Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)
1970-02-14 / nr. 616
PAGINA 2 In apropierea satului Trestiana, comuna Grivița, din județul nostru, pe unul din grindurile existente in lunca Bîrladului, a fost descoperită, în anul 1960, o așezare omenească, veche de aproximativ *..00 de ani, din perioada neolitică (cultura Criș). Importanța istorică a materialului adunat de la suprafața solului (fragmente de vase din lut ars, topoare din piatră șlefuită, lame din silex și obsidian etc.), a impus organizarea unor cercetări sistematice. In cadrul săpăturilor arheologice, începute in anul 1964, de către colectivul de cercetători ai Muzeului „Vasile Pârvan" din Birlad, au fost identificate, în afară de urme de cultură materială, resturile unui cimitir, cu schelete fn poziție chircită, datînd din epoca bronzului. Cu ocazia reluării săpăturilor, în anul 1966, a fost descoperit și un mormînt, deosebit de toate celelalte, atît în ceea ce privește ritul de înmormintare, cit și inventarul ce îl conținea. Astfel, scheletul era așezat direct pe sol, cu fața în sus, în poziție întinsă, cu mina dreaptă pe bazin, iar cu stînga mult adusă spre bărbie. La cap se afla o mică ceașcă, cu două torți supraînălțate, dar rupte. Pe piept au fost găsite două fibule (broșe) din bronz, cu corpul în formă de arc și cu placa portagrafă de o formă aparte, cunoscută sub numele de „scut beotic", frumos decorate cu nervuri mediene și cercuri concentrice. In apropierea umărului sting era așezată o fusaiolă (prisnel) circulară din lut ars, decorată cu caneluri oblice. Ritul de înmormîntare, intîlnit la acest mormînt, diferă de cel de la Bîrsești (Moldova), unde se folosește incinerația, și de cel de la Balta Verde și Gogoșu (Oltenia), unde morții, îngropați în tumuli, aveau pat sau înveliș de bolovani. Singurele elemente care ne ajută la datarea acestui mormînt, sînt cele 2 fibule. Acestea și alte asemănări esențiale cu mormintele descoperite în Oltenia (la Ferigile) și în R.S.F. Iugoslavia (la Glasinac), datate în sec. VI, i.e.n., ne fac să conchidem că mormîntul de la Trestiana are aceeași vîrstă și se încadrează in marea arie de răspîndire a culturii populațiilor care au trăit pe aceste meleaguri in perioada hallstattului tîrziu. Prin apariția in zona aproximativ centrală a Moldovei a fibulelor cu „scut beotic", mormintul izolat de la Trestiana-Bîrlad constituie, așadar, un element prețios pentru cunoașterea perioadei hallstattului tîrziu in această regiune. Caracteristice lumii ilirice, ele au fost adoptate și răspîndite de populația tracică din regiunile sud-vestice ale spațiului Carpato-Dunărean. Identificarea lor la Trestiana, alături de prima descoperire de acest gen făcută la Stoicani (în Moldova), reflectă larga răspîndire a acestui obiect de podoabă la populația din spațiul sudic și estic Carpato-Dunărean, iar rezultatele cercetărilor de aici, ca și din restul țării, atestă continuitatea de viețuire a populațiilor străvechi pe teritoriul patriei noastre. Prof. EUGENIA POPUȘOI muzeograf la Muzeul „V. Pârvan" din Bîrlad NECROPOLA TRACICĂ DE LA TRESTIANA-BÎRLAD (sec. VI î. e. n.) S*î T . ?; ; Fibulele tracice cu „scut beotic" Actualități tehnice Rachete cu motoare ionice știre de presă, laconică, *muHa că a fost lansat un satelit de tip „Sert". Lansarea s-a făcut cu ajutorul unei rachete cu motor ionic. Intr-o epocă în care omul a pășit pe suprafața Serenei, mulți ar fi tentați să mi dea importantă unei știri de genul celei de mai sus. Cu toate acestea, ea prezintă un interes deosebit. Nu prin faptul că menționează lansarea unui nou satelit, ci prin aceea că pentru aceasta a fost folosită o rachetă cu motor ionic. In ultimii 13 ani, lumea a asistat la uriașul salt făcut în domeniul cuceririi spațiului cosmic. Alături de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei de fabricare a cabinelor spațiale și rachetelor purtătoare, un rol imporatant, în această perioadă, s-a jucat punerea la punct a motoarelor capabile să transporte oameni și aparataj dincolo de granița gravitației terestre. Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor unor savanți reputați, nu vor putea fi făcute pași importanți în domeniul cuceririi Universului pina cînd va fi construit un motor care să folosească o cantitate cît mai mică de combustibil. Și aceasta pentru că sporirea cantității de combustibil în rezervoarele rachetei purtătoare duce, implicit, la sporirea dificultăților de ordin tehnic privitoare la realizarea lansării și a revenirii pe Terra. In plus, o rachetă de genul celor folosite pînă în prezent este mult prea costisitoare pentru a putea fi folosită în călătorii interplanetare. Nu puțini sunt cei care își pun deja întrebări în legătură cu economicitatea zborurilor spațiale de pînă acum. Se pare că o soluție a acestei probleme ar putea să o constituie rachetele purtătoare echipate cu motoare ionice. Capabile să dezvolte energii de multe ori mai mari decît cele echipate cu motoare acționate cu combustibili ..clasici“, rachetele cu motoare ionice prezintă, deocamdată, dezavantajul de a nu putea funcționa decît în condițiile vidului cosmic. La recentele plasări pe orbită cu ajutorul unor astfel de rachete s-a recurs la un artificiu tehnic — pentru străbaterea atmosferei au fost folosite rachete de tipul „Atlas—Agena", iar după aceea au fost puse în funcțiune rachetele cu motor ionic. Succesele înregistrate îi îndreptățesc pe creatorii acestora să creadă în reușita punerii lor în exploatare pe scară largă. Alături de avantajele energetice pe care le prezintă față de rachetele purtătoare „clasice", noul tip de rachete se dovedește a fi preferabil chiar și celor acționate de energia nucleară. Iată de ce, nu puțini sînt aceia care apreciază că racheta cu motor ionic are multiple șanse de a deveni partea motrice a viitoarelor vehicule scpațiere. E. ti. O Și acum... gardul! In capitala Suediei a avut loc de curând un fial neobșțuit chiar pentru autoritastii polițienești . .. hatul,și-a unit sașii, nici mai mult, nici mai puțin, decit ... o casă, in greutate de o tonă. Singura speranță care le rămine celor însărcinați cu elucidarea cazului este ca holul să fie mai puțin prudent atunci cină va fura... gardul ! De 30 de ani, același succes De 30 de ani, piesa „Pădurea“, a lui A. N. Ostrovski, deține capul de afiș la teatrele din Belgrad. Teatrul popular din capitala iugoslavă și-a deschis recent stagiunea lor cu piesa „Pădurea" intr-o montare modernă. v. FILIP O insectă mică citita in pragul locuinței sale. Citită sub razele voioase ale soarelui. Cîntecul e plin, cadențat, sonor și de lungă durată, tine primăvara, dorasingurătății sint alinate de cîntec. înflăcărat de viată, singuraticul cînta mai intîi pentru el, apoi laudă soarele care îl încălzește, iarba care îl hrănește. Arcușul lui cîntă mai ales bucuria de a trăi. Ați ghicit, cred, că in persoana micului cîntâreț se identifică greierașul, muzicantul ce-și prezintă repertoriul unor ascultători nevăzuți cu o încăpățînare nemaiîntâlnită. Cînd anatomia este pusă în situația de a ne prezenta instrumentul cu care greierul cîntă, mulți dintre noi rămîn surprinși. Cine își închipuie că cele două elitre, dreapta și stiigă, nu-s altceva decît arcușul cu zimți și pelicula vibrantă ? Elitra este plană pe spate și brusc povîrnită pe-o parte. Lama dorsală are nervuri tari. Culele elitrelor formează nervurile de frecare și fac zdruncinarea mai intensă, multiplicând punctele de lovire ale arcușului. Pe fața interioară, una dintre nervuri devine un soi de coastă crestată. Acesta este „arcușul", ce prezintă pe el o sută cincizeci de dinți de forma unei prisme triunghiulare de o perfecțiune geometrică neîntrecută. Aceste prisme ale arcușului, mușcînd din treptele elitrei opuse, izbesc în același timp cele patru „țambale" prin frecare directă și prin cutremurarea ușoară a uneltei de frecat: în felul,acessta, greierele,[ avînd patru’]1'suprafețe vibrante își trimite melodia pînă Ioi''o sută 'de mettil!iată 0‘d‘b'scWe‘fe' sumară a sistemului de „instrumente muzicale" cu care melomanul Gryllus este înzestrat. Toți greierii iubesc căldura, din care cauză majoritatea speciilor se întîlnesc la tropice. Obișnuit, ei sînt incolori, mai mult cît zile ! Din lumea viețuitoarelor Micul muzicant sau mai puțin colorați întunecat. Aceasta se datorește vieții ascunse fie în sol, sub pietre, frunze, fie în alte adăposturi retrase. Cei mai cunoscuți, nouă sunt greierii de cîmp și cei de casă. Cîntecul lor răsună de la ora 9 dimineața pînă noaptea tîrziu. Fiecare își are locuința proprie, apărată strașnic de rivali. Adesea au loc lupte crîncene între masculi, care se soldează, de regulă, cu moartea unuia dintre ei. Aria de răspîndire greierului de timp se înatinde în toată Europa mijlocie și sudică pînă în Africa de nord, iar în est, pînă în Asia vestică. Intre cei mai mici greieri se numără greierii de furnici. Acestora le lipsesc organele stridulatorii (de cîntat) și auditive. Ochii sunt puternic reduși, consecință vieții lor din cuiburile de a furnici. O dată pătrunși în furnicar, aceștia primesc mirosul specific cuibului și ca urmare sunt lăsați în pace de cătrem fpLulpi.. . In cazul că ei nu pot pătrunde în furnicar, după circa șase zile mor, deoarece ei se hrănesc numai cu exuviile furnicilor, uneori atacînd larvele și ouăle acestora. FIÚMON CIRCEI NICOLAE BUSUIOC R. P. Chineză. Marele pod peste rîul Yangtse de la Nankin Varietăți Comoara din mare Decent, o expediție geofizică sovietică a descoperit in partea apuseană a Golfului Sahalin zăcăminte de aur. Fundul de ocean unde se crilă zăcămintele a fost acum citeva milioane de ani delta fluviului Amur, despre care se știa că păstrează zăcăminte de aur. Astăzi, cu mijloacele tehnice moderne se a putea trece la exploatarea zăcămintului imediat ce se vor stabili locurile exacte unde se află prețiosul metal. Crab uriaș In renumitul Muzeul de știinte Zwingeri, naturale din Dresda, se recondiționează scheletul unui uriaș crab, care a trăit acum citeva milioane de ani. El trăia in peșterile adinei de pe litoralul Mării Japoniei și se hrănea cu plante și mici animale marine. Deși era uriaș — numai distanța dintre clești era de 5 m. — crabul era Inofensiv pentru om. Fabulă Nucul și cucul Intr-o seară, intr-an zunc, Se opri din zbor un cuc Singuratic și pribeag, Pus pe ceartă și hărțag. —Bună ziua, nucule ! — Bună fie, cucule ! ■>— Nucule, tu ești năuc (Zise bătăiosul cuc), C-ai zvirlit mai ieri o nucă Și-ai lovit-o-n cap pe cucă. — Eu nu sunt deloc năuc (Zise nucul către cuc), Insă dacă tu ai cucă, Sigur din sa e năucă. Eu, de cînd există nucă, N-am prea auzit,de cucă Și de cînd există nuc, Cucii singuri viața-și duc. MORALĂ.A . Deci, motiv de ceartă nu-i Pentru un om la locul lui. Unii, însă — cum vă zic — Cată harță din nimic, De aceea eu nu-i las și le dau cu tiflan nas. LEXIC HIBERNAL SANIE : Bob cu studii inferioare. ZURGĂLĂI : Claxon de... sezon. COJOC : Oaie... post-mortem PALTON : Pardesiu cu apărare... beton. JAMBIERE : Ciorapi fără... căpătit. NĂMEȚI : Fulgi... înzăpeziți. CALORIFER : Sobă cu ondulații... permanente. FULGI : Zăpadă în. . . tablete REUMATISM : Oase cu . . pesimism. VINT : Aer cu... avint. BOANDA : Cojoc care n-o bagă niciodată pe... mineca. TITI GHEORGHIU wi I I I year I ORIZONTAT: 1. Bun pentru lovituri — Lovit cu picioarele ; 2. Lovitură provocată de patul unei arme — Ciocnire; 3. Lovitură parată — Lovită pe muchie 4. De aici își va lua zborul „Apollo 13" — A confirma primirea unei lovituri — In orice lovitură ; 5. Unitate de măsură — Un fel de lovitură I 6. Lovit pentru a despica — Privește. 7. Ladă fără fund — Lovită cu I pumnii ! 8. Lovit sufletește — ■ Lovituri simultane și organizate, care alcătuiesc un tot ! 9. Lovesc buștenii cu tapina — Fum împrăștiat ! ! 10. Proprietăți (arh.) — „Un... la Paris" . 11. Bătute cu flori și mărgele — Salbă. I ffm mmmm mmmm mmm* wmmm mmmmm Tehnica picturii („Polskoe obo/renie", Varșovia) Parisul cinului 1983 (*Dié Zeii", Hamburg) CITEVA LOVITURI VERTICAL: 1. La fel de minge — doage; 2. Lovit lice — Roșii și bătuți ! 3. Argilă colorată (pop. fem.) — A lovi in pleoape (fig.) ; 4. Lovit în cap — A ameliora durerile : 5. Lovituri la înălțime (fig.); 6. Oțetiți — Lovită în spate ; 7. Bătute la mașină — Rigă fără tron ; 8. Lovire în plin — Operă de Verdi ! 9. Barcă lovită de valuri — U percut! — Cremă ; 10. Ei ! — Teatrul loviturilor de gratie; 11. Lovi- om de muncă, nu pot să-i sufăr pe VREMEA NOUA iile din istoria cinematografului (V) Nașterea Hollywood-ului el mai important trust american, care făcea față concurenței cinematografului european, era controlat de Jeremiah Kennedy; prin 1911 acesta ambiționa să mai folosească tehnica din 1908. Aceasta va crea teren favorabil înfiripării unor noi firme care vor încerca inovări în tehnica cinematografică. Kessel și Braumann, William Powers, Edwin Thanhouser, Fox, Zukor se constituie ca independenți Și vor atrage spre ei pe cei mai buni tehnicieni ai firmei Kennedy. Acesta din urmă folosește toate mijloacele de care dispune, de la sabotaj la intervențiile directe și brutale ale politiei sale personale, pentru a-i ruina pe noii proprietari de firme. Totul insă rămîne fără rezultat. La Chicago, un fost tapsțer, Selig devine stăpînul unor studiouri uriașe specializate pe western. Credem că nu este lipsit de interes să semnalăm aici actul de naștere al Hollywoodului. In 1908, o trupă condusă de realizatorul Francis Boggs se instalează, pentru a turna "Contele de Monte Cristo", într-un cartier periferic din Los Angeles, botezat de un agent imobiliar „Hollywood" adică „pădure de ilex". Acestui început aproape întîmplător i se va adăuga încet-încet, o întreagă istorie, Hollywood-ul devenind cu timpul cel mai mare centru cinematografic din lume. în afară de acest eveniment important, se cuvine semnalată prezența unui mare artist, David Griffith, care în rolul nesfîrșit de producători, regizori, actori, se impune ca o personalitate de prim rang. Director artistic la firma „Biograf“, Griffith devine curînd și regizorul titular al acesteia și debutează în 1908 cu „Aventurile lui Dolly", clasica poveste a unei fetițe furate de țigani nomazi. Om cult, el însuși scriitor, Griffith va aborda subiecte literare grele, folosind nuvele de Tolstoi, Maupassant, London, piese de teatru de André de Lord sau Francois Coppé. In trei ani el produce un număr impresionant de filme, circa 300, ceea ce înseamnă două filme pe săptămînă. Insuficient cunoscută, această uriașă producție este suspectată de istoricii cinematografului ca fiind primitivă. teză. In realitate, acest regizor a dovedit o mare putere desinasimilînd descoperirile răzlețe ale unor realizatori din diferite școlii și creîndu-și un stil propriu prin sistematizarea lor In 1912, Griffith este un cineast format, în măsură să descopere și să promoveze vedete. Lui îi datorează gloria Florence Labadie, Michel Sinnott, Mack Sennett, Owen Moore, Robert Haron, băiatul pe care-l folosise pentru alergături, apoi Dorothy și Lilian Gish, Lionel Barrymore și încă multe din personalitățile marcante ale Hollywood-ului din această epocă. Sub înrîurirea sa, Hollywood-ul începe să devină centrul cel mai puternic al cinematografului american, preluînd singur supremația împărțită pînă acum între New York și Chicago. Totuși metodele perimate ale trustului Kennedy au ținut multă vreme în frîu talentul lui Griffith. Acesta își afirmase ambițiile artistice în filme scurte, zugrăvind scene din războiul civil, schițe sociale sau pretențioase fresce istorice. Dar a trebuit să aștepte pînă în 1913 pentru a realiza filme mai lungi de un sfert de oră, într-o vreme în care Europa de mult producea filme de două-trei ceasuri. Suferind mult din cauza condensării excesive, filmele lui Griffith au totuși merite incontestabile. „Pălăria de la New York", de pildă, interpretat de Mary Pickford și Lionel Barrymore, o înțepătoare critică a ipocriziei din orașele americane, vestește prin perfecțiunea construcției pe Charlie Chaplin. După ce mai realizează un film, „Judith din Belulia" cu regie grandioasă, după modelul italian, trece în rîndul „independenților" unde va reîntîlni pe Mack Sennett și Robert Ince, împreună cu care va contribui la ridicarea cinematografului american pe culmile gloriei sale. Războiul din 1914, marcînd declinul cinematografului european, va consfinți supremația mondială a celui american. Calitatea filmelor însă rămîne încă mediocră. Filmul serial venea din Franța (după modelul „Fantômas“ al lui Feuillade). Din Danemarca, pătrund în Statele Unite o dată cu pelicula „Comerț de suflete" a lui George Tucker, și altele de același gen. Imitațiile sunt numeroase. Um succes răsunător obține în asemenea filme actrița Theda Bara, femeia fatală, femeia frumoasă, tiranică și adorată. Moda cinematografului danez, francez și italian prinde rădăcini adînci la Hollywood. Un realizator fecund ca Cecil B. de Mille va combina în lucrările sale influențele acestor trei școli europene. In 1915 el realizează filmul „înșelătorul" considerat capodoperă, și despre care Léon Moussinac va nota in 1925: „De la 1894 încoace, numai două date merită să fie reținute în istoria cinematografului : „Ieșirea din uzină" a lui Lumiére și „Înșelătorul" lui Cecil B. de Mille". Ceea ce fusese admirat din acest film, era mai ales folosirea sistematică a gropianurilor, eclerajele în clar obscur, montajul excelent și sobrietatea jocului actorilor. Gustul pentru montările grandioase ajunsese și în America prin filmele italiene: „Quo Vadis" și „Cabiria". Opera lui Griffith — „Nașterea unei națiuni", inspirat din războiul de secesiune, devine opera-cheie în această nouă etapă. Istoriile cinematografului mondial, notează ziua de 8 februarie 1915, data reprezentării filmului „Nașterea unei națiuni", drept prima zi de domnie universală a Hollywood-ului, STELIAN OBREJA C n -am văzut pînă atunci nici un zeu, îmi veți da crezare, de aceea, dacă vă vor spune că vestea unui ospăț al unor atari ființe la Miclești a trezit In sulietul meu o adevărată revelație. Și, cum autoturismul elin cauză că abia ieșise din revizie și de bine ce-i revizuiseră maeștrii tușea mai zdravăn ca Înainte, m-am azvirlit în el și, nu mai puțin decit ai curăța un cățel de usturoi, m-am și văzut în marginea satului pe care Încă mai dinainte îl știam frumos, cu garduri și case îngrijite, cu drumuri drepte, cu pomi fructiferi de o parte și de alta a ulițelor, cu locuitori primitori. Cînd colo, dincoace de prima casă de pe mina stingă — ce să vezi! — bărbați tineri și voinici, călări și cu ciomege în mlini. — Încotro ? — La ospăț, unde altundeva ? ! — Nul La ospăț merg numai zeii. — Știu. — Atunci de ce te mai înghesui. — Ca să nu-ntîrzii, sînt invitat. Cînd, prin dreptul primei case, iacă să o femeie în vlrstă, scoțind tocmai atunci de la fiert, din vin roșu, niște jambon pe care-l îneca, în vin alb, pentru a se răci. Am gîndit : „Ajung prea devreme" — și am muiat pasul Cînd colo, ce-mi mai văd ochii ? / Cilevn neveste tinere mergeau către centrul satului, ducînd —- unele ciuuituri cu foarte gustoasă zacusca, iar altele tartine cu unt, sfeclă roșie și hrean, dulceață de cireșe. Am simțit că-mi vine rău. Cred că m-am și schimbat la țafă, fiindcă, la sediul cooperativei agricole, am fost poftit să mă așez pe scăunelul blănii cu burete gros, vermi și să senesc. Mie însă nu-mi era nici a mă odihni, nici a servi. Eu silit un aceia care pierd timpul, chiulind, în loc să-l folosească. De aici am purces mai departe, în casa unde se ospătau zeii. La o masă mare, în forma de cerc turtit, zeii. — Păi — intru în vorbă — dumneavoastră sunteți oameni ca lofi oameniiI? — Nu chiar. Și-l privesc. Și-i recunosc : reprezenantul Direcției sanitare județene, al de- OSPĂȚUL ZEILOR FOILETON parlamentului SA.S, din cadrul Ministerului, al Trustului zonal Iași al LA.S., al întreprinderii agricole de stat Codăești, al fermei Șerbești etc. Erau gata, cu tații, să ridice păhăruțele cu băutura albă, tare și foarte frumos mirositoare, cînd primarul comunei gazdă, a poruncit . — Siati I Musafirii tresar, Omul pune un port — voce în gură, apoi . — Cine nu a dat aviz, favorabil, nu se atinge ! — Aviz ? Pentru ce ? — Pentru casă, la pragul căreia vă găsiți. Fiindcă nu-i casa noastră. — Atunci cum, ne chemați la casă străină ? — Nu, că nici tocmai străină nu ne este. A fost și (Iomal) este proprietate a termei Șerbești a LA.S. Codăești. — Nouă nu ne mai trebuie, nu avem ce sde mai făcem cu ea — se apără cel de la fermă. — Nici nouă. Dacă nu are ferma ce să facă cu ea, atunci noi, întreprinderea, ce să facem ? Noi am cedat-o. — Tocmai, fiindcă nu aveți ce face cu ea, fiindcă ziceți că ai cedat-o, de ce nu ne-o și dați nouă ? — se aude iar glasul primarului. — Păi da — replică reprezentantul trustului — s-ar cuveni, sigur, fără aprobarea departamentului ! Că noi am aprobat, nu ne mai interesează ce se întîmplă cu ea. — Cum să nu ne intereseze ? Ce, totuai a incasa zece mii de lei în fiecare an (drept chirie) și cu a încasa 20 de mii de lei o Singură dată (drept preț al vânzării netrebuincioasei case ?) Am înțeles în cele din urmă, cum că, formal, cumuii promit să fie de acord ca netrebuincioasa casă să devină proprietate a Consiliului popular, iar acesta să poată lua măsuri de a funcționa definitiv în ea dispensarul, casa de nașteri, staționarul și tot aici să fie și camera medicului. In fapt însă, concret, nimeni nu mișcă un deget. Abia atunci zărindu-mă un zeu, care mai avusese de-a face cu „Vremea nouă", s-a pornit foarte hotărît către mine, iar eu. Uhtind de foatetele bunătăți, m-am aruncat iute hi autoturism și am tot fugit încoace să vă povestesc cum era să fiu ~~ dar mai bine că n-am fost — participam la ospățul zeilor. C. S. VINATORU a A ”