOt' 16 OM/ X vvv*v~ v­­­i - -şi mai mult prin manifestaţiuni doveditoare a reciprocităţei de sini Umilite între cele două popoare, cari găsesc pilde de asemenea a­­propieri şi în trecutul loi­ istoric. Alianţă defensivă ca şi Mica înţe­legere, alianţa polono-română re­prezintă o garanţie de pace mai mult nu numai pentru cele două state, dar şi pentru Europa însăşi apărată de bolşevism tocmai prin stăvilarul pe care această alianţă îl reprezintă din toate punctele de­­ vedere. Tratatul de conciliaţiune şi ar­ Ibitraj încheiat cu Grecia complec­­tează seria din anul espirat a po­liticei noastre de pace cu toate sta­tele, făcând astfel în mod constant dovada contribuţiei importante cu care România înţelege să vină la aportul general în serviciul defini­tivei instalări a păcei în lume. In sfârşit tratativele directe în chestiunea, optanţilor, cu dovedirea unui spirit de largă conciliaţiune din partea voastră, învederează dorinţa de a trăi în pace chiar şi cu Ungaria mereu provocătoare de conflicte. Că încercările noastre de a înlesni mai bune raporturi cu Ungaria, nu vor servi în fond la nimic, aceasta este desigur un a­­devăr pe care faptele îl vor dovedi ca atare în viitorul cel mai apro­piat şi îl vor dovedi mai ales pen­tru cei dela ,,Le Temps“ care se grăbesc să vadă o schimbare în po­litica agresivă a contelui Bethlen numai fiindcă tratativele dela A­­bazia în­ chestiunea optanţilor nu au fost­ încă rupte prin intransi­genţa maghiară. Cu tratativele directe în această interminabilă problemă a optanţi­lor, despre care unii pretind a fi pe cale de soluţionare, se încheie activitatea politică externă a Ro­mâniei în anul 1928 şi cu continua­rea tratativelor în aceiaşi chestiu­ne, se deschide anul nou care în­cepe mâine. Complet nativisialis! în­­germanie *' “­­ — I Ministerul pu­blic al celei din­tâi Curţi de jus­tiţie din Germa­nia instrueşte a­­cum cazul gene­ralului prusian Reinhard, fost ministru de răz­boi care este a­­cuzat de asocia­ţie ilegală şi ten­ta­ti­vă de înaltă trădare. Ancheta făcu­tă a stabilit că generalul Reinhard cu concursul unui mare număr al conducătorilor organizaţiilor din­ dreapta radicală, a înfiinţat o gru­pare, cu ramificaţiuni în întreg im­periul german care perfect pregă­tită milităreşte i-ar fi­ permis ca la un moment dat să institue o dicta­tură politică interioară bazată pe normele vechiului­ regim. Magearu Nu-mi daţi nici porc şi nici curcan de noul an Prefer mai bine să mă’ndop Cu ouăle lui Ghiţă Popp... Cadoul făcut de d­­ărge­­toianu d-lui Magaaru Cadoul gygarfu­ului IADUL COPIILOR In „Revue des Deux-Mondes“ O personalitate a vechei Rusii,­­ care va fi avut şi ea păcatele ei, dar era incomparabil superioară, hao­sului de azi, contele Kokotof, po­vesteşte situaţia copiilor din tim­pul „raiului bolşevic“. „Cu toate desmintirile sovietelor — adaogă Şi „Le Temps“ — milioane de copii —şapte, opt, nouă—rătăcesc pe imen­se stepe, însă mergând de la nord la sud, după anotimpuri, ca păsă­rile călătoare, trăind vara, în câm­­pii, iarna în oraşe, furând, jefuind asasinând, prostituindurăp şi for­mând, cum spunea un alt scriitor cunoscător al Rusiei de azi, „o gru­pare omenească specială, dincolo­­de societate“ de legi, şi pentru care dacă ar trebui să-i găsim, un echi­valent ar trebui să ne ducem la e­­vul mediu, şi în epocile cari urmau crişelor de foamete şi de ciumă“. Sunt bande de „parnas inocenţi“, sunt turme omeneşti de copii cari au căzut în forma animalică, şi cari nu mai au familie, nu mai au îngrijire, nici educaţie, nici învă­ţătură de carte,­­nici igienă elemen­tară, nici infiltrarea unor princi­­pii de morală. Haos moral, nihi­lism sufletesc, întoarcere la, anima­litate. Şi acea­stă reîntoarcere este mai rea decât animalitatea însăşi unde instinctele de conservare îşi ■păstfează forţa lor, pe când la om­­­ele au fost înlocuite cu subtilităţi de suflet... Statisticele din Rusia de azi­ sunt apoi pe cât de vorbitoare, pe atât de spăimântătoare. In 1921, copii, părăsiţi, au comis 29.527 crime. Din­­tre­ cei 118 asasini, 20 au mai puţin ca 11 ani, şi 22 mai puţin ca zece ani. Fireşte, aprecierea situaţiei Ru­siei de azi, poate să fie făcută oare cum deosebit, după temperamentul sau interesul — mai ales interesul — al celor ce descriu situaţia de Iacolo; dar ceea ce ese dincolo de sfera comentariilor, este că nici o­­dată nu s’a batjocorit mai dureros copilăria, decât lutre s­idelate în care câţiva ambiţioşi bolnavi, şi câţiva vizionari şi-au îngăduit să facă o lume după capul lor, ame­ţiţi de lecturi neasimilate şi de pla­nuri de reformă integrală a ome­­nirei. Copilăria la neamurile şi la ţări­­le eşite din barbarie a fost­ tot­deauna cea mai scumpă din rezer­vele viitorului. In ea, toţi oamenii cu minte au văzut nu numai gin­găşia nevinovăţia fiinţelor cari fac farm­ecul vieţei, dar şi marea comoară a viitor­ului. Guvernanţii de azi ai Rusiei, însă fiii au văzut tot aşa. Ei au socotit că după cum o ţară poate trăi fără intelectuali, ei cari sunt sarea pă­mântului, tot aşa ar putea să tră­iască omorândui şi copiii. Sălbatecii omoară pe bătrâni. Sunt mai logici în cruzimea lor. Dar a omorî ome­nirea în faşe, este o aberaţie şi­ o monstruozitate fără precedent în­­îistoria triburilor sălbatece... PETRONIUS BILETE de plăcintă Salariile aur pro­­mise de guvern Vă rog aminte să luaţi (E vorba de salariaţi)! Ne mai fiind bani in tezaur Voi veţi plăti globalu'n aur. Revelltonul d-lui ■MHRSHBBBBBBEŞKn-----­ Eu îţi trimet de noul an Să ’mparţi cu ai matale Ceva, ce ştiu că-ţi place mult O ladă cu curmale. ŢăraBiLwjarijii votat roata Azi când punem biruri noi Un lucru vă pretindem. Cu roata am învins prin voi Pe ea să vă întindem. Guvernul a primit cadou Acum, de anul nou Ceva ce l-a satisfăcut : Opt oferte de ’mprumut. Desfâintarea autóm®* bilelor ©îi&aBe Eri erau otomobile cu şoferi Astăzi nu mai e ca eri In buget i-au încadrat Ca subsecretari de stat. OMICRQN

Next