Vocea Covurluiului, februarie 1886 (Anul 14, nr. 2959-2982)

1886-02-14 / nr. 2970

ANUL XIV.­­ Nr. 2.970. abonament pentru Romiba Pe un an . • • 20 Ioi , 6 luni ... «o • VeSÎ pag. IV preonul dient abooa^ilor pentru saîlmnutte Pe un an ... 34 ^ , o luni . . . 17 * Abona­mentei se fac in Galaţi la Ad­ministra­ţiunea 4ianu­­lui,in districte la bir­­oume postale. Redacţiunea : 22 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL. VINERI, 11 FEBRUARIE 1880. ANUNCIB linia petit l­agina IV : 40 Laul III : 80 . I N S E R T I U N 1 ji RECLAME agina III : 80 Laut La Cronici : 2 lei Repejirile se fac cu rabat insemnat. Scrisori neb­ancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu s înapoesc. I APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. JJ Administrațiunea : 22, str. Mare. Xelsgrxs,332.e Sendul partie, al «Vocii Covurluiului« AGENTIA HAVAS. BUCURESCI, 14 Februarie.— Se­natul a votat doua proiecte prin care sa autorisă guvernul a vinda și a ceda comunei Turnu Măgurele mai multe terenuri și case. * Se voteazà mai multe îoapâmînteniri — La Cameră sa dat cetire scri­sorii generalului Leca, prin care re­fusa de a’și retrage demisiunea. D-nui E. Stătescu și primul minis­tru sunt de părere a se respinge de­misiunea. D. N. Ionescu e de părere a se primi. Camera respinge demisiunea cu 93 voturi contra 32. Se voteazi proiectul prin care se autoriseaza guvernul a lua cu impri­mat 2 milioaae 701 mii lei de la Casa de depuneri pentru acoperirea defi­citului pe 1884-65. D Caracas e proclamat deputat al colegiului 111 de Prahova. Se voteaza pe articole proiectul pen­tru modificarea mai multor articole din legea telegrafo-postală. . ATENA., 24 Februarie. — Soirite pnvitoare la abdicarea regelui George sunt desminţite. LONDRA, 24 Februarie.— Se co­munică din Constantinopole (ziarului Daily Iilegraph câ guvernul elin a luat hotârirea de a ceda ordinelor­­ puterilor. VIENA, 24 Februarie. — Prințul Montenegrului a plecat a­seara spre Cetinje. Comtele Kaluoky și prințul Loba­no­­ și-au­ luat congediu de la dînsul după amezit. SOFIA, 24 Februarie.— Propune­rea scerbeascâ care cere restabilirea stării ce exista la 14 Nouembrie a produs aci o rea impresiune La aceasta epocă în adevĕr relaţiu­­nile diplomatice erau rupte, graniţa închisă în mobilisarea făcută. * Guvernul bulgar a dat ca instruc­ţiuni delegatului său de a cere în­­cheiarea unei păci depline, reîncuirea relaţiunilor diplomatice şi demobili­sarea. A se vedtîn ultipse.sein tcpag. III GALA 1l 13 Febra­vrie 1386, Interpelarea D lui Cogalniceanu des voltată a­i’altă­ieri asupra exvulsâri! Românilor transilvăneni a fost im­portantă din multe puncte de vedere, D-sea a spus guvernului și chiar Co­ronel adeveruri pe cari ar fi bine sa le mediteze. Noi ne am exprimat la timp opiniunea asupra acestui act îndeplinit de guvern în puterea unei legi care a fost votată de Camere cu totul în alt scop de­cât acela de a se alunga cu ca Românii din țara lor. Am considerat acest act ca un act de slăbiciune din partea guver­nului şi de îngenunchiarea ţarei în faţa străinului. Am spus atunci şi o spunem şi acum : dacă cei cese Români expul­­saţi s’ar fi făcut culpabili de fapte ce ar fi compromis relaţiunile ţerei cu puterile străine, trebuiau deferiţi justiţiei ţerei, câci avem o justiţiă şi ea şi-ar fi făcut datoria, dacă vină ar fi descoperit. Guvernul înse n’a avut încredere în justiţia ţerei, şi poate cu drept cuvînt, câci scia cu­ expul­­saţii nu sunt culpabili şi n’ar fi pu­tut fi condamnaţi numii pentru buna plăcere a unei puteri străine. A pre­ferit deci, spre a complace străinilor, să alerge la o lege pe care a smuls’o prin amăgire Cimsrelor, câci aceste n’ar fi votat’o, dacă ar fi ştiut că va usa de ea contra Românilor. Ast­fel, cu tot devotam mtu! G cuie­re­ actuale pentru primul ministru, nu ne a mirat de a vedea imposanta minoritate ce s’a pronunţit 8­1’altă­­ieri pentru propunerea ce s’a făcut de a se abroga legea de la 1881 a­­supra expulsurilor. Guvernul a făcut un us atât de condamnabil de ea în cât chiar mulţi din amicii sei nu esitâ a’i lua din mână o atare armă. Nu s’a reuşit, câci D. Brătianu, care nu esitâ a călca libertăţile publice chiar cu călcarea legilor, cu atât mai mult n’m­ consimţi să lase din mână o lege ce’i permite a lovi regalmente acele libertăţi. Cu durere­a (J.s E. Cogalniceau câ, pe cât timp numai guvernul ungar singur a lovit pe sora noastra Transil­vania, pe cât timp numai el a rădi­­dicat asupră’l toporul persecuţiunii, am suferit în tăcere, câci n’o puteam apera. Dar astâiji când chiar în sinul poporului român se rădică o mână contra surorei noatre ; când, alăture cu mâna ucigaşă, se rădică mâna pa­­rioidâ , atunci trebue să chiemăm în ajutor cu inima sângerândă. D. Brâtianu s’a mărginit a răspun­de glumind la aceste patriotice stri­găte de durere. A pus înainte raţiu­nea de Stat, fără a explica întru cât cei şase Români alungaţi au putut pune în pericol existenţa ţerei ; a avut cruzimea să z­ică că a făcut bine a­­celor Români expulsându’i, câci s’au dus să’şi termine studiele, când unia per de fume !a Paris, iar alţii lân­cetjesc la Rusciuc. Trimiţi, D-le Brăș tiaau, pe tinerii români să’şi com* plecteze s­udiele la Rusciuc! Rîde astătut de durerile ţerei, rîde cât de mult, pentru ca să ai puterea de a plânge cât mai mult când vei cădea de la înălţimea unde te afli acum. Cu toate aceste ar trebui să meditezi la un exemplu recent. Şi cabinetul con­servator portages se bucura de ma­joritate în Camera şi de încrederea absolută a regelui. Totuşi îngâmfarea mea l’a făcut sâ’şi alieneze rând pe râad partisanul, aşa în­cât a trebuit să cada. Nu cretei că situaținile se asemena ? Croaica loca­lă — Consiliul de resbel a corpului 3 de armată a condamnat la un an inchisoare pe căpitanul de intendență Dimitriu pentru sustragere de bani ca casier a corpului flotilei. — D. loc.-colonel Urseau va ținea provisoriu locul de comandant al flo­tilei pe tot timpul cât D. colonel Di­­mitrescu-Marian va ocupa postul de secretar general al ministerialul de resbel. — Tribunalul secţ. II a condam­nat la 5 ani închisoare şi la plata su­mei de 98 mii lei către creditori pe faliţii Solomon şi Adela Most, dove­diți de bancrută. — Ni se spune că ca comandant de gardiști în orașul nostru se va numi un Domn locotenent din ar­­mată permanentă. Fo­idia «VOOn 00VURLUIUHH, BANII DRACULUI PARTEA II. D­enisa Guérin. (Urmare). 71 La un moment Denisa se intoarse spre a vedea daca tatăl său îl urma. Ea surprinse pe fața Iul o expresiu­ne aproape radioasâ. De mult nu sl amintia să ’1 fi ve­­(­ut cu trăsăturile atât de radioase. Cu un gest încântător juna femee părăsi brațul lui Jean și se duse de luă pe al tataiul seu. Era In acea mișcare ce­va lingușire din copilă­ria sea. — Cât pari de fericit? îi z­ise ea. — Sunt în adevăr, răspunse Ber­nard foarte înduioșat. Și cum n’ași fi, când mă aflu lângă tine și martor a unei fericiri ... — Pe care ți-o datoresc în totul ’ ! întrerupse iute Denisa, de oare-ce fără permisiunea tea n aşi fi înalta și pu­ternica comtesa de Maurienne ce sunt astăzi ! Cu toate aceste, răutâcios tată, cât de grett­­e ai decis. Cine ar putea crede aeuui că vedeai cu atâta groaza presen­­tându se pentru mine un proiect de căsătoria ? — Aide, aide, puțină generositate ! z zise D. Thibaud Nu treti­i acele urâte amintiri ! Importantul e că ești feri­cită acum... De­și nu ’mi mai dato­­resci mie fericirea tea, ori­ ce ver­ifice .. Jean creiju a observa o nuanță de regret în accentul acestor cuvinte. — Pentru ce vorbeşcl ast­fel, scum­pe fată ? întrebă el întrebuinţând cu afecţiune termenul familiar ce adop­tsss deja. Eu sunt numai instrumen­tul pe care se cântă pentru Denisa fericirea de care vorbeşci. Tot D tea ţii arcuşul. Ast­fel, continuă el cu ipocrisiă, eu am dreptul să fiu gelos de D-tea. D. Thibaud nu se înşelă prin aceste cuvinte aurite. Avu un zimbet dulce și trist în același timp. — Eroi un lingușitor abil,­­zise el. Dar te iert, de oare­ce spui aceasta min­ciună de milă. — Iți jur... — Ași ! insistă tatăl Denisei pu­­rtând brațul fiicei sale pe a lui Jean. Iubiți vă, scumpi copil ! Acesta e ve­chiul refren ce trebue să caute toate inimele la etatea D-voastre ! A ! nu l’am­ repetat și eu acum 20 ani când am luat pe mama mea, Denise ? Negreşit aria nu era aceeaşi, se poate... dar cuvintele erau asemene şi aveau şi altă dată ca şi astăzi o dul­­cuţă delicioasâ şi pâtrunseotare. Sărmanul părinte în zădar se scusa atâta şi căuta a încuragea pe înamo­raţi de a nu se constrînge din causa lui ! Era o grijă de prisos. Din momentul când brațul Denisei se pusese din nou pe a lui Jean, cu­rentul magnetic un moment rupt se restabilise, și mersul înainte­a celor două frumoși și nobili copii reîncepu­se, plin de o neîngrijire egoistă. Bernard îl privi zimbind. — Audit s au macar ceea ce le am spus ? se găndi el. O! tinereţă ! ti­­nereţă ! Se îndepărtă atunci puţin şi se duse să 83 plece pe balustrada terasei, încer­când a distrage cugetarea sea prin con­templarea măreţei panorame ce se

Next