Vocea Covurluiului, februarie 1888 (Anul 16, nr. 3559-3581)

1888-02-14 / nr. 3569

şinaţi. Câd­ neruşinat trebue să fie cine­va, după ce ieri ne numna fraţii lor de luptă, după ce prin concursul nostru , 1883, 1886 şi 1887 att străbătut tn comună şi tn Cameră, astăzh după ce prin o con­duită necorectă afl reuşit să’şi véijft patronii tn Cameră, ne Uxeift de ex­ploatatori. Onorabilii ar trebui­­ să fie mal cu răbdare şi mal cu niţică ruşine. Nici n’au apucat bine să pună piciorul ta casă, şi încep deja a­ a­­runce cu praf în totfl lumea. Orc aşa red că afl să’şi atragă confienţa cată-­­ tenilor. Se tusdilă amar. — Se soic sacrificiele la cari au­ fst supuşi cherestegii românl cu o­­easiunea expropriării locurilor ce a* ▼e»Q de sehe­e, şi cari ii s’att luat tn folosul doburilor. Se scie că în urma acestora comuna a făcut o nouă impfirţdlă de teren, cu care ecasiune li s’au dat porţiuni de teren mult mai mict de cum avuseseră. Se scie că consiliul comuna), spre a face un act de dreptate cu cherestegii români şi spre a se conforma hrisoavelor date de diferiţi Domni, a decis ca locul ce’l deţinea pe nedrept D. Signier să’l dea tot cherestegiilor români. Acesta decisions înse a fost casată de ministrul de­ interne, şi Român'!­se fost sacrificaţi pentru un străin. C­e­­rem ca consiliul comunal ta unani­­mitate să mănţină decisions* sea şi să nu cedeze din dreptatea cause! ce a îmbrăţişat. Numai aşa vor Înv0ţ* şi cel de sus că GăUţenii nu sunt o turmă gat* a îngenunchia la porunci iar comi-iul va arăta că sc»e să res­pecte demnitatea sef. Nu se cuvine să rfată D. S­eftler de un consiliut m­treg, că ceea ce n’a putut face la Ga­laţi a făcut’o la Bucureşti. — Consiliul comunal a ascultat i. i­ t şedinţă expunerea situaţieml financiare a comuni! tăcută de ad­­ministraţiunea comunală. — Ieri s’a ţinut licitaţiune pentru cumpărarea de porumb, spre a se da la sătenii lipsiţi de hrană. S'au cum­părat 11.000 hectolitri de la diferiţ proprietari. — Astă eero va avea loc serată cu danţ­a Asociaţiunii familiare, În salo­nul hotelului Naţional. AOJOLICă, 17XXOX10X& — Cetim în Românul . — Aflăm că, îndată după constitui­­rea biuroului Camerei, se va face re­­manieret în guvern. Ast­fel D-nii Radu Mihai, Ferechide și Eug. Stătescu vor ieși din mi­nister. Nu s au desemnat încă peraoanele o­ri vor întra în cabinetul viitor. — Comisiunea specială însărcinată cu studiarea proiectului pentru re­forma magistraturei şi-a început lu­crările sale. Se crede că peste câte­va zi­le co­­misiunea îşi va termina lucrarea. Dup­ă tote probabilităţile, raportor se va numi D. Polizu-Micşunescu. — Cetim în România . Colectiviştii declară că vor vota pentru invalidarea alegerilor tâcute în persoana D-lor Cişman, condamnat pentru furt, Dr. K*hnd.m, care este numit profesor provisoriu, și D.^i*. Ch­iu din Craiova. — D. I. Brătianu este foarte îngri­­jat din cana* neputinţei de a ’şi \.,ar­­pi ministerul. Tote uşile la cari a bă­tut pâră acum &a rămas închis\ De altmintrele com­petitorî da portofolii sunt destul printre colectiviști,, kisf nu cu d’nșii va putea să o ducă D.­­ I. C. Br ăti»nu. — Buzeul, Siretul și Dunărea s’au revărsat îa mult* pSrț, 'nundâad mul­­te țarini. ! — Sa vorbește din nod, de astă-­­ dată cu mai multă Urnă, că D. G Gh­kt, ministrul plenipotenţiar al Ro­mâniei la Petersburg, va părăsi pos­tul pentru a face loc altuia. Posiţiunea D-lil Ghkt a devenit imposibilă faţă cu guvernul rus. — Marţi e­ra, în sala pe»­mere a societăţii de asigurare „Naţionala”, s’a ţinut o întrunire a majorităţilor colectiviste din Cameră şi Senat. Acesta întrunire, convocată de D. I. C Brătianu, « avut de scop d’a îocuragea pe colectivişti şi a le re­comanda sâ’şi strîngă rândurile, d­ei alt­fel D-sea se va retrage la Florio». Vecinica ameninţare. D. I. C. Brătianu le a arătat apoi starea Camerei şi le a cerut să inva­lideze pe capete alegerile membrilor minorităţii. D. C. Nacu, ministrul de finanţe, a susţinut că voturile exprimate şi anulate la alegeri trebue să se con­sidere ca valabile. Cu chipul acesta, a 4,a D-sea, vom reuşi a invalida gese­upre-dece alegeri d’ale oposiţiu­­nii, pe când noi nu vom perde de­cât trei, printre cari se află şi D. P Chiţu. Majorităţile afi primit acest calcul ca bun, şi de actes, când se va în­cepe întâia şedinţă a Camerei, se va propune îndată invalidarea alegeri! D-lor Dim. Brătianu şi Grigorescu sieşi ai colegiului I de Prahova, — Indépendance roumaine află că preparativele pentru a se reîncepe negociările conversiunii comerciale cu Austro-Ungaria au făcut mult pro­gres îndată ce se va cădea de acord asupra condiţiunilor târgului vitelor şi asupra lisselor comisiunii veteri­nare, sa va începe a se redigea con­venţiunea de bVa. şi a se statua punctele de — Aceaşi spune că darea în judecată a generalului Al. Aagrisleacu a fost obiectul consiliului de miniş­tri ţinut lo­ diminaţă sub preşedinţi primului ministru. — Naţiunea crede a şei că budgetul ministerului de resbel pentru 1888-89 va fi încărcat încă cu un milion, spre a i se supun trupele cu începere de la 1 Aprilie. — Epoca află că guvernul austro­­ungar a refuzat estrădarea celor două proveniţi în omorul soţilor Lespe­­zianu. Procurorul din Pesta înse a cerut dosarele pentru a putea uimi acolo pe aceşti doul preveniţi. — Tote secţiunile Camerei pent verificarea titlurilor nouilor aleşi numit deja raportori, unele câte uni altele câte mai mulţi. Iată cine sunt raportorii : Sect. I­I)-ni! T­che Ionoson,­ Rişcanu, Nicolaide şi Constantinescu. : D. Gr. Vulturescu. : D. Al. Vilner. D-nii I.­­Jarabafcsicu Al. Djuvara. D-nii Y. Lascar și A Vlădescu. D-nii Gr. Brătianu, R. Manolessu și­­ Y lacroae. D. G. Rusu. : D. C. D. Dumitresc­u Agniţia Havas ne a semnat filele trecute o scrisore a D-lui Alexandri, ministrul României la P­ris, şi publicată în figaro ca răspui al unui articol România, tratatul s cu Germania, datorit penei D-lui K­rally. Dhrele franceae aducindu-ne tf tul scrisorii, o traducem și »of. Iată-( Furis, 16 Februarie 18SS Domnule redactor prim, D. comte de Keralty, într’un ari­col intitulat »România, tratatul şi cu Germania", şi publicat în Figai de ieri dimioaţă, afirmă că de m multe luni cance­riele ar avea 01 noştinţă de un tratat de alianţă în­cheiat latre Germania şi România , cis de răsboiui. Sunt autori cât a ve declara că i­r­eiU nare cel mai mit teme­i­nic autorul articolului în Gestiune a foi indus un eror atât asupra aceste punct particular cât și asupra tutu­ror acelora cari, într’un mod genera­l,zesa pe România și pe Rigile au' Vă rog să bine-vo­i a face să s insere aceasta scrisere un cei mal a­propiat număr al îțiproful și să pr. 21iți D-le redactor prim, asigurare considerațiunii mele celei mai distinse Ministrul României V. u­.l©2canclri. II IU! IV. VI ▼II VIII lentul meu tată... — Și pe alt­cine­va încă... — Așa !... într adevăr... pe mama mea !... — Pe mama D-tele ! da.„ ai ier­­tat’o, nu este așa ? Benedetto apucă grilagiul cu ma­nele sale încleștate și­­ sgudui ca și cum ar fi voit să­­ sfârâme. — Ești dar... mama mea?... — Nu, nu! t... Te înșeli... ți-o jur. — A ! cu atât mai rău ! zi­se Be­nedetto tremurând de mâniă. Dar pentru că o cunoşei... pentru câ­t eşti aşa de devotată în­cât te ocupi de fiul ti, condamnatul... spune-i că am minţit... nu, nu am iertat’o... nu, n’sm » o iert nici-o­dată... — Benedetto !... — Nu eşci mama mea ! Yei­­ nea dar bine minte 00 am aa’ți spun, şi ai să i o repeţi cuvînt cu cuvînt... Nu este aşa?... Aiea feenee, care trebue să fie din lumea mare .. mi-o spune furia și ura mea... a f eut nu &d­­­teria... Era metresa acelui bandit ca­re cuteza să j­udece pe ceia­l­alți, și care sa chiema dl Viilsfort... Pentru a fi metresa acelui infam, a trebuit să fie și ea o infamă. Un plana stâpător î fără vorba. — Dar de ce plângi dacă nu ești mama mea? B nedetto ou un s'rigăt irouie. Femeea tiou. — Dar acel adulterin este singura crimă ce a făcut ? .. Nu, s a sunțit mamă, și din acel moment a suferit chinuri Înricoşătore... O ! mi-o închi­puise... situaţiunea ei compromisă... fericirea ei... femeile vorbesc tot­ d’a­­una de fericirea lor... perdută pen­tru tot d a­una­­... și pentru a scăpa, • a depis..« aâ omere pe copilul el. — Nu ! nu, nu este adevărat ! stri­gă fam­eea apropiându sc de el cu tuâpele sele încleștate. B­­uedetto o apucă de o fr­ână. — D«, povești., șo­i ! .. leasă #u- 4't de mult .. aci chiar... Villefort a ftcut’o să creacă copilul era mort... și pe când era aproape leșinată de durere, amantul, asasinul, luase p3 copil și’l îngropase da vin... — D* ! este adeverat ! — Cum o șei', d*pă nirșjlmtaia mea! Ei bine, îți spun, e­â nu cred nici-un cuvânt din aceastâ fabulă așa de abil potriviți... Urăsc pe acea emee... — Nu spune aceasta ! — O uresc pentrucă a voit moar­tea mea ! — Nu ! nu ! — O uresc pentrucă este compli­ces, cine șcie ? provoefttoarea crimei... — încă o dați nu rsle ad-jverit — O uresc în I n^.. pen'ru :a dir­ecua de când prin crima el am io« aruncat în prăpastia în care tres â colea} astii}1) de când eu, copilul ei­ am devenit un falsificator, un asasin un tâlhar, na venit să mfl — Dar nu te cunos ea. . — Minciună, îți spun ! li era frică să nu coaipromițâ onoarea el... A ! n­e uresc ca nai... dar încă d­e adâncul abisului iu care am d­a­vut, o bl­es­tem !... — Nu ! grația ! n o blestema !.. Și sărmana femee, pădotâ în ge­nunchi, se tăria plângând desperată — Dar de ce mi ceri grația dacă nu eșci mama mea ? Femeea se dădu înapoi scoți id­an gemăt; dar râmase un genunchi, cu capul în mâni. — Dugeale mare ! D-nă ! mama mea! ziso Benedetto schimbând de

Next