Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)

1970-03-31 / nr. 654

y Proletari din toate țâri­le, unifi­vul Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean D AICI SE VOR MUTA 200 DE LOCATARI! CE­LE OFERIȚI, TOVARĂȘI CONSTRUCTORI? In cele 640 de aparta­mente, pe care între­prinderea de construc­­ții-montaj trebuia să le dea în folosință, în orașul Vaslui, în cursul anu­lui trecut, un număr de 200 au fost replanificate pentru primul trimestru al anului în curs. Nu ne propunem să a­­nalizăm acum cauzele care au contribuit la înregistrarea acestor restanțe față de sar­cinile de plan. Ele au fost abordate și cu alte o­­cazii în materialele apă­rute în ziarul nostru. De altfel, s-au luat angajamente, din partea conducerii între­prinderii, s-au trasat sarcini pe fiecare om în parte, s-au adoptat măsuri tehnico-organi­­zatorice etc. La prima vedere, răul se părea că a fost curmat din rădăcină, așa că urma să ne dăm seama în ce măsură s-a trecut de la cuvînt la faptă. Cu prilejul investigațiilor noastre ni s-a spus, de către mai mulți interlocutori, că... „Ce tine de domeniul trecutu­lui, trebuie lăsat deoparte. Au fost cauze „obiective" și „subiective“, acum însă omul trebuie judecat după ceea ce face, după munca lui­. Ne-am hotărît să acceptăm, cel puțin pentru moment, acest punct de vedere și să vedem care este ritmul de lucru la cele 200 de apartamente restante (blocurile J­2, E1, E­2), decla­rate ad-hoc „urgențe", ce vor trebui date în folosință, nu peste luni sau săptămîni, ci doar peste cîteva zile. Construirea apartamentelor amintite cade în sarcina Șan­tierului nr. 1 din cadrul I.C.M. Vaslui. Itinerariul investiga­țiilor noastre a început de la conducerea acestui șantier și s-a sfîrșit în noile aparta­mente, în care ne-am substi­tuit viitorilor locatari, pentru cîteva ore, avînd astfel posi­bilitatea să discutăm cu ingi­neri, șefi de echipă, maiștri și muncitori. — Trebuie să precizăm, de la bun început, spunea ing. Ion Negulescu, șeful Șantie­rului nr. 1, că avem un ritm bun de lucru, și în condițiile acestea credem că ne vom putea achita în timp de sar­cina ce ne revine. Sîntem­ sprijiniți în permanență de conducerea întreprinderii, a­­vem materiale suficiente, în momentul de față punctele de lucru sînt judicios organizate. Singurul lucru de care ducem lipsă este căldura, atît de ne­cesară acum la zugrăveli, par­­chetări etc. Am apelat, am rugat, am intervenit pe lîngă toți cei care ar putea să ne ajute. Dar în zadar... — Ar putea să vă ajute sau sunt obligați s-o facă ? ANCHETA. NOASTRĂ cu — Sunt obligați, dar numai promisiuni nu se pot... încălzi pereții care sunt înghe­țați încă din timpul iernii. Șe­ful șantierului instalații, vic Caius Negoiescu, de care de­­pindem in această privință, nu spune niciodată „Nu“, dar nici căldură nu ne-a dat. Am căutat, în continuare, să vedem care sunt consecin­țele acestei grave deficiențe. La blocul 1­2, maistrul Con­­stantin Nicolau, ne-a precizat: — Promisiuni că vom avea căldură am... obținut de la următorii factori de răspun­dere : tov. ing. Ion Negules­cu, șeful șantierului, tov. Ni­­colae Georgescu, directorul întreprinderii, tov. Constantin Spirea, director-adjunct al în­treprinderii și alții. Ni se cer lucrări de bună calitate, ni se fac vizite multe, sîntem în­trebați „cum?" și „ce", dar nu se vede nimic în urmă. Răspundem cu toții de aceste construcții, dar nu toți ne a­­chităm de sarcinile ce ne re­vin. Constantin Gapșa —­­ șeful echipei de parchetari­­ — La blocul 1­2 am fost aduși abia astăzi, adică cu cîteva zile înainte de a fi dat blocul în folosință. Știm să prețuim timpul de lucru la adevărata lui valoare, de a­­ceea, pentru noi, 7 zile și cu 7 nopți pe care le mai avem în față înseamnă... 14 zile. Pînă acum am fost repartizat­ la Complexul meșteșugăresc unde, din lipsă de materiale, n-am putut lucra mai bine de două luni de zile. Aici n-am venit mai devreme din același motiv. Și, iată ce constatăm acum , o parte din calorifere, care n-au trecut încă prin perioada de probă de două săptămîni curg peste parchet și acesta se umflă. Deci, mun­că cheltuită în zadar. Am constatat, de asemenea, că datorită deteriorărilor care au intervenit, între timp, zugră­velile au fost făcute de două ori: bani cheltuiți din nu se știe care buzunar, ritm de lu­cru încetinit, lucrări de cali­tate necorespunzătoare. Alexandru Jicu, șeful echi­pei de zugravi la blocul E 1 : — Pentru zugrăveli ne lip­sește încă oxidul galben. Ști­am că șantierul trebuia să primească astăzi 1.000 kg. Noi n-am primit încă nimic. Nu sîntem mulțumiți de ceea ce facem, deoarece, la zugră­veli, mai ales căldura, este foarte importantă. Ventilația naturală pe care o folosim nu este suficientă. La blocul E­2, care va fi dat în folosință în luna apri­lie, constructorii s-au plîns că nu sînt suficiente mașinile, iar pe cele existente n-are cine le dirija In așa fel încît toate punctele de lucru să fie acoperite cu transporturile necesare. Am trecut, bineînțeles, drumul nostru și pe la cele în­lalte blocuri de locuințe. To­tală dezorganizare în muncă, muncitori nesupravegheați, care consumau ducție în coada ore de pro­lopeții sau cu discuții anoste, am întîl­nit la blocul G­1. — Unde poate fi găsit to­varășul maistru sau tovară­șul Mihai Milichi, șeful echi­­pei de zidari ? — Nu știm. E plecat de vreo oră (!) — De ce nu lucrați in lip­sa lor ? ■— N-avem­ apă, n-avem ci­ment, nimeni din cei care ar V. NANEA (continuare In pag. a 3-a) REGĂSIND VIRSTA ȘCOLARĂ LA ANII MATURITĂȚII U­ltima oră de curs a școlari­lor de după-a­­miază se sfir­­șise de mult. Seara Îmbrățișase sa­tul liniștită și numai ferestrele viu luminate de razele becurilor e­­lectrice aminteau uli­țele și Întinderea a­­proximativă a așeză­rii. Sosisem la Vul­cani cu ultima cursă din ziua aceea și, nu știu de ce, primul m-a Îndreptat școală cu că nu să mai găsesc speram acolo pe cineva. Pe neașteptate, m-a Intimpinat clinchetul unui clopoțel anun­­țind pauza, apoi zum­zetul unei clase ia sfirșit de lecție și, in sfirșit, l-am zărit și pe profesorul Ion Hobjilă, ieșind cu ca­talogul subțioară. .. In cancelarie, di­rectorul școlii, Valen­tin Vicol, nedumeririlor răspunde — Incepind mele­­ cu a­­cest an școlar, am În­ființat aici și o sec­ție serală. In comună mai sint oameni care, la vremea lor, nu au avut posibilitatea să-și termine studiile ele­mentare. Acum li se întinde o mină de ajutor. Și după cum vedeți, ei nu o refu­­ză. Dimpotrivă, sunt foarte bucuroși să re­trăiască o virstă de altădată. îmi reține atenția virsta câtorva dintre elevii clasei a V-a de la școala serală din Vulcani: Virgil Asan­­dei și Gheorghe Bir­­da sunt născuți în 1919, ceea ce însea­mnă că au cite 51 de ani. La vlrsta maturi­tății se află toți cursanții, peste 30 de ani. Facem cunoștin­ță. Înaintea orei de matematică, așezați pe băncile în care, cu cîteva ore mai Îna­inte, Învățaseră fiii lor. — Ce te-a determi­nat să mai fii școlar la vîrsta aceasta, moș Asandei ? — Păi, să vezi dumneata, mi-a plă­cut foarte mult car­tea. In tinerețe nu am putut să fac de­cit patru clase ele­mentare. Mă bucur că acum, prin grija statului nostru, ni se oferă această ocazie. Cind vin de la lucru, de la C.A.P., ce să fac acasă ? Ia, mai bine aici, in fiecare seară aici lucruri noi, foarte interesante. Și parcă îmi pare rău că am trăit atiția ani fără să știu de ele. In catalog, in drep­tul lui moș Asandei, cu cerneală roșie, stă­teau mărturie pasiu­nii și străduinței sale mediile primului se­mestru : româna — 9, franceza — 8, geogra­fie — 9, istorie — 8, matematică — 10, a­­gricultură — 9. IULIAN MODEL (continuare în pag. a 3-a) gând spre toate /vvvvvvvvvvyvvvvwvvwvv La start­ cu mlinile goale! C­ompania agricolă de pri­măvară a început în în­tregul județ. Toate cele 123 de cooperative au de efectuat un mare volum de lucrări în fiecare sector. S-ar cuveni deci ca pretutindeni să se fi făcut din timp pregătirile de rigoare, iată, însă, că nu sunt puține cooperativele care s-au prezentat la startul cam­paniei cu mîinile goale. Pe ziua de 27 martie, la Bîrlad, tovară­șul Victor Plastir, secretarul or­ganizației de partid de la în­treprinderea Agrosem, ne ofe­­rea suficiente exemple în acest sens. Ni se confirma, de fapt, ceea ce cunoșteam mai dina­inte. Anume, cum că încă, nu au fost asigurate 80 de kg. de sămînță de pătrunjel, 100 de kg. de sămînță de varză de vară, 400 de kg. de sămînță de morcov și cite 20 de tone de sămînță de lucernă și arpa­gic. Se motiva (și de astă dată) că vina aparține organelor cen­trale de resort. De ce numai lor ? Organele județene de spe­cialitate, cooperativele agricole ce vor fi făcut o iarnă întrea­gă? Consecințele s-ar cuveni să le suporte în primul rînd cooperativele restante la acest capitol , cărora nu le-au a­­juns o toamnă și o iarnă pen­tru a-și îndeplini sarcinile ce le-au revenit în acest sens. Sunt, însă, și alte aspecte neplăcute. Cooperativa agrico­lă Grumezoaia nu și-a trimis la timp reprezentanții să ridice de la Agroseni 30 de tone de mazăre pentru sămînță. A­cum degeaba și-i va tri­mite. Nu mai au ce să ridi­ce. Ca să nu încurce locul în magazii, mazărea respectivă a fost dată altor unități. De asemenea, Direcția agri­colă județeană a repartizat 25.000 de pomi fructiferi care urmează să fie plantați. Dintre aceștia, 17.000 stau și acum în pepiniere, cu toate că ei ar fi (continuare în pag. a 3-a) In pagina a 4-a STOCKHOLM încheierea conferin­ței de solidaritate cu Vietnamul înăbușirea unei în­cercări de rebeliune in Sudan In campania agricolă de primăvară Fiecare zi, fiecare oră bună de lucru să fie folosite din plin! Mecanizatorii di­n secția a ll-a a I.M.A. Vaslui care deservesc cooperativa agricolă din Munteni de Sus au trecut la pregătirea pa­tului germinativ și la însămînțatul florii-soa­­relui pe tarlaua „Cos­tișă". ________ în pagIna a 2-a V. I. LENIN ȘI ȘTIINȚA ISTORIEI SPORT ■ FOTBAL ■ RUOBI D a D Cine să sprijine cooperativele ? Aplicînd în viață indicațiile prețioase ale conducerii parti­dului, unitățile agricole coope­ratiste din județul nostru pun în valoare, an de an, tot mai multe terenuri improprii agri­culturii, plantîndu-le cu vii no­bile și livezi de pomi fructiferi. Mergînd pe aceeași linie, coo­perativele agricole din Mînjești, Stănilești, Hoceni, Rînzești, Vin­­derei și Birzești și-a­u planifi­cat să planteze, în actuala pri­măvară, 104 hectare cu viță de vie nobilă. Potrivit instrucțiuni­lor în vigoare, elaborate de către organele de resort, O.F.F.G.A.I.F. Iași urma să exe­cute proiectele speciale pentru respectivele plantații, astfel or­ganele băncii aflîndu-se în im­posibilitatea de a putea să a­­corde credite necesare coope­rativelor, pentru procurat ma­terialul și plantarea lui. Unită­țile s-au adresat proiectantului încă din luna august anul tre­cut, primind asigurări că pro­iectele vor fi gata la timp, adi­că înainte de căderea zăpezii. Zăpada, însă, a căzut, s-a și topit, reprezentanții cooperati­velor au tot întrebat cînd vor fi gata proiectele, n-au primit, în schimb, decit promisiuni. Nici până în urmă cu cîteva zile pro­iectele nu erau gata. Acest fapt crează nesiguranța că u­­nitățile amintite vor putea să-și realizeze sarcinile de plan în acest sens. Ba, se mai și înre­gistrează pagube în averea ob­ștească, fiindcă terenurile res­pective au fost desfundate, su­ma totală ridicîndu-se la 320.000 de lei. Or, dacă vița nu va fi plantată în anul cu­rent, banii respectivi pot considerați ca­ și dați în vînt. fi Se vede clar că unitățile sin­gure nu pot să iasă din impas. Cine trebuie să le sprijine oa­re, pentru a putea să-și rezolve această problemă ? C. S. VINĂTORU saanai I.A.S.-urile din județ au terminat semănatul culturilor din epoca . Mobilizați în permanen­ță de organele și organi­zațiile de partid și îndru­mați mai îndeaproape de specialiști, lucrătorii celor 10 I.A.S.-uri vasluiene au înregistrat succese meritorii în actuala campanie agri­colă. Ieri dimineață, ei au terminat însămînțările din epoca­­ (mazăre, trifoliene, ovăz, borceag, legume etc.) pe toate cele 2.888 de hec­tare afectate acestor cul­turi. Numai cu borceag au fost cultivate 1.275 de hectare. In prezent, toate forțele sînt mobilizate pentru pre­gătirea patului germinativ în vederea însămînțării florii-soarelui. MECANIZATORII VASLUIENI ȘI-AU ÎNDEPLINIT PLANUL TRIMESTRIAL Folosind eficient timpul de lucru și la întreaga lor ca­pacitate tractoarele, mașinile și agregatele, mecanizatorii din județul nostru și-au reali­zat în ziua de 28 martie­ sar­cinile din planurile de pro­ducție pe primul trimestru al acestui an. Astfel, ei au exe­cutat lucrări agricole pentru C.A.P.-urile beneficiare în va­loare de peste 5 milioane de lei. PRODUSE LIVRATE LA EXPORT In nomenclatorul produse­lor exportate în ultima vre­me se remarcă frecvența di­verselor materiale de con­strucție. Aproape 30.000 tone ciment au fost livrate în Iu­goslavia, Togo, Dahomey, Li­bia și Ungaria. Unor parteneri comerciali din Italia, S.U.A. U.R.S.S. și Turcia li s-au ex­pediat 142.000 m.p. geam me­canic și laminat, iar în R. D. Germană peste 20.000 m.p. vată din sticlă. Pe adresa unor firme din Cipru, Cehoslovacia, Iugo­slavia, Libia, R. D. Germană, R. F. a Germaniei, Ungaria și Uniunea Sovietică au fost tri­mise zeci de mii de tone de diferite articole sanitare, ip­sos, piatră din gips, sute de mii m.p. de placaj ceramic, plăci azbociment și din gresie, precum și împletitură din sticlă. (Agerpres). Instantaneu in sala de montaj a Fabricii de rulmenți — Bârlad. Foto : Gh. Mocanii N­D 0 D p poate că vă amintiți materialul „O noapte, am fost aproape un­^^ fractor", apărut cu un an în urmă ■ în paginile ziarului nostru. Rela­tam, atunci, despre situația întîl­­nită la unele magazine sau instituții, ale căror uși fuseseră­­ uitate deschise de către salariați. După un an, am dorit să constatăm dacă articolul citat a dus la­­ sporirea atenției față de se­curitatea locurilor de muncă. Drept „teren de sondaj" am­­ ales municipiul Bîrlad și l-am rugat pe tovarășul căpitan Nicolae Vulpe, comandantul Miliției municipiului, să între-D­­prindă un control de noapte la diferite instituții și unități­­i comerciale, pentru a vedea “ dacă acestea sunt asigurate în [] eventualitatea că vreun in­ D­­fractor ar avea intenția să acționeze. Deci, în noaptea de Dn 13 spre 14 martie a.c., l-am­­ însoțit pe ofițerul de miliție. Credem că relatarea aspecte­lor întîlnite va fi mai con­s­­vingătoare decît orice comen­­­­tariu, pe care ni-l rezervăm, mimmmm și totuși, pentru sfîrșit. Ora 22,30. Intrăm în incinta comple­­tixului de depozite ale „Filioop" Bîrlad. “ Peste cîteva clipe, nu mai știm în ce I­ parte sînt persoanele ce ne însoțeau. Nu știm, pentru că, peste tot, domnește­­ un întuneric beznă. Nu arde nici un bec, deși există o rețea electrică. . . Da­­­re ce valoare au mărfurile din depozite? Ora 22,45. Ne aflăm în spatele Auto-­ gării Bîrlad și încercăm ușile de la in­trarea chioșcului de alimentație publi­­­că. Sînt închise printr-un lacăt, dar, la o apăsare mai puternică, printre cele fi două uși se poate strecura un vns sub­­­­țire. Și — frumos! — lacăt pe 1 uși, [junsă, una din ele se ține doar D­intr-o balama (!), care, la rîndu-i, este­­ fixată doar printr-un cui (!!). In interio­rul chioșcului, sunt mărfuri... In apropiere, se află bufetul „Carpati" pi (Bulevardul Primăverii). Are obloane,­­ dar trase pe jumătate. E drept, ușile, íi sunt închise, gratie unui lacăt montat la­­ baza lor. Nu am apăsat pe clanță, pen­tru că lipsea .. In schimb, am împins ușa. Nu mult! Altfel, cu tot lacătul în­chis, puteam deveni clienți intr-un lo­cal fără vînzător. Ora 23,00. La Școala generală nr. 2 (str. Republicii) găsim ușile încuiate,­­ dar și cîteva geamuri sparte. Printr-unul, cel de la ușa din spate, se putea intra lejer. Tovarășul căpitan Vulpe ne relatează că anul trecut, din laboratorul școlii a fost furată o butelie. Atunci, geamul era tot spart... Ora 23,35. Intrăm cu mașina pînă la ultimul depozit al complexului aparți­­nînd O.C.L. „Alimentara". Lumină — doar de la faruri. Ne plimbăm, vorbim tare, în sfîrșit — facem scandal aproa­pe, pînă apare, cu sufletul la gură, paz­nicul , Constantin Nedelcu, care rapor­tează:".. In schimbul meu, nu s-a în­­tîmplat nimic deosebit...". Venea de­­ la vreo­ 300 m„ de la depozitul de cheres­­­­tea, pe care îl avea­m­ primire tot el. Noi am vrut ca să ne vadă, altfel... Verificăm ușile depozitelor și nu ne vi­ne să credem : o intrare liberă, apoi un hol și două uși cu două lacăte, împingem ușile, dar... să nu mai vorbim! Era tot­una, dacă tovarășii, care răspund de depozitul respectiv, ar fi folosit cele două lacăte pentru a închide aer, nu ușSi . Și Încă una , pe altă ușă, se află tăbliță roșie cu litere albe— „Intrarea e strict interzisă!". Zău I O fi pentru per­soane cinstite. Celelalte pot apela la geamul de alături, ușor de deschis, prin care se poate intra ușor în depozitul cu mărfuri. Ultima precizare : nici aici nu se găsea — măcar de leac­ — vreun bec aprins „Vizita" noastră a continuat apoi la Com­plexul școlar. Fără prea multe amănunte interesante. Poate doar relațiile amănunțite despre cum putem ajunge la cancelarie (aproximativ la ora 24,00), furnizate nouă — persoane necunoscute — de către două eleve, și o cameră cu hărți, găsită deschisă. Mărturisim că am fost oarecum plăcut impresionați, constatînd că am putut ajunge doar în anticamera cance­lariei, unde se aflau numai vreo trei registre, printre care și o condică de prezență pentru pedagogi. Anul trecut — vă amintiți ? — umblasem, chiar prin cancelarie, ca pe bulevard. La Biblioteca municipală „Stroe Bello­­escu", nu am făcut altceva decât să des­chidem — închidem un geam. Mai mult n-am încercat... Punctul nostru de vedere. Da, este foarte bine că am găsit numai uși închi­se. Aceasta denotă că fată de securitatea locurilor de muncă se manifestă atenție. N. LIVEANU (continuare în pag. a 3-a) idi IEZII IZ1 EZ3 EZ3 EZI EZI EZ3 IZ3 EZI I IEZI DUPĂ UN AN­ DIN NOU, IN NOAPTE, PE URMELE UNOR GURA-CA

Next