Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)

1970-02-14 / nr. 616

PAGINA 2 I­n apropierea satului Trestiana, comuna Grivița, din județul nostru, pe unul din grindurile existente in lunca Bîrladului, a fost descoperită, în anul 1960, o așe­zare omenească, veche de aproximativ *..­00 de ani, din perioada neolitică (cultura Criș). Importanța istorică a materialului adu­nat de la suprafața solului (fragmente de vase din lut ars, topoare din piatră șlefuită, lame din silex și obsidian etc.), a impus organiza­rea unor cercetări sistematice. In cadrul săpăturilor arheologice, începute in anul 1964, de către colectivul de cercetători ai Muzeului „Vasile Pârvan" din Birlad, au fost identificate, în afară de urme de cultură materială, resturile unui cimitir, cu schelete fn poziție chircită, datînd din epoca bronzului. Cu ocazia reluării săpăturilor, în anul 1966, a fost descoperit și un mormînt, deosebit de toate celelalte, atît în ceea ce privește ritul de înmormintare, cit și inventarul ce îl con­ținea. Astfel, scheletul era așezat direct pe sol, cu fața în sus, în poziție întinsă, cu mina dreaptă pe bazin, iar cu stînga mult adusă spre bărbie. La cap se afla o mică ceașcă, cu două torți supraînălțate, dar rupte. Pe piept au fost găsite două fibule (broșe) din bronz, cu corpul în formă de arc și cu placa port­­agrafă de o formă aparte, cunoscută sub nu­­mele de „scut beotic", frumos decorate cu ner­vuri mediene și cercuri concentrice. In apro­pierea umărului sting era așezată o fusaiolă (prisnel) circulară din lut ars, decorată cu ca­­neluri oblice. Ritul de înmormîntare, intîlnit la acest mormînt, diferă de cel de la Bîrsești (Moldova), unde se folosește incinerația, și de cel de la Balta Verde și Gogoșu (Oltenia), unde morții, îngropați în tumuli, aveau pat sau înveliș de bolovani. Singurele elemente care ne ajută la data­rea acestui mormînt, sînt cele 2 fibule. Aces­tea și alte asemănări esențiale cu mormintele descoperite în Oltenia (la Ferigile) și în R.S.F. Iugoslavia (la Glasinac), datate în sec. VI, i.e.n., ne fac să conchidem că mormîntul de la Trestiana are aceeași vîrstă și se încadrea­ză in marea arie de răspîndire a culturii popu­lațiilor care au trăit pe aceste meleaguri in perioada hallstattului tîrziu. Prin apariția in zona aproximativ centrală a Moldovei a fibulelor cu „scut beotic", mor­­mintul izolat de la Trestiana-Bîrlad constituie, așadar, un element prețios pentru cunoașterea perioadei hallstattului tîrziu in această regiune. Caracteristice lumii ilirice, ele au fost adoptate și răspîndite de populația tracică din regiunile sud-vestice ale spațiului Carpato-Dunărean. Identificarea lor la Trestiana, alături de prima descoperire de acest gen făcută la Stoicani (în Moldova), reflectă larga răspîndire a acestui obiect de podoabă la populația din spațiul su­dic și estic Carpato-Dunărean, iar rezultatele cercetărilor de aici, ca și din restul țării, atestă continuitatea de viețuire a populațiilor stră­vechi pe teritoriul patriei noastre. Prof. EUGENIA POPUȘOI muzeograf la Muzeul „V. Pârvan" din Bîrlad NECROPOLA TRACICĂ DE LA TRESTIANA-BÎRLAD (sec. VI î. e. n.) S*î­­ T . ?; ; Fibulele tracice cu „scut beotic" Actualități tehnice Rachete cu motoare ionice știre de presă, laconică, *­­muHa că a fost­ lansat un satelit de tip „Sert". Lansa­rea s-a făcut cu­ ajutorul u­­nei rachete cu motor ionic. Intr-o epocă în care omul a pășit p­e suprafața Serenei, mulți ar fi tentați să mi dea importantă unei știri de genul celei­­ de mai sus. Cu toate acestea, ea prezintă un interes deosebit. Nu prin faptul că menționează lansarea unui nou sa­telit, ci prin aceea c­ă pentru a­­­­ceasta a fost folosită o rachetă cu motor ionic. In ultimii 13 ani, lumea a asistat­ la­ uriașul salt făcut în domeniul cu­ceririi spațiului cosmic. Alături de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei de fabricare a cabinelor spațiale și rachetelor purtătoare, un rol impor­a­tant, în această perioadă, s-a jucat punerea la punct a motoarelor capa­bile să transporte oameni și aparataj dincolo de granița gravitației te­restre. Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor unor­­ savanți reputați, nu vor putea fi făcute pași importanți în domeniul cuceririi Universului pi­na cînd va fi construit un motor care să folosească o cantitate cît mai mică de combustibil. Și a­­ceasta pentru că sporirea cantității de combustibil în rezervoarele ra­chetei purtătoare duce, implicit, la sporirea dificultăților de ordin teh­nic privitoare la realizarea lansării și a revenirii pe Terra. In plus, o rachetă de genul celor folosite pînă în prezent este mult prea costisi­­toare pentru a putea fi folosită în călătorii interplanetare. Nu puțini sunt­­ cei care își pun deja întrebări în legătură cu economicitatea zborurilor spațiale de pînă acum. Se pare că o soluție a­­ acestei probleme ar putea să o constituie rachetele purtătoare echipate cu motoare ionice. Capa­bile să dezvolte energii de multe ori mai mari decît cele echipate cu motoare acționate cu combustibili ..clasici“, rachetele cu motoare io­nice prezintă, deocamdată, dezavan­tajul de a nu putea funcționa decît în condițiile vidului cosmic. La re­­centele plasări pe orbită cu ajutorul unor astfel de rachete s-a recurs la un artificiu tehnic — pentru stră­baterea atmosferei au fost folosite rachete de tipul „Atlas—Agena", iar după aceea au fost puse în func­țiune rachetele cu motor ionic. Suc­cesele înregistrate îi îndreptățesc pe creatorii acestora să creadă în reu­șita punerii lor în exploatare pe scară largă. Alături de avantajele energetice pe care le prezintă față de rachetele purtătoare „clasice", noul tip de rachete se dovedește a fi preferabil chiar și celor acțio­nate de energia nucleară. Iată de ce, nu puțini sînt aceia care apre­ciază că racheta cu motor ionic ar­e multiple șanse de a deveni par­tea motrice a viitoarelor vehicule scpațiere. E. ti. O Și acum... gardul! In capitala Suediei a avut loc de curând un fial neob­șț­­uit chiar pentru autoritastii polițienești . .. hatul,­­și-a unit sașii, nici mai mult, nici mai puțin, decit ... o casă, in greu­tate de o tonă. Singura speranță care le rămine celor­­ însărcinați cu e­­lucidarea cazului este ca ho­lul să fie­ mai puțin prudent atunci cină va fura... gar­dul ! De 30 de ani, același succes De 30 de ani, piesa „Pă­durea“, a lui A. N. Ostrov­ski, deține­­ capul de afiș la teatrele din Belgrad. Teatrul popular din capitala iugosla­vă și-a deschis recent stagiu­nea lor cu piesa „Pădurea" intr-o montare modernă. v. FILIP O insectă mică citita in pragul locuinței sale. Citită sub ra­zele voioase ale soarelui. Cîntecul e plin, cadențat, sonor și de lungă durată, tine primăvara, dora­­singurătății sint ali­nate­ de cîntec. înflăcărat de viată, singuraticul cînta mai intîi pentru el, apoi laudă soarele care îl încăl­zește, iarba care îl hrăneș­te. Arcușul lui cîntă mai ales bucuria de a trăi. Ați ghicit, cred, că in persoa­na micului cîntâreț se iden­tifică greierașul, muzican­tul ce-și prezintă repertoriul unor ascultători nevăzuți cu o încăpățînare nemaiîn­tâlnită. Cînd anatomia este pusă în situația de a ne pre­zenta instrumentul cu­­ ca­re greierul cîntă, mulți din­tre noi rămîn surprinși. Ci­ne își închipuie că cele două elitre, dreapta și stii­gă, nu-s altceva decît ar­cușul cu zimți și pelicula vibrantă ? Elitra este plană pe spate și brusc povîrnită pe-o parte. Lama dorsală are nervuri tari. Culele e­­litrelor formează nervurile de frecare și fac zdruncinarea mai intensă, multiplicând punctele de lovire ale ar­cușului. Pe fața interioară, una dintre nervuri devine un soi de coastă crestată. Acesta este „arcușul", ce prezintă pe el o sută cinci­zeci de dinți de forma unei prisme triunghiulare de­ o perfecțiune geometrică ne­întrecută. Aceste prisme ale arcușului, mușcînd din treptele elitrei opuse, iz­besc în același timp cele patru „țambale" prin fre­care directă și prin cutre­murarea ușoară a uneltei de frecat: în felul,acessta, greierele,[ avînd patru’]1'su­prafețe vibrante își trimite melodia pînă Ioi''o sută 'de m­ettil!­iată 0‘d‘b'scWe‘fe' su­mară a sistemului de „in­strumente muzicale" cu ca­re melomanul Gryllus este înzestrat. Toți greierii iubesc căl­dura, din care cauză ma­joritatea speciilor se întîl­­nesc la tropice. Obișnuit, ei sînt incolori, mai mult cît zile ! Din lumea viețuitoarelor Micul muzicant sau mai puțin colorați în­tunecat. Aceasta se dato­­rește vieții ascunse fie în sol, sub pietre, frunze, fie în alte adăposturi retrase. Cei mai cunoscuți, nouă sunt greierii de cîmp și cei de casă. Cîntecul lor răsună de la ora 9 dimineața pînă noaptea tîrziu. Fiecare își are locuința proprie, apă­rată strașnic de rivali. A­­desea au loc lupte crîncene între masculi, care se sol­dează, de regulă, cu moar­tea unuia dintre ei. Aria de răspîndire greierului de timp se în­a­tinde în toată Europa mij­locie și sudică pînă în A­­frica de nord, iar în est, pînă în Asia vestică. Intre cei mai mici greieri se nu­mără greierii de furnici. A­­cestora le lipsesc organele stridulatorii (de cîntat) și auditive. Ochii sunt puter­nic reduși, consecință vieții lor din cuiburile de a furnici. O dată pătrunși în furnicar, aceștia primesc mirosul specific cuibului și ca urm­are sunt lăsați­ în pace de cătrem fpLulpi.. . In cazul că ei nu pot pătrun­de în furnicar, după circa șase zile mor, deoarece ei se hrănesc numai cu exu­­viile furnicilor, uneori a­­tacînd larvele și ouăle a­­cestora. FIÚMON CIRCEI NICOLAE BUSUIOC R. P. Chineză. Marele pod peste rîul Yangtse de la Nankin Varietăți Comoara din mare Decent, o expediție geofizi­că sovietică a descoperit in partea apuseană a Golfului Sahalin zăcăminte de aur. Fundul de ocean unde se cr­ilă zăcămintele a fost acum citeva milioane de ani delta fluviului Amur, despre care se știa că păstrează zăcămin­te de aur. Astăzi, cu mijloa­cele tehnice moderne se­­ a putea trece la exploatarea z­ă­­cămintului imediat ce se vor stabili locurile exacte unde se află prețiosul metal. Crab uriaș In renumitul Muzeul de știinte Zwinger­i, naturale din Dresda, se recondiționea­ză scheletul unui uriaș crab, care a trăit acum citeva mi­lioane de ani. El trăia in peșterile adinei de pe litora­lul Mării Japoniei și se hră­nea cu plante și mici anima­le marine. Deși era uriaș — numai distanța dintre clești era de 5 m. — crabul era Ino­­fensiv pentru om. Fabulă Nucul și cucul Intr-o­­ seară, intr-an zunc, Se opri din zbor un cuc Singuratic și pribeag, Pus pe ceartă și hărțag. —Bună ziua, nucule ! — Bună fie, cucule ! ■>— Nucule, tu ești năuc (Zise bătăiosul cuc), C-ai zvirlit mai ieri o nucă Și-ai lovit-o-n cap pe cucă. — Eu nu sunt deloc năuc (Zise nucul către cuc), Insă dacă tu ai cucă, Sigur din­ sa e năucă. Eu, de cînd există nucă, N-am prea auzit,de cucă Și de cînd există nuc, Cucii singuri viața-și duc. MORALĂ.A . Deci, motiv de ceartă nu-i Pentru­ un om la locul lui. Unii, însă — cum vă zic — Cată harță din nimic, De aceea eu nu-i las și le dau cu tifla­n nas. LEXIC HIBERNAL SANIE : Bob cu studii inferioare. ZURGĂLĂI : Claxon de... sezon. COJOC : Oaie... post-mortem PALTON : Pardesiu cu apărare... beton. JAMBIERE : Ciorapi fără... căpătit. NĂMEȚI : Fulgi... înzăpeziți. CALORIFER : Sobă cu ondulații... permanente. FULGI : Zăpadă în. . . tablete REUMATISM : Oase cu . . pesimism. VINT : Aer cu... avint. BOANDA : Cojoc care n-o bagă niciodată pe... mineca. TITI GHEORGHIU wi I I I year I ORIZONTAT: 1. Bun pen­tru lovituri — Lovit cu picioa­rele ; 2. Lovitură provocată de patul unei arme — Cioc­nire; 3. Lovitură parată — Lovită pe muchie 4. De aici își va lua zborul „Apollo­ 13" — A confirma primirea unei lovituri — In orice lovitură­­ ; 5. Unitate de măsură — Un fel de lovitură I 6. Lovit pen­tru a despica — Privește. 7. Ladă fără fund — Lovită cu I pumnii ! 8. Lovit­ sufletește — ■ Lovituri simultane și organi­zate, care alcătuiesc un tot ! 9. Lovesc buștenii cu tapina — Fum împrăștiat ! ! 10. Pro­prietăți (arh.) — „Un... la Paris" . 11. Bătute cu flori și mărgele — Salbă. I ffm mmmm mmmm mmm* wmmm mmmm­m Tehnica picturii („Polskoe obo/renie", Varșovia) Parisul cinului 1983 (*Dié Zeii", Hamburg) CITEVA LOVITURI VERTICAL: 1. La fel de minge — doage; 2. Lovit lice — Roșii și bătuți ! 3. Argilă colorată (pop. fem­.) —­­ A lovi in pleoape (fig.) ; 4. Lovit în cap — A ameliora dure­rile : 5. Lovituri la înălțime (fig.); 6. Oțetiți — Lovi­tă în spate­­ ; 7. Bătute la mașină — Rigă fără tron ; 8. Lovire în plin — Operă de Ver­di ! 9. Barcă lovi­tă de valuri — U­ percut! — Cre­mă ; 10. Ei ! — Teatrul loviturilor de gratie; 11. Lovi- om de muncă, nu pot să-i sufăr pe VREMEA NOUA iile din istoria cinematografului (V) Nașterea Hollywood-ului el mai important trust american, care făcea față concu­renței cinematografului european, era controlat de Jere­miah Kennedy; prin 1911 acesta ambiționa să mai folo­sească tehnica din 1908. Aceasta va crea teren favorabil înfiripării unor noi firme care vor încerca inovări în tehnica cinematografică. Kessel și Braumann, William Powers, Edwin Thanhouser, Fox, Zukor se constituie ca independenți Și vor atrage spre ei pe cei mai buni tehnicieni ai firmei Kennedy. Acesta din urmă folosește toate mijloacele de care dispune, de la sabotaj la intervențiile directe și brutale ale politiei sale personale, pentru a-i ruina pe noii proprietari de firme. Totul insă rămîne fără rezultat. La Chicago, un fost tapsțer, Selig devine stăpînul unor studiouri uriașe specializate pe western. Credem că nu este lipsit de interes să semnalăm aici actul de naștere al Hollywoodului. In 1908, o trupă condusă de realizatorul Francis Boggs se instalează, pentru a turna "Con­tele de Monte Cristo", într-un cartier periferic din Los Angeles, botezat de un agent imobiliar „Hollywood" adică „pădure de ilex". Acestui început aproape întîmplător i se va adăuga încet-încet, o întreagă istorie, Hollywood-ul devenind cu timpul cel mai mare centru cinematografic din lume. în afară de acest eveniment important, se cuvine semnalată prezența unui mare artist, David Griffith, care în rolul nes­­fîrșit de producători, regizori, actori, se impune ca o persona­litate de prim rang. Director artistic la firma „Biograf“, Griffith­ devine curînd și regizorul titular al acesteia și debutează în 1908 cu „Aventurile lui Dolly", clasica poveste a unei fetițe furate de țigani nomazi. Om cult, el însuși scriitor, Griffith va aborda subiecte literare grele, folosind nuvele de Tolstoi, Maupassant, London,­ piese de teatru de André de Lord sau Francois Coppé. In trei ani el produce un număr impresionant de filme, circa 300, ceea ce înseamnă două filme pe săptămînă. Insuficient cunoscută, această uriașă producție este suspectată de istoricii cinematografului ca fiind primitivă. teză. In realitate, acest regizor a dovedit o mare putere de­sin­asimilînd descoperirile răzlețe ale unor realizatori din diferite școlii și creîndu-și un stil propriu prin sistematizarea lor In 1912, Griffith este un cineast format, în măsură să des­copere și să promoveze vedete. Lui îi datorează gloria Florence Labadie, Michel Sinnott, Mack Sennett, Owen Moore, Robert Haron, băiatul pe care-l folosise pentru alergături, apoi Dorothy și Lilian Gish, Lionel Barrymore și încă multe din personalitățile marcante ale Hollywood-ului din această epocă. Sub înrîurirea sa, Hollywood-ul începe să devină centrul cel mai puternic al cinematografului american, preluînd singur supremația împărțită pînă acum între New York și Chicago. Totuși metodele perimate ale trustului Kennedy au ținut multă vreme în frîu talentul lui Griffith. Acesta își afirmase ambițiile artistice în filme scurte, zugrăvind scene din războiul civil, schițe sociale sau pretențioase fresce istorice. Dar a tre­­buit să aștepte pînă în 1913 pentru a realiza filme mai lungi de un sfert de oră, într-o vreme în care Europa de mult producea filme de două-trei ceasuri. Suferind mult din cauza condensării excesive, filmele lui Griffith au totuși merite incontestabile. „Pălăria de la New York", de pildă, interpretat de­ Mary Pick­­ford și Lionel Barrymore, o înțepătoare critică a ipocriziei din orașele americane, vestește prin perfecțiunea construcției pe Charlie Chaplin. După ce mai realizează un film, „Judith din Belulia" cu regie grandioasă, după modelul italian, trece în rîn­­dul „independenților" unde va reîntîlni pe Mack Sennett și Robert Ince, împreună cu care va contribui la ridicarea cine­­matografului american pe culmile gloriei sale. Războiul din 1914, marcînd declinul cinematografului euro­­pean, va consfinți supremația mondială a celui american. Cali­tatea filmelor însă rămîne încă mediocră. Filmul serial venea din Franța (după modelul „Fantômas“ al lui Feuillade). Din Danemarca, pătrund în Statele Unite o dată cu pelicula „Comerț de suflete" a lui George Tucker, și altele de același gen. Imitațiile sunt­ numeroase. Um succes răsunător obți­ne în asemenea filme actrița Theda Bara, femeia fatală, femeia frumoasă, tiranică și adorată. Moda cinematografului danez, fran­cez și italian prinde rădăcini adînci la Hollywood. Un realizator fecund ca Cecil B. de Mille va combina în lucrările sale influ­ențele acestor trei școli europene. In 1915 el realizează filmul „înșelătorul" considerat capodoperă, și despre care Léon Moussi­­nac va nota in 1925: „De la 1894 încoace, numai două date merită să fie reținute în istoria cinematografului : „Ieșirea din uzină" a lui Lumiére și „Înșelătorul" lui Cecil B. de Mille". Ceea ce fusese admirat din acest film, era mai ales folosirea sistematică a gropianurilor, eclerajele în clar obscur, montajul excelent și sobrietatea jocului actorilor. Gustul pentru montările grandioase ajunsese și în America prin filmele italiene: „Quo Vadis" și „Cabiria". Opera lui Grif­fith — „Nașterea unei națiuni", inspirat din războiul de sece­siune, devine opera-cheie în această nouă etapă. Istoriile cinematografului mondial, notează ziua de 8 fe­bruarie 1915, data reprezentării filmului „Nașterea unei națiuni", drept prima zi de domnie universală a Hollywood-ului, STELIAN OBREJA­ C n -am văzut pînă atunci nici un zeu, îmi veți da crezare, de aceea, dacă vă vor spune că vestea unui ospăț al unor atari ființe la Miclești a trezit In sulietul meu o adevărată revelație. Și, cum autotu­rismul elin cauză că abia ieșise din revizie și de bine ce-i revizui­seră ma­eștrii tușea mai zdravăn ca Înainte, m-am azvirlit în el și, nu mai puțin de­cit ai curăța un cățel de usturoi, m-am și văzut în marginea satului pe care Încă mai dinainte îl știam frumos, cu garduri și case îngrijite, cu drumuri drepte, cu pomi fructiferi de o parte și de alta a ulițelor, cu locuitori pri­mitori. Cînd colo, dincoace de prima casă de pe mina stingă — ce să vezi! — bărbați tineri și voinici, călări și cu ciomege în mlini. — Încotro ? — La ospăț, unde altundeva ? ! — Nul La ospăț merg numai zeii. — Știu. — Atunci­ de ce te mai înghesui. — Ca să nu-ntîrzii, sînt invitat. Cînd, prin dreptul primei case, iacă­ să o femeie în vlrstă, scoțind tocmai a­­tunci de la fiert, din vin roșu, niște jambon pe care-l îneca, în vin alb, pentru a se răci. Am gîndit : „Ajung prea devreme" — și am muiat pasul Cînd colo, ce-mi mai văd ochii ? / Ci­le­vn neveste tinere mergeau către cen­trul satului, ducînd —- unele ciuuituri cu foarte gustoasă zacusca, iar altele tartine cu unt, sfeclă roșie și hrean, dulceață de cireșe. Am simțit că-mi vine rău. Cred că m-am și schimbat la țafă, fiindcă, la sediul cooperativei a­­gricole, am fost poftit să mă așez pe scăunelul blănii cu burete gros, vermi și să sene­sc. Mie însă nu-mi era nici a mă odihni, nici a servi. Eu silit un aceia care pierd timpul, chiulind, în loc să-l folosească. De aici am purces mai departe, în casa unde se ospătau zeii. La o masă mare, în form­a de cerc tur­tit, zeii. — Păi — intru în vorbă — dumnea­voastră sunteți oameni ca lofi oameniiI? —­ Nu chiar. Și-l privesc. Și-i recunosc : reprezen­­­antul Direcției sanitare județene, al de- OSPĂȚUL ZEILOR FOILETON parlamentului SA.S, din cadrul Minis­terului, al Trustului zonal Iași al LA.S., al întreprinderii agricole de stat Codăești, al fermei Șerbești etc. Erau gata, cu tații, să ridice păhăruțele cu băutura albă, tare și foarte frumos mirositoare, cînd primarul comunei gazdă, a po­runcit . — Siati I Musafirii tresar, Omul pune un port — voce în gură, apoi . — Cine nu a dat aviz, favorabil, nu se at­inge ! — Aviz ? Pentru ce ? — Pentru casă, la pragul căreia vă gă­siți. Fiindcă nu-i casa noastră. — Atunci cum, ne chemați la casă străină ? — Nu, că nici tocmai străină nu ne este. A fost și (Iom­al) este proprietate a termei Șerbești a LA.S. Codăești. — Nouă nu ne mai trebuie, nu avem ce sde mai făcem cu ea — se apără cel de la fer­mă. — Nici nouă. Dacă nu are ferma ce să facă cu ea, atunci noi, întreprinderea, ce să facem ? Noi am cedat-o. — Tocmai, fiindcă nu aveți ce face cu ea, fiindcă ziceți că a­i cedat-o, de ce nu ne-o și dați nouă ? — se aude iar glasul primarului. — Păi da — replică reprezentantul trustului — s-ar cuveni, sigur, fără apro­barea departamentului ! Că noi am apro­bat, nu ne mai interesează ce se întîm­­plă cu ea. —­­ Cum să nu ne intereseze ? Ce, tot­­u­a­i a incasa zece mii de lei în fie­care an (drept chirie) și cu a încasa 20 de mii de lei o Singură dată (drept preț al vânzării netrebuincioasei case ?) Am înțeles în cele din urmă, cum că, formal, cu­mu­ii promit să fie de acord ca netrebuincioasa casă să devină pro­prietate a Consiliului popular, iar acesta să poată lua măsuri de a funcționa defi­nitiv în ea dispensarul, casa de nașteri, staționarul și tot aici să fie și camera medicului. In fapt însă, concret, nimeni nu mișcă un deget. Abia atunci zărin­­du-mă un zeu, care mai avusese de-a face cu „Vremea nouă", s-a pornit foarte hotărît către mine, iar eu. Uhtind de foate­tele bunătăți, m-am aruncat iute hi autoturism și am tot fugit încoace să vă povestesc cum era să fiu ~~ dar mai bine că n-am fost — participam la os­pățul zeilor. C. S. VINATORU a A ”

Next