Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-10-25 / nr. 34

131 Ddinii­ pretențiile sale prin niște concesiuni (îngă­­duinți) ce i s'aru fi făcutu. - Holera la Bagdatu în 8 zile au săceratu 1008 oamini, ea merge sporindu­ ne zi moru căte 150 de persoane. - În Albaniea au urmatu unu cu­­tremuru foarte mare ce au ținutu o patruză de vară. - Hairedin Pașa au adusu la Con­­stantinopoli respunsul vice­regelui de Egiptu la scrisoarea vizib­ală, pe care Înalta Poar­­tă o adresă în 4 Sept. Prin aceasta cere oficialu învoirea M. S. Sultanului pentru facerea drumului de feru de la Alesandri­­ea la Cairo,­­ Ismailu Pașa fostul mini­­stru de comerțu s­ au numitu directoru școa­­lei de medicină de la Galata-Seraiu. - Comisiunea de permanență din Parisu s'au adunatu în 23 Oct. mărginindusă a lua ști­­inți despre punerea în stare de asedie a de­­partamentelor Șera și Nievru. - Genera­­lul Careletu comandantul întrei divizii s au trimisu dimisiunea sa căndu miniștrii dădură pe a lor, și se zicea atunci că comanda a­­cestei divizii va intra în atribuțiile coman­­dantului an șefu al armiei parisiene, ca și în timpul generalului Langarnieru. Se în­­credința că generalul Manian titulariul ac­­tualu al acestui postu se află în răceală cătră Eliseu, în că nu este îndoială că amu primi să'i mărească atrivuțiile, afară de ni ce va înlocui de vre­unu altul. - știri telegrafice din 27 Oct. sosite la Viena, zicu că ministeriul cel nou franțezu se alcătu­­ește din următoarele persoane: D Corbeni, Ministru de Giustiție. D. Turgot. M. din afară. D. Carol Girod M. de Instrucție. D. Tiburie Torini. M. din Năuntru. D. Casa Bianca. M. de negoțu. D. Lacros M. lugu­rilor Publice. D. Ge­­neralul Sănt-Arnol. M. de resbelu. D. Fortul. M. de marină­ și D. Blondel M de finanțe. D. Mopa prefectul Garonei de susu s'au numitu prefectu de poliție în Parisu în locul D. Carlie.­­ Edicatul au sositu la Portemutu venindu cu ș­iri de la Lisabona din 16 Obct. Regina a ținutu unu consiliu de Statu pentru a desba­­te asupra unei reclamații a Lordului Pal­­merstoin în pricina refuzului înregistrărei unui pămăntu într'o treabă privitoare de Dra Croftu. Consiliul de asemene avea a se îndeletnici cu proposițiunea făcută de a ri­­dica la vredniciea de patru me D. Pepao, esministrul Finanțelor. Alegerile păsau in liniște wi ce păreau menite de a închee cu numirea unei Camere moderate împroti­­vită pre cătii cabraliștilor pre atăta și ra­­dicalilor. - Naveta de SPaoritu din 19 publică te­­­stul concordatului încheeta între Săntul Sca­­unu și Spaniea. - Giurnalul Independența­ B­elgică zice că ce mărginește de a face ori­ce reflecții asupra acestei convepții, care reduce pe Spapiea la timpuri la care era îngăduitu de a spera că nu s'aru fi mai întorsu căndva.­­ În cabinetul spaniolu au urmatu schimbări care de multu timpu ce a­­anunțasă. D. Areta au părăsitu ministeriul de comerțu și de lucrările publice D. Reino­­so este înlocuitoriul său.­­ Modificațiunile cabinetului danezu, pe care le-amu făcutu cunoscutu săntu și ofi­­ciale, ele însă ce giudecă în chipuri deosebite și in Germaniea și în Danemarca. În acea întăia din țerile acte ce privește ca o faptă întrun înțălesu democraticu, și organile par­­tidei din dreapta se arată foarte întartate asupra Regelui. În cea adoua an Koneuxara, din protină partida democrativă este pre puținu mulțămită și se pregătește a face noului cabinetu unu resbelu foarte viu în sinul oa­­menilor. Este cu putință că Dani să știe ceva mai bine de cătu Germanii cum trevui să se afle schimbările ministeriale ce au urmatu în țara loru. Camerile Sacsoane săntu chemate la 1 dec. viitoriu. Postul că Papa au muritu ucisu sau o­­trăvitu care sbura in 24 oct. aa Bursa din Parisu nu este adeveritu. Aceea ce aru fi pricinuitu astă întristătoare noutate este știrea cuprinsă de Observatorul romanu umu giurnalu din Roma, care anunță KB sănă­­tatea Săntului­ Părinte este foarte greu ame­­nințată și KB s'au fostu rănduitu a ce face rugăciuni sănților apostoli Petru și Pavel­­ Coșutu au agiunsu în Englitera joi în 23 oct. la doue oare după amează pe ste­­amerul Madritu pe care se îmbarcasă la Gibraltaru, căci capitanul de pe Misis și care avea instrucții de a'l duce dreptu in Statu­­rile­ Unite nu vru ace abate­re la insulile britanice. Ei au desbărcatu la Suthamtown, primirea lui la pre cătu se poate de stră­­lucită și sgomotoasă, - la Ctatspite Unite se îndeletnicescu cu mare activitate pentru alegerea prezidentului. Vereter este cel întăiu canditatu, ceia­­lalți săntu D. Miloriu Filmor prezidentul ptualu, generalul Winfield Scotu, Xanpi Clai, laturile de la nordu sprijinescu ne Scotu, lele de amează ne Filmoru. Noutățile de la Mecsico săntu foarte rele. Foametea domnează la nordu. Indienii se folosescu de tulburări debănduse la prădăciuni. Mișcările revoluționare se po­­vățuescu de Canal­ul Caraballal, doi din cei mai cumpliți prădători din suita armiei - Efectul produsu în Germaniea, prin noua generalului Tailor in resbelul Mecsicanu, posițiune ce au apucatu Prezidentul rb­out acestiea erau neamb­i giurați ai Necsivanilor, iară astăzi cu bande din ei pus­­tiează paza. Guvernul de la Wasingtonu ce crede că va lua măsuri în contra aces­­tor banuți. Turcica. Se cetește în Suplementul Giurnalului de Constantinopoli din 30 Ont, „Se scrie de la Ianina din Albaniea, cu data din 7%. Ont. „Caimacanul, guvernatorul politiei Beratu au espeduitu aice, la guvernatorul-generalu, vește ca de­sigură numirea în această func­­țiune a generalului Prusianu Bonin. La Verlinu, din împreu­nă ce încredințază că alegerea listei arti pica asupra generalului Pot de Sergh­en stalin,­­ Camera Viurtem­­­­­­­­bergeză ș'au reapucatu lucrările în 21 octo­­­blicei, au fostu destul de mare, și după o corespondință de la Francfortu se arată căteva observări in această privin­tă, arun­­căndu privirile asupra pregătirilor militare d­­eosebitelor puteri a acestei părți a Europei. Îndoiala încă nu e lămurită despre alegerea generalului căruia se va încredința comanda an șefu­l armiei federale, a căria nodu astăzi se paru a fi trupele întrunite împregiurul Francfortului. Aice se pri­­m­u ofițeriu militariu, în misiune estraordi­­o spre a da întristătoarea știre ku unu grozavu cutremuru s'au simțitu în zisa poli­­tie, la 12 a­le acestiea, pe la 1 oară de dimineață, și a căruia cuțm­are au fostu de o patrură de vară și ceva; că o parte a fFie-- e- - -u--- - RR. immortali lăsa Olimpul sa pe a se coborâ pe scu­rtimpuriu a se esercita multu în arta militară spre nă, și orgolioșii spectatori contempla îngăufați a-și forma unu statu­ie ruinile altoru state ce'i pe acei zei omniputinți arătându-și slăbăciunile loru și silindu-se a le merita aplaudile. Repre­­sentarea bravuriloru naționale aprindea inimile a­­cestui populu, egoismu în paționalitatea sa, și en­­tusiasmulu seu se îndoia la vederea victoriilor stre­­­biditatea acestui poporu pentru teatru era bine, atâtu de mare, în­cî­tu, pe lângă rigurositatea cu care examina f­ie-care gestu, fie-care vorbă, fie­­care sunetu reu espresu, sau fie-care zicere reu­­­șoară scena romană. Nu voiu a mă intinde assupa teatrului modernu­ a­ armonioasă, se silea încă a nu-și face iluziune ceasta ne ar duce prea departe. Îndestula că prin nici chiar de cellu flneorii, prea a vedea în micu această repede aruncătură de ochiu, amu voitu să ceea ce era mare, spectacolulu se da zioa, subu facu a se vedea oare­cum cam ce ar putea produce cevu liberu. Sist fața naturei între și, și nici unu unu teatru și cum ar cam trebui să fie. Aceste obiectu nu era metamorfozatu prin palida lumină a cuantități generale ale scenei constatăndule dupe ciclu lampeloru, ce resultatu a addubu o asemenea per­ mai remarcabilu teatru al anticității, să expminămu mențiune în scenă? Resultatulu ce qu penere se mai de aproape scena Moldoveannă, pre cătu s'a ră­­popune din frumoasele apte, îminuerea feronității zulu la pol,­­ fără a pretinde a o modela în­­primitine, îndulcirea năravurilor, perfențiunea gus- tocmai după cea grecească, tului, capacitatea de a simți mi distinge frumosulu. Mai nainte de toate, celle mai multe piese mor­­ideali sarea, ca să zicu pșa, a popurului întregu, devene sunt subt forma pațională, a văndu unu scopu ce se ridică peste plăcerile numai materiile, și pațional. Aceasta a făcutu a se priimi cu entisi­­pulu a gusta sublimulu ne produne geniulu, și a în­­sumi de publiculu nostru; aceasta corăspunde des­­țelege și aplauda ne Tm­ilit ce-i uitea istoria ea mai de vipe cuă pecesitatea supremă ne avemu Lo ka unui demnu celeoru.­­ Iată originep și folo­ Romănii de a produce ori câtu vomu putea one pe anlu teatrului, așa precum s'a simțitu de cei veri­­ paționale, spre a pesnândi gustulu naționalu, a în­ Ja etrebunii postri Romani scena ns sănnee într'um­­plări cu trăsuri plăcute obiceiurile și tradițiunele așa gradu de nepfergisne Ka la Greci. Caracterul ponstre și a copta faptele streviniloru noștri­­resbelicu aliu Romanilor, neuesitab­a ce simți de­ șezii escelinți prin care se consolidează o națiune, încongiura, nenumăratele concheste cele aprinse și mai multu această dorință mi ai făcu a pune­ri unu mai mare prețu pe artea militară, îi depărtă o pre­cum de la belele apte, mi gustulu loru fu sai duru, jocurile gladiatoriloru le inspiră mai multă plăcere. Însă n­u ainsi nici teatrulu romanu de a'și avea corifei sei: Plautu, Terenție f­u- Intriga și desvoltarea pieseloru nu sunt mai puținu laudabile. Căntecele naționale, epigramatele inge­­nioase, unite cu talentele Dl. Millo, Luchian, Ga­­briela, ce știu a se identifica așa de bine cu per­­sonajele ce representează, dau unu gustu destul­ de bunu acestora spectacole: Hornari, Tuzu Calicu, Doi Morți vii, cei doi Urși, onorează pe autorii loru. După cum amu spusu însă, o piesă teatrală, pe l­ingă scopulu cu frumuseța intrigei se cade prin încă și acurateța și diviritatea limbagiului, pre­­cum mi oare­care conveniență a­le espresiuneloru. Cea d'îprinji din aceste cunlități lipsește cu de­­săvârșire din piesele moldovene, cea de adoa se întrevede, în multe părți. Limba teatrului mol­­doveanu este cea mai ordinară și coruptă, așa pre­­cum se afla în piață. Am zisu că teatrulu este o școală nu numai a biciuirei piciurilor, ci și a îndreptării gustului. Aceasta a făcuți me­­reci să o ajungă la perfecțiunea ne amu arătatu, unu sunetu prea duru, sau oricere puținu armonioiseă le inco­­moda sperea, cari se esepuilase a auzi faimoasele trilogii. Ce ar fi fostu oare daca putorii Greci, în 406$ de a întrebuința limba aleasă și corectă, ar fi alergatu la limba cea mai comună, la zice­­rile stricate și bchimonosite ce le ap fi găsitu în gura poporului? Negreșitu ap fi compusu unu bar­­sapisme teatralu. Limba de mi s'ar fi cultivatu, dar poporulu nu-i ap fi simțitu gustulu și n'ap fi

Next