Vocea Covurluiului, februarie 1886 (Anul 14, nr. 2959-2982)
1886-02-14 / nr. 2970
ANUL XIV. Nr. 2.970. abonament pentru Romiba Pe un an . • • 20 Ioi , 6 luni ... «o • VeSÎ pag. IV preonul dient abooa^ilor pentru saîlmnutte Pe un an ... 34 ^ , o luni . . . 17 * Abonamentei se fac in Galaţi la Administraţiunea 4ianului,in districte la biroume postale. Redacţiunea : 22 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL. VINERI, 11 FEBRUARIE 1880. ANUNCIB linia petit lagina IV : 40 Laul III : 80 . I N S E R T I U N 1 ji RECLAME agina III : 80 Laut La Cronici : 2 lei Repejirile se fac cu rabat insemnat. Scrisori nebancate se refusa. — Articolele nepublicate nu s înapoesc. I APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. JJ Administrațiunea : 22, str. Mare. Xelsgrxs,332.e Sendul partie, al «Vocii Covurluiului« AGENTIA HAVAS. BUCURESCI, 14 Februarie.— Senatul a votat doua proiecte prin care sa autorisă guvernul a vinda și a ceda comunei Turnu Măgurele mai multe terenuri și case. * Se voteazà mai multe îoapâmînteniri — La Cameră sa dat cetire scrisorii generalului Leca, prin care refusa de a’și retrage demisiunea. D-nui E. Stătescu și primul ministru sunt de părere a se respinge demisiunea. D. N. Ionescu e de părere a se primi. Camera respinge demisiunea cu 93 voturi contra 32. Se voteazi proiectul prin care se autoriseaza guvernul a lua cu imprimat 2 milioaae 701 mii lei de la Casa de depuneri pentru acoperirea deficitului pe 1884-65. D Caracas e proclamat deputat al colegiului 111 de Prahova. Se voteaza pe articole proiectul pentru modificarea mai multor articole din legea telegrafo-postală. . ATENA., 24 Februarie. — Soirite pnvitoare la abdicarea regelui George sunt desminţite. LONDRA, 24 Februarie.— Se comunică din Constantinopole (ziarului Daily Iilegraph câ guvernul elin a luat hotârirea de a ceda ordinelor puterilor. VIENA, 24 Februarie. — Prințul Montenegrului a plecat aseara spre Cetinje. Comtele Kaluoky și prințul Lobano și-au luat congediu de la dînsul după amezit. SOFIA, 24 Februarie.— Propunerea scerbeascâ care cere restabilirea stării ce exista la 14 Nouembrie a produs aci o rea impresiune La aceasta epocă în adevĕr relaţiunile diplomatice erau rupte, graniţa închisă în mobilisarea făcută. * Guvernul bulgar a dat ca instrucţiuni delegatului său de a cere încheiarea unei păci depline, reîncuirea relaţiunilor diplomatice şi demobilisarea. A se vedtîn ultipse.sein tcpag. III GALA 1l 13 Febravrie 1386, Interpelarea D lui Cogalniceanu des voltată ai’altăieri asupra exvulsâri! Românilor transilvăneni a fost importantă din multe puncte de vedere, D-sea a spus guvernului și chiar Coronel adeveruri pe cari ar fi bine sa le mediteze. Noi ne am exprimat la timp opiniunea asupra acestui act îndeplinit de guvern în puterea unei legi care a fost votată de Camere cu totul în alt scop decât acela de a se alunga cu ca Românii din țara lor. Am considerat acest act ca un act de slăbiciune din partea guvernului şi de îngenunchiarea ţarei în faţa străinului. Am spus atunci şi o spunem şi acum : dacă cei cese Români expulsaţi s’ar fi făcut culpabili de fapte ce ar fi compromis relaţiunile ţerei cu puterile străine, trebuiau deferiţi justiţiei ţerei, câci avem o justiţiă şi ea şi-ar fi făcut datoria, dacă vină ar fi descoperit. Guvernul înse n’a avut încredere în justiţia ţerei, şi poate cu drept cuvînt, câci scia cu expulsaţii nu sunt culpabili şi n’ar fi putut fi condamnaţi numii pentru buna plăcere a unei puteri străine. A preferit deci, spre a complace străinilor, să alerge la o lege pe care a smuls’o prin amăgire Cimsrelor, câci aceste n’ar fi votat’o, dacă ar fi ştiut că va usa de ea contra Românilor. Astfel, cu tot devotam mtu! G cuiere actuale pentru primul ministru, nu ne a mirat de a vedea imposanta minoritate ce s’a pronunţit 81’altăieri pentru propunerea ce s’a făcut de a se abroga legea de la 1881 asupra expulsurilor. Guvernul a făcut un us atât de condamnabil de ea în cât chiar mulţi din amicii sei nu esitâ a’i lua din mână o atare armă. Nu s’a reuşit, câci D. Brătianu, care nu esitâ a călca libertăţile publice chiar cu călcarea legilor, cu atât mai mult n’m consimţi să lase din mână o lege ce’i permite a lovi regalmente acele libertăţi. Cu durerea (J.s E. Cogalniceau câ, pe cât timp numai guvernul ungar singur a lovit pe sora noastra Transilvania, pe cât timp numai el a rădidicat asupră’l toporul persecuţiunii, am suferit în tăcere, câci n’o puteam apera. Dar astâiji când chiar în sinul poporului român se rădică o mână contra surorei noatre ; când, alăture cu mâna ucigaşă, se rădică mâna parioidâ , atunci trebue să chiemăm în ajutor cu inima sângerândă. D. Brâtianu s’a mărginit a răspunde glumind la aceste patriotice strigăte de durere. A pus înainte raţiunea de Stat, fără a explica întru cât cei şase Români alungaţi au putut pune în pericol existenţa ţerei ; a avut cruzimea să zică că a făcut bine acelor Români expulsându’i, câci s’au dus să’şi termine studiele, când unia per de fume !a Paris, iar alţii lâncetjesc la Rusciuc. Trimiţi, D-le Brăș tiaau, pe tinerii români să’şi com* plecteze sudiele la Rusciuc! Rîde astătut de durerile ţerei, rîde cât de mult, pentru ca să ai puterea de a plânge cât mai mult când vei cădea de la înălţimea unde te afli acum. Cu toate aceste ar trebui să meditezi la un exemplu recent. Şi cabinetul conservator portages se bucura de majoritate în Camera şi de încrederea absolută a regelui. Totuşi îngâmfarea mea l’a făcut sâ’şi alieneze rând pe râad partisanul, aşa încât a trebuit să cada. Nu cretei că situaținile se asemena ? Croaica locală — Consiliul de resbel a corpului 3 de armată a condamnat la un an inchisoare pe căpitanul de intendență Dimitriu pentru sustragere de bani ca casier a corpului flotilei. — D. loc.-colonel Urseau va ținea provisoriu locul de comandant al flotilei pe tot timpul cât D. colonel Dimitrescu-Marian va ocupa postul de secretar general al ministerialul de resbel. — Tribunalul secţ. II a condamnat la 5 ani închisoare şi la plata sumei de 98 mii lei către creditori pe faliţii Solomon şi Adela Most, dovediți de bancrută. — Ni se spune că ca comandant de gardiști în orașul nostru se va numi un Domn locotenent din armată permanentă. Foidia «VOOn 00VURLUIUHH, BANII DRACULUI PARTEA II. Denisa Guérin. (Urmare). 71 La un moment Denisa se intoarse spre a vedea daca tatăl său îl urma. Ea surprinse pe fața Iul o expresiune aproape radioasâ. De mult nu sl amintia să ’1 fi ve(ut cu trăsăturile atât de radioase. Cu un gest încântător juna femee părăsi brațul lui Jean și se duse de luă pe al tataiul seu. Era In acea mișcare ceva lingușire din copilăria sea. — Cât pari de fericit? îi zise ea. — Sunt în adevăr, răspunse Bernard foarte înduioșat. Și cum n’ași fi, când mă aflu lângă tine și martor a unei fericiri ... — Pe care ți-o datoresc în totul ’ ! întrerupse iute Denisa, de oare-ce fără permisiunea tea n aşi fi înalta și puternica comtesa de Maurienne ce sunt astăzi ! Cu toate aceste, răutâcios tată, cât de grette ai decis. Cine ar putea crede aeuui că vedeai cu atâta groaza presentându se pentru mine un proiect de căsătoria ? — Aide, aide, puțină generositate ! z zise D. Thibaud Nu tretii acele urâte amintiri ! Importantul e că ești fericită acum... Deși nu ’mi mai datoresci mie fericirea tea, ori ce verifice .. Jean creiju a observa o nuanță de regret în accentul acestor cuvinte. — Pentru ce vorbeşcl astfel, scumpe fată ? întrebă el întrebuinţând cu afecţiune termenul familiar ce adoptsss deja. Eu sunt numai instrumentul pe care se cântă pentru Denisa fericirea de care vorbeşci. Tot D tea ţii arcuşul. Astfel, continuă el cu ipocrisiă, eu am dreptul să fiu gelos de D-tea. D. Thibaud nu se înşelă prin aceste cuvinte aurite. Avu un zimbet dulce și trist în același timp. — Eroi un lingușitor abil,zise el. Dar te iert, de oarece spui aceasta minciună de milă. — Iți jur... — Ași ! insistă tatăl Denisei purtând brațul fiicei sale pe a lui Jean. Iubiți vă, scumpi copil ! Acesta e vechiul refren ce trebue să caute toate inimele la etatea D-voastre ! A ! nu l’am repetat și eu acum 20 ani când am luat pe mama mea, Denise ? Negreşit aria nu era aceeaşi, se poate... dar cuvintele erau asemene şi aveau şi altă dată ca şi astăzi o dulcuţă delicioasâ şi pâtrunseotare. Sărmanul părinte în zădar se scusa atâta şi căuta a încuragea pe înamoraţi de a nu se constrînge din causa lui ! Era o grijă de prisos. Din momentul când brațul Denisei se pusese din nou pe a lui Jean, curentul magnetic un moment rupt se restabilise, și mersul înaintea celor două frumoși și nobili copii reîncepuse, plin de o neîngrijire egoistă. Bernard îl privi zimbind. — Audit s au macar ceea ce le am spus ? se găndi el. O! tinereţă ! tinereţă ! Se îndepărtă atunci puţin şi se duse să 83 plece pe balustrada terasei, încercând a distrage cugetarea sea prin contemplarea măreţei panorame ce se