Vocea Covurluiului, octombrie 1885 (Anul 13, nr. 2860-2885)

1885-10-09 / nr. 2867

ANUL XIII. — Nr. 2.367. 10 BANI EXEMPLARUL. MERCUR!, 9 OCTOMBRIE 1885, B­ONAM­ENT­­pentru România un an . . . 20 lei 6 luni ... ro * fe­p pag. IV premiul ferit abonajilor pentru străinătate e un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 « Abonamentel se iic în Galaţi la Ad­ministra­ţiunea Siaru­­­î,în districte la biu­­!­um­e postale. Redacţiunea : 22 str. Mare. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22, ANUNCIE linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , INSERTÎUNI §i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronica : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. str. Mare. X elegrxa,xrxe Serviciul partie, al «Vocii Covurluiului, AGEN'i'IA HAVAS. SOFIA, 19 Octombrie. — Printr’o îiotă complimentară remisă at­* re* siresentanților marilor puteri, guver­­nul princiar declară că se supune u tdtul sfaturilor date şi resoluţiu­­nilor luate de ambasadorii întruniţi n conferenţă la Constantinopole. PARIS, 19 Octombrie. — diminaţa. —Resultatele a 148 alegeri sunt cu­­frisente. Au fost aleşi 140 candidaţi dlin stânga şi 8 din dreapta. D­oii Bris­­ton, Floquet, Goblet, Walde­r-Rous­seau, Martin Feuillée figureazà prin­­re aleșii din provinciă. Ducele de proglie a cântat în Eure. CONSTANTINOPOLE, 19 Octom­brie.— In răspunsul ei la Nota co­ectivă a ambasadorilor, Poarta, după I se mulțumesce marilor puteri pentru disposițiunile luate în privința ei, le cere să sileascà pe prințul Alexandru să se întoircă în Bulgaria Poarta ma­nifestă speranța că având în vedere respectul pe care marile puteri l’au trătat tot­d’a­una pentru tratate, se va da satisfacțiune cererii sale. [ST.-PETERSBURG, 19 Octombrie. — Rusia a propus întrunirea unei conferențe. PARIS, 19 Octombrie, (amen a.) — Toate resultatele alegerilor sunt cu­noscute, afara de acele din urmatoa­rele 5 departamente : Sena, Sena­ și D.sa, Corsica, Lot, Orne. Sunt aleși 199 membri din stânga și 15 din dreapta. Printre aleși se semnaleaza D­iii Rouvier, Cochery, Reyual, Clémen­­ceau, Sădi Carnot şi Spuller. PARIS, 19 Octombrie.— Alegerile­­ tuturor departamentelor, afară de Se­na şi Corsica, sunt acum cunoscute. 208 candidaţi din stânga şi 21 din dreapta au fost aleşi. Camera viitoare va avea 384 republicani şi 200 con­servatori. CONSTANTINOPOLE, 17 Octom­brie, cale indirectă.— In consiliul ce s’a ţinut spre a prepara răspunsul Forţei la Nota puterilor, s’a discutat cestiunea de a şti dacă n’ar trebui a cere : 1° Desarmarea Serbiei şi a Greciei ; 2° Ocuparea Filipopolei de cătra Turci ; 3° Depunerea principelui Bulgariei. 4° Scoaterea ministeriului Caraveloff Nu se crede în cercurile diploma­tice că Turcia poate compta pe un răspuns din partea puterilor relativ la cererea sea de a lucra militărește. Nici-o putere nu va voi de sigur să ia asupră-i răspunderea, chiar morală, de a da Turciei un mandat oare­care. Dar opiniunea acreditată în aceleşi cercuri e că momentul actual pare favorabil pentru Turcia, în cas când ar voi să ia vreo iniţiativă. CONSTANTINOPOLE, 19 Octom­brie, cale indirectă.­ Cu toate asigu­rările pacifice de mai multe ori repe­tate a ministrului Serbiei, Poarta con­tinuă a primi noutăţi foarte alarmante relativ la intenţiunile guvernului serb, a cărui acţiune îi pare iminentă. Ast­fel Porta concentreaza cu activitate trupele sale între Prizrend şi Pristina. Noutăţile ce primesce Porta repre­­sintă pe regele Serbiei ca împins la resbel mai mult de situaţiunea din­lăuntru a ţerei de cât 4 de complica­­ţiunile exteriore. Persistă sgomotele relativ la ten­­denţa Greciei de a ajunge la o înţe­legere cu Porta. Sgomotele relative la schimbări mi­nisteriale continuă, dar par nefundate, de­oare­ce disgraţia lui Said-paşa, ti­­marele-vizir, se accentueaza. Spre a remedia lipsa în care se găseşte te­­saurul, ar fi cestiune de a reţinea sau­ a scădea temporar apantamentele tu­turor funcţionarilor. Avisul angles Iris a primit ordin de a fi Luni la Dardanele spre a lua pe sir D. Wolf, care pleca în Egipt, de­şi convenţiunea anglo turcă e încă tot în suspensiune. Sir D. Wolf va cere o audienţă sultanului înainte de plecarea sea. Circulă sgomotul că Hasan-Fehmi­­paşa sau generalul Ali-Nizami-paşa se va duce ca comisar în Egipt. VIENA, 19 Octombrie. — Comtele Taafe, râspund­end în Camera depu­taţilor la interpelările relative la ex­cesele din Boemia. Zice că guvernul desaprobă cu tărie excesele comise de nişte indivizi de ambele naţiona­lităţi. Autorităţile şi tribunalele şi au făcut pe deplin datoria. Guvernul res­pinge cu energia aserţiunea că Ger­manii din Boemia nu sunt de ajuns protegeaţi. Comtele Taafe enumeră condamnările ce au avut loc în ur­ma acelor excese. El adaoge că în cea mai mare parte a caşurilor e vor­ba de expresiunea isolată a excita­­ţiunii naţionale ; prin urmare este absolut nefundată aserţiunea că lupta naţională ar fi întrat în armată. Au­torităţile din Boemia sunt însărci­nate a îndoui veghiarea. In cas de noue excese, ori din ce parte ar fi comise, guvernul va usa de toata ri­­goarea legii. A se vedea ultime seri telegrafice pag. III. GALAJI, S Octombrie ÎS85. Telegramele sosite ieri de la Sofia ne au spus că consiliul de miniştri bulgar a decis să accepte în princi­pii­ propunerea conţinută în declara­­ţiunea ambasadorilor marilor puteri de la Constantinopole, şi că, în faţa atitudinii Serbiei, a hotărît să chieme cea mai mare parte a trupelor bul­gare de pe graniţa rumeliată, lăsând o girnisona slabă până când puterile se vor pronunţa în mod definitiv a­­supra soartei Rumeliei. Telegraful ne a transmis în acelaşi timp şi conţinutul declaraţiunii am­basadorilor de la Constantinopole. In el nu se vede nici o promisiune în ceea ce priveşte­spiraţiunile de u­­nire ale Bulgarilor. Ast­fel e grei­ de explicat decisiunea luată de gu­vernul bulgar de a asculta de sfatu­rile puterilor, ba încă de aşi retrage trupele din Rumelia, el care până acum nu vorbia decât de lupta Bul­garilor până la cea din urmă pică­tură de sânge. Fi ca aceasta hotărîre a guvernului bulgar resultatul ameninţărilor Ser­­biei de a invada teritoriul bulgar? Fi-va ea resultatul a nescari­va pro­misiuni date în urma înţelegerii ce se anunţă că s’ar fi stabilit între Austro-Ungaria şi Rusia pentru re­­gularea afacerilor din peninsula bal­canică ? Aceasta n o putem ști cu si­guranță pănă acum. Se pare însă că aceasta din urmă ipotesă este mai a­­proape de adevăr, de­oare­ce noutatea înțelegerii între Austro-Ungaria și Rusia pare a se confirma. O telegramă din Berlin anunță chiar că cele două Folio!» «VOCII COVURLUIULUI. 51 toZUNIA DIAVOLULUI SACRIFICIUL FILIAL Tmdacpune de B. IONASCU PARTEA II. XIV. Urmare Intre done focuri. Dacă Aubryot, adecă ura, cunoscu­se pe Gaston în momentul când so­­sia pe câmpul de luptă, Nicu, adecă devotamentul, nu fusese mai puțin pătrunzător. — A ! în fine, murmunse fidelul Uptfitor care urmăria pe stăpânul seu­­cu privirea. Când îl văzu cocrând cu calul, dă­du în lături ultimele şiruri de lup­tători şi, cu toata resistenţa lor, sosi pănă la prima liniă. Acolo, cum mi­­liţianii ce aştepta și cavaleria ce sosia a­supra lor nu se dădeau în lături des­tul de iute, apucă fără multă vorbă două puşci de ţară şi le smulse de la posesorii lor, practicând ast­fel în mijlocul acelui gard de fer o spar­tură pe unde trecu Gaston, care luă îndată o puşcă şi el, şi primi în mod ucigător pe acei ce -i urmăriau adineore. Gaston, Nicu şi cei Zece Bretoni supravețuitori trecură cei din urma vadul lui Matson. Când ieşiră din rîu, găsiră înaintea lor pe La Fayette călare şi supraveghiând construcțiu­­nea răpide a două adăposturi de pă­­mînt, în formă de cap de punte, pe cari le înalț­ă în fața vadului pen­tru caşul când Anglesil ar încerca să treacă la rândul lor. La vederea lui Gaston, purtând încă la pălăria cocarda anglesă, fi­gura generalului se întristă și deveni severă. Din partei vicomtele recu­noscând din dosul lui La Fayette pe Aubryot care­­ privia cu o fisiono­­mie unde expresiunea disprețului cău­ta să ascundă expresiunea urei, râs­­pundea la acea mută insultă prin o pr­vire de despreț. Știa câ rivalul se­ trădase și nu înțelegea măcar să tudrosnesca a­sta în fața lui și să înfrunte destăinuirile teribile ce pre­­gătia. — Pentru ce ai venit așa de târ- Z'ü, D­ie ? Z!ge La Fayette, luând el cel d­intâi cuvântul. — Pentru că eram prisonierul An­­glesilor, generale. Aubigot simți că nu trebuia nimic menageat și că în ciudata pozițiune în care se aflau, inimicul seu și el, victoria va fi a aceluia care va da pri­ma lovitură. De aceea întrerupse el imediat conversațiunea începută, Zi­când : — Prisonier ! Complice ar fi fost mai potrivit. Fulgerul cădând la picioarele lui Gaston nu l’ar fi surprins atât ca a­­ceste cuvinte, îngălbeni înfricoşat, și, rădicând de baionetă puşca ce ţi­nea încă, se pregătia drept ori­ce răs­puns să prăbușască pe calomniator. La Fayette făcu un semn, și o grupă de soldați împresură pe Gaston, care fu desarmat. — Dar asta-i o nebunie, strigă el svârcolindu-se. Cum credeți oare ? Eu trădător ? A ? Și descurageat tot de o dată de lovi­tura teribilă ce aceste cuvinte îi adu­seseră, de emoțiunile și ostenelele de

Next