Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)

1970-07-15 / nr. 743

8aaam8m«■ [UNK]1 : • PAGINA 2 VREMEA NOUA 4 A Haaaiaiaiaaii­a H Maiiiianigi BBiai­aiiii aaaiaaaaaR Baiaaiii­ aiiiiiiR ................................................................................. DE LA O ZI LA ALTA sat­ entru unitățile agricole din județul nostru, sezonul în care ne aflăm ridică, fără îndoială, multe probleme, t)e ce ? Pentru că toate lucrările ce le reclamă aceste zile trebuie efectuate cu maxi­mum de operativitate. In atari condiții, a organiza fără tărăgă­nări operațiile pe care le cer, deopotrivă, timpul și agrotehnica cul­turilor, pe toate fronturile de muncă, constituie unica soluție de a ieși din impasul determinat, în bună măsură, de excesul de umiditate care a generat o decalare calendaristică a lucrărilor. In virtutea acestor considerații, ne întrebăm, există oare, din partea tuturor factorilor de răspundere, suficientă preocupare în acest sens ? In cele ce urmează, vom încerca să aflăm răspuns la întrebarea amintită mai sus. P întrecerea s-a declanșat în zori încă înainte de a ajunge la Vetrișoaia, ne-a întîmpinat buduitul tractoarelor, zumzetul firmic al combinelor. Pe platoul denumit «Gura Sără­ fii". In cele 300 de hectare cultivate cu gria, lucrau 6 cambriie ,1­2 balotiere. Un autocamion, o remorcă și 10 atelaje cărau sacii plini cu griu. âZotkin — ne-au spus cambinierii Vasile Manta și Victor Roman. Sîntem in întrecere cu I.A.S. Vrem să terminăm recoltatul cu cel puțin două zile mai devreme, decît este prevăzut în grafic". Vorbele și le susțineau prin fapte. Pînă la acea oră (11 d.fil.) Vasile Manta recoltase 6,5 tone de griu, iar colegul său, cu o jumătate de tonă mai puțin. Stînd de vorbă cu tovarășul Dumitru Flo­rea, contabilul șef al unității, aflăm amănunte­­ despre munca harnică a oamenilor. Astfel, cei doi brigadieri, Ion Norocea și Vasile Rusu, și-au organizat în așa fel munca, trtnk fiecare om șiSs, cu precizie, ce are de făcut. Șefi de ate­laje ca Toader Strîmbu, Constantin Frumușanu, Ion Neștian efectuează cîte 8—10 transporturi pe zi... Cu adevărat, țăranii cooperatori de la Vetrișoaia, mecanizatorii dovedesc hărnicie, dragoste de muncă, întrajutorare între ferme In ritm susținut se lucra și la ferma Berezeni Vetrișoaia. 20 de combine îm­pînziserâ cîmpul încă de cu zori. „Avem de recoltat circa 700 de hectare. Ce-i drept, grîul nu se anunță pe măsura speranțelor noastre. Totuși, produc­ția planificată va fi realizată. Astăzi ne-au ve­nit în ajutor și fermierii de la Sărata și Șcheia. Acolo, astă-noapte a plouat abundent­ 1 - ne-a spus inginera Emilia Bîrlădeanu, în grija căreia se află ferma Berezeni. Și aici, cu toate că trecuse de mult amiaza, oamenii nu conteneau munca. Atît cei 20 de studenți ieșeni veniți să efectueze muncă patriotică in cadrul unității, cît și ceilalți lucrători nu-și precupețeau efor­turile. Nu-i de mirare, deci, că pe întreprindere au fost recoltate circa 450 de hectare cu grîu. 1.000 de tone erau transportate deja și depo­zitate în magaziile bazei de recepție de la Bag­­dăb­esti. Și la Corni-Albești a răsunat cîntecul combinelor Tarlaua Dobra a CAP. Albești. Pămînturile de aici aparțin celor două brigăzi din satul Corni, conduse de Mihai Manolache și Gheor­­ghe Chirilă. Pe aria improvizată la marginea satului treiera o combină. Carele, 15 la număr,­ransportau, fără încetare, orzul recoltat ma­nual. De îndată ce terenul se elibera, tractoa­rele începeau aratul, în­ vederea însâmînțării culturilor duble. „Nai am și semănat vreo 40 de hectare cu porumb, în cultură dublă, pe parcelele de unde am recoltat borceagul și secara” .“ a ținut să ne spună șeful de atelaj Ion Martaldche, pe care l-am întilnit pe dru­mul ce ducea spre arie, cu Carul încărcat de snopi. Nimeni în cîmp Am străbătut cîmpul înt lung și în­­at. Deși este duminică, acum, în plină campanie de re­coltare, ziua trebuie valorificată pretutindeni. Totuși, în m­­ulte localități, oamenii n-au înțeles cum se cuvine imperativul timpului de față. La Hoceni, la sediul cooperativei agricole, nu era nimeni. „Sînt pe cîmp” — gîndeam noi. Dar, nu ! Nu se lucra nicăieri. Toader Trifan, pre­ședintele C.A.P., se afla pe undeva, prin sa­tul Șișcani, cu șareta. Brigadierii — pe la ca­sele lor. Inginerul șef — nicăieri. Ion Moise, șeful secției de mecanizare, afla pe lîngă trac­toarele inerte, sub căldura soarelui. Griul, la Saca și Bălănești, își încovoiase spicele, semn că trebuia început recoltatul, încă de acum cîte­va zile. în­tr-o parcelă, lingă satul Tarrișa (la marginea pădurii), cu o zi în urmă, preșe­dintele dăduse dispoziție , să se secere manual... Se recoltaseră vreo 200 de snopi. „Căldura prea mare a alungat oamenii din cîmp" — ne-a spus un mecanizator. Tat la Hoceni, președintele și-a asumat și răspunderea îndrumării tehnice de specialitate, nevrînd, în ruptul capului, să țină seama de indicațiile inginerului șef Ion Ciomdga. Din a­­ceasta cauză, în parcela Cloșca, recoltatul me­canic al griului nu a început la timp. Mecani­zatorii ne-au spus că, datorită conducerii C.A.P.­­ului, care nu crează front de lucru, rtU se poate lucra ritmic, iar secția nu-și voi putea realiza planul de venituri cu circă 90.000 de lei. La Grumezoaia se „importă“ cosașii Nu, nu este vorba de nici o glumă, ci de un adevăr, deloc îmbucurător. Pe Scurt, iată despre ce este vorba. A venit vremea cînd plan­tele furajere trebuie operativ recoltate. Dar n­imeni, din cei peste 1.200 de cooperatori în­scriși în această unitate, nu se învrednicește să întreprindă o asemenea acțiune. Sub presiunea timpului, conducerea unității s-a văzut silită să aducă oameni din alte județe, unde, chipurile, există cosași „de profesie". Așa se explică faptul că, la Grumezoaia, cooperativa agricolă are angajați, la­era actuală, pentru copit, 24 de suceveni. Este desigur și acesta un mod de a ieși din încurcătură. Dar oare nu există, în­­tr-adevăr, în această localitate, oameni care să știe să cosească ?­­ Firește că da, ne-a spus Inginerul Petru Munteanu, dar nu vin la lucru. Cooperatorii trebuie să știe că, prin neparti­­ci­parea lor la această acțiune, s-au irosit în­semnate cantități de furaje, pierderi ce se răs­­frîng, în ultimă instanță, asupra drepturilor bă­nești cuvenite lor. Asupra retribuirii lor se va răsfrînge și plata cosașilor străini, care nu este deloc neglijabilă. O vină în această direcție, o are, totuși, conducerea unității, care ar fi trebuit să alcătuiască din timp echipele de co­sași. Astfel, furajele, de pe cele 70 de hec­tare cu finețe naturale, nu ar fi așteptat și as­tăzi, în cîmp. Sar­cositul ar fi putut începe la timp. O situație similară am găsit și la furajele cultivate. Aici, din 70 de hectare cu lucerna, doar 25 au fost recoltate. Iată cum lipsa de or­ganizare a unui proces de muncă, poate ge­nera pierderi nu lipsite de importanță. Pămîntul­ rodește, dar nu clădește lucerna în stoguri Desigur, am enunțat un adevăr elementar și, totuși, oamenii îl uită. La Oltenești, bună­oară, pe Cele 100 de hectare Cu lucerna, se execută clasa a doua, care, după părerea noastră, trebuia să fie de mult terminată. Dar, nu este singurul lucru pe care l-am pu­tea im­puta tovarășilor din conducerea unității. Cel mai grav insă, ni se pare faptul că, deși recoltată de mai bine de o sâptămînă, lucer­na de pe cele 70 de hectare continuă să ră­­mînă în cîmp, sub acțiunea distrugătoare a umezelii. Oare faptul că din prima coasă au fost asigurate 200 de tone de fin, trebuie să „Stimuleze" lipsa de grijă pentru noua recoltă ? La urma urmei, 2.000 de kg. de fîn la hectar, cut s-au obținut la întîia coasă, nu reprezintă nici pe departe o producție bună, nicit cei însărcinați cu stringerea furajelor să-și permită să contribuie, prin netransportarea lucernii, la pierderi irecuperabile. Credem că producțiile mici obținute la aceeași primă tăiere îi va de­termina, pe cei de la Oltenești, ca, în primă­vara anului ce vine, să dea o mai mare a­­tenție lucrărilor de întreținere și fertilizare. Fap­tul că după fiecare recoltare a culturii se ad­ministrează 100 kg. de azotat este un lucru îm­bucurător, întrucît azotul stimulează viteza de creștere a lucernei. Dacă, in prezent, se fac eforturi mari în vederea sporirii producției la hectar, de ce atunci nu se iau măsuri de strîn­­gere și depozitare la foc sigur a lucernei re­zultate ? Dacă așa stau lucrurile în sectorul furajelor cultivate, să vedem ce s-a făcut în direcția strîn­­gerii nutrețurilor din flora spontană. Din dis­cuțiile purtate cu tovarășul Adam Kogălniceanu, economistul fermei zootehnice, am aflat că în acest sens există o mai pronunțată preocupare.­­ Stringem­ tot, de pe fiecare petec de pă­­mînt — ne-a spus ei. Am adunat peste 1.000 tone de fîn. Fără îndoială, apreciem această acțiune, dar credem, în același timp, că, în scopul asigură­rii necesarului de furaje, este nevoie să fie mobilizate toate forțele, pentru că numai ast­fel se va putea asigura, pe deplin, necesarul de hrană pentru animale. Motivările nu stimulează creșterea plantelor Lucrările de întreținere, la culturile prășitoare, trebuie executate la timp. Altfel, producțiile scontate nu pot fi realizate. Deși aceste lucruri sunt foarte cunoscute, Cei ce răspund de soarta producțiilor, în unele unități, nu depun sufi­ciente eforturi pentru a efectua, la timp, toate lucrările. De exemplu, la cooperativa agricolă din Crețești, prașila a treia, la cultura porum­bului, s-a executat numai pe 200 de hectare, din cele 630 cut posedă unitatea. Judecind după timpul în care ne aflăm, prașila a treia ar fi trebuit să fie pe sfirșite. Motive care pot jus­tifica ritmul lent al lucrărilor sunt destule. Dar, scuzele și motivările nu stimulează creșterea plantelor. Lor le trebuie lucrări, efectuate la timp și de calitate. Nici la cooperativa agricolă din tíramezoaia nu se terminase măcar prașila a două, pe cele 950 de hectare existente. A­­semenea rămîneri în urmă se datoresc lipsei de organizare, ce se manifestă în cele două unități vizitate. SA INTENSIFICAM Alinull LUCRĂRILOR DE SEZON! coltă. C.A.P. Vetrișoaia. Se cîntăresc primii saci cu grîu din noua re­pînă seara tîrziu. Pauză bine venită. Pe tarlaua „La saivan" a fermei Berezeni, recoltatul n-a contenit Sublinieri R"»D­upă cum se poate vedea din constatările noastre, duminică, in­­ cîmp, s-a lucrat sporadic. Nu-i un lucru Îmbucurător. Consili­­i Vma­n­e de conducere ale unor C.A.P.-uri nu au Înțeles importanța­­ momentului de față. De aceea, nu peste tot s-a început recoltatul ț ortului și mazării. La Grumezoaia, am întilnit și o altă anomalie. A­­­­proape 300 de hectare (din cele 660 cultivate cu grîu) fuseseră pla­­­­nificate (la insistența președintelui!) să se recolteze manual, deși­­ terenul nu prezintă accidentări. Credem că este o orientare greșită, , deoarece acest lucru implică o serie de munci suplimentare, ce e­­chivalează cu prelungirea, în mod nepermis, a campaniei de recol­­i­tare. De asemenea, pretutindeni, pe unde am trecut, livezile erau pre­­­­sărate cu căpițe de foh. Lucernierele nu sunt valorificate pe măsura­­ condițiilor acestui an. Numai astfel se explică de ce, în cele mai­­ multe locuri, coasa a doua încă n-a început, iar acolo unde s-a e­­f­fectuat, finul de lucerna este lăsat sa se degradeze în cîmp. j Se impune, în concluzie, ca forurile în drept de la nivelul coo­­­­perativelor și comunelor să-și facă in mai mare măsură simțită con­­­­tribuția în scopul organizării judicioase a muncii, pentru folosirea la­­ maximum a mașinilor și forței umane. Nu trebuie să se piardă nici­­ o oră bună de lucru! Numai astfel, ritmul tuturor lucrărilor agricole­­ de sezon va fi intensificat și, în consecință, rodul tuturor lanurilor i va ajunge fără pierderi în hambare, iar culturile prășit­oare vor putea­­ să fie întreținute, fînul transportat în parcurile de furaje.­­ Pagină redactată de i GH. ȘERBARU, i CORIOLAN PĂUNESCU ț Foto : Radu Gabriel | 8 4

Next