Vremea, ianuarie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 157-193)

1931-01-01 / nr. 157

An. IV. No. 157 I­­anuarie 1931 AP ARE JOIA SI DUMINICA Mie, si in I sm. carol, H. TELEFOANE 344/38 si 311/35 Semne bune... Ședința comitetului executiv al parti­dului liberal prin care d. Duca a fost proclamat șef, nu este lipsită de impor­tanță pentru viața noastră politică vii­toare. Nu alegerea în sine interesează atâta opinia publică românească. Proclamarea unui nou președinte al unei organizațiuni politice este o chesti­une internă de partid. Și privește pe membrii acelui organism politic de felul cum înțeleg să rezolve o problemă de șefie a lor. Ceea ce nu poate lăsa însă indiferentă opinia publică este directiva pe care n­oul șef voește să o dea vieții publice prin acțiunea partidului pe care este chemat să-l conducă. Și aceasta voim să subliniem noi, aci. Partidul liberal și d. Duca, însuși, au ....• r»^. ' ‘Wie n.ai irume . se gânduri pentru de­ istarea viitoare a statului român. Fiecare cuvântător a a­­rătat că țara noastră este oprită azi din evoluția ei firească de formule îmbâc­site și perimate Și nu e lipsit de sem­nificație pasagiul din discursul d-lui Duca prin care declara solemn că va căuta să adapteze acțiunea partidului, înoirilor firești cerute de evoluțiile so­ciale și să-l pună în concordanță cu spiritul, cu aspirațiile vremurilor. , Țara are într adevăr nevoie de o în­drumare cu totul nouă. Prestigiul statu­lui trebuie refăcut și autoritatea lui con­solidată. Vieața economică națională trebue înviorată. Și nu prin legi de în­grădire și înăbușire a oricărei iniția­tive particulare se poate ajunge către acel țel. Creditul particular — baza u­­nei serioase desvoltări economice națio­nale —­ trebue întărit prin toate mijloa­cele. Iar mijlocul cel mai sigur e ca sta­tul să nu se mai atingă de el — cum a făcut în ultimul timp — prin nici un chip. Dar nu se poate păși la o îndrumare nouă a societății românești, fără ca să nu se înceapă o luptă strașnică pentru refacerea morală a țării- iar reprezen­tanții partidului liberal au insistat Du­minecă și asupra acestui fapt. „Aveți grijă, a spus d. Inculeț, noului șef, ca pentru pregătirea tuturor verigelor lan­țului generațiilor ce se succed, ca nici­odată să nu se nască un gol între trecut, prezent și viitor, punând în prima linie factorul moral și de moralitate“. Și d. Duca a fost în stare să trezească toate conștiințele curate ale neamului prin declarația ce a făcut-o partizanilor săi că va face tot ce-i va sta în putință, pentru ca „partidul să fie în slujba u­­nor idei, niciodată în slujba unor persoane". Aci stă de-altfel cheia întregei probleme românești. Când inte­resul obștesc va cumpăni mai mult în activitatea oamenilor noștri decât inte­resul lor personal, țara toată își va schimba înfățișarea. Legi nu se vor mai vota în pripă, măsuri lipsite de orice sens nu se vor mai lua, și vom putea spera să scăpăm și de ridicolul ce ne cam învăluește deja un timp încoace. Pentru țara întreagă declarațiile pline de curaj făcute Duminică la clubul liberal sunt nespus de reconfortante. Ele dovedesc că oamenii noștrii politici au început să aibă înțelepciunea de-a se gândi la suferințele neamului acesta și­ vor ele în stare să însemne înt­r’a­­devăr și ivirea unor zori noui pe care poporul nostru le așteaptă de atâta a­­mar de vreme ? Să sperăm !... cu atât mai mult cu cât suntem în preajma unui an nou, pe care-l dorim să vie sub auspicel­e mai frumoase. C. A. DONE Z3M: '-'s -- % Din cauza sărbătorilor numărul viitor din VREMEA Va apare Sâmbătă 10 Ianuarie într-un număr sporit de pagini STĂ... D. Mironescu stă. Cel puțin așa reise din­­tr’o rectificare a unei declarațiuni ce îi s’a atribuit și pe care rectificare a dictat’o în termenii următori : „S’a spus că eu ași fi afirmat că vom sta la guvern până la sfârșitul legislaturei. Am spus numai că grafie intelepciunei Regelui în­­tr’o viața constituțională și cum practica con­stituțională spune că atâta timp cât parla­mentul se înțelege cu guvernul și nu e disol­­vat, evident că guvernul actual nu va fi înlă­­turit cât timp va avea încrederea D-voastră și își va face datoria". Deși puțintel trasă de păr biata limbă ro­mânească, rezultă, totuși, din declarațiile Premierului că stă clar că nu stă până la sfârșit și asta „numai grafie intelepciunei Regelui într’o viața constituțională" care face că „dacă parlamentul se înțelege cu gu­vernul și nu e disolvat...“ Practica constituțională, domnule profesor, vrea ca parlamentul să fie disolvat sau mi­nisterial trimis la plimbare. Afară de cazul guvernului D-voastră care este disolvat de la sine, în afară de practica constituțională și fără ca înțelepciunea Regelui să fi intervenit. Iar dacă, totuși, stă și așa, apoi asta cere o explicație mai pe larg, căci mare-i curio­zitatea românului. DACĂ ST­ARE !... In coada băncei ministeriale, d. Madgearu stă de vorbă cu confratele nostru D-rul Ber­­kowitz când apare doctorul Lupu : — Așa, stai de vorbă cu presa liberală ! Și d. Madgearu, arătându-și colții de cal ce... zâmbește ■— Deh, dacă n'ai presă d-ta !... Da, dacă n’are... Vorba cântecului : Dacă nu-i și nu-i și nu-i... BURZULUALI... Săptămâna premergătoare nașterei Dom­nului a fost atmosferic încărcată de uri teri­bile omenești : D. G.­Filipescu s’a dat la d. Mutius (a vorbit Mutu când nu trebuia) așteptând mar­tori. In loc de martori am avut un comunicat și o retractare : comunicatul spunea că — nu avem de ce să ne supărăm cu Germania, iar retractarea spunea că „dumnealui ne­­având intenția să mă înjure când m’a înju­rat, nici eu când l’am înjurat, n’am avut in­tenția să-l înjur... Burzuluiala fără intenții căreia i-a urmat una aidoma cu alți adversari și care ne-a dăruit următorul comunicat : „Martorii întrunindu-se au dresat un pro­­ces-verbal că nu este cazul de a se da o re­parație pe calea armelor, întrucât d. Negură, a declarat că prin riposta sa nu a înțeles : jignească pe d. Polizu-Micșunești“. Pur și simplu. Numai intențiile de burzuluială au lipsit din moravurile noastre politice. Iată un gol care a fost umplut cu succes. MUZICĂ Ghemuit într’un colț de culoar, d. Costă­­chescu ministrul Instrucției publice suportă asaltul viguros al d-lor George Georgescu ș Em. D. Fagure. Scena durează cam mult... D. Costăchescu se arată inflexibil. Cineva care urmărește scena de la distanță întreabă : — Ce i-or fi vrând ? Ce-i interesează a­­tâta ? , — Muzica, răspunde molcom și apăsat un moldovean în spatele căruia cineva murmură în treacăt. — Les Maîtres-Chanteurs. BUGETUL A ocupat mai mult culoarele decât Aduna­rea și mai mult persoanele decât secțiile. Nici o dată prezentarea bugetului nu s’a făcut sub o formă mai direct personală. De când e Camera nu s’au văzut atâtea amendamente.­­ Cumulul a ocupat pe foarte mulți onora­bili. Din oră în oră apărea câte un amenda­ment în care se cerea pentru o anume cate­gorie excepțiuni , dar, de 10 ori din 10, au­torul făcea parte din categoria vizată, — în­tâmplător. Ăștia erau cei interesați la care se adăuga categoria răzbunătorilor : — Să intre, dragă în legea cumulului și „ăștia" care au scăpat, și „ăștia lalfii“ tot așa. E drept. Drept. Dar se vedea limpede că onorabila nu umbla decât să i-o facă unuia pe care-l a­­vea la stomac — sau la suflet. * Și economiile au jucat un rol considerabil. Economii, trebue economii, numai! Vrea Vodă și o cer interesele statului. Și ecoul răspundea : — Da, da, economii! Când a început însă discuția în comision s’a putut înregistra următorul dialog : D. Iacobescu : Cer să se mențină actualele salarii ale pretorilor. D. Al. Călinescu . Salariile pretorilor ră­mân aceleași, de­oare­ce reducerea de 7.000 de lei se va da sub formă de indemnizație. Erau vre-o 30 de onorabili de față care au opinat din cap că-i foarte bine așa. Buget echilibrat!... X. de după paravan... Mareșalul Joffre Una câte una gloriile militare ale Franței se sting, după Gallieni — Foch, după Foch — Joffre. Născut la 1852, după studii militare strălucite, debutează în ultima parte a războiului din 1870-1871. Apoi cunoaște soarta tuturor marilor comandanți francezi, zeci de ani în șir Sudul Algeriei, Indochina, Madagasca­rul simt pasul dârz al eroului francez. In preajma marelui războiu Joffre devine șef al marelui stat major francez și generalist al armatei franceze. După urma politicei radicale urmată după triumful dreyfusarzilor, Franța rămăsese fără artilerie grea iar reducerea stagiului militar, o punea în­­tr-o stare de inferioritate catastrofală față de Germania. Generalul Joffre care simțea » —i — Legea Noul șef al paridului liberal In cursul anului ce a trecut, partidul liberal înregistrase o perioadă de a­­dânci frământări, de care istoricul poli­ticii românești va avea să se ocupe ori de câte ori va cerceta evenimentele a­­cestei epoci. Silit pe deoparte să se adapteze ce­rințelor vremurilor prin care trecem, cari impun o primenire a concepțiilor de guvernare, iar pe de alta, surprins de schimbarea ordinei succesorale la Tron, a dat țării, pentru prima dată, impresia unei mari dezorientări în dru­mul său. Este indiscutabil că reîntinerirea ca­­­drelor și adaptarea întregului program la cerințele evoluției generale, ar fi tre­cut cu totul neobservat de marele pu­blic, dacă suirea pe tron a Regelui Ca­rol II-lea nu ar fi accelerat realizarea a­cestor aspirațiuni, deslănțuind o puter­nică reacțiune în sânul partidului însuși.In mijlocul acestor perturbări din viața partidului și numai cu câte­va zile înainte de încheiera anului, partidul li­beral își pierde conducătorul. Sfârșitul nașteptat al lui Vintilă Bră­­tianu, luptătorul neostenit, timp de 35 ani, al partidului liberal, a produs o u­­luitoare deprim­are în rândurile partiza­nilor. Totuși, o trezire a conștiințelor, se pare că va aduce o regrupare a for­țelor liberale, în cadrul mentalității celei nouă. Personalitatea noului șef al partidu­lui, proclamat Dumineca trecută cu a­­tâta căldură de unanimitatea comitetu­lui executiv, pune în toți nădejdea mari­lor realizări pentru partid și țară. Cunoscător profund al tuturor pro­blemelor care se pun pentru propășirea țării noastre, un convins promotor al ideilor celor noui, cu o dragoste ne­strămutată de neam, d. I. G. Duca va fi în măsură să ducă partidul ce i-a încre­dințat conducerea, la realizări tot atât de importante, ca cele înfăptuite în tre­cut de predecesorii săi. Și, de desigur, izbânda acțiunii sale, va însemna progresul țării însăși-O etapă nouă în viața partidului li­beral începe odată cu anul 1931. In special forțele liberale să nu-i precupețească concursul. Printr-un e­­fort comun, partidul liberal poate să în­semne în viața țării noastre o perioadă plină de realizări importante. VLADIMIR DONESCU prin care stagiul militar se prelungea la trei ani. Artilerie grea n'a izbutit însă să obțină Joffre. Deși într’o flagrantă stare de inferio­ritate atât ca efective cât și ca arma­ment, generalismul francez primeșe ves­tea războiului cu calm și cu hotărârea de a învinge. Statul major german moștenise de la fostul lui șef, marele geniu militar con­tele Schlieffen un plan formidabil. Neglijând Rusia, toate forțele arma­tei germane, trebuiau să treacă ca o a­­valanșă de fier asupra Belgiei și să cadă apoi în flacul stâng al armatei franceze. Rezistența de peste două săptămâni a belgienilor, deranjează întrucâtva pla­nul german. Franța avusese timpul să-și concentreze forțele și abea la sfârșitul lui August bătălia începe pe frontul nord-est. „Bătălia frontierelor“ e defa­vorabilă armatei franceze iar la Charle­­roi Franța înregistrează o înfrângere serioasă. Joffre nu-și pierde însă cumpătul, asum­ându-și toată răspunderea hotăre­­ște „ruperea bătăliei“ și cedează a­­proape două sute de kilometri în adân­cime pentru a păstra Franței suprema ei garanție de viață : armata. Intre 25 August și 5 Septembrie ar­mata franceză se obișnuiește cu răz­boiul iar calmul șefului ei iradiază în­crederea­ ei la 6 Septembrie în pozițiile voite de Joffre și datorită unei greșeli al lui von Kluck abil exploatată de Gallieni, bătălia de la Marna se angajează cu toate șansele de partea Franței. Ce a urmat se știe, victoria de la Marna a fost dobândită în mare parte datorită calmului și capacității generalismului armatei franceze. După Marna, urmă cursa la mare, bătăliile din Flandra, Ypres, dar sfârșitul anu­lui 1914 nu aduse victoria așteptată. 1915 și 1916, războiul de tranșee, de uzură, nu mai permise lui Joffre să-și dezvălue admirabilele sale calități de conducător. Opinia publică exasperată de pre­lungirea ostilităților și lumea politică de stânga, arunca vina asupra generalis­­m­ului. La sfârșitul lui 1916 Joffre fu în­locuit cu incapabilul Nivelle. De atunci până la sfârșitul războiului nu i-a mai fost hărăzit un rol activ. După războiu, în Franța și în străi­nătate, rolul lui Joffre în dobândirea victoriei a fost considerat capital. Alături de Franța, aliații ei iau parte * * 1 . •­­ 1 , •

Next