Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 191-270)

1968-10-09 / nr. 198

Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean provizoriu COMITETELE DE DIR­ECTIE, DUPĂ CINCI 111 DI ACTIVITATE pomovind spiritul novator în activitatea de conducere și plani­ficare a economiei naționale. Hotarîrea privind înființarea comi­tetelor de direcție precizează cadrul legal, principiile de consti­tuire și funcționare, precum și atribuțiile noilor organe de con­ducere, lăsînd la latitudinea lor să-și organizeze cit mai bine munca, în funcție de condițiile concrete în care se desfășoară activi­tatea întreprinderilor și organizațiilor economice, de specificul proce­selor de producție, desfacere etc., de capacitatea și experiența cadre­lor. In fața comitetelor de direcție s-a deschis astfel un vast cîmp de lucru și de prospectare în timp, de utilizare a tuturor cuceririlor știin­țifice pentru înzestrarea tehnică, pentru organizarea și conducerea activității unităților economice, pentru valorificarea cu eficiență maxi­mă a materiilor prime, a potențialului tehnic și uman de care acestea dispun. Cunoscînd temeinic toate laturile activității unităților econo­mice respective și avînd o largă viziune de perspectivă, comitetele de direcție trebuiau să rezolve problemele care au apărut în întreprin­deri, în contextul îmbinării armonioase a intereselor generale ale economiei naționale cu cele particulare ale colectivelor respective ținînd seama de sarcinile de moment, dar și de cele de viitor. Numai prin stabilirea unor obiective pe măsura potențialului tehnic și uman de care dispun și prin folosirea celor mai adecvate forme și metode de muncă pentru atingerea acestor obiective s-a reușit în multe părți să se sporească eficiența economică. In cele cinci luni care s-au scurs de la crearea comitetelor de direc­ție s-a obținut o bună experiență. Dintr-o analiză mai amplă s-au des­­­prins, însă, citeva probleme pe care le prezentăm P ION ISTRATI D­ himi­ e la Paris, după șapte ore de m­ers continuu, coborîm, la punctul de frontieră Băle, din trenul ce duce mai departe spre Berna și ne urcăm grabnic, străbătind culoarele subte­rane ale gării Basel, in expresul „Valsul vienez". Acesta tocmai așteaptă pe linie și, după încă un ceas, ne lasă, la opt și jumătate seara, la­­ Zürich. Francii elve­țieni pe care i-am schimbat la plecare in capitala Franței și pe care ii aveam asu­pra noastră, trag greu in buzunar, mai cu seamă pentru că... sunt niște masive piese metalice de argint quasi-nativ, bătute în­că inainte­­ de cel de al doilea război mon­dial și voind să dovedească ostentativ stabilitatea și puterea lor monetară. Depunem apoi calabalâcurile noas­tre și celelalte sarbaturi de dru­meție sub cheie și bineînțeles, contra unei ci­­se poate de minime plăți, intr-u­nul din cele peste o mie de ghepecuri automate și ieșim. In rest, fiindcă, ori­cum, ne aflăm in capitala econo­mico-financiară a Confederației helvetice in pagina a n-a im Mifflin­ ati, mai ales, într-o veritabilă me­tropolă unde își au sediul, datorită a­­cumulărilor de capitaluri, unele din cele mai puternice bănci și unele din cele mai însemnate companii de asigurări din lu­me ,sintem­, explicabil lucru, puși pe straș­nice economii bugetare. Astfel, nici pnn gînd nu n­e trece să aruncăm banii așa, pe apa Limmat-ului din preajmă ce tocmai iese din cea a lungului lac Zürich și pe ale cărui maluri se întinde pașnic, ospi­talier și cuminte orașul. Acesta, transalpin și situat nu departe de poalele Gotthart-ului totalizează o populație Saiul de circa cinci sute de mii de locuitori, dar prin el se perindă anual foarte mulți din cele patruzeci milioane de turiști de pe toate meridianele globului veniți, in con­cediu sau vacanțe, la baștina lui Wilhelm Tell. De altminteri, pe cine avem a lua lesne aminte, această reședință cantonală nu e decit un imens magazin de pitorești priveliști și încîntătoare peisaje montane, după cum Elveția, în ansamblul ei, e un soi de Luvru al naturii cu prețurile de cost distinct și piperat marcate pe absolut toți munții și pe toate văile și prăpăstiile sale. De asta, "de acord cu Shakespeare, dar și cu ilustrul­­ pedagog J. H. Pestalozzi, originar de pe aceste meleaguri unde își și are, în chiar imediata apropiere a gării, impozanta lui statuie, — de acord cu a­­ceștia care spuneau că atunci cind bănui precede toate porțile ți se deschid, larg înainte, nu ne prea pierdem noaptea nici la „Cate litteraire“ de lângă ultramodernul magazin cu cinci etaje „Globus“, deși aci se servește riguros „sans alcool". Colindăm, așadar, nocturn și pe gratis, orașul, frumos luminat, admirăm lebedele de porțelan și­ ­ continuare în pag. a 3-a1 Deschiderea stagiunii teatrale După o perioadă de minuțioase pre­gătiri, Teatrul „V. I. Popa" din Bîrlad își va deschide joi 10 octombrie stagiunea 1938/1969. Noua stagiune debutează cu piesa lui Horia Lovinescu „O casă onorabilă", co­medie cvasi­polițistă, care, nădăjduim, se va bucura de audiența unui larg public. Regia spectacolului este semnată de Tiberiu Penția, iar scenografia de M. Mă­­descu, de la Teatrul tineretului din Piatra Neamț. Interpretarea a fost încredințată acto­rilor Șt. Tivodaru, Elena Petrican și M. Marinescu, C. Vârtejanu, Livia Ungurea­­nu, M. Banu, A. Napu, Sibylla Oarcea, E. Mihalache. De sezon, Proletari din toate țările, uniți-vă! ­91 Recoltatul se desfășoară cu în­cetinitorul 1: De­calaj între re­coltat și însă­­mînțări șI Men­talități care pre­judiciază recolta Recepția noului complex de alimentare cu apă din Bîrlad In curbul, noul com­plex d­e alimentare cu apă potabila a muni­cipiului Bîrlad (din sursa Negrilești) va fi recepționat — am fost informați de către conducerea I. C. B. Se preconizează ca, in urma acestui fapt, de­ficiențele actuale să fie înlăturate, astfel ca alimentarea cu apă a populației și întreprin­derilor bîrlădene să se îmbunătățească. Cele două rezervoa­re ale complexului vor permite inmagazinarea apei potabile din sur­sa Negrilești, a căror capacitate este de 130 litri pe secundă. Au îndeplinit planul anual După cum am fost in­formați, Uniunea județea­nă a cooperativelor de consum Vaslui a reușit să-și îndeplinească planul anual la exportul de­­ ouă cu peste trei luni înainte de termen. Astfel, pînă la 30 septembrie a.c m din ju­dețul Vaslui au fost livra­te , în Italia, R.F. a Germa­niei, Iugoslavia și Elveția, 862.000 bucăți ouă peste prevederile planului anual. De remarcat că furnizoru­lui din județul Vaslui nu i-a fost adresată nici o re­­clamație privind calitatea produsului livrat. M­ITARCU­RI MIERCURI 9 "Lanul I MI 198­­ ' ■ • 1 ■ OCTOMBRIT 9­­ ■ . . .în ... . OCTOMBRIE 1968 4 pagini 30 bani ■-1968 4 pagini 30 bani t­v * wSV' +>' / •* Redacția și Administrația: *U. Ștefan cel Mare nr. 63 Vaslui Redacția tel. 6­11 Administrația tel. 611 Administrația: sir. Ștefan tel Mare nr. 63 Vaslui Redacția tel. 6111 Administrația tei. 611 D — BLOC-NOTES -Nenea lani eunăzi, răsfoiam prin niște vechi carnețele de însemnări­ cu pa­ginile îngălbenite de vreme. Undeva, în­­tr-un colț al unei pagini, am găsit notat un nume ca­re mi-a amintit de citeva săptămîni de concediu pe­trecute, în urmă cu cîțiva ani într-o mică și prea pu­țin cunoscută stațiune de munte, unde, în afară de un chioșc de ziare, o unitate de legume-fructe, o așa-zi­­să poștă (o cameră în care doi funcționari și o telefo­nistă făceau de toate: pri­meau recomandate, achitau mandate, efectuau opera­țiuni C.E.C., dădeau legă­turi telefonice interurbane și internaționale la singura cabină din „localul“ poștei, de fapt, o simplă gheretă din placaj și carton), se găsea și un mic tirant al cooperativei vesta­de consum. Aici i-am cunos­cut pe nenea­lani, ospăta­rul. O picătură de apă scăpată din neatenție pe colțul acelei file de carnet unde erau notate citeva date în legătură cu persoa­na sa, a făcut ca numele de familie să devină ili­zibil. Dar și așa cred, erau mulți colegi, și, și mai multi consumatori, care îl cunoșteau pe acest om și pe care-i păstrează in me­morie (mie cel puțin mi se pare imposibil să-l uit) fă­ră numele de familie. Toată lumea îl cunoștea drept nenea­lani pe acest bătrânel de 62 de ani, cu părul complet alb, cu o fi­gură de copii, la o statură la fel de­ infantilă (nenea­lani avea un metru și ju­­mătate sau, mai exact, cum singur spunea: „luat la o unitate etalon de înălțime a omului de un metru, sunt un om și jumătate 1“). Acești 150 de centimetri de om erau alcătuiți nu­mai din ochi, zâmbete și nervi (in sensul unui om cu temperament care se mișcă cu o viteză uluitoare pentru un om Umăr). Nu l-am văzut pe nenea­lam­ niciodată supărat, mai mult, nu mi-l pot închipui vreo­dată conversînd altfel de­cit cu amabilitate, politicos. Nu mi-1 pot închipui pen­tru că, într-o seară, in gră­dina acelui mic local, mi-am aprins o țigară. Scrumiera de pe masă era mascată in acel moment de ziarul pe care-1 citeam. Nenea­lani, serviabil ca întotdeauna, a luat de pe masa vecină o scrumieră formulând res­pectuos o cerere in acest sens către unul din consu­matori, a șters-o repede de praf, și mi-a oferit-o cu a­­mabilitate. — Hei ! De ce iei scru­­miera de pe masă ? — s-a auzit interpelat de unul din consumatorii vecini cu mi­ne, care, probabil neatent, nu sesizase modul amabil în care nenea lani se adre­sase unuia din tovarășii săi (apoi, către un comesean) Așa-s toți chelnerii — prost crescuți ! Mă așteptam ca nenea­lani să se irite, să riposte­ze, să atragă — fie și cu politețea care-l caracteriza — atenția clientului. M-a dezamăgit in așteptări. — Vă rog să mă scu­zați ! Am crezut că nu vă trebuie — spuse nenea bani, inapoind scrumiera. — Altă dată să nu mai crezi ! Eil? Din nou nu „vă rog să mă scuzați", din nou poli­tețe. La aceste scuze, s-a adăugat, ca de obicei, un serviciu ireproșabil. BENEDICT JELESCU (continuare In pag. a 2-a) S „Nu lăsa ce trebuie să are deosebire de alți­­ ani, actuala campanie însămînțărilor de toamnă se desfășoară în mod lent, datori­tă ,pe de o parte, intemperii­lor naturii, iar pe de altă par­te, lipsei de preocupare a u­­nor consilii de conducere a­­le cooperativelor agricole de producție. Datele statistice existente la Direcția agricolă județeană arată o situație îngrijorătoare, care pune în pericol recolta de porumb, deoarece există încă suprafețe însemnate re­coltate, pe care știuleții sînt lăsați, in grămezi, pe cîmp, zi­le în șir, cu Din 87. 438 ha. însămânțate porumb, se recoltaseră pî­­nă acum cîteva zile, doar 11 mii de hectare, ceea ce reprezin­tă mai puțin de 12 la sută din întreaga suprafață culti­vată. Din cele 123 de coope­rative agricole, 39 nu puseră recoltatul, 36 nu înce­în­­sămînțaseră nimic, iar 64 a­­veau însămînțate cîte 100 hectare. Ce gîndesc oare con­siliile de conducere ale coo­perativelor agricole de la Un­­țești, Averești, Vin­derei, A­­vrămești, și chiar Tîrzii, admi­­țînd ca recoltatul să se des­fășoare cu încetinitorul ? La Rebricea, din 447 hectare se recoltaseră... 6 ha., la Poga­na din 800 de ha. . . . 20, iar la Vinderei, din 1.000 de ha ... nimic ! — De ce nu intensificați re­coltatul porumbului — l-am întrebat pe inginerul agronom de la C.A.P. Tîrzii? —, Nu se află încă în fa­za ■ definitivă de coacere. Și­­apoi, ■ pentru noi, situația nu poate fi îngrijorătoare, deoare­ce cooperatorii știu ce au de făcut. Răspunsul acesta nu a avut darul să ne convingă că la C.A.P. Tîrzii treburile ar mer­ge bine. Ceva mai bine stau lucru­rile la C.A.P. "Curs­ești "(unde în citeva zile s-au recoltat peste 200 de hectare), la O­­bîrșeni și l­a Coșești. In ceea ce privește însămîn­­țarea culturilor de toamnă, din totalul de 70.000 de hectare grîu — secară, pînă la 2 octombrie nu se însă­­mînțaseră decît aproape 7.000 de hectare, adică sub 10 la sută. La orz, situația se pre­zenta ceva mai bine, situația statistică arătînd 36,7 la su­tă. La Albești, din cele 600 de hectare, nu se însămînțaseră decît 15 ha., iar la Cozmești, Rafaila, Epureni, — Huși, Stroești, Arsura, nici măcar un hectar. — Mai avem timp — ne-a răspuns președintele de la Rafaila. — Nu putem insămința deoarece grăbim recoltatul — ni s-a spus la Grumezoaia. Despre ce fel de grabă poate fi oare vorba, cînd a­­proape întreaga suprafață de porumb așteaptă în cîmp, ne­­recoltată, iar după planul de măsuri agricolă elaborat de Direcția județeană și de U.J.C.A.P., în aceste zile tre­buia să se încheie campania de însămințări ? Or, în situ­ația de față, nici pe departe mîine azi!“ nu poate fi vorba de respectiv,­tarea datei stabilite de spe­­cialiști privind momentul op­­tim de însămînțare, nu așteaptă. Afirmațiile Timpul unor ingineri agronomi, cum că „avem vreme berechet", nu-și găsesc rostul. Organelor de îndrumare și­ control ale U.J.G.A.P. și Di­­recției agricole se revine sar­­­cina de a desfășura o activ’­vitate susținută, menită să impulsioneze toate lucrările agricole de sezon. GH. ANGHELACHE ! La C.A.P. Rebricea, știu­­le­ii au rămas pe cîmp, așa cum se vede în fotografia de mai jos, sub bătaia ploilor, zile în șir, pe faci Produse ale Fabricii de rulmenți din Biriad prezentate In expoziția permanentă. Noua structură organizatorică rndică în fața comunelor — ca unități de bază — sarcini care pot și trebuie să fie realizate cu o largă parti­cipare a maselor. Capacitatea organizatorică a comitetelor executive ale consiliilor populare comunale depinde de felul în care sunt folosite formele organizatorice de legătură a organelor locale ale puterii și administrației de stat cu ma­sele, de inițiativa lor. Pentru aceasta este nece­sar ca cei ce lucrează în aparatul consiliilor populare comunale să-și facă datoria, să mani­feste operativitate și competență în rezolvarea cererilor și problemelor ridicate de cetățeni. In rîndurile ce urmează redăm citeva secven­țe surprinse, zilele acestea, la trei consilii popu­lare comunale din județ. La recenta sesiune a Consiliului popular comunal Balteni, deputații au dezbătut pe larg una din problemele zilnice ale activi­tății obștești — gospodărirea și înfrumuseța­rea comunei. Raportul comisiei permanente de­­ deputați privind problemele de gospodărire comunală a cuprins o analiză amănunțită a realizărilor obținute și a posi­bilităților existente, încă nevalorificate. S-a evidențiat faptul că, la propunerile făcute de comisia perma­nentă amintită, s-au realizat obiective edilitar-gospo­­dărești a căror valoare se ridică la suma de 319.000 de lei, față de numai 200.000 lei, cit prevede angaja­mentul inițial. Astfel, s-au amenajat peste­­ 5.000 m.p, zone verzi, s-au modernizat fîntînile din comună, iar în unele tarlale ale C.A.P., unde se simțea lipsa apei, s-au construit trei fîntini. La punctul „Chetrești", s-a descoperit o carieră de piatră, de unde a fost pro­curat materialul folosit la unele construcții locale, ief­tini­ndu-se astfel cu mult prețul de cost al acestora etc. Deosebit de vii au fost dezbaterile atunci cînd a fost vorba de sarcinile viitoare ce stau in această di­recție în fața edililor comunei : alinierea unor drumuri,­ 1. în dezbaterea sesiunii: gospodărirea și înfrumusețarea comunei 2. In mijlocul cetățenilor 3. 0 corijență în plus stringerea de semințe de flori pentru viitoarele zone verzi, amenajarea unui parc, construirea unei fîntini la școala generală de opt ani, construirea în circum­scripțiile 13 și 14 a 40 de podețe tubulare din beton și altele. In cuvîntul lor, deputații au scos în evidență cali­tățile unor gospodari destoinici, președinți de comi­tete de cetățeni, care au constituit un exemplu perso­nal mobilizator pentru ceilalți săteni. loan Sălceanu, Maricica Matei, loan Popa sunt doar cîțiva dintre ei. Era într-o luni dimineață. Ultima zi a lu­nii septembrie. Pe primarul comunei Văleni, pe alți membri ai comitetului executiv al consiliului popular comunal nu i-am găsit la sediu, așa cum ne-am fi așteptat. Erau, cu toții acolo unde se înalță una din cele mai utile instituții ale comunei : dispensarul uman cu casă de nașteri și locuință pentru medic. N-au trecut nici două luni de cînd s-au făcut pri­mele săpături la fundație și iată că, acum, hărnicia oamenilor, ajutați zi de zi de comitetul executiv al consiliului popular comunal a făcut ca această con­strucție să fie ridicată, urmînd ca în aceste zile să inceapă lucrările la acoperiș. In afară de faptul că întreaga construcție se reali­­­zează din contribuția voluntară bănească, încasată la timp în această comună, numeroși cetățeni, prin­tre care se află și loan N. Doroftei, Ioan Filibiu, Con­stantin Boroagă, Jitaru Petru, Vasile Beligan, au transportat diferite materiale de construcție și au fa­sonat tîmplăria necesară. Merită scos în evidență și ajutorul permanent pe care îl acordă conducerea C.A.P.-ului în realizarea cit mai grabnică a acestui obiectiv de interes civic. G. TAMAȘ (continuare in pag. a 3-al Veșit din activitatea consiliilor populare comunale

Next