Vocea Covurluiului, septembrie 1885 (Anul 13, nr. 2835-2859)
1885-09-11 / nr. 2843
tabil la Banca naţională, este însărcinat cu suplinirea catedrei de comptabilitate şi cursul mărfurilorr. — D. St. Mihăilescu, şeful de divisiune la ministeriul domenielor, va veni în curând în oraşul nostru spre a face o anchetă la şcoala comercială. — Astă noapte trenul mixt care venia de pe linia Roman între staţiunile Independenţa şi Bărboşi a sfărmat un car şi ucis un bou, cari tocmai în acel timp treceau peste linie. — Asera pe la orele 72 individul Gheorghe Alexe, năvodar la D. Radu Gheorghiu de la punctul Bratiş, a cătat din piciore şi a rămas mort, care fiind străin, sa transportat la spitalul Elisabeta Domna. — D. V. Chousserie, din oraşul nostru, este numit vice-consul a Republics francese la Constanţa. — Asera a încetat din viaţă D. V. Stoicovici, comerciant notabil în piaţa noistră. — Ieri diminaţă au părăsit oraşul nostru expulsaţii români Secăşanu, Ocăşanu şi Droc-Bânciulescu. In ajunul plecării li s a oferit un al douele banchet de adio. Răspuntjând la un toast bine simţit a D-lui N . Vlaicu, D. Secăşanu a dis : Am luptat şi lupt pentru unirea Transilvaniei cu România. N’am voit sa fac acesta declaraţiune până voi pune piciorul pe vaporul frances. Acum când plec, fac acesta declaraţiune, asigurând ca oriunde voi fi, voi lupta pentru acest scop cu amicii mei. In urmă mesenii au petrecut prtnă la vapor pe expulsaţi, unde s’au despărţit cu lacrimi în ochi. — D. inspector poliţienesc Iepurelui, terminându -i misiunea cu care era însărcinat, a plecat la Bucuresci. — Mercur!, 18 Septembrie, se va judeca procesul căpitanului Manescu, din flotilă, care a omorît pe copilul VOCEA COVURLUIULUI de marină Rusovici. Apăratorii sei sunt unii avocaţi M. Cornea, din Bucureşci, şi C Serbescu, din Galaţi Evonmentele din Balcani. Ailipopole, 19 Septembrie. — Ministerul de externe al Porţii otomane a făcut representări guvernului din Sofia ca să împedice pe agitatori a întra în Bulgaria. Când a sosit acesta presentare era prea tardiu. Prinţul Alexandru primise apelul comitetului provisoriu din Filipopole, convocase deja Camera şi pornise cătră Rumelia. Sofia, 19 Septembrie. — Camera se va deschide imediat. Toţi deputaţii se grăbesc a veni aici. Se string sume însemnate, se fac necontenit ofrande pentru a subveni la o eventuală apărare a uniunii ţerilor bulgare. In toata Bulgaria oraşele sunt împodobite cu steaguri şi noaptea iluminate. Agitaţiunea este generală, luând pe fiecare minut proporţiuni mai considerabile. Sofia, 19 Septembrie — Un meeting monstru în loc deschis, la care au luat parte şi terauii din împrejurururi, s a ţinut ieri îndată ce s’a aflat lovitura din Filipopole. Scopul meetingului, la care au luat parte câteva mii de oameni, a fost să însiste pe lângă prinţul Alexandru a accepta cu orice preţ apelul humelioţilor şi a pleca imediat să ia proliul. S’a strigat de nenumerate ori : traescă fiumei ta, trăescă Buhjaria unita, Traescà regele Alexandru ! A fost indescriptibil entusiasmul populaţiunii când s’a aflat că prinţul Alexandru plecă numai de cât şi că s’a ordonat mobilisarea armatei. Un nou meeting se va ţinea aici luni. Sofia, 20 Septembrie. — Reservele toate, fără deosebire de clasă, au fost convocate. Se înarmează legiunile de voluntari. Deposite de arme se deschid în toate punctele de concentrare a voluntarilor. La meetingul de ieri au asistat peste 10.000 de oameni. Aici și în tot principatul se ţin mai multe meetinguri monstre în acelaşi timp şi în deosebite puncte ale oraşelor. Agitarea cresce într’un chip nemaipomenit. Sofia, 20 Septembrie.—Comunicaţiunile telegrafice între Rumelia şi Turcia fiind întrerupte prin distrugerea liniilor, până în momentul de faţă evenimentele din Filipopole nu pot fi aflate în capitala Turciei. Poate vag să se cunoască ceva, amănuntele înse nu e cu putinţă să fi ajuns pănă la Constantinopole. Poarta nu va putea fi informată de cât mâne sau cel mai curând la noapte pe linia cablurilor italiane greceşti, pe care telegramelor le trebue 48 de ore ca să ajungă la destinaţiune. Vaporele din Vama au fost oprite de a pleca la Constantinopole. Sofia, 20 Septembrie. — Imediat după darea manifestului, prinţul Alexandru a plecat din Tâmova spre Filipopoli. Detaşamente armate de legionari şi de voluntari placă necontenit spre Rumelia. Bulgarii declară că sunt gata să moră cu prinţul lor pentru unire, şi chiema în ajutor pe ţarul Rusiei şi pe poporul său. Moscva, 20 Septembrie. — Ofiţerii şi voluntarii plecă în mare număr din Petersburg, Moscva şi alte puncte cătră Bulgaria. Filipopole, 20 Septembrie. — Planul răsturnării guvernului s a executat cu o deosebită inteligenţă, rapidiciune şi dignitate. Sezice că D. Strausky a fost sufletul acestei mişcări. Intre Bumnebioţi şi Bulgari este cea mai deplină înţelegere. Toate partidele au fusionat. Entusiasmul este universal şi imens. Toţi sunt gata la orice sacrificii: bărbaţi, femei şi copii sunt gata mai bine să moară decât să renunţe. S’a hotărît râdicarea în mase pentru toţi oamenii de la 18 pănă 14 ‘ 40 de ani. O deputaţiune a plecat spre a întimpina pe prinţul Alexandru, care este aşteptat din moment în moment şi care vine însoţit de trupe. Liniile telegrafice, drumul de fer căile fate de comunicaţiune ocupate de ofiţeri bulgari şi rumelioţi. Miliţienii şi voluntari, bine armaţi şi comandanţi, au plecat la fruntaria turcesca. Bulgaria şi Rumelia unite pot opune Turciei 150,000 omeel, afară de voluntari. r.. Representanţii marilor puteri par a privi într’un mod favorabil mişcarea de resurecţiune a Bulgarilor. Filipopole, 20 Septembrie. — In acest moment se află aci colonelul Trotter, ataşatul militar al ambasadei anglese din Constantinopole. Kazalîc, 21 Septembrie. — Prinţul Alexandru a trecut Balcanii şi a dormit acei-noapte în Kazanlîc. Populaţiunea îl întimpină pretutindene cu un entusiasm nedescriptibil. Odesa, 21 Septembrie.— Studenţii de aici au telegrafiat ministrului I Caravelef la Sofia că sunt gata a pleca în Rumelia pentru apărarea patriei. Manifestul Principelui Alexandru , către tot Poporul bulgar. Noi Alexandru I, prin graţia lu la Dumnedeu şi voinţa poporului prinţi al Bulgariei nordice şi sudice. Jiu I pă cum a hotărît poporul unu b|ș| O ale lunei curente, veifend că po*" I pulațiunea rumeliotă, după ce a res* | turnat guvernul și a instituit guvernul provisor, m’a proclamat în unanimitate prinț al acestei provincii, I în vederea binelui poporului, doresc a uni cele două State bulgare întru I unul singur, pentru ca ele să’şi ajun- j gă idealul ; recunosc unirea ca fapt îndeplinit şi primesc titlul de prinţ al celor două Bulgarii de nord şi sud. Primind guvernul acestei noue provinci!, declar ca viaţa, onoarea, ave— Nu pe dînsul îl caută atunci ? — Nu cred. — In fine, o ultima întrebare. Pare ea a fi onestă ? Este ea o femee căreia un gentleman poate sai ofere brațul ? — Dar iuri pare, milord, răspunse Wilson cu oarecare trufie, că comandantul Wilson, sa însărcinat să fie mesagerul seu pe lângă Dea... — Bine, comandante, i zise Clinton pe care au ofensă de loc astă trufie. In Francia, în toate timpurile, femeile au fost amestecate în politică. Franceşii nu fac nimic fără ele. Deci, suntem în resbel cu Francia, şi avem, prin urmare, dreptul de a respecta tot ce vine de acolo o jună femee, care călâtoreşte singură, în condiţiunile descrise de D-tea, poate prea bine ii un ftgeot, adică un spion. — O ! un Apiou ! — In fine, urmă Clinton, nu (Jic nici da nici ba . îuil reserv decisiunea. Adă aici pe prisoaiera D-tele. Mă voi conduce după împrejurări. Adio, comandante. Wilson luă congediu de la general Elisa, căreia se raportă astă conversaţie, ascumpindu i-se, bineînţeles, expresiunea bănucilor lui Clinton, vroi numaidecât să se dea pe uscat, şi să se presinte omului care dispunea de liberteatea. Când pătrunse, la braţul lui Wilson, în otelul generalului, apariţiunea oscită murmure de admiraţie printre ofiţerii cari aşceptau, în anticamere, ordinile şefului lor, şi Wilson fu încă mai mândru de intrarea sea în mijlocul lor, de cum fusese mândru la intrarea în radă, în capul unei flotile capturate. Vederea Elisei produse asupra lu! Clinton o impresiune ce avu de resultat imediat de de a topi în un zimbet binevoitor severitatea care întuneca trăsăturile sale. Arătă fără veste o grabă plină de curioasie către comtesa de Roquetel. — Generale, îl zise Elisa.. . Wilson va fi avut deja bunătatea a’ți vorbi de obiecți dorințelor mele, și sunt încredinţată că ezitările de care mi-a vorbit, ieri dispărut deja, în asta era, din Spiritul Dice. — Vai! nu, Dorină, şi fu încredinţată că nimic nu mă costă mai mult caaceste evenimente, cari au constitue de loc un refus dar o cerere de amânare în îndeplinirea proectelor D-tele. — Astă amânare, milord, este pentru mine adevărat supliciu. Ia gândesce te, la adevăr, că dacă m am lăsat întâmplărilor OceancIlU, pe un păcătos vas comercial, în loc de a așcepta flota care se pregăteșce a pa- I rasi Brestul, e că aveam riscue pen- I tru asta. _ • — Sunt încredințat, Domnă, dar de altă parte, datoriele unui şef de armată, responsabil, oricât depărtat de patrie, de siguranța supușilor Britanici, îmi comandeaza o circumspecțiune pe care nimic nu mă poate face să o uit. — Caut, fără suces, în ce libertatea mea poate compromite astă singuranță și să atingă Macea circumspecţiune. Ore şi D-tea, milord, îmi vei spune de necesităţile resbelului ? — Da, Doamna, de oarece n’am de cât astă scusă la cruzimea mea. Daca aşi îndrăstii, ţi sşi sdrisa o întrebare* — Fa-o, milord, (Urmare pe mine).