Vocea Covurluiului, iulie 1885 (Anul 13, nr. 2784-2809)
1885-07-02 / nr. 2784
ANUL XIII. — Nr. 2.784. ABONAME NT pentru România Pe un an . . . 20 leî , 6 luni . . . 16 * Vezî pag. IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac in Galațî la Admiiinistrațiunea farului, în districte la birourile postale. I Redacțiunea : 22 str Mare 10 BANI EXEMPARUL. MARTI, 2 IULIE 1885. _____? Ia nuncie linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , INSERTIUNI SI RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. || Administrarea : |?2|jBtr. Mare. Telegrame Serviciul partie, a «Vocii Covurluiuluî» AGENTIA HAVAS. LONDRA, 10 iulie. — Resulta din cetirea Cărţii Albastre că generalul Wolseley a desaprobat evacuarea Dongolahului , dar noul cabinet, după ce a examinat cu atențiune aceasta cestiune, n a cretjut că trebue să contramandeze ordinul dat de cabinetul precedent. 1 PARIS, 10 iulie. — Generalul de Courcy telegrafieza că a invitat pe comercianți de a se întoarce la Hue, de unde ieșiseră în urma atacului îndreptat contra Francesilor, a acordat rebelilor un termen de 10 spre a se supune și a licențiat armata suamită. MADRID, 10 Julie. — S’au constatat de la 20 Maidin toata Spania 30 mii casuri de cholera, din cari 14 mil decese. ROMA, 11 Julie. — După propunerea Franciei, cabinetul din Roma ei ' ceie i’aite cabinete a’au declarat gata de a reintra la negociari asupra diferitelor puncte ramase deschise în privinţa cistiuuii canalului de Suez. ODESA, 11 iulie — Acum câte va zile s’au confiscat la vama, cu destinaţiune pentru Varna, un oare-care numer de ştampile şi loi de hârtia de interte formate cu devisa : „Pe balcani începe a răsări soarele ; (inia va vtni în curând*. Sa ordonat o ancheta în aceasta privință. LONDRA, 11 Julie. — Depeșile anglese menponeaza sgomotul despre moartea Mahdiului. Aceasta scire merită vise confirmare. LONDRA, 11 Julie.— Daly News dice că circulă scrrea în cercurile diplomatice că cabinetul e dispus să stabileasca cantonări de trupe angrese la Candakar şi in împrejurimi cu consimţimîntul emirului. VIGNA, 11 iulie. — Depeşi private primite din Berlin spun că la Cameroon s’au întâmplat de curând noue lupte între Europeni și negri, că focurile germane au trebuit să intervie pentru a stabili ordinea și că instigătorul acestei rascole s a făcut prisonier. BERLIN, 11 Iulie. — Gazeta Crucii r ţine că visita împăratului la Isl nu se va face înainte de 11 August. A se vedea ultime seri telegrafice pag. 111. GAL All, 1 iulie 1885. In Adele de mâne, poimâne şi Joi, 4 iulie, areneza a se ţinea în oraşul Focşani congresul preoţilor mireni din ţară. Scopul acestui congres este de a chibzui asupra mijloacelor în virtutea cărora preoţii de mir ar putea să între şi ei ca membri ai sântului Sinod, din care pănă acum nu face parte decât o foarte mică fracţiune a clerului nostru, şi anume mitropoliţii, episcopii şi archiereii, toţi aparţinând rasei călugăreşti. Din mai multe puncte de vedere nu putem decât sa salutăm cu plăcere aceste tendenţe, ce le vedem manifestându se între preoţii noştri de mir, câci ele ne dovedesc în prima liniă că clerul mireni a ajuns la cunoşcinţă şi voeşce să scape cu o zi înainte din posiţiunea grea ce i s a creat prin legea asupra constituirii Sinodului, care este chiemat să judece şi să conducă cestiunile bisericeşci, fără ca preoţilor mireni, cari formezâ marea majoritate a clerului român, să le ramână altceva de făcut decât a se supune şi a executa hotârîrile sfinţilor părinţi, cari şi ei, ca oamen ce sunt, sunt supuşi greşelilor şi patimelor omeneşci, după cum prea adeseori lumea a avut ocasiunea a se convinge, mai cu seama în timpul din urmă. Şi apoi nici nu înţelegem de loc pentru ce preoţii mireni, cari purta ca şi ori care alt cetăţean sarcinile Statului, nu ar avea dreptul de a face parte dintr’o instituţiune chiemată a îngriji de interesele bisericei române. Cu mult mai îndreptăţiţi pentru un asemene rol sunt preoţii de mir decât feţele călugăreşti, câci preoţii, prin legăturile lor familiare şi sociale, au interesele lor strîns legate de cele ale ferii întregi, pe când călugării, lepădându-se deorice solidaritate cu societatea din sinul căreia s’au eliminat ei înşişi de bună voe, numai în interesul ei nu ne putem aştepta ca să lucreze, după cum în adevăr nici n’au lucrat pănă acum. Exclusivismul călugăresc constitue principala causa a stării deplorabile în care se găsesce încă actualmente clerul nostru mireu, şi ca mijloacele cele mai bune pentru a l ţinea într’o perfectă dependenţă, călugării au considerat a fi ignoranţa şi sărăcia preoţimii. Este credinţa nostru că preoţimea română numai atunci va scăpa de sărăcia şi ignoranţa actuală şi numai atunci se va purta rădica la nivelul moral, la care se cuvine să stea VA I'M*? când îi va fi ptfjins a dispune el însuşi de surfa~sea prin faptul participării sale la deliberaţiunile Parlamentului bisericesc. Pe cât timp înse va dura actuala organisare a satului Sinod, numai la o îndreptare a posiţiunii clerului nostru nu ne putem aştepta, câci unele sunt ţintele unei instituţiuni eminamente călugăreşci, şi cu totul opuse sunt interesele clerului mireu, şi din acest punct de vedere dorim congresului din Focşani o deplină reuşită, cu toate pedicele ce i se pun din partea celor mai mari. Cronica_locala — Ni se scrie din Paris că D. Stefan G. Meitani, fiul distinsului nostru scriitor D. G. G. Meitani, a trecut în filele de 9 și 10 iulie s. n. examenele anului I de drept cu un succes strălucit, şase bile albe din şase. Trimitem felicitările noastre cele mai sincere meritosului tînăr, care a debutat atât de excelent. — Ieri locuitorului Dumitru loan, din desp. V, pe când dormia, un necunoscut, gasind ușa casei deschisă, a întrat înlăuntru și’l a furat hainele. Cronică Ixxtexiexa. — Cetim în Românul . D. general Falcoianu, ministru de resbel, este aşteptat pe la 6 ale lunei iulie în capitală, îndată după sosirea sea D. Ioan Brătianu, primul ministru, va pleca la băi după cum am anunţat. D. D. Sturdza, ministrul instrucţiunii publice, va fi însă r Fdiota «VOCII COVURLUIULUÎ, ro" SECHESTRATUL S.A.T7 Casa de Nebuni Traductiune de B. IONASCU PARTEA I. V. Urmare Nu putea să stea noaptea afară. Deja colțurile întunecoase o înspaimîntaseră. Nu mai trecea prin întunerec fără a se înfiora, cu mâna pe coapse ca pentru a’și protegea copilul. IVIntră după întâmplare în o vizuină deschisă, mancă acolo, și cum erau camere mobilate de închiriat, luă una pentru noapte. Apoi rămase. Nu vrea să se mai întorca în acel cuartal unde era cunoscută. I se părea că rătâcindu-se în mijlocul stradelor şi caselor noue, ar gândi mai puţin la dînsul. Tocmai în susul cuartalului latin, după stada Sântului Iacob, la Ghieţâriu, zigzagul mersului seu desperat o conduse. Ce diferenţă cu împrejurimile pădurii Baloniei ! Case vechi, fumurate, strade strîmte cu paveaua neegală, mereu pline de un glod negru, aerul infectat, apoi un băzăit de turmă omenesca pretutindine, în curte, pe scări, în coridoare. Nu putea face un pas fără a nu se atinge de cineva, fără a fi isbită, cotită. In primele noua venită făcuse sensațiune. Figura mea convenabilă, toaleta sea modestă și de bun gust, care contrasta cu figurile destrăbălate din cvartal, fusese remarcată. O priviseră mult, apoi puţin câte puţin se deprinseră şi nu mai gândiră la ea. Berta arangease o viață independentă, înse plină de lipsuri, de miseriă... Un magasin îi dădea de lucru pe care -1 făcea acasă. Avea comănii de flori. Lucra mereu,ziua şi noaptea, înse era curageasa şi mai că ar fi fost fericită, dacă lipsa acelui pe care ’1 iubia, nesiguranța în care era despre ceea ce i s’ar fi întâmplat, nu ar fi înveninat existența ei. Gândia mereu la acesta. Noaptea în visurile sale îl vedea mereu, și mereu nenorocit, persecutat. Une ori i se părea că ’i smulgeau inima, alte ori ochii apoi creierii. Sângele i şiroia peste ea. Simţia pipaitura caldă pe mânele sale şi pe frunte când se deştepta. Stătea atunci ore întregi sdrobită, cu ochii plini de lacrimi, absorbită în cugetarea ei. Facerea fu pentru dînsa o mare bucuria. Când i se puse în braţe pe aceea care trebuia să fie Lili, eroina noastră, în care găsia deja trăsăturile tatălui, nu se mai stăpâni». Nu putea înceta de a desmerda, a o îmbrăţişa. Avea în fine un suvenir de la el, un suvenir viu. Berta lucra dublu, pentru, ea şi pentru copil, înse se consuma, cu spiritul mereu îngrijat, fără somn liniștit, și când Luisa ajunsese de șase spre-zece ani, dânsa nu mai era decât o umbră omeneascà, subțiată de ostenealà și vegliări, ruinata de apăsarea acelui vechiu amor care nu o lăsa nici-un moment în pace. Povestise tatâ viața sea fiicei sele pentru a o feri, zicea ea, dar mai curând pentru a’l putea vorbi de dîn-